Zori Noi, iunie 1957 (Anul 10, nr. 2959-2984)
1957-06-01 / nr. 2959
f TO. 2- 11 Iunie, Ziua Internațională a Copilului! Inspirată sărbătoare! Pentru că am deprins să sărbătorim tot ce e mai sfint în noi — munca și libertatea, viața și victoriile ce o încununează —, ciclul sărbătorilor noastre ar fi fost știrbit fără o zi închinată viitorului, celor mai gingașe ființe ale vieții pămîntului, copiii, fără sărbătoare care să simboliozeze eforturile unanime ale celor ce muncesc puse în slujba înălțării omului generației de mîine. Cutreierați orașele și satele patriei. In fiecare loc are să vă întîmpine un monument nevăzut. Nu e durat în piatră și nici în marmură, căci ar fi pieritoare și nu ar însemna decit o simbolică cinstire. Cercetați câtă din energia poporului este dăruită fericirii copiilor și o să vă imaginați atunci proporțiile monumentului nevăzut, fără ființă a cvea, al grijii față de ființele cele mai gingașe — copiii. Luați parte la jocurile copiilor. Și dacă unul, vreun năpîrstoc cu năsucul cîrn, cîrlionțat și mînjit cu toți tăciunii împelițării, o să vă spună cu siguranță de bărbat: „Eu mă fac ingineri”, să-l credeți, că nu glumește. E în stare să se facă. Părinții cînd îl aud zîmbesc și ei, dar îl cred. Au fost îngropate sub cea mai grea lespede a istoriei vremurile cînd asemenea năzuinți inocente provocau milioanelor de părinți umili suferințe amare, fiindcă nu puteau nădăjdui nimic pentru fiii lor. Acum, zburdalnicii mințiți cu tăciune devin ingineri, dacă vor, ori sondori, ori mecanici, devin poeți, cîntăreți ai adevărului, ce le poftește inima. * * Azi e Ziua copilului. Duceți flori copiilor voștri! Sărutați-i și urați-le să ajungă mari, să fie veseli ca vara care începe și rodnici ca ea! In ceasurile de odihnă, sind mamele stau la căpătâiul copiilor dragi și liniștea tainică se lasă peste lume, auzul nostru e ascuțit. Ajunge pînă la noi fiorosul zăngănit de arme, chiar dacă străbate oceane. Și nu numai zăngănitul de arme. Auzim parcă și exploziile bombelor ce se fabrică și se experimentează din ordinul criminal al unor demenți ce vor să sfîșie lumea, să incendieze pâmîntul, să omoare tot ce poartă semnul vieții. Dar nu ne înspâimîntăm, fiindcă noi ne bizuim pe puterile noastre, pentru că la pacea și liniștea căminelor noastre veghează forțe puternice, in numele copiilor noștri, să ne concentrăm auzul, să știm cum se mișcă și măruntaiele pămîntului, și să avem pumnii tari. Să fim mulți și puternici, să îmbrățișăm pâmîntul cu brațe de oțel. Și o să le piardă îndrăzneala ucigașă râspînditorilor de moarte! Sunt arme ale păcii mai tari decit bombele atomice. Sărbătoarea ființelor gingașe, trup din trupul nostru să ne fie un îndemn! SARBATOAREA FIINȚELOR GINGAȘE.• • In vizită la un cămin de copii treceam pe una din străzile r* hăului Fălticeni. Mi-au atras atenția acordurile melodioase ale stanei viori. O clipă am rămas totului. Mi-am rotit privirea și zărit fațada clădirii din dreapta o tablă pe care scria: „Casa de copii școlari Fălticeni". Mai tîrziu cu cîteva clipe mă aflam față în față cu directorul acestei instituții. Am pus obișnuita întrebare în asemenea ocazii și am aflat răspunsul. — Casa de copii — începu directorul — a fost creată acum șase ani. Aici sînt adăpostiți și educați ,100 de copii orfani. Tov. Jacob Dumitru, mi-a vorbit apoi despre activitatea școlară a copiilor, despre munca pe lotul experimental, în atelierul de tîmplărie, unde copiii se deprind cu munca practică. Interlocutorul meu nu a omis nesigur să amintească contribuția la aceste realizări a instructorului superior de pionieri Petru Broască, a educatorilor Aurel Blăgeanu, Constanța Onofrei, Vasile Secrieru, Victor Bendescu. Înainte de plecare, am stat de totbgi cu mai mulți copii. Pe fețele lor și din cuvintele lor am aflat bucuria, mulțumirea, voioșia. Ce vor deveni acești copii? Ingineri, medici, agronomi, profesori, maiștri sau educatori, savanți sau fruntași în producție... In vremurile noastre noi, cele mai Îndrăznețe fisuri ale copiilor pot fi îndeplinita ti GODEANU. Carfi pentru copii *- RUSALII* MUREȘANU. Niculae clop de paie — ASZTALOS ISTVÁN loșkâ. * Prof. SEVER A. BIVOLARII — Jocuri și distracții pentru tabere de vară. — VLADIMIR COLIN Zece povești pitice. — VIOLETA ZAMFIRESCU — Rodul pămîntului. COOCOOOOOOOF----------------------——— Pentru ocrotirea sănătății copiilor "Pe masa profesorului se află cîteva cutii deschise. In fiecare din ele se pot vedea cite 110 ampule pline cu un lichid de culoare galben închis. Pe capacul de carton stă scris:acclo împotriva poliomielitei pentru imunizare activă. Aceste ampule, spune prof. IM. P. Ciumakov, membru corespondent al Academiei de științe medicale a directorul Institutului U.R.S.S., pentru studierea poliomielitei, au fost luate dintr-o serie mare de vaccinuri produse recent de institutul nostru. In iunie vom dispune deja de sute de mii de doze pentru vaccinarea copiilor. Producția de vaccin împotriva paraliziei infantile reprezintă un proces tehnologic complicat. Prepararea acestui vaccin durează de obicei patru luni. Dar nu în aceasta constă dificultatea principală. După cum se știe — explică M. P. Ciumakov — vaccinul nostru se prepară din virusuri moarte propagatoare ale poliomielitei care sunt făcute inofensive printr-o tratare specială. Dar, omorînd virusul, trebuie păstrat vaccinului capacitatea lui de a imuniza organismul împotriva paraliziei infantile. In această neutralizare a virusului și în asigurarea transformării lui un vaccin constă principala dificultate in calea fabricării preparatului. In prezent se poate afirma că noi am pus la punct această tehnologie cit se poate de delicată și că am preparat un vaccin împotriva poliomielitei inofensiv și în același absolut timp eficace. Cele realizate pînă acum sunt rodul activității Institutului pentru studierea poliomielitei. Un milion de doze — iată planul lunar pentru viitorul cel mai apropiat pe care vom începe să-l îndeplinim odată cu terminarea construcției întreprinderii noastre din apropierea In afară de aceasta, Moscovei, producția de vaccin va începe în aurind la Institutul pentru preparatele împotriva poliomielitei care a fost înființat la Moscova. • Vorbind despre vaccinul preparat, prof. M. P. Ciumakov citează cu recunoștință numele doctorului Salk, a cărui metodă a fost aplicată, în linii esențiale, la obținerea preparatului. Principiile preparării au rămas aceleași ca și ale doctorului Salk, noi am căutat numai să îmbunătățim tehnologia. Am aflat la institut că înainte de a începe vaccinarea copiilor, o serie de colaboratori s-au supus ei înșiși vaccinării. In felul acesta ei s-au încredințat că vaccinările nu sunt dureroase și sunt eficace împotriva poliomielitei. ...Colectivul institutului s-a consacrat unei cauze nobile. El a repurtat o mare victorie în lupta pentru ocrotirea sănătății copiilor. (Agerpres). ”10» O*. In zilele din preajma lui l Iunie în depozitul fabricii de jucării MERULI „PIOdin Botoșani a domnit o activitate febrilă. Colectivul fabricii a cinstit ziua de 1 Iunie producind peste plan pînă acum mai bine de 3000 bucăți jucării. In clișeu: Șeful depozitului Casnil Zelingher pregătește un nou transport de 600 jucării pe care le va expedia la Oradea. Ați știut copii?. „Lenin a iubit mult pe cei mici. El s-a îngrijit zi de zi ca să le creieze o copilărie fericită. In citeva fotografii — ce se găsesc în casa de pe Leninskie Gorki din Moscova, unde a locuit Lenin, el e infățișat cu nepotul său Victor Ulianov și o fetiță din satul apropiat Două săptămâni înainte de s-a stins din viață, conducătorul statului sovietic a organizat pentru copiii din satele învecinate tradiționalul pom de iarnă, în cadrul căruia el le-a impărțit daruri, jucării, cărți și dulciuri. Preventoriul din Câmpulung La poalele muntelui Deia, în mijlocul brazilor, într-o clădire cu două etaje se află instalat preventorul raional de copii Cîmpulung. Aici totul este creat pentru a oferi condiții optime de viață și o educație mai bune, din cele In acest scop funcționează aici grădiniță de copii și mai multe clase de curs elementar, care sînt conduse de cadre didactice IN CLIȘEU . Pe terasa preventoriului, copii preșcolari finață jocuri distractive. ZORI NOI prinnnrrtmn^^ VERSURI pentru cei mici ISJLSLSUUUUUUriLSLSULSJLi LA FINTINA DIN CIMPIF. La fîntîna din cîmpie, E un bordei cu pălărie Și cu streșine de soc Și ferești de busuioc Și cu prag de iarbă deasă Și cu ușă de mătasă. In fața bordeiului, Șade floarea soarelui Și se uită pută unde Ceru-n holde se ascunde Și așteaptă ca sări vie Florile în ospeție. CLOPOȚEII Clinchete liliachii Clopuiu. uuu iiiiii, Roua-naltei diminețe Scuturind-o prin finețe Și-i mirare cum de oare Clinchetul e doar culoare* ! NALBELE Lujere subțiri de nalbe Imbrăcate-n ii rozabe. Vin și ele și cum vin Clătii lâ-se cel pandindu-și verdele înlături Ș-aplicînd umbroase mături« " V.BASTRELELE De la cer luînd culoarea Și-n săcări țesînd-o zarea Albăstrelele-și îmbracă Rochii inchi, sit uri și pleună Sa nu intîrzie, iar sora Soarelui să-nceapă hora. ROMANIȚILE Lu noboade căpătate De la luna-n jumătate oi cu aur n-a fost.. . Trecerun stol de romanița Și cum e le-s de departe, Se dă iarba la o parte MACII Macii roșii cum e focul Totluindu-se cu jocul. Au ajuns îndată pina La bordeiul cu flntînă. Macii roși de cînd ■ strămoșii. Se întrec cu zorii roșii, Și prin griiele cu soare, Și-n albastrele ulcioare BORDEIUL Cel bordei cu pălărie Nu știi dacă-i in cîmpie ! Mai de grabă cred că este. Hăt departe în poveste... Pin acolo drum să faci, Trebuie să te prefaci, Ori in barză călătoare Ori în cintec, ori in floare. TEOFIL DUMBRAVEANU IMstalața dintre două lumi Intr-o împrejurare de familie — se adunaseră frați, surori, cumnați, unchi, mătuși, o arborescență complicată, greu de deslușit chiar pentru cunoscători —, se aflau de față și 24 de copii. Nici unul dintre copii nu atinsese vîrsta de 10 ani și doar cerul albastru mai putea rivaliza cu seninătatea ochilor lor, numai florile atingeau în nevinovăție ființa lor firavă, întreaga această împărăție a fericirii și copilăriei era guvernată neobservat de grija duioasă a unei bătrîne, măruntă la trup, cu părul cînepiu sub o broboadă alunecoasă, care, în ciuda trecerii anilor ce macină neindurat la moara timpului puterea omului, era, cum se spune, numai ochi și urechi, păzind cu strășnicia aggaraim, neprețuita comoară încredințată. Bătrîna nu era vreo supraveghetoare, căci nimeni din marea adunare de familie nu cunoscuse huzurul și trindăvia și n-avea toane boierești și „personal de educație”, ci deprinseră aspra muncă cu palmele, crincena luptă cu piatra și pămintul, cu stihiile codrilor și fadelor încă din pruncie, cînd copilăria lor furată se zbuciumase intre o bucată de pline și odihna trudită la capătul unei zile prea lungi. Bătrîna era Bunica celor 24 de odrasle zvăpăiate și în limpezimea ochilor ei se putea citi o bucurie fără seamăn ■ nu cred ca în viața ei să fi avut vreo zi Bana fericită. Imaginea patriarhală a acestei zile și întîmplări mi-a trezit in minte o vie reprezentare a lumii copilăriei, mai exact spus a celor două lumi ale copilăriei de ieri și de azi în patria noastră. In satul natal, o vecină, văduvă și copleșită de sărăcie, în preajma celui de al doilea război mondial, indura necazurile cu o tărie neomenească, numai să-și crească mari copiii, să-i vadă cu un rost pe lume. Ce posturi se dorea dînsa atunci ar fi greu să-și amintească azi, pentru că in viața ei și a familiei s-a petrecut — în anii de după Eliberare — o,răsturnare care avea să schimbe din temelii și definitiv ferste temeiurile cunoscute. Ce și-o fi dorit oare celui mai mic dintre fiii ei ? De bună seamă că nici un vis n-ar fi îndrăznit să-i vada altceva decit chinuit muncitor de pămint, intremîndu-și oasele zdrobite, în piciolul amiezii, sub haruri străine, într-o odihnă scurtă. Dar dintr-odată, prin anii din urmă, a devenit mama unui student român de la Universitatea din Leningrad. Există pe lume vreo măsură să cuprindă distanța i uluitoare ca o prăpastie dintre cele două vieți ale unei foste văduve oropsite, devenită mama unui student în străinătate ? Distanța dintre 2 lumi, despărțite cu un hotar de foc înscris pe veșnicie în istorie la 23 August 1944, cînd începe și anul I al libertății unui popor bătut veacuri de-a rîndul de toate vuiturile vitregiei. Dacă există vreo măsură, ea nu poate fi decit asemănătoare bucuriei imense a Bunicii cu 24 de nepoți, care a născut și a crescut zece fete și feciori, întruniți într-o sărbătorească zi de vară, intr-un sat la apa Moldovei, într-o adunare familială echivalind cu un omagiu al maternității. Socot că distanța dintre cele două lumi nu poate măsura decit fericirea, care pentru poporul nostru, pentru fiii și fiicele lui, s-a întrupat într-o realitate palpabilă, de prisos să fie demonstrată, incetînd să mai fie o simplă noțiune de dicționar poetic. ÎL SBgBJJ ~iOOOOOOQOOOOQQ £ W. 2QM Spicuim Despre activitatea culturală în satele regiunii In satele regiunii noastre S se desfășoară o vie activitate culturală. Căminele culturale mobilizează tineri și vîrstnici care deși sînt angrenați în muncile agricole, își găsesc timp să participe și la viața culturală a satelor. Corespondenții noștri voluntari, dornici de a face cunoscută activitatea culturală din satele lor, ne trimit zeci de scrisori. Din scrisoarea tovarășului E. FILȚINGHER aflăm că brigada artistică de agitație căminului cultural „Ion Creăriagă" din Cacica a dat un program pe tema contribuției intelectualilor din comună la munca culturală de masa. Textele brigăzii, la alcătuirea cărora și-au dat sprijinul tov. I. Dzinbischi, Orest Huciu și Oto Kotur, au arătat atât realizările cit și lipsurile muncii intelectualilor în opera de culturalizare a maselor. Tovarășii Maidan Aurelian, Mihai Suliuc, D. Zavada, A. Filțingher și Olga Miculeac s-au evidențiat in mod deosebit în interpretarea programului. Tot despre actitvitatea unei brigăzi artistice ne scrie și tov. ION HOLETEC. E vorba de o brigadă formată numai din pionierii școlii frei 7 ani din Solca. Programul brigăzii artistice a pionierilor, prezentat de eurind pe scena căminului cultural, e a axat pe cele mai importante probleme din viața școlii in scopul îmbunătățirii situației la învățătură. Biblioteca căminului cultural din Presipca comuna Salcea e frecventată de tot mai mulți țărani muncitori, ne scrie tov. VASILE ABICAR. Printre cei mai sîrguincioși cititori se numără țăranii muncitori Toader Zamfir, Gh.‘ .Tiliuță și Ion I. Sandu. Din satul Negostina, sat cu populație ucraineană, ne vii ne vestea că la căminul cultural se desfășoară o vie activitate. Tov. MIHAI FEDIUG ns scrie că echipa de teatru a acestui cămin a prezentat piesa „Dă inimii voie și te-aduca la nevoie”. Dintre interpreți s-au evidențiat tov: Dumitru Cuiava, Eugenia Sposib, Nicolae Maidaniuc, Domnica Grigoraș. In satul Păltinoasa, raionul Gura Humorului se construiește un sediu pentru că«minul cultural . Tov. C. PO»" , JAȚA, ne scrie că mobilizați de statul popular, numeroși salariați ai sfatului, conducerea căminului și cadrele didactice împreună cu elevii au participat voluntar la căratul țiglei din magazia cooperativei la noul sediu al căminului. VLAD BEJENARU, corespondentul nostru din zonă« șeni, raionul Trușești, ne relatează că, nu demult, bibliom’tecarul căminului a prelucrat îrn fața unui mare număr de țărăni muncitori Hotărîrea C.C. al P.M.R. cu privire la sarbătorirea a 40 de ani de la Marea Revoluție Socialistădin Octombrie . După prelucrarea Hotărârii numeroși țărăni muncitori s-au înscris la discuții. Printre aceștia se numără și tov. Petru Croitoru, președintele întovărășirii din sat, care și-a luat angajamentul să muncească cu și mai mult sportn munca de lămurire a țăranilor muncitori deja se înscrie in întovărășire. Concert de muzică ușoară In sala cinematografului din orașul Siret a avut loc un concert de muzică ușoară. Concertul a fost dat de Casa raională de cultură din Rădăuți cu sprijinul unor soliști de la postul de Radio București și anume Ana Ba« Iaci, Eugenia Frunză și Mircea Preoțescu. Repertoriul concertului a fost foarte bogat și variat. CorespICA DUȘCEAQ Heolizări ale tinerilor In intîmpinarea Festivalului regional, tineretul din comuna Uidești, raionul Fălticeni, a curățat o suprafață de 20 ha, izlaz, a strîns 300 kg. fier vechi, peste 200 cu*ele și borcane etc., care au și fost valorificate pentru fondul festivalului. ‘ /. HOTE Familia Huiban Dacă ceri tovarășilor de la Baza de aprovizionare și desfacere Timpu lung relații despre gestionarul de la magazinul S.A.M. Grădinița, ți se spune cu multă siguranță că acesta este un om bun,, corect, etc., etc.. In realitate lucrurile nu stau tocmai astfel. Intre părerile celor de la B.A.D. Cîmpulung sau de la S.A.M. Vatra Dornei și părerile muncitorilor de la sectorul Grădinița este o distanță ca de la cer în pămint. Muncitorii — care pe cit se pare au posibilitatea să-l cunoască mai bine pe gestionarul Ion Huiban și pe soția sa Victoria Huiban, care grație unor împrejurări fericite devenit responsabila cantianei — susțin și aduc chiar probe care confirmă că ei sunt niște afaceriști care căzută să se îmbogățească pe spinarea muncitorilor din pădure. 1 Gestionarul Ion Holbăni vinde în mod permanent mărfuri cu suprapreț obișnuiește adesea să vindă făină de porumb la diverse persoane care nu au nici o legătură cu I. F. E. T.- ul, și are o comportare necuviincioasă, față de cei ce muncesc. Asemenea se comportă și soția sa Victoria Huiban, responsabila cantinei S.A.M. Ea nu se îngrijește oamenilor pentru de hrana că are grijă să ingrașe cei 4 porci care sunt adăpostiți în apropierea cantiei și care, bine-înțeles fără cheltuială ii aduc venituri mari. De asemenea se eliberează bonuri de masă fără chitanțe și are prostul obicei de a ponta mese fictive. Tovarășului Onisin Chindea, de pildă, i s-au pontat în mod abuziv 5 mese, care în realitate nu au fost consumate. De nenumărate ori muncitorii au cerut ca acești doi gestionari necinstiți j — care alcătuiesc o familie în dublul înțeles al cuvîntului, referindu-mă în al doilea caz la o familie de afaceriști să fie îndepărtați din posturile lor. Totuși conducători de felul tovarășului V. Rozecbranț, directorul S.A.M. Vatra Dornei se mulțumesc să ia notă de aceste cereri juste și rămîn mai departe nepăsători. Socotim nimerit ca de astă dată, organele de stat competente să cerceteze mai amănunțit gestiunea de la S.A.M. Grădinița. L. DUMBRAVA