Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-11-25 / nr. 251
- 1003 sau o manta. „Este ceva foarte impozantu într'upu mare vuetu, într'o mare minte; cîndu o seară sălbatică mugește, mi bate coastele cu coada și se pregătește a se arunca asupra prăzei sale, este greu a'și închipui, că ea nu e decătu o carcasă coperită cu o piele care depinde ce Ba prefice în uu tapetu Asfeliu suptu sulți carii nu potu înțelege deșertulu ce se cuprinde în cuvîntul: Rușii! „Populațiea tuturoru Roșiiloru nu e mai mare decătu acea a Franției și a insuliloru Britanice. În adevăru, se poate zice cu dovezi că cele 64 milioane ale Rusiei nu potu trimite atiia recruți pe teatrul de resbelu, ca cele 40 milioane a Franței singure fără a vorbi de Engleji, Turci și Piemontezi. Astă socotință au primitu confirmațiea cea mai autentică prin repegiunea cu care recrutările se urmează în Pocea. „Se încredințază că la 1000 sufleteni suntu decătu 250 oameni in vrăstă de a purta arme, și din acestiea numai o a treia parte in etape a face campaniea. Așadar puterea defensivă a imperiului e reprezentată prin 83 la 1000. „Dacă vomu scăde din astă cifră 52 oameni la Mie, carii pănă acum au fostu chiemați sub steaguri în provinciile răsăritene și pe acei 64 la 1000 din provinciile apusene, vom vide că rămănu numai 30 oameni la 1000 în întăia categorie și 20 în a doua. „Din aste rezultă că dacă resbelul se va urma în cursulu celoru zece luni viitoare în condițiile urmate de douăzeci luni acumu, adebă dacă Rosiea va face aceleși silinți un același nepdepi, ea va fi istovitu în realitate toată populațiea ca de luptători. Se citețe în Morning Postu din 22. Noemvri. Afară de deșertele și păratele lor motive, propunerile de pace ce ni se anunță și de care auzimu vorbinduse toată iarna, au în realitate următoriul scopu: E în interesul puterilor Germane ca pacea să fie făcută prin toate mijloacele și cu orice prețu, de o parte pentru a se feri de periculele putincioase ale unui resbelu și pe de alta pentru a eși din pozițiea umilitoare în carea ele se află astăzi. În acestu scopu, fără îndoială, pe de o parte ele vor stărui lăngă Podea, ci pe de altă parte lăngă puterile Occidentale, cu acele pesecate invenții care permitu geniului Germanu a găsi alifea mijloace neputincioase, ce le am văzutu pănă acumu reproducănduce în Chestiea Orientului, unele peste altele și fără nici unu efectu. Eite pentru pol, nu vedemu acum nici o speranță de pace, nici o bază de înnvoire mail praticabilă de ciitu acea ue s'au înfățoșatu de la începutul resbelului. Tonul Rusiei s'au îmblînzitu, se zice. Nu ceremu de dîtu a pute crede aceasta. Însă Rusiea, dupre socotința noastră, pu au simțitu pănă acumu îndestul aceea ce potu puterile apusene, ea nu au fostu indecisa de adîncu răpită, pentru a scădea din acea reînduplecată mîndrie care ce pare hotărită a nu se îngroși, primindu condiții, care singure potu să se mulțemiască. Unulealu vestitoriu de pace ar fi bine venitu. Angliea ar primi cu căldură onorabile propuneri tinzindu la soluțiea ne care ea și aliații ei datoresbu a cere, dacă nu pe mine să fi văzeatu fără folosu tot singele nostru și toate comorile noastre. Însă Rusiea se amăgește și este amăgită astăzi ca și la începutul resve-