Zimbrulu si Vulturulu, 1858 (Anul 1, nr. 1-42)
1858-11-19 / nr. 14
ANULU ALU PATRULE „14 unu leu. MERCURI 19 NOENMV. 185u. Da Vingoțlu administrat. stgada MUlilog. Viulghiste Nedi ragina a 4-a. - Vasșgeuvei Ilbgag DD. Coveti si Ioanidi. peotine. Găămnsiitania .. Vasati Regiă. Sarela Comana, Cve Vasine No. Da adminis. rostelogu. 22 eso se sevăeșccz. . N cuuă 7 Făa . - alăză la iai Vingonici Davi. AVONAVEA se FAGE Zleazalu se Duruivise RVETIUUU AVONAN Iupui. Re anșana 3 galbini. Dibighiste Vusmșgessi Îdanusații rogiurii fostei Utzevitate ........ Manposgis, Soghesrondentiile se uogș administgatiuț Iinga Viseghisa ner re adghesa St. Ioanp. l. li . E. SD vezu” 371; A STCEINA. IASiI 19 NOEM. lorbele despre alianța unora din Domnii Spaliei cu Împăratulu Austriei totu îmblă cu multă putere în foile Francese. Această însămnată dată în publicu de „Sprcegul Dominisei” ce se publică la Paris sub redacțiunea amicului și e lul D. Gănescu, este mereu afirmată și susținută de această ioie și de „ipvile” care se ocupă mai pe toată ziua de această curioasă alianță care bine poate ave rezultatulu alianței animaleloru fabulei aliate spre a vîna! Amu înșiratu ieri în noutățile de la Rubrica „Ultima linii strănne din Gazeta de Constantinopole, curăndei Oară” căteva anunțătore înturnări în Turcia turcice au adusu firmanele de promulgare. Apropo a comisariloru de asemine știre cetimu în „Curierulu Genodin 19 Noemvrie, că asemine știre dată de foaia de Constantinopole aru fi oarecum resultatulu ficioase a mai multora din curțile garante din 7 (19) Augustu. spune foaia Genoveză. Foile de ieri ne aducu o circulară pre care Guvernămăntulu Danezu au adresat'o de curăndu cătră reprezentanții sei de pe lăngă Guvernămintele Franției, Angliei, Rusiei și Suediei, spre a le anunța cele de pe urmă concesiuni ce Danimarca s'au socotitu îndatorită indesiteloru .A ale Germaniei, de a acorda Se zice că Con încă nu se de totu amulțășită cu acele concesiuni, care voue ni se paru înse cele mai mari ce se puteau cere la Danimarca Ca o dovadă de cele ce ziceam mai dăunăzi despre concentrarea neamului din purcederea demnu nemțescu, reproducemu o corespondență Vieneză a „Gazetei Poșteloru”: „Cu vine temeiuri (?) aice săntemu plini, de încredere în și este probabiu că tenoulu Nalu Prusiei, legrafulu ne va a aduce foarte curăndu noutatea unui ere(care ?) rea unei politice nemțești în Prusia.” mentu, va putea fi consideratu ca înaugura Se anunță că deschiderea corteziloru Spaniole o va face însași Regina în curăndu. Cei răuvoitori cestiunei Romăniloru, s'au fostu grăbitu de a interpreta ca unu nou eșecu a politicei noastre nidunare D. Tnopțuenel a ambasadorulu Franței de la Constantinopole. Ei pretindeau că purcederea acestui prechiamare diplomatu nu era completă, cerută de în concedie Austria. Ca să vadă cineva că nu de puținu întemeeată este această socotință; n'are de cătu se cetească însuși Ioana cunoscută a Cabinetului de la Viena, Ziarulu de Francfortu din 21 Noemvrie.DD. Tuvenel, ambasadorulu Franției, (zice acea soie) de la Constantinopole a sositu la Paris, unde ăși va petrece concedia ce i a fostu acordată.” Deacă foaia care mereu ne căută cele mai microscopice victorii Austriace, deacă însași ea nu cuteză a tălmăci vorba concediă în vechiămare, apoi să credemu noi vorbeloru ce au respănditu rău cugetătorii asupra Romăniloru în această cestiune, întinzindule pănă și asupra Consuliloru din ulițe, amici națiunei noastre, cererei o Convențiunei Dee Dumnezeu să fie așa cum ne simi următoarele te GOPTIA ZIMVRULUI ȘI VULTURULUI REFAECIIE Asupra Ceatrului Romănescu din Iași 1858 Doeșvrie 10. (Urmare.) punde la a ei menire., -Aice așu pute zice că colosalile semi înpărțite ca gratificații particularilori ce nu și pot da samă de serviciile propuse că aru fi făcutu Patriei sau Cărmuirei, sau funcționarilor dintre care mulți poate nu au meritat nici a purta vreo funcție. Aceste sume zicu înpărțite fără cruțare ca remunerație din Eforie Visteri și chearu de primu cutiile sătești, credem că ar fi avutu o mai frumoasă menire fiind date spre ajutorare caseloru de folosu obștescu dintre care și teatrulu este una. 3. Pentru ce nu veniu actori? Precum toate profesiile artistice, aseminea și acea teatrală este una din cele mai nobile, de gust și de mare meritu. Pe cătu însă astă misie este frumoasă și înaltă, pe atăta cere multă studiere și exerciție, de unde rezultă că persoanele dedate la profesarea acestei arte, trebue pe lăngă talentele naturale, și înstituțiile de a lor cultivire se aibă și o poziție materială prin care să se pună în putința de a sprijini condițiea loru socială, s au celu puținu ce nu fie condamnați a se tăvăli în mizeria îngrositoare a lipsurilor de întăea necesitate, în care stare aflănduse omulu, dar mai alesu artistulu, vede cu durere tocinduise nobilele talente înăscute în elu. Cercetăndu cu deamănuntul dacă Junimea Romănă este înlesnită cu vreuna din aceste, aflămu, cu multă măhinire, cumcă toate ăi lipseescu. În toate țerile săntu, pentru formarea actorilor, școli filo-armonice, școli dramatice, scoli de totu feliulu de arte, de a cărora fondare și ținere se îngrijește Guvernulu sau comunitățile, aceste scoli în țara noastră lipsescu cu totulu pănă acum, ca multe alte instituții de disportarea junimei. În privirea materiala, însă, poziția încă mai ingrată și mai mizerabilă, că și 2. Pentru ce teatrul nu merge cătră prosperitate, dar cătră căaei- În toate țerile mai multu sau puținu civilizate, instituțiile publice pentru ca se aibă o viață lungă, să propoșească și se deienației fructulu cerutu, trebue în totulu sau macaru în parte se fie sprijinitu de Guvernu sau de comunitățile nației.La noi în e, lucrul merge cu totulu din contra, guvernulu neîngrijinduse de instituțiile obștești de cătu foarte puținu, și aceste lăsate în mănile particulariloru, nu numai nu produgu vreunu rezultatu bunu și folositoriu pentru nație, daru celemai de multe ori se facu mijloculu de particularu interesu. Tekulu naționalu părăsitu întrista neîngrijire, ca toate cele alte, și lăsatu fără cea mai mică pribigere în măna unui șașticulare, are și elu soarta tuturoru celorlante, adecă de a prospera pe atătea pe cătu particulariulu aru pule, sau aru voi, și a muri îndată ce particulariulu spiculantu earu dicta fatala sentință. Teatrulu naționalu are în adivăru din partea o cărșuirei o mică subvenție cu totulu în neproporție cu nevoile sale, dar este totodată lăsatu în desăvărșită neglijere asupra urmăriloru direcției spre a să convinge și a fi pururea informat dacă această școală de cel mai mare interes publicu răsadoriloru este la noi