Zori Noi, iunie 1957 (Anul 10, nr. 2959-2984)

1957-06-01 / nr. 2959

f TO. 2- 1­1 Iunie, Ziua Internațio­nală a Copilului! Inspirată sărbătoare! Pentru că am deprins să sărbătorim tot ce e mai sfint în noi — munca și libertatea, viața și victo­riile ce o încununează —, ciclul sărbătorilor noastre ar fi fost știrbit fără o zi închinată viitorului, celor mai gingașe ființe ale vieții pămîntului, copiii, fără sărbătoare care să simboli­o­zeze eforturile unanime ale celor ce muncesc puse în slujba înălțării omului ge­nerației de mîine. Cutreierați orașele și sa­tele patriei. In fiecare loc are să vă întîmpine un mo­nument nevăzut. Nu e du­rat în piatră și nici în mar­mură, căci ar fi pieritoare și nu ar însemna decit o simbolică cinstire. Cerce­tați câtă din energia popo­rului este dăruită fericirii copiilor și o să vă imagi­nați atunci proporțiile mo­numentului nevăzut, fără fi­ință a cvea, al grijii față de ființele cele mai gingașe — copiii. Luați parte la jocurile co­­piilor. Și dacă unul, vreun năpîrstoc cu năsucul cîrn, cîrlionțat și mînjit cu toți tăciunii împelițării, o să vă spună cu siguranță de băr­bat: „Eu mă fac ingineri”, să-l credeți, că nu glumește. E în stare să se facă. Pă­rinții cînd îl aud zîmbesc și ei, dar îl cred. Au fost în­gropate sub cea mai grea lespede a istoriei vremurile cînd asemenea năzuinți ino­cente provocau milioanelor de părinți umili suferințe a­­mare, fiindcă nu puteau nă­dăjdui nimic pentru fiii lor. Acum, zburdalnicii mințiți cu tăciune devin ingineri, dacă vor, ori sondori, ori mecanici, devin poeți, cîntă­­reți ai adevărului, ce le pof­tește inima. * * Azi e Ziua copilului. Du­ceți flori copiilor voștri! Sărutați-i și urați-le să ajun­gă mari, să fie veseli ca vara care începe și rodnici ca ea! In ceasurile de odihnă, sind mamele stau la căpă­­tâiul copiilor dragi și liniș­tea tainică se lasă peste lume, auzul nostru e ascu­țit. Ajunge pînă la noi fio­rosul zăngănit de arme, chiar dacă străbate oceane. Și nu numai zăngănitul de arme. Auzim parcă și explo­ziile bombelor ce se fabrică și se experimentează din or­dinul criminal al unor de­menți ce vor să sfîșie lumea, să incendieze pâmîntul, să omoare tot ce poartă sem­nul vieții. Dar nu ne înspâi­­mîntăm, fiindcă noi ne bi­zuim pe puterile noastre, pentru că la pacea și liniș­tea căminelor noastre ve­ghează forțe puternice, in numele copiilor noștri, să ne concentrăm auzul, să știm cum se mișcă și mă­runtaiele pămîntului, și să avem pumnii tari. Să fim mulți și puternici, să îm­brățișăm pâmîntul cu brațe de oțel. Și o să le piardă în­drăzneala ucigașă râspîndi­­torilor de moarte! Sunt arme ale păcii mai tari de­cit bombele atomice. Sărbătoarea ființelor gin­gașe, trup din trupul nos­tru să ne fie un îndemn! SARBATOAREA FIINȚELOR GINGAȘE.• • In vizită la un cămin de copii treceam pe una din străzile r* hăului Fălticeni. Mi-au atras a­­tenția acordurile melodioase ale stanei viori. O clipă am rămas to­tului. Mi-am rotit privirea și zărit fațada clădirii din dreapta o tablă pe care scria: „Casa de co­pii școlari Fălticeni". Mai tîrziu cu cîteva clipe mă aflam față în față cu directorul a­­cestei instituții. Am pus obișnuita întrebare în asemenea ocazii și am aflat răs­punsul. — Casa de copii — începu direc­torul — a fost creată acum șase ani. Aici sînt adăpostiți și educați ,100 de copii orfani. Tov. Jacob Dumitru, mi-a vorbit apoi despre activitatea școlară a copiilor, despre munca pe lotul experimental, în atelierul de tîm­­plărie, unde copiii se deprind cu munca practică. Interlocutorul meu nu a omis nesigur să amintească contribuția la aceste realizări a instructorului superior de pionieri Petru Broască, a educatorilor Aurel Blăgeanu, Con­­stanța Onofrei, Vasile Secrieru, Victor Bendescu. Înainte de plecare, am stat de totbgi cu mai mulți copii. Pe fețele lor și din cuvintele lor am aflat bucuria, mulțumirea, voioșia. Ce vor deveni acești copii? Ingi­neri, medici, agronomi, profesori, m­aiștri sau educatori, savanți sau fruntași în producție... In vremuri­le noastre noi, cele mai Îndrăznețe fisuri ale copiilor pot fi îndeplini­ta­­ ti GODEANU. Carfi pentru copii *- RUSALII* MUREȘANU. Niculae clop de paie — ASZTALOS ISTVÁN loșkâ. *­ Prof. SEVER A. BIVO­LARII — Jocuri și dis­tracții pentru tabere de vară. — VLADIMIR COLIN Zece povești pitice. — VIOLETA ZAMFIRES­­CU — Rodul pămîntului. COOCOOOOOOOF----------------------——— Pentru ocrotirea sănătății copiilor­ ­ "Pe masa­­ profesorului se află cîteva cutii deschise. In fie­care din ele se pot vedea cite 110 ampule pline cu un lichid de culoare galben închis. Pe capacul de carton stă scris:­­­­acclo împotriva poliomieli­tei pentru imunizare activă. Aceste ampule, spune prof. IM. P. Ciumakov, membru co­respondent al Academiei de științe medicale a directorul Institutului U.R.S.S., pentru studierea poliomielitei, au fost luate dintr-o serie mare de vaccinuri produse recent de institutul nostru. In iunie vom dispune deja de sute de mii de doze pentru vaccinarea co­piilor. Producția de vaccin împo­triva paraliziei infantile re­prezintă un proces tehnologic complicat. Prepararea acestui vaccin durează de obicei patru luni. Dar nu în aceasta constă dificultatea principală. După cum se știe — explică M. P. Ciumakov — vaccinul nostru se prepară din viru­suri moarte propagatoare ale poliomielitei care sunt făcute inofensive printr-o tratare specială. Dar, omorînd viru­sul, trebuie păstrat vaccinu­lui capacitatea lui de a imu­niza organismul împotriva paraliziei infantile. In această neutralizare a virusului și în asigurarea transformării­ lui un vaccin constă principala dificultate in calea fabricării preparatului. In prezent se poate afirma că noi am pus la punct această tehnologie cit se poate de delicată și că am preparat un vaccin împo­triva poliomielitei inofensiv și în același absolut timp eficace. Cele realizate pînă acum sunt rodul activității Institu­tului pentru studierea polio­mielitei. Un milion de doze — iată planul lunar pentru vi­itorul cel mai apropiat pe care vom începe să-l îndepli­nim odată cu terminarea con­strucției întreprinderii noas­tre din apropierea In afară de aceasta, Moscovei, produc­ția de vaccin va începe în au­rind la Institutul pentru pre­paratele împotriva poliomie­litei care a fost înființat la Moscova. • Vorbind despre vaccinul­­ preparat, prof. M. P. Ciuma­kov citează cu recunoștință numele doctorului Salk, a că­rui metodă a fost aplicată, în linii esențiale, la obținerea preparatului. Principiile preparării au rămas aceleași ca și ale doc­torului Salk, noi am căutat numai să îmbunătățim teh­nologia. Am aflat la institut că îna­inte de a începe vaccinarea copiilor, o serie de colabora­tori s-au supus ei înșiși vac­cinării. In felul acesta ei s-au încre­dințat că vaccinările nu sunt dureroase și sunt eficace îm­potriva poliomielitei. ...Colectivul institutului s-a consacrat unei cauze nobile. El a repurtat o mare victorie în lupta pentru ocrotirea să­nătății copiilor. (Agerpres). ”10» O*. In zilele din­­ preajma lui l Iunie în depo­zitul fabricii de jucării M­ERULI „PIO­din Botoșani a dom­nit o activitate febrilă. Colectivul fa­bricii a cinstit ziua de 1 Iu­nie producind peste plan pînă acum mai bine de 3000 bucăți jucării. In clișeu: Șe­ful depozitului Casnil Zelin­­gher pregătește un nou trans­port de 600 ju­cării pe care le va expedia la Oradea. A­ți știut copii?. „Lenin a iubit mult pe cei mici. El s-a îngrijit zi de zi ca să le creieze o co­­­pilărie fericită. In citeva fotografii — ce se găsesc în casa de pe Le­­ninskie Gorki din Moscova, unde a locuit Lenin, el e in­fățișat cu nepotul său Vic­tor Ulianov și o fetiță din satul apropiat Două săptămâni înainte de s-a stins din viață, con­ducătorul statului sovietic a organizat pentru copiii din satele învecinate tradi­ționalul pom de iarnă, în cadrul căruia el le-a impăr­țit daruri, jucării, cărți și dulciuri. Preventoriul din Câmpulung La poalele mun­telui Deia, în mij­locul brazilor, în­­tr-o clădire cu două etaje se află instalat preventor­ul raional de co­pii Cîmpulung. Aici totul este creat pentru a o­­feri condiții opti­me de viață și o educație mai bune, din cele In a­­cest scop func­ționează aici grădiniță de copii­­ și mai multe clase de curs elementar, care sînt conduse de cadre didactice IN CLIȘEU . Pe terasa preventoriu­­lui, copii preșcolari finață jocuri dis­tractive. ZORI NOI prinnnrrtmn^^ VERSURI pentru cei mici ISJLSLSUUUUUUriLSLSULSJLi LA FINTINA DIN CIMPIF. La fîntîna din cîmpie, E­ un bordei cu pălărie Și cu streșine de soc Și ferești de busuioc Și cu prag de iarbă deasă Și cu ușă de mătasă. In fața bordeiului, Șade floarea soarelui Și se uită pută unde Ceru-n holde se ascunde Și așteaptă ca sări vie Florile în ospeție. CLOPOȚEII Clinchete liliachii Clopuiu. uuu iiiiii, Roua-naltei diminețe Scuturind-o prin finețe Și-i mirare cum de oare Clinchetul e doar culoare* ! NALBELE Lujere subțiri de nalbe Imbrăcate-n ii roz­a­­be. Vin și ele și cum vin Clătii lâ-se cel pan­dindu-și verdele înlături Ș-aplicînd umbroase mături« " V.BAST­RELELE De la cer luînd culoarea Și-n săcări țesînd-o zarea Albăstrelele-și îmbracă Rochii inchi, sit uri și pleună Sa nu intîrzie, iar sora­­ Soarelui să-nceapă hora. ROM­AN­IȚI­LE L­u noboade căpătate De la luna-n jumătate oi cu aur n-a fost.. . Trecerun stol de romanița Și cum e le-s de departe, Se dă iarba la o parte MACII Macii roșii cum e focul Tot­luindu-se cu jocul. Au ajuns îndată pina La bordeiul cu flntînă. Macii roși de cînd ■ strămoșii. Se întrec cu zorii roșii, Și prin griiele cu soare, Și-n albastrele ulcioare BORDEIUL Cel bordei cu pălărie Nu șt­ii dacă-i in cîmpie ! Mai de grabă cred că este. Hăt departe în poveste... Pin­ acolo drum să faci, Trebuie să te prefaci, Ori in barză călătoare Ori în cintec, ori in floare. TEOFIL DUMBRAVEANU IMstalața dintre două lumi Intr-o împrejurare de fami­lie — se adunaseră frați, su­rori, cumnați, unchi, mătuși, o arborescență complicată, greu de deslușit chiar pentru cunoscători —, se aflau de fa­ță și 24 de copii. Nici unul dintre co­pii nu atinsese vîrsta de 10 ani și doar cerul albastru mai putea rivaliza cu senină­tatea ochilor lor, numai flori­le atingeau în nevinovăție fi­ința lor firavă, întreaga a­­ceastă împărăție a fericirii și copilăriei era guvernată ne­observat de grija du­ioasă a unei bătrîne, măruntă la trup, cu părul cînepiu sub o broboadă alunecoasă, care, în ciuda trecerii anilor ce ma­cină neindurat la moara timpu­lui puterea omului, era, cum se spune, numai ochi și u­­rechi, păzind cu strășnicia ag­garaim, neprețuita comoară încredințată. Bătrîna nu era vreo supraveghetoare, căci nimeni din marea adunare de familie nu cunoscuse huzurul și trindăvia și n-avea toane boierești și „personal de e­­ducație”, ci deprinseră aspra muncă cu palmele, crincena luptă cu piatra și pămintul,­ cu stihiile codrilor și fadelor încă din pruncie, cînd copilă­ria lor furată se zbuciumase intre o bucată de pline și odih­na trudită la capătul unei zile prea lungi. Bătrîna era Buni­ca celor 24 de odrasle zvăpă­iate și în limpezimea ochilor ei se putea citi o bucurie fă­ră seamăn ■ nu cred ca în via­ța ei să fi avut vreo zi Bana fericită. Imaginea patriarhală a a­­cestei zile și întîmplări mi-a trezit in minte o vie reprezen­tare a lumii copilăriei, mai e­­xact spus a celor două lumi ale copilăriei de ieri și de azi în patria noastră. In satul natal, o ve­cină, văduvă și copleșită de sărăcie, în preajma celui de a­l doilea război mondial, in­dura necazurile cu o tărie ne­omenească, numai să-și creas­că mari copiii, să-i vadă cu­ un rost pe lume. Ce p­osturi se dorea dînsa atunci ar fi greu să-și amintească azi, pentru că in viața ei și a fa­mi­liei s-a petrecut — în anii de după Eliberare — o,răsturna­­re care avea să schimbe din temelii și definitiv ferste te­­meiurile cunoscute. Ce și-o fi dorit oare celui mai mic din­tre fiii ei ? De bună seamă că nici un vis n-ar fi îndrăz­nit să-i vada altceva decit chi­nuit muncitor de pămint, in­­tremîndu-și oasele zdrobite, în piciolul amiezii, sub haruri străine, într-o odihnă scurtă. Dar dintr-odată, prin anii din urmă, a devenit mama unui student român de la Universi­tatea din Leningrad. Există pe lume vreo măsu­ră să cuprindă distanța i ului­toare ca o prăpastie dintre cele două vieți ale unei foste văduve oropsite, devenită ma­m­a unui student în străinăta­te ? Distanța dintre 2 lumi, despărțite cu un hotar de foc înscris pe veșnicie în is­torie la 23 August 1944, cînd începe și anul I al libertății unui popor bătut veacuri de-a rîndul de toate vuiturile vi­tregiei. Dacă există vreo mă­sură, ea nu poate fi decit ase­mănătoare bucuriei imense a Bunicii cu 24 de nepoți, care a născut și a crescut zece fete și feciori, întruniți într-o sărbătorească zi de vară, in­tr-un sat la apa Moldovei, în­tr-o adunare familială echiva­­lind cu un omagiu al mater­nității. Socot că distanța din­tre cele două lumi nu poate măsura decit fericirea, care pentru poporul nostru, pentru fiii și fiicele lui, s-a întrupat într-o realitate palpabilă, de prisos să fie demonstrată, in­­cetînd să mai fie o simplă no­țiune de dicționar poetic. ÎL SBgBJJ ~iOOOOOOQOOOOQQ £ W. 2QM Spicuim Despre activitatea culturală în satele regiunii In satele regiunii noastre S se desfășoară o vie activitate culturală. Căminele culturale mobilizează tineri și vîrstnici care deși sînt angrenați în muncile agricole, își găsesc timp să participe și la viața­ culturală a satelor. Corespon­denții noștri voluntari, dornici de a face cunoscută activi­­­tatea culturală din satele lor, ne trimit zeci de scrisori. Din scrisoarea tovarășului E. FILȚINGHER aflăm că bri­gada artistică de agitație căminului cultural „Ion Creări­a­gă" din Cacica a dat un pro­gram pe tema contribuției in­telectualilor din comună la munca culturală de masa. Textele brigăzii, la alcătui­rea cărora și-au dat sprijinul tov. I. Dzinbischi, Orest Hu­­ciu și Oto Kotur, au arătat a­­tât realizările cit și lipsurile muncii intelectualilor în ope­ra de culturalizare a mase­lor. Tovarășii Maidan Aure­lian, Mihai Suliuc, D. Zava­­­da, A. Filțingher și Olga Mi­­culeac s-au evidențiat in mod deosebit în interpretarea pro­gramului. Tot despre actitvi­­tatea unei brigăzi artistice ne scrie și tov. ION HOLETEC. E vorba de o brigadă formată numai din pionierii școlii frei 7 ani din Solca. Programul brigăzii artistice a pionieri­­­lor, prezentat de eurind pe scena căminului cultural, e a a­xat pe cele mai importante probleme din viața școlii in scopul îmbunătățirii situați­ei la învățătură. Biblioteca căminului cultu­ral din Presipca comuna Sal­­cea e frecventată de tot mai mulți țărani muncitori, ne scrie tov. VASILE ABICAR. Printre cei mai sîrguincioși cititori se numără țăranii muncitori Toader Zamfir, Gh.‘ .Tiliuță și Ion I. Sandu. Din satul Negostina, sat cu populație ucraineană, ne vi­i ne vestea că la căminul cul­­­tural se desfășoară o vie acti­­vitate. Tov. MIHAI FEDIUG ns scrie că echipa de teatru a acestui cămin a prezentat pie­sa „Dă inimii voie și te-aduca­ la nevoie”. Dintre interpreți s-au evidențiat tov: Dumitru­ Cuiava, Eugenia Sposib, Ni­­­colae Maidaniuc, Domnica Grigoraș. In satul Păltinoasa, raio­nul Gura Humorului se cons­­­truiește un sediu pentru că«­minul cultural . Tov. C. PO­»" , JAȚA, ne scrie că mobilizați de statul popular, numeroși salariați ai sfatului, conduce­­rea căminului și cadrele di­­­dactice împreună cu elevii au­ participat voluntar la căratul țiglei din magazia coopera­­­tivei la noul sediu al căminu­lui. VLAD BEJENARU, cores­­­pondentul nostru din zonă« șeni, raionul Trușești, ne re­­latează că, nu demult, bibliom’­tecarul căminului a prelucrat îrn­ fața unui mare număr de ță­­­răni muncitori Hotărîrea C.C. al P.M.R. cu privire la sar­­bătorirea a 40 de ani de la Marea Revoluție Socialistă­­din Octombrie . După prelu­­­crarea Hotărârii numeroși ță­­­răni muncitori s-au înscris la­ discuții. Printre aceștia se nu­mără și tov. Petru Croitoru, președintele întovărășirii din sat, care și-a luat angajam­en­tul să muncească cu și mai mult spor­tn munca de lămu­rire a țăranilor muncitori dej­a se înscrie in întovărășire. Concert de muzică ușoară In sala cinematografului din orașul Siret a avut loc un concert de muzică ușoară. Concertul a fost dat de Casa raională de cultură din Ră­dăuți cu sprijinul unor so­­liști de la postul de Radio București și anume Ana Ba« Iaci, Eugenia Frunză și Mir­­­cea Preoțescu. Repertoriul­ concertului a fost foarte bo­­­gat și variat. Coresp­­ICA DUȘCEAQ Heolizări ale tinerilor In intîmpinarea Festivalu­lui regional, tineretul din co­muna Uidești, raionul Fălti­ceni, a curățat o suprafață de 20 ha, izlaz, a strîns 300 kg. fier vechi, peste 200 cu­*­ele și borcane etc., care au­ și fost valorificate pentru fondul festivalului. ‘ /. HOTE Familia Huiban Dacă ceri tovarășilor de la Baza de aprovizionare și desfacere Timpu­­ lung relații despre gestionarul de la magazi­nul S.A.M. Grădinița, ți se spune cu multă siguranță că acesta este un om bun,, corect, etc., etc.. In reali­tate lucrurile nu stau toc­mai astfel. Intre părerile celor de la B.A.D. Cîmpu­lung sau de la S.A.M. Va­tra Dornei și părerile mun­citorilor de la sectorul Gră­dinița este o distanță ca de la cer în pămint. Muncito­­­rii — care pe cit se pare au posibilitatea să-l cunoască mai bine pe gestionarul Ion Huiban și pe soția sa Vic­toria Huiban, care grație u­­nor împrejurări fericite devenit responsabila canti­a­nei — susțin și aduc chiar probe care confirmă că ei sunt niște afaceriști care că­zută să se îmbogățească pe spi­­narea muncitor­ilor din pă­­­dure. 1 Gestionarul Ion Holbăni vinde în mod permanent mărfuri cu suprapreț obișnu­­iește adesea să vindă făină de porumb la diverse per­soane care nu au nici o le­gătură cu I. F. E. T.- ul, și are o comporta­­re necuviincioasă, față de cei ce muncesc. Ase­menea se comportă și soția­ sa Victoria Huiban, respon­­­sabila cantinei S.A.M. Ea­­ nu se îngrijește oamenilor pentru de hrana că are­ grijă să ingrașe cei 4 porci care sunt adăpostiți în apro­­­pierea cantiei și care, bine-­­înțeles fără cheltuială ii a­­­duc venituri mari. De ase­menea se eliberează bonuri de masă fără chitanțe și are prostul obicei de a­ ponta mese fictive. Tovară­șului Onisin Chindea, de pil­­dă, i s-au pontat în mod abu­­ziv 5 mese, care în realitate nu au fost consumate. De nenumărate ori mun­citorii au cerut ca acești doi gestionari necinstiți j — care alcătuiesc o fa­­­­milie în dublul înțeles­­ al cuvîntului, referindu-mă în al doilea caz la o fami­­­lie de afaceriști să fie îndepărtați din pos­turile lor. Totuși conducă­tori de felul tovarășului V. Rozecbranț, directorul­­ S.A.M. Vatra Dornei se­ mulțumesc să ia notă de a­­ceste cereri juste și rămîn­­ mai departe nepăsători. Socotim nimerit ca de a­­stă dată, organele de stat competente să cerceteze mai amănunțit gestiunea­­ de la S.A.M. Grădinița. L. DUMBRAVA

Next