Zimbrulu si Vulturulu, 1858 (Anul 1, nr. 1-42)
1858-11-08 / nr. 5
ZIMVRU și VULTURU. 19 Pre Franța, singură din toate ramurile latine, care a parvenitu a lua o pusetură respectată în lupta această, încă surdă, dar groasă de furtuni venitoare, a elementeloru neamice elementului Latinu, în fine pre Romănia, păciune compactă, legată prin legătura ce mai nepericioase, prin unitatea de limbă, dar căruia, spre a relua în lume strălucitulu seu locu de altă dată, ăi lipsește încă „unirea politică” macar partnică, cumu o permiteau lucrurile, dar cum unii din Impărați n'au vrutu a o permite încă cu desevărșire. s) Se vedemu acum și Germanismulu. Eacă elemăntulu, care aru putea sta și imparte și stă în condițiunile cele mai avantajoase. Unitu prin limbă, adecă prin puterea coesivă cea mai mare, aibă elu și unitatea teritorială și politică, și va deveni superioru în Europa. Fericire numai s'a pututu împedica, macar momentanu, prin înțăleapta politică care creă Prusiea. Nu pretindemu a fi explicatu cu priceperea starea de față a acestoru elemente, dară avemu credința că amu vorbitu îndestulu de ele, ca să putemu a ne propune niște întrebări, de la dislogarea cărora va naște, sperămu, o rază de lumină, în polittica actuală a staturiloru Europeene, ce ne va facilita indirectu și studiulu asupra propriei noastre stări politice în teritoriu. Aceste întrebări suntu: a) Cumu stă ecilibrulu între elementele Europeene, alianța Franției cu Rusia. b) Tendințele de reconstituire în elementulu Latinu, ce ințălegemu prin reconstituarea măntuii s) Vepuntorului Mir Gazeta de Francfortu 9 Noenmvbvrie, zice că Gazeta Posteloru din 3 Noemvrie publică următor, estraca după depeșa Contelui de Buol anunțată mai de multu de gazete, cătră împuterniciții împărătești din Iași și din ca să se priceapă interesulu București: „Pentru luatu la convențiunea subscrisă persoanele care au urmăritu cu atențiune politica Austriei în Orientu, n'au nevoie de esplicațiuni particulare; ele câtă se știe cum această putere au trebuitu să lucreze și cum au lucratu. În toate cestiunile privitoare la organizarea Principateloru, Austriea au apăratu adevăratele interese ale acestoru țeri. Egalitatea tuturoru Moldo-Romăniloru înaintea legei, distribuțiunea deopotrivă a dăriloru, folosința de drepturile politice pentru toți creștinii fără deosebire de confesiune, îmbunătățirea stărei poporimiloru rurale, regularea pe baze trainice ș drepte a însemnatei cestiuni a muncitoriloru, cum și alte cestiuni privitoare la binele publicu, au fostu cerute de ea cu vigoare și succesu. el de ală parte, Austria crede că fuziunea celoru doue Principate în unu Statu, propusă de unele puteri, era în contrazicere cu drepturile suzerane ale Porței, cătu și cu drepturile trădiționare ale fiecăruia Principatu de a poseda unu guvernămăntu particularu și de ași privige fie-care interesele sale proprii. În cazul de față, Austriea putea a se refera țeri dispărțte de multu urmatu încercare de a întruni timpu, seau care, cum se întămplă cu aceste, au fostu totudeauna despărțite. „Numeroase neî nțelegeri, cari au condusu la vesbele civile au fostu dea pururea urmările unui așa lucru, chiar și căndu urmase în intențiunile cele mai bune. țirea în mizaoculu împrejurăriloru critice și o dușmănie trainică între partizile așa despărțite, de ndată au urmatu. „Convingerea aceasta au eșuu învingătoare în Conferenție și unirea Principateloru este nu numai înlăturată, dar încă garanții îndestule au fostu date ca unirea să nu poată fi rezultatulustituțiuniloru în ambele țeri. desvălirii progresive a in„Fie-care Principatu păstrează guvernămăntulu seu particularu, și în capulu căruia se află unu Domnu alesu pe vieață. „Administrarea finanțeloru și a afacerilor bisericești rămăne deasemine despărțite în ambele Principate și miliția fiecăruia ăși are stindartele seu deosebitu. Formele Administrative nu sînt asemănate de cătu pentru obiectele ce privescu la interesele comune ale Ambeloru Principate, și o comisiune mistă, cu votu consultativu, ie parte la astă ramură a administrațiunei. „Unirea Principateloru nu aru face fără siluire și revoltă în contra puterei suzerane. De aceea, o așa încercare aru are urmările cele S'aru politică a putea se mai triste pentru autorii sei și pentru țeară. de aru crede că potu în asemine însăla foarte cazu aștepta ajutorurile streine. Toate puterile la Conferenție au recunoscutu solemnelu integritatea Imperiului Turcescu și aru crede de datorie a loru de a nu permite se i se dăuneze căt de puținu.” Toate noutățile de astăzi săntu palide alăturea cu elde Franciortu, tractulu publicatu mai susu, după Gazeta din nota ce D. de Buclaru fi adresatu agențiloru Imce actualu se petrecu în Moldova în relăciunile guvernaămăntului postru cu Onorabilulu representantulustriecescu. în privirea convențiunei, nota citată de Gazeta de Franciortu, este unu felu de esplicațiune categorică a vorbelor despresate de această vedește că se înșăla căndu zicea că țerile nu aspiră după unire, dar e să alăturea cu istoriea căndu că nereușirea a venitu de la animositățile între aceste popoare. Totu în privirea istorică, ne pare că acum țeara la esperiințele istorice făcute elemăntulu că această unitate SOPONISA STREIN.A. unui geniu, acestui ele în 19 Augustu la ce Austriea au Paris, întrecutu de căte ori au dăunăzi, și reproduse de Zimbru clul” în numărul de ieri. Voinu politice asupra atestui În prinirea istoriei, și maru cercări de unirea părătești stre. Ceremu multă deacă ne permitemu Principate relativuririle convențiunei din ceasta, care gust, citescu cele etre nici în principiile cu istoria a protocoalele iertăciune Onor, trecutului, Cabinetu de Viena, în studiile nonîn privirea istosublinia căteva rănduri subscrisă la Paris Congresului din urmă, ni se parț nu prea unei Principatelor, știmu mai multu de cătu Cabinetul de Viena. sală D. permităne sociale cu care Moldo-Valaniei, este înzăstrată conforme și Vulturu, reveni puntu. Despărrepresentate nici cu hotăa ceea ce docu cești unele nici în deosebi onorabila Gazetă după notă de Buol, căndu constată că în trecutu no amai din nota în cu acele a 19 nici anuce se „Siecu zice că Nu se înaur