Zori Noi, noiembrie 1969 (Anul 22, nr. 6806-6831)

1969-11-08 / nr. 6812

Organ al Comitetului județean Suceava al P.C.R. și al Consiliului popular județean Anul XXIV Nr. 6812 sîmbata 8 noiembrie 1969 4 pagini 30 bani Dumneavoastră ați cumpăra mărfurile pe care le produceți? Fiecare dintre unul aflat în tip de irednatie em­blema role admisibile em­iradimen Fiecare dintre noi, aflat în postură de cumpărător, are grijă să aleagă o marfă de bună calitate. Și e firesc să fie așa, să dorești ca, în schim­bul banilor pe care-i dai din buzunar, să îmbraci ori să duci în casă un lucru frumos, trainic, ireproșabil executat. Dar cîți dintre noi, pătrunși de sentimentul echității, luptă din toate puterile, la locul nostru de muncă, să predea magaziei de produse finite mărfuri care, prin simpla lor prezentare în vitrine, să se vîndă singure, să facă inutilă orice fel de recla­mă ? Cîți dintre noi, aruncînd o ultimă privire spre produsul la realizarea căruia s-a mate­rializat și o parte din propria muncă, putem spune cu mina pe inimă: „îmi place, așa ceva aș cumpăra și eu“. Mulți, foarte mulți sînt adep­ții acestui raționament. Dova­dă sunt rezultatele obținute în industria județului, prestigiul calitativ al mărfurilor purtînd marca fabricilor sucevene, căutarea de care se bucură acestea pe piața internă și pe cea externă. Dar, fie chiar și intr-un asemenea context, ex­cepțiile, „cazurile“, minusurile își fac cu încăpățînare apari­ția. Și cu cit numărul acesto­ra este în creștere, cu atît se conturează concluzia că nu este vorba de scăpări întîm­­plătoare și justificate, de obnci­­dente imprevizibile. Dimpotri­vă, frecvența refuzurilor de ca­litate relevă pregnant că o se­rie de deficiențe tehnice și or­ganizatorice, existente pe flu­xul tehnologic, își lasă am­prentă în caracteristicile pro­dusului finit, că adeseori, în mod conștient, în dorința de a realiza oricum planul cantita­tiv de producție, problema calității este plasată pe orbi­te mărginașe sferei preocupări­lor factorilor de răspundere din întreprinderi. Așa se ex­plică de ce, pentru livrarea u­­nor mărfuri care n-au cores­puns calitativ, întreprinderile economice din județul nostru au înregistrat, în perioada ianuarie — 31 octombrie a.c. 1 506 refuzuri, valorînd peste 11 milioane lei. Comparativ cu a­­ceeași perioadă a anului tre­cut, situația refuzurilor înregis­trează. . . o creștere de 33,5 la sută. Mai mult de trei sferturi din numărul corespondentelor (adi­că 81,04 la sută) sosite pe a­­dresa industriei sucevene și care vin să reproșeze respec­tivelor colective de muncă lip­sa de preocupare pentru res­pectarea clauzelor contractua­le din capitolul calitate, se a­­dresează unităților aparținînd Ministerului Industriei Lemnului. Nici una dintre acestea n-a scăpat prilejul de a lectura a­­mintitele adrese, ca și cum întrecerea a­r fi avut ca obiec­tiv acumularea unui număr ci­ mai mare de refuzuri. Intr-un asemenea clasament, „frunta­șe“ sunt unitățile de exploata­rea și industrializarea lemnului (U.E.I.L.) Rădăuți (108 cazuri), Moldovița (66) și Vatra Dornei (60), urmate de Fălticeni (42), Gura Humorului (41). O precizare. Mai mult de jumătate din refuzurile privind cheresteaua de rășinoase și de fag se referă la gradul ridi­cat de umiditate. Deci, o cauză obiectivă. Cealaltă jumătate, însă, înglobează observații de­venite cronice : scîndurile li­vrate aveau crăpături, teșituri, curburi, noduri mai multe decit cele admisibile, supradimen­sionate. 58 metri cubi din lăzile livrate au șipci crăpate, suie ieșite în interior și alte defec­te de fabricație , fiind amba­late necorespunzător, 38 gar­nituri de mobilă de bucătărie tip „Sibiu“ (U.E.I.L. Fălticeni), 3 bucătării „Milcov“, 27 cana­pele „Monica“, 31 biblioteci „Milcov“ (Fabrica de mobilă Rădăuți), 2 dulapuri de la gar­nitura „Mugur 3“ și 5 mese extensibile (C.E.I.S. Suceava) s-au deteriorat în timpul trans­portului ; tot de la C.E.I.S. Su­ceava au plecat 17 garnituri de mobilă „Mugur 3“, ale că­ror somiere sînt mai mici, iar (Continuare în pagina a II-a) MARIA FLOREA In secția tors a Filaturii de in și cînepa din Fălticeni, tă Lucia Anasia In loto, muncitoarea evidenția­ Folo : D. VINTILA Fabrica de spirt Ră­dăuți. Muncitorul Gh. Băiței, verificînd descăr­carea lunurilor de fer­mentare Foto : D. VINTU rîi . OȚELARII și laminata­­de la Combinatul side­rurgic din Reșița au asimi­lat în producția industria­lă noi mărci de oțeluri și sortimente de laminate. Printre cele patru mărci noi recent elaborate se nu­mără și oțelurile aliate des­tinate construcțiilor meta­lice ale podului de la Va­dul Oii — Giurgeni. • LA ÎNCHEIEREA pri­mului concurs al revistelor școlare din liceele de cul­tură generală, organizat de Ministerul învățământului în colaborare cu comitetul Central al­ Uniunii Tinere­tului Comunist și ziarul „Scânteia tineretului“, juriul a acordat 30 de premii și mențiuni. Primul loc l-au cîștigat revistele intitulate :,Țara visurilor noastre“ — Liceul nr. 1 din Oradea, „Fire de tort“ — Liceul „Mi­­hai Viteazul“ din Turda, și „2000“ — Liceul nr. 21 din București. • PE ȘANTIERUL de la Les, județul Bihor, se con­struiește un mare baraj, care va reține 26 milioane m.c. apă menite a fertiliza 10.000 hectare teren din Cîmpia Crișului Repede. Aici a fost străpuns tune­lul de deviere a apelor cu șapte luni mai devreme de­cit prevedea proiectul de execuție. FEROVIARII Călătorii care așteaptă trenul pe peronul stației Suceava Nord văd, undeva, deasupra șirurilor neîntre­rupte ale vagoanelor de marfă, o hală cu lumina­toare mari pe acoperiș. Noaptea, de aici țîșnesc fulgerele artificiale ale a­­paratelor de sudură, se aud semnalele intermitente ale locomotivelor gata de drum. Este vorba de una din cele mai vechi unități din oraș : Depoul C.F.R. Su­ceava Nord. ASTĂZI PARE NEVEROSIMIL... Totul a pornit de la o ștampilă veche, de ala­mă, plină de praf. Drumul de la tușieră pînă pe su­prafața imaculată a colii mele de hîrtie a însemnat, simbolic, trecerea unei ju­mătăți de secol. In chena­rul oval stăteau înscrise, destul de citeț, cuvintele : Depoul C.F.R. „Aron Pum­nul“... Pe Dumitru Burian l-am găsit acasă. In camera mi­că și îngrijită se auzea doar tic-tac­ul pendulei străvechi. Pentru vîrsta lui, bătrînelul, mic de statură și veșnic grăbit, se „ținea bine“. — Am ieșit de mulți ani la pensie, dar nu mă las eu cu una cu două. Bătrî­­nețea adevărată, oboseala anilor, te caută numai da domiciliu. Pe mine nu mă REPORTAJ prea găsește, o iau mereu din loc. . . Fostul mecanic de loco­motivă mi-a vorbit apoi de vechiul depou (casa lui se găsește în imediata a­­propiere): — „Aron Pumnul", zis ? Da ! Prin ’39 au reve­ni nu­ la prima denumire : Iț­­cani. Trebuia să vezi de­poul prin ’910. Eram copil. Locuiam tot prin apropie­re. Locomotivele erau mici, cu coșul enorm. Aveau fluier și clopot. O frînghie lungă ducea de la fluier la vagonul șefului de tren, a­­cesta dădea plecarea tre­nului, trăgînd de frînghie. Acum, alimentarea cu căr­buni se face cu elevatorul electric. Pe atunci era o rampă de scînduri pînă la nivelul tenderului. Cărbu­nele se transporta în co­șuri a cite cincizeci kilo­grame. Cărau oamenii pînă se umplea co geamite tender... Locuiești la Su­ceava ? Ei, bine, pînă la Suceava era o linie ferată. Pînă la „stazzione termini“ (aflată pe locul vechiului obor) se mai aflau patru hărți. Primele două erau de o parte și de cealaltă rîului. Toată lunca Suce­a­vei era plină de fum, de zgomotul celor trei vagoa­ne. Mecanicii și conducto­rii aveau costume de au­tentici mareșali. In spatele gării Ițcani cînta o fanfa­ră și lumea asista la ple­carea trenurilor. Bătrînul feroviar se lă­sase antrenat de propria povestire. Mă privi cu ne­încredere . — Multe din acestea par L. OCTAVIAN (Continuate in pagina a III-a)( ÎN AGRICULTURĂ ® IN AGRICULTURA REVENIM LA ARTICOLUL „EȘTI COOPERATOR? LOCUL TAU E PE CÎMP!" ! Efecte pozitive ale criticii # Peste o sută de tone de cartofi în plus, la fondul central, față de ultimele angajamente . Mari rămîneri în urmă la strînsul porumbului și la arături La 9 octombrie, ziarul nos­tru publica articolul intitulat „EȘTI COOPERATOR? LOCUL TAU E PE CÎMP în care se criticau stările de lucruri din cooperativa agricolă de la Drăgoești în privința rezolvării problemelor de campanie. Cum se prezintă situația acum, la aproape o lună de la pu­blicarea articolului amintit ? Vasile Baluș, secretarul comi­tetului comunal de partid, ne-a spus că articolul a fost viu discutat de către cooperatori, a fost dezbătut și într-o scurtă șe­dință de planificare a muncii, s-au luat măsuri pentru mai buna mobilizare la lucru și pentru folosirea gospodăreas­că a mijloacelor de care se dispune, a zilelor și orelor de campanie. Unii s-au simțit le­zați de critica făcută — lucru pe care noi l-am dedus și din­­tr-o scrisoare, semnată de „un grup de cooperatori“, adresată redacției — dar participarea la muncă s-a îmbunătățit sim­țitor. Mulți dintre cei criticați că nu vin la lucru au început să-și corecteze atitudinea. Printre aceștia se numără și soția brigadierului Niculai Janca. Așa. incit, în prezent, coope­ratorii de aici sunt de laudă in privința achitării obligațiilor față de stat. Față de ultimele angajamente luate în această privință, ei au livrat peste o sută de tone de cartofi în plus. Miercuri, șase mijloace de transport erau utilizate tocmai în sprijinul îndeplinirii acestui scop. Dar, la Drăgoești, se consta­tă mari rămîneri în urmă la strînsul porumbului și la ară­turi. La data amintită, mai erau de recoltat 69 ha., se cărase și se desfăcuse foarte puțin, nu se livrase încă nici un bob la stat. In brigada lui Nico­­lae Nițan, abia marți se înce­puse recoltatul. In momentul vizitei noastre, pe cîmp se aflau doar vreo 60 de coopera­tori din această brigadă, plus 15 veniți în ajutor de la Comă­­nești. Brigadierul stătea la marginea tarlalei „Balta ro­tundă“ și-și nota ceva. De ce n-ar fi pus și el mina să lu­creze efectiv ? Seceri de rezer­vă avea ! In aceeași brigadă, mijloa­cele de transport n-au fost și nu sunt nici în prezent folosi­te în întregime și la întreaga lor capacitate. Alături de con­ductori harnici și care mani­festă răspundere în îndeplini­rea sarcinilor zilnice ce li se încredințează, așa cum sunt Dionisie Jancă, Gheorghe Cu­­cu, Ilie Bondar, alții nu respec­tă planificarea, nu folosesc in­tens timpul bun de lucru și realizează o productivitate scăzută. Din astfel de moti­ve au și fost înlocuiți Filaret Popescu și Alexandru Nițan. Brigada dispune de puține atelaje. Normal ar fi ca aces­tea să fie exploatate la maxi- DUMITRU TURTA (Continuare în pagina a III-a) In riul Bistrița, in fondul de pescuit „Bistrița II Bar­­nar“ au fost deversați, zi­lele trecute, 910 puieți de lostriță de un an, produși la postrăvăria de la Valea Putnei. Repopularea rîului Bistrița cu această valoroa­să specie de pește se în­scrie în acțiunea desfășu­rată de silvicultori în ve­derea menținerii în apele patriei noastre a prețiosu­lui salmonid. Operația de deversare despre care vorbim a fost efectuată de lucrătorii Oco­lului silvic Broșteni, sub directa îndrumare a specia­liștilor de la Inspectoratul silvic Suceava. In fotogra­fie , tehnicianul de vînătoa­­re Virgil Țurcanu, deversînd puieții în zona Zugrenilor Foto , ing. A. NEACȘU r IN ACEST NUMĂR: • OPINIA CETĂȚEANULUI • SEMNALELE NOASTRE PENTRU PROBLEMELE DUMNEAVOASTRĂ ( c­ontrapunct­­in pag. 2 ) DĂRI DE SEAMĂ ÎN ORGANIZAȚIILE­­ DE PARTID 1. în pag. 3 La intrarea în funcțiune, în anul 1963, întreprinderea me­canică din Suceava executa doar reparații capitale și mij­locii ale unor utilaje indus­triale. Astăzi, aici se produc în serie mașini-unelte destina­te atît economiei naționale cit și diferiților beneficiari ex­terni din Ceylon, Iran, Israel etc. Intre acestea, de unanime aprecieri, se bucură mașina de ruluit tablă și foarfecă de tăiat oțel - beton, ultima fiind prezentată și la EREN'69. Specialiștii uzinei lucrează în prezent la tehnologia unor noi tipuri de mașini - unelte prevăzute a intra în produc­ție în anul viitor. Este vorba de mașina de bordurat tablă. Teatrul popular din Vatra Dor­nei continuă să prezinte specta­cole cu piesa ca­re a marcat re­centa inaugurare a acestei institu­ții. Este vorba de comedia ..Sfîn­­tul Mitică Blaston“ de Aurel Ba­ranga care, în ultimele zile, fost prezentată pe mai multe sce­a­ne doriene. Colectivul acestui teatru va relua, în perioada ur­mătoare, spectacolele cu piesele „Hangița“ de Carlo Goldoni și „Capcana“ de Robert Thomas. Pe Marcel Zlăvog il așteaptă familia • Un gest caritabil • O fetiță își caută tatăl • Tele­grama edificatoare • O răpire în plină zi • Nostalgic celor treisprezece ani de căsătorie. In 1968, în cadrul unei pagini dedicate începerii noului an școlar, o fetiță răspunde întrebărilor unui reporter : „Pe mine mă cheamă Zlăvog Speranța. Am patru ani“. Era primul ei an de grădiniță, avea părinți care o iubeau, era ferici­tă. A ajuns aici, la Su­ceava, printr-un anume complex de împrejurări. La 22 martie 1967, co­mitetul executiv al Sfatu­­­lui popular al orașului Su­ceava încuviințează, prin decizia nr. 101, înfierea minorei Apetrea Speranța (de la Casa copilului din Botoșani) de către Zlăvog Marcel și Claudia. Spe­ranța găsește aici afec­țiunea unor­ părinți ade­vărați, căldura unui că­site de­­ griji. Liniștea a fost însă, aici, de scurtă durată. Tatăl (Z. M.), care lucra pe un șantier de construcții din Rădăuți, nu se mai reîntoarce în săptămîna aceea la Su­ceava. Nopți la rînd, la blocul din Aleea Pinului nr. 8, o fereastră rămînea luminată pînă-n zori. Co­pilul adormea tirziu, ve­gheat de o mamă nedu­merită și tristă. Casa scă­rilor rămînea cufundată în liniște . . . Cîteva zile mai tirziu, Z. M., profitînd de lipsa celor de acasă, se reîn­toarce și își ia lucrurile. Săptămîni în șir, Claudia Z. își căută soțul. Mult mai OCTAVIAN LAZAR­ ­ min care iradiază mirajul ______________ r­l unei copilării fericite, lip­ (Continuare în pagina a III-a)) Concurs ,Cîne știe cîștiga" Conducerea cinematogra­fului „Modern“ din va. In colaborare cu Lucea­con­ducerea Școlii generale nr. 1 din municipiu, a or­ganizat, cu prilejul rulării filmului „Baltagul“, un concurs „Cine știe cîștigă“ pe tema „Opera lui Mihail Sadoveanu“. .Dovedind o temeinică pregătire, elevii Stănescu Liviu (cl. a VII-a B), Curechianu Dorin (cl. a VIII-a A) și Duduță Florin (cl. a vizita B), s-au cla­sat pe primele locuri, bucu­­rîndu-se de frumoase apre­cieri din partea sutelor de spectatori, a cadrelor di­dactice. s\ Pînă la 24 noiembrie, Fa­brica de bere din Solca se află în revizie anuală. In a­­ceastă perioadă, aici se vor executa o serie de lucrări cu­rente menite să asigure, în continuare, buna desfășurare a procesului de producție. Co­lectivul urmărește, printre al­tele, să mărească capacitatea fabricii cu 7.500 hi. pe an. Lu­crul acesta va fi posibil prin înlocuirea budanelor din lemn cu rezervoare metalice. In anul 1970, această unitate va pro­duce 55.000 hi. de bere. Structura actualului an universitar De la Ministerul Invățămîn­­tului aflăm că actualul an uni­versitar va avea următoarea structură : Cursurile semestrului I vor dura pînă la 31 ianuarie 1970, cu o vacanță de iarnă între 21 decembrie 1969 și 4 ianua­rie 1970. între 1—17 februarie se va desfășura sesiunea de exame­ne, iar perioada dintre 18—24 februarie va fi afectată pen­tru odihnă. Studenții care doresc pot susține între 1 și 24 februarie și un examen parțial, pe baza opțiunilor depuse pînă la data de 15 ianuarie. Cursurile semestrului II vor începe la 25 februarie și se vor încheia la 30 mai. Sesiu­nea de examene din vară se va organiza între 1—28 iunie, iar cea din toamnă între 7 și 21 septembrie. Semne de întrebare în America de Sud Discuțiile privind naționalizarea societăților petroliere din Peru și Bolivia, acordul privitor la prelu­area celei mai mari companii pen­tru extracția cuprului din lume, „Anaconda“ în Chile, și dezbateri­le agitate referitoare la îndatora­rea Insuportabilă a întregii Ame­­rici Latine au reactualizat pro­blema ajutorului american pentru străinătate și a investițiilor stră­ine. Din raportul lui Rockefeller prezentat președintelui Nixon au apărut acum unele părți privind așa-numitele credite de ajutor „condiționate“. Anul trecut, latino­­americanii au fost obligați să chel­tuiască în S.U.A. 92 la sută din cele 336 milioane de dolari acor­dați în cadrul ajutorului econo­mic. Pe baza altor informații, pînă acum s-a dispus doar ca dolarii acordați ca ajutor să poa­tă fi folosiți și la cumpărături e­­fectuate in America Latină. De­oarece America de Sud are nevoie in cea mai mare parte de produ­se industriale, care pot fi execu­tate doar în statele dezvoltate, o modificare a clauzei in această formă ar avea o valoare redusă. Problema cea mai urgentă, mo­dalitatea de a achita datoriile ex­terne ale țărilor latino - ameri­cane — amortizările și dobînzile — este pînă acum complet nere­zolvată. Brazilia trebuie să achi­te anul acesta 500 milioane do­lari, deci o sumă care o depă­șește pe aceea oferită de S.U.A. întregii Americi Latine. O sursă demnă de încredere, ca „First National City Bank of New York“, a constatat că între 1965 și 1968 America Latină a primit 1.100.000. 000 dolari capital nord­­american, dar că, în același timp, 5.400.000. 000 dolari au fost transfe­rați din America Latină in S.U.A., așa că rezultă un sold negativ de 4.300.000. 000 dolari. Comisia econo­mică a O.N.U. pentru Latină — C.E.P.A.L. — a America comuni­cat, nu de mult, că între 1965 și 1967 companiile americane au cîș­tigat anual în America Latină pes­te 1.000.000.000 dolari. După scăde­rea investițiilor propriu - zise, ve­niturile nete ale companiilor nord­­americane transferate din Ameri­ca Latină s-au ridicat la 693 mi­lioane dolari în 1965, la 775 milioa­ne în 1966 și la 831 milioane în 1967. Guvernele latino - americane se (Continuare în pagina a III-a)

Next