Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-02-23 / nr. 32
127 subsista îndată ce a începutu a se scrie în tonulu „Timpului.” Celu puținu așa să asigură oamenii mai bătrăni din clasa acelora, carii totdeauna s'au interesatu foarte multu de publicitatea națională și iau urmăritu toate pasurile ei începăndu de la Mintiaci și Chisilef pănă la lipsirea celui din urmă rusu, și de atunci că Aceeaș adaogă, de temeliă luatu ecsistă nici decum nă în ziua de astăzi, că „Timpulu” ș'ar fi piște premise, care nu sau cel puținu aceleaș de și ecsistă, sunt de „Gimpulu” rău aplicate. Unulu din publiciștii Mai bătrăni carele acum trăește retrasu imi zicea cu ocasiunea aceasta. Jurnalistica noastră are unu cămpu nemărginitu pentru aățirea ideilor generale, dănsa ar trebui să cunoască, cum că chiemarea'i este să spargă în țelină, să pregătească agralu cu totu felulu de instrumente economice, sau adică vorbindu mai răspicatu. Să dea publicului o educațiune politică foarte bine înțăleasă și definită, eară pănă atunci toate raționămintele făcute deadreptulu sau că o compromitu, sau în casulu celu mai bunu rămănu pe înțelese. Însă dănsa nu poate nici decum trece presentulu cu viderea? Nici să lu treacă. Ci spre acestu scopu e de ajunsu a urmări cumplitele evenimente, care se desfășură pe toată ziua înaintea ochilorui noștri; mai incolo publiculu cetitoru dacă are numai o scănteie de minte sănătoasă și pătrunzătoare despre care nicile ne putemu îndoiui va forma singuru judecata. Precum vede oricine că s'a formatu și pănă acum. Publiculu romănescu nu e nicidecum așa timpuu, pentru ca să nu fie în stare de a nainta pasu din pasu cu evenimentile. Ce re mai rogulă, de publicitatea moldo-romănă pănă în a. 1854 în cursu de 5 ani, și totuș scăpat'a cevaș din viderea noastră? Spiritul romănului, zică cin- căte va vrea, pu este trăndavu și greou, pentru ca să aibă trebuință de ai da pe fiecare zi gste 10--15 jurnale de unu formatu cătu cu ușele palateloru și să lu îndopi raționăminte și perioade lungi cătu de aici in America, pu, ci elu cere unu putremăntu puținu, ce sănătosu; dăi premisile ai p'avea grijă de conclusiune; descrie'i evenimentele că tu se poate mai adevăratu și mai lămuritu, apoi lasă'tu cu atăta și nu'ți mai văzi conclusiunile tale ca și la copii, carii încă nu știu că trei inimi facu - 3. - - Jurnaleloru li se mai împută, că totu prin lipsa lor de tactu întărîtă pe unele clase ale soțietății noastre. În privința aceasta totu publicistulu nostru îmi observă, că în locu de a prigoni ne paea răcigă, este neasemănatu mai folositoriu a o îmbuna cu cuvinte dulci și păciuitoare, de cătu a o preface în Romănulu piici unu su Însă vei fi seară furioasă, flotu nu are de perdutu. datu prește preo intrigă periculoasă, preste vreo boală soțială cangrenată, scoate la mijlocu o singură luminare linu lipvuritoare și răulu s'a văzutu și vindecarea trebue să urmeză neapăratu prin conlucrarea tuturoru opiniuniloru sănătoase. Preste aceasta nici unu publicistu să nu peardă din vedere, că ori ce bine se poate înființa numai in timpu mai îndelungatu, ori ce rău se poate delătura și ori ce boală a se vindeca numai prin o cură mai lungă. + 12 Știri Telegrafice. Știrile de la Varna pănă în 18 es. spunu: „că pănă în 16 nu urma să nimic de însemnatunaintea Sevastopolei.