Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-11-19 / nr. 247
986 țări ce va pleca la o învoire cu dănsa înafară de negociațiile comune cu puterile apusene, pe bazele celor patru garanții. „Austriea urmărește deci în realitate același scop, ca și aliații săi pentru recalizarea acelor patru garanții neapărare pentru restaurarea unei păci solide și trainice. Numai căt ea e de socotință că acestu scopu se va agiunge mai curăndu, suspendăndu pănă la primăvara viitoare continuarea resbelului, pentru a menaja Împăratului Alevsandru aparințele a se pleca mai mult propriei sale impulsii decăt constringerei puterilor Occidentale. Nu poate fi pentru Franța și Angliea nici pe cuviință, nici pericolu de a readuce prin o moderație compatibilă cu gloriea lor militară pre Rusiea la o pace folositoare pentru Europa. Dacă însă lupta va trebui a fi reapucată la primăvara viitoare, ea nu va fi atunci însușită decătu îndărătniciei oarbe a Rusiei care s'au îndărătnicitu a se refuza să intre pe calea ce i s'ar fi deschisu pentru a doua oară cătră o împăcare onorabilă.” Ce scrie de la Berlinu în 16 Noemvrie la piurnalul Emanciparea: „Cu toate că bărbații de statu din St. Petresburgu suptu destinați asupra cestiei de pace sau resbelu, se pare siguru că Parul și consilierii sei cei mai influenți se pronunță pentru continuarea luptei crîncene în care imperiul e încurcatu. Se zice, în numele lor, aici și aiurea, că imperiul ar fi dezonoratu dacă ar iscăli o pace oarecare în urma perderilor succesive ce au suferit a; se adaoge că astăzi dificultatea cea mai mică este mărginirea puterei Rușiene în marea Neagră; că ni ciar este vorbă mai multu pentru ea a păstra drepturile sale de suveranitate cu integritatea teritoriului seu, și că neputința de a trata astăzi cu puterile apusene rezultă în ochii sei, din felulu de discreditu în care armele Rosiene au căzutu în ambele campanii din 1854 și 1855. „Oameni carii esprimă văzutu o socotință oficială, declară în glasa mare că Rosiea va primi condițiile din Viena wi Ba amina ue multu timpu proiectele sale de cuceriri, cănd ea va fi căștigatu asupra protivnicilor sei vreo izbăndă îndestulă, carea să ridice puținu prestigiul nimicitu al puterei sale militare, vorbe ar fi că aliații ar trebui să se lese să-i bată cel puținu o dată, pentru a agiunge la o înveiere de pace. Rezonămăntul e straniu, însă potu încredința că el e cu seriozitate produsu în cercurile rusofile, în care escentricitățile de acestufeliu suntu obicinuite. „În Franța, in Angliea și chiar în Germaniea, cineva pu și face o idee dreaptă de pretențiile Curței din St. Petersburgu, nime nu știe pănă unde ele se suie și ce defăimare s'au avutu în ea totudeauna pen Umflate de o măndrie cu totul orientală, populațiile tru Turciea și aliații sei. Rusiei și autoritățile care le administră, se asamănă în aceasta cu vechii Regi de Persiea și Mongoliea și cu Împărații Xineii, că ele se privescu pe sine ca o putere centrală și dominătoare, cării toată lumea trebuie a ce supune. De aceea ele au fostu adîncu întăriate prin învingerile suferite la Silistra, Cherciu și Corsu, ele au fostu multu mai simțitoare pentru aceste, decăt pentru luarea Sevastopolii, pentru că astă de pe urmă biruință au fostu mai cu samă căpătată de Francezi. Națiea Rusască se învoiește a primi, nu că Fran- Înțelesulu acestora GG----