Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-03-26 / nr. 58
244 Mortalitatea englezilor totu încă este mai mare de cătut acea a francezilor. Plopulri și sfătuiri nu se deca pe colonizarea Ungariei. Căteva jurnale mari din caută toate mijloacele cum s'ar putea colonisa Ungaria cu Germani, pentru ca pămăntulu aceliaș să fie cultivate și să rodească atătu mai bine, din toate însă jurnalulu nemțescu „Donap” (Dunărea) stă cu capul ruptu, ca nu numai din Ungaria, ci și din Trincinatele romănești să ce facă aceea, ce s'au făcutu din America dealungulu rîului celui cumplitu Micicini, să ce ocupe adică pănă în Marea Austria, eară apoi Neagră de cătră pămăntulu de Acelaș jurnalu în No. său din 17 Martie cuprinde unu articulu înadinsu, despre tăciune, carele pentru scopulu colonice'lu go- Autorulu acelueaș E. Gl. află, că Ungaria neste merită toată luarea aminte, este Nordamerica Europei, că precum mulu Misisipi se varsă într'o mare, așa se varsă și Dunărea impreună cu toate riurile sale rămurite, precum Vagulu, Tisa Drava, Sava (Soameșulu, Murășulu, Oltulu) și dă cea mai bună ocasiune de a se colonisa toate malurile pănă la Marea Neagră în josu cu orașe și cetăți, care apoi să poarte comerțulu cu Asia, de altă parte însă fiindu toată Dunărea în stăpănirea Austriei, coloniștii se vor bucura nesmintitu de o apărare puteroasă și tare, aceloraș li se voru deschide feluri de piațe pentru vănzarea producteloru lor. Întru aceea tocma pentru ca scopurile acestea să se ajungă mai de siguru, zice „Donap” gurele Dunărei trebue stoarse cu orice prețu din mările Biena prisosu să se dea coloniștilor, oricărei puteri dușmane, care dacă leara mai ținea, ar fi în stare de a le reîncide ori micăndu. Iară incătu pentru Principatele romănești adaoge acelaș, să nu ce mai sufere, ca aceste doă peri locuite de unu poporu fisicește sănătosu, însă iconomu cu totulu rău, aceste doă țeri minunate, astăzi însă nestăpănite de nimine (?) care însă săni numai unu adaosu au Ungariei: (!) să apună cu totulu prin luptele puterilor sălbatice, ce să se ingrijască, ia la gurele Dunărei să se înalță Germani, pentru că într'acolo, spre gurile Durii al doile Nou-Orleans pentru părei împingu ne Germani ideile și simțimintele, speranțele și suferințele lor, și Dunărea este artera vieței noastre fisice.... Între aceste dorințe ferbinți și pretinsiuni date ne față, susu atinsele jurnale uită numai dese împregiurări mititelea că în țerile despre carele este vorba nici o bucățică de pămănturs ce află, care se nu aibă al său stăpănu, carele tocma acum știe a'și prețui moșiea ori moșioara, precum nau mai știutu nici odată, prin urmare că dacă o moșie nu ce face de vănzare, în silă nu ie poți lua precum s'au luatu de la sălbatnicii din America: b) răsboiulu de acum curge tocma pentru Principate; acestea, principate, sîntu cea mai mare peatră a scandalei și voru mai fi încă pe că nu au mai fostu. — Alt jurnalu „Wanderer” ce ocupă cu proeptulu de a se comasca mșiile în Ungariea (și în Transilvania), adică de ași schimba proprietarii moșiile unii cu aluine acolo de unde aceleaș ce află În miezuină unele cu altele, pentru că este peasemănatu mai lesniciosu și mai folositoriu, dacă unu proprietariu ori care iși