Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-11-08 / nr. 38

ZLIMEP 5.1 151 că organizată: cele șese batalioane notori volontiri a părței de pe hotaru, ce voru spori pănă la numărul ce se ca socoti cu­­viinciosu. (Gazeta Piemonteză.) — Kyi­in o caretă a palatului, marea­ du­­cesă duarieră și arhiducesa Maria-Luiza, e­­șită afară de poarta Sant-Francesco, în depărtare de o milă de la această poartă, căți­va soldați austrieni beți trăsu­­ra celor regești să ce­deze șiosa, ca să puie în trănsa pe unul din soții lor ce nu mai putea să se ție și Arhiducesa și noronciră înalți­­pe picioare. Marea căutără, adresăndu vorba în pemțește acestoru soldați, ca să'i facă a înțălege cine erau ele. a­­cu din baioneta în mănă, se repeziră asupra trăsurei. Augustele dame, spăriete, eșiră trăsură adăpostu in vre reia ușă ele aceștia, după cu baionetele spre a se duce lă vncinătate, acă­­lor, începură Turbații a tră­­alergia în partea casei in care prințesele scănasără, îngiurăndu și bătăndu la ușă. Din noro­­toți oaminii din pregiuzime, adunăndu să năvăli­­gan­ armi, giuneă îndată și restatornici ordinea, in 29 Oct. s'au pusu cu mare solenitate cea­testanta, in ființa a mai multor semnați, ambasadori, să bertăței culturilor preoți (Opiniea.) întăi piatră al templului în­­&. & Dea Dum­­­nezeu că acesta întăiu actu de libertate re­­ligioasă fie semnul unei depline eman­­cipație a conștiinților și a proclamației li­­în Italiea. (Crucea de Savolia.)­­ Mareșalul Radetelli, spre a pedepsi Consiliul municipalu din Como de refuzul seu spre a serba sosirea Împăratului Au­­striei, au desfăcutu corporația aceasta. (Opinione.) Republica Cont-Mapino 20 Obct.­­ Guver­­nământul este in prada unor nose încurcări. Generalul Norbili au trimisu guvernămăntu­­lui acestuia o depeșă Be­­bona Caria­­(Curierul Mercantila.) Corespondențile de la Losa­­din 23 Octom. anunță că regina Dona au fostu nemulțămită de interesul pe care Domnul Contele de Sobra lu guverna­­torul Lisabonei, și Domnul Magathe, mini­­stru din năuntru l'au arătatu lui Coșuzu, în scurta lui petrecire în capitală. Și depu­­blici funcționari, ea însă pănă acum n'au făcuto, neputănduse lupta cu folosit în con­­tra țintirilor revoluționare ale Mareșalu­­lui Candanxa, m­­a­teriali. Ministrul are­ le colegilor avi minis­­BVelgicu aa Lisabona, ce zile că a primi depeșe în care se cu­­ prinde de a arăta la prilejul curței Por­­tugaliei că și curtea de Madridu este legi­­timă părtașă de această nemulțumire. Ga­­zeta Națională asigurează ce trăește în Brucsela și ca­­pe Izabela de credință, s'au despărțitu de partida Don Carol și se așteaptă peste că­ ce mergea la pasa ducesă Toate au fostu cestiea, surei cire, tori.­­La Turinu dini, o de o în pripă, isbutiră Mai tărziu Unu detașementu ce apunță în zădaru, au spărcuitu și soldații casă închisără a lua căți din va opriră răpide, s'au pe­de­al­! pentru arestatu oamini perinele in fugă a Monsiniorului cere pro­­de de cavalerie a­­că Săntul-Părinte pe ză­șiderea, ne tepitopis, Fanceli, și D. colonelu de carabineri, și el dă a spera că intr­o­rizați de a intra mă speranța pămăntul pontificalu, voește a esersa dre­p­­tul de ospitalitate. La emerile guvernămăntului penta respinge, ca unul onor însemnări minciunoase, ctitorilor den smagi ne a D. D. Mareti­us­­ la Constituanta de zi ei voru o­iplomaticu spre a cănăta sprijinu romană, și auto­­rl espri­­­ Svezica. Într'o corespundință particu­­lară de la Hamburga din 28 Oct. cătră In­­depedința Belgică ce cetește: „De vre­o trei ani, în mai multe restim­­puri, v'am vorbitu despre trebile publice a Sint-Marino va­le Sveziei și despre asociațiea ce a mai con­­făzi pactele (alcătuirile) făcute ... la care unu comitetu, din fie care ținutu, face parte spre a provoca re­ Regența adunată au declaratu ca să se forme liverale pe care nevoile timpului Republica s'aru părea că le aru pe mindu legată prin nici unu pactu cu JL... respundă Generalului Nobili că, care totuși ‘A van­­trebuința cu înțălepciune potă ce era alăturată la depeșă, cuprinzindu din Sănt-Marin de aru wi adăpo­­ne refugari. Pe­ăngă aceasta, regen­­ța anunță păruința a alerga și pro­­­ pe face folositoare mi neaparat Pe unu minutu ce putea privi, în Svezica, opintirile acestor asocirații mai gata să isbuviască, dară tămplările ce se iviră în anii 1848 și 49 într'o parte a Eu­­ropei și escesele produse de demogagie în­­păimăntără o mulțime de spirite vițălente care se temură, că prifă căndu ceva în ve­­cea Constituție, ori cătu de defectuoasă s'ar părea în oare­care din dispozițiile sale, să au agiutare ca să se reproducă niște ase­­mine escesuri d­­in Svezica. Guvernămăntul, ce pusăse să se pregă­­­tască unu progretu de lege de reformă con­­stituțională și electorală, BA supusă totuși, disbaterilor Camerilor celor patru ordine, un de și doi miniștri il sprijiniră cu ener­­gie, totuși ei nu fie­care din aceste al Camerei ar­­cu se socoate că numărul să facă a se adopta de cătră ordine în deosebi. Se bănui în această epocă, cu cuvăntu­­ri fără cuvăntu, sinteritatea guvernămăntului în prezentar­ea, la cele patru Camere, a pro­­cetului reformei electorale: ce ad­veri că toți dig­italii (cei mari) și amploiații voru vota în genere respingerea progetului. De atuncea lucrurile, rămaseră pe locu, adică în mijlocul partizilor pururea opuse in le ele. Regele stăndu în nedumerire, mi doritoriu de a face oare­care concesie mr­­tizilor politiilor și satelor, se temea mai cu samă pentru tănăra sa dinastie, de ași incipenia buna voință și sprijinul înaltului cleru și al nobilimei a căria înm­urire este prea mare în acea țară. Cel întăi născutu al fie­căriia familii este, toții s'aru suie la 1500. eși în sfărșitu din nedumerirea de lucru ambelor ordine al d­e­ pe aita secție De Cavana, de refugiu­, semne desplăce Reginei, a Împăratului in coptra asupririlor lui clericalu.. Cuamien. de simbatie au trebuitu­ra­să Vila­ Franca rele pănă acuma nu recunoscură giurămăntu în patriea lor. că Republica ce Austriei, a­re au­zi de distituere ne­autoriza­­teva zile la Magritu. Aceste doi pu­­neanăratu a­­este rudă de aupoane ea aru datu spre a nu deștep­­este rezultatul guvernămăntu­­ce vecinu, și di acesti că marchizul ei și re­­lista lo­­sa corpul de regină­­ dinului dreptu, (tagmei) seu­ însfărșitu îmfățioșa­­tea să se Regele sa, dăndu cu putură isbuti mădulariu Dacă ka aru pu g­re­­e­­ f p­­­­. e.­­ — comi alta. Ai­cipentate. Eipiocitatea Șalupele de a videa­lupele ce că curiozitatea nu cuprinsăse căzu să videmu. - din turn­l­­ Ei ce voru Ei sine! escortau Și eșiră însoținduse nilor erau mai în numeru zece, între care Inima 4 Noi ne trasă marămu. Soarele destinde ce ridica, marea era liniștită.. oamini erau să ce sugrume!. Ei ce suită Mai multe șalupe ne urmără. Ele apucară largul mărei, și, nu înțăle să serămu sine în ni se ce escortau pr unu duelu de mare, să mergemu ne mape, mi de ne barca toți noi, a cei ce sea, unu spectacolu săni gerosu, sgărcise; cea neînvinse și selbatică IC. Vostrița. într'o barcă, noi sărb­ămu și așa însă trebue sa­­cu repegune spre orizont, aura cu toate aceste doi într'o ce cu­­­ ' înspăi­­a mărturisi, desbr BUCĂU­­­scena ue naturală, însă cătu npe-așu aimé săntatu văzindu­­ i - i barca mănduror p­e 1, se înțălege că și ne , Ke? ? ca ui. .3) 1 urcu la iră, campio­­ lireu în care Francezii fiindu totu de zece sau douespre­­și ne sale de totu goli, a noastră, o batae - nandu. Ce tablou minunatu de făcutu!... , Noi De de­ parvisile . UN­U, LA LALAD mi urmărinduse, cufund pantului, se mi noi crezuserămu cum că barca secretu partea șăi­­­. Turcul ori a unuia unu ori a altuia dintre A. lup- cară de o logi ie I ... pa fi puse degrabă, și punăndu cu o îngrijire deasă­­cu gura navii de ură ni delepsape. Ex de bună o minută subu valu, ka să casă descleștați mi­­­tu „aheu usu u­ant S.­­ lu, Ka CB lasă des greoștați și de­­vită vestimintele lor într'unu colțu al barcei.­­ KB era bravou, însă după chipul oaminilor de­parte Cu toate aceste loviturile ce­ și acu -­­ Le ‘ * 0 . »­­ ) , e ue ce cuprindea grecu - zători. CU sprănceana­­ M­­ . însă n'apucasă bine lui Valter Scatu, noi săntești măndoi ce aruncaseră resunără ia- Circhu­runcaseră de prin c­er­ancezii Turcul era unu oué Fa să măntue și cu pumnariul. Ffiindu amiens - O luptă săngi­roată, îmi zise Fer­­rasa ca, cu selbătăcie, siliți de de a lua Grecul poate că era de douăzeci de ani; în o curățănie sumeață, pumnariul în dinți, buza sa Noi ne înfiorărămu, pe căndu pe bunești bravo nici de cum deprinși cu asemene spectacule, și du­­elurile cele din Apusu, nu stricasără gustul. Nu se află nici unu cetitoriu așa de îngreuetu, pare să nu ce fie interesatu de luptele cele mari descrise, de omul acestu prodigiosu pe care'l nu­­mescu Valter Scotu, și a nu fi luatu în peplu partea sau a unuea sau a altuea dintre protivnici, cea întoarsă esprima măndriea.­­ Elite­ să fie bravu, de bravura această de totu fran­­eza mu­ceză, care pășăște­­O liniște deplină. Fața sa nu vădise nici unu felu de tulburare, el qui espunea resbuna­re de cătu insulti ce căpătasă. Astfelu, noi eramu pentru dănsul, și fețile ce­­loralalți spectatori vădiră cu a noastră, ce, cufundănduse spre a se apăra de lovituri, apoi obosiți de acestea eramu părea ju înpingători, nescu cel albastru - mai multu erisău, viața tatăl unul asupra­­ .­. acăria capt tu tre­ ghibăciei, fug patruzeci de ani, pă, aruncănduse în prefaceri. Cu ILI pini to LUPI­A OCULUI , fupiginie­­ - a cu său­­, că trebue a ce cel ucisu, unu focu eroi dhu; pate, pentru de altuia, înotăndu cu măna stăngă prinduse ce apropieră ce € , CC înota ce cuju de mi­nesigure, curata CU Bra Alu, CU b a >­ D Thil­lois pe RO mă­­­ o pans largă, entru qi um­­­oare era un Ed nv AN apă, î cu­arcată Le . 4 -­­șcalupele, d­­inți. a­­chiul buza de o potrivă nu­­ bucn ceză, c M său se scănteea p­­o simpatie și se à pentru­­ CIS, cu ceealaltă lovindu - odără făi­ănduse nevăzuți JLVL totuși deschisăseră însă - 2401­­ mi uităndu de

Next