Zori Noi, noiembrie 1970 (Anul 23, nr. 7113-7137)
1970-11-08 / nr. 7119
Proletari din toate tarile, uniți val organ al Comitetului județean Suceava al P.C.R. și al Consiliului popular județean ANUL XXV Nr. 7119 duminică 8 noiembrie 1970 4 pagini 30 bani is PREMIA CONDUCERII DE PARTID ȘI DE STAT, SERI A AU LOC COMEMORAREA A TREI DECENII DE LA PRÂBOSIREA DOFIANEI timp, în manifestarea de ieri, și-au găsit încă o dată expresia voința de nezdruncinat a poporului nostru de a duce înainte bogatele tradiții revoluționare, hotărîrea sa de a strînge și mai puternic rândurile în jurul partidului și al conducerii sale, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, conducătorul iubit și prețuit de întregul popor, de a înfăptui neabătut obiectivele stabilite de Congresul al X-lea al P.C.R., pentru făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Este ora 9. Sosesc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Emil Bodnaraș, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Virgil Trofin, Mie Verdeț. Sunt prezenți tovarășii Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Mihai Gere, Ion Stănescu. Se află, de asemenea, printre cei veniți la Doftana, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat și ai guvernului, foști deținuți la Doftana, veterani ai mișcării muncitorești, activiști de partid și de stat, ai organizațiilor de masă, oameni de știință și cultură, generali și ofițeri, membri ai familiilor celor căzuți sub zidurile închisorii. Sosirea conducătorilor partidului și statului este întîmpinată cu căldură de cei prezenți. O gardă de onoare, formată din militari ai forțelor noastre armate, membri ai gărzilor patriotice și tineri din detașamentele de pregătire pentru apărarea patriei, prezintă onorul. Se intonează Imnul de stat al Republicii Socialiste România. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat, trece în revistă garda de onoare. Conducătorii partidului și statului pășesc apoi pe aleea ce coboară la cimitirul „Trei pruni“, unde se află mormintele celor căzuți la cutremur sub zidurile închisorii. Foști deținuți politici la închisoarea Doftana fac de gardă. (Continuare în pagina a lll-a) intr-o atmosferă de emoționantă omagiere a eroismului comuniștilor, luptători neînfricați pentru apărarea intereselor poporului muncitor, pentru eliberarea oamenilor muncii de sub jugul exploatării și asupririi, pentru libertatea și independența patriei, mii de cetățeni — muncitori din uzinele ploieștene, din schelele și rafinăriile Văii Prahovei, țărani din împrejurimi, militari, elevi și studenți — s-au adunat ieri spre a comemora treizeci de ani de la prăbușirea, în noaptea de 9—10 noiembrie, a zidurilor închisorii „Doftana", sub ale cărei dărâmături au fost uciși numeroși militanți revoluționari. Este un moment solemn trăit cu intensitate de toți cei de față. El evocă în conștiința lor drumul străbătut timp de cinci decenii de gloriosul nostru partid, drum presărat cu minunate fapte de eroism, cu nenumărate sacrificii și jertfe ale celor care s-au identificat cu cauza partidului și a poporului muncitor. Impresionanta solemnitate desfășurată sub zidurile cumplitei temnițe - devenită în anii noștri muzeu — a reprezentat prinosul adîncii recunoștințe a întregului nostru popor față de comuniștii, antifasciștii, patrioții revoluționari, care, pe baricadele marilor bătălii de clasă, înfruntînd cu neînduplecată dîrzenie teroarea sîngeroasă aparatului de represiune burgheazo - moșieresc, sacrificîndu-și chiar viața, au ținut mereu sus steagul luptei pentru sfărîmarea rînduielilor nedrepte ale claselor exploatatoare, pentru edificarea socialismului și comunismului pe pămîntul României. In același Cuvîntul tovarășului EMIL BODNARAȘ Stimați tovarăși. In omagiul pe care îl aducem astăzi in numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat și Guvernului Republicii Socialiste România, al poporului român memoriei celor care, cu trei decenii în urma, au plecat din rândurile noastre, răpuși sub zidurile prăbușite ale Doftanei, vrem să dăm expresie înaltei cinstiri pe care Partidul comunist, poporul nostru întreg, o aduc tuturor acelor fii ai lor, luptători revoluționari, care și-au închinat viața cauzei celor ce muncesc, eliberării sociale a poporului muncitor, independenței și înălțării patriei, cauzei socialismului. Evocăm cu acest prilej o epocă plină de grele încercări și jertfe, epocă glorioasă din istoria mișcării revoluționare din România, din istoria Partidului Comunist Român. Aflat acum treizeci de ani în adincă ilegalitate și supus celor mai aspre represiuni, Partidul comunist își dovedise deja rolul de forță politică de avangardă a clasei muncitoare. El iși validase capacitatea politică și organizatorică în ridicarea maselor muncitoare la mari confruntări de clasă cu reacțiunea. Grevele de la Lupeni, bătăliile date de petroliști și ceferiști, alte importante acțiuni pentru apărarea democrației și a drepturilor celor ce muncesc, lupta împotriva fascizării țării stau mărturie în această privință. Represiunea din partea burgheziei și moșierimii române împotriva comuniștilor și a antifasciștilor făcuse din închisori și lagăre instrumente de cea mai largă răspindire în țară. Zadarnice măsuri însă în fața hotărîrii comuniștilor de a înfrunta pe dușman oriunde, de a-și face datoria revoluționară, de clasă, pînă la capăt . Experiența îndelungată a ilegalității a desăvîrșit activitatea constantă a partidului de legătură tot mai strinsă cu masele largi ale poporului și, în primul rînd, cu clasa muncitoare. Pînă și temnițele au fost transformate de comuniști in adevărate școli de educație politică, revoluționară. Aici, la Doftana, prin activitatea organizației de partid, a unor militanți de frunte ai partidului nostru, făclia marxismleninismului a continuat să ardă, răspîndind lumina teoriei și a experienței revoluționare, ajutînd la călirea a numeroase cadre care, mai tîrziu, fie in condițiile ilegalității, fie în procesul revoluției și al construcției socialiste, au îndeplinit sarcini de mare răspundere în conducerea partidului și a statului noii orînduiri. Aceste împrejurări deosebite au menținut permanent capacitatea combativă a cadrelor partidului, legăturile partidului cu clasa sa și cu forțele progresiste ale țării și i-au permis, în plin război, folosind împrejurările favorabile create pe fronturi de strălucitele victorii ale Armatei Roșii, să devină principala forță politică în organizarea și conducerea insurecției armate din August 1944. Ieșit din ilegalitate, Partidul comunist s-a afirmat repede ca forță centrală în gruparea celor mai valoroase energii ale poporului, clasa muncitoare, țărănimea muncitoare, intelectualitatea progresistă. în aceste condițiuni, și numai în acestea, a putut fi asigurată participarea României cu întregul ei potențial, alături de Uniunea Sovietică și ceilalți aliați, la războiul antihitlerist, creîndu-se simultan condițiunile pentru realizarea comandamentelor majore ale dezvoltării procesului revoluționar, înfăptuirea unității politice și organizatorice a clasei muncitoare, cucerirea puterii politice de către oamenii muncii, naționalizarea mijloacelor principale de (Continuare în pagina a lll-a) IbS Șantierul naval din Galați a fost completat cu o nouă hală pentru construcția de nave mari de 12.500 tone. Hala, avînd o suprafață construită de 11.400 m.p., este înzestrată cu 6 poduri rulante de 50 tone - forță și alte 4 de 12,5 tone, instalații automate și semiautomate de sudură convertizori, redresori și alte mijloace care fac posibilă orice lucrare de asamblare la nivelul cel mai înalt al tehnicii. Pe șantierul noii zone turistice „Olimp", din nordul Mangaliei, cupa unui excavator a scos la iveală un sarcofag roman din secolul al Il-lea al erei noastre. Un interes deosebit prezintă piesele din sarscofag, excepțional de bine conservate. Descoperirea întărește convingerea arheologilor că în această zonă din nordul Cetății , Callatis, pe malul mării, a existat o așezare antică , neidentificată încă. JLA ÎN ACEST NUMAR In lumea științei Și TEHNICII Tn pag. 2 MEMENTO • MEMENTO in pag. 3 Exploatarea minieră Fundu Moldovei, Visarion Popițan, Dumitru Tofan și maistrul Nicolae Năpău, la linia de preparare a cuprului Foto . D. VINTILA IN ACESTE ZILE TOATE FORȚELE LA EFECTUAREA ARĂTURILOR DE TOAMNĂ! Se știe că aratul este lucrarea de bază a solului, indispensabilă tuturor culturilor. Pe drept cuvînt, arătura este considerată o lucrare grea și îndeajuns de costisitoare, iar greșelile care s-au făcut și se mai fac în tehnologia solului au implicații dintre cele mai mari de ordin economic. Facem această afirmație pornind de la faptul că, pentru cele mai multe culturi, 25—30 la sută din prețul de cost îl reprezintă arătura, Iată de ce, această lucrare nu trebuie tratată cu indiferență sau lăsată la voia întimplării. Asupra arăturii și, în special, asupra calității acesteia, trebuie executat un control eficient și permanent de către toți factorii de răspundere, începînd cu alegerea momentului optim de executare a lucrării și terminînd cu epoca și adîncimea lor. Cercetări cu privire la sistemul de lucrare a solului sunt numeroase. Fără îndoială, experiențele nu pot fi generalizate de la o zonă la alta, de la un sol la altul și nici de la o plantă la alta. Cum solul și vegetația dintr-o zonă variază ia limite foarte largi, lucrările agrotehnice vor trebui să fie diferențiate în funcție de cerințele plantei cultivate, de condițiile naturale și de mijloacele de lucru. Pe solurile de tip cernoziomoid, ce ocupă podișul propriuzis al Sucevei, rezultatul cercetărilor pe mai mulți ani a arătat ca plantele prășitoare (cartof, porumb, sfeclă de zahăr etc.), se comportă foarte bine atunci cînd se execută arătura adîncă de toamnă la 25—28 cm. Culturile păioase și textile (orzoaica, ovăzul și inul de fuior) au reacționat mai bine la arătura normală și uneori și la arătura superficială (dar numai in anii cu ploi excesive). Deși nu dispunem de cercetări comparabile între arăturile de toamnă și primăvară pe aceste soluri, totuși, din observațiile noastre și din practica unităților (care, din unele motive organizatorice au efectuat alături de primăvară), s-a constatat că, an de an, au obținut rezultate slabe. Obișnuit, recoltele scad la majoritatea culturilor cu 15 și chiar 20 la sută, in cazul efectuării arăturii primăvara, comparativ cu arătura de toamnă. Dovadă că lucrurile se petrec așa, sunt și producțiile scăzute realizate în acest an pe județ, cînd o suprafață apreciabilă de teren a trebuit să fie arată în primăvară, în condiții extrem de grele și cu repercusiuni în timp, defavorabile pentru starea fizică și chimică a solului. Deși este bine cunoscut că într-un fel se preface și se prelucrează arătura de toamnă și astfel arătura de primăvară, totuși, cea de primăvară nu a dispărut din practica unităților agricole. Ba, mai mult, decalarea arăturilor de toamnă în sezonul de primăvară are consecințe destul de grave în condițiile zonei noastre, cu primăveri scurte și adesea cu ploi frecvente, cînd sîntem obligați ca, într-un interval de timp scurt, să executăm un volum mare de lucrări și, de multe ori, în detrimentul calității acestora. Așa se face că, primăvara, din cauza volumului mare de lucrări, apar întîrzieri și decalaje intre acestea, care pot fi Ing. DUMITRU CATARGIU cercetător principal la Stațiunea experimentală agricolă Suceava (Continuare in pagina a lll-a) Secția confecții de la Fabrica de mucava Molid, Melexina Ciubotaru, lucrînd la ștanță Foto : D. HUȘANU In perioada expirată din acest an, conducerile unităților economice din Fălticeni au manifestat o preocupare susținută pe linia folosirii mai eficiente a mijloacelor circulante proprii sau împrumutate —, ceea ce a avut influențe pozitive în obținerea unor remarcabile rezultate economico - financiare ; pentru acestea, ele merită toată lauda. Dar, în același timp, asemenea rezultate puteau fi mult îmbunătățite dacă în activitatea acelorași unități s-ar fi dat o mai mare atenție circulației bănești, dacă se evitau unele imobilizări care la combinatul de in și cînepă, întreprinderea de industrie locală și cea de gospodărie orășenească se cifrează la aproape patru milioane lei, cu o creștere de 739.000 lei față de situația de la începutul anului. Este știut că astfel de sume grevează situația financiară a întreprinderii, determină dobînzi și penalizări care încarcă progresiv cheltuielile de producție, rețin din circuitul economic importante valori materiale și bănești. Tocmai de aceea, existența lor nu poate fi trecută cu vederea, chiar în contextul rezultatelor bune despre care aminteam. Cauzele, general valabile pentru toate unitățile, rezidă în crearea unor stocuri mult peste necesar, cu întrebuințare în perioade următoare celei în care s-au făcut aprovizionările, ignorarea cantităților de materii și materiale existente în stoc atunci cînd se comandă alte repere similare, nestabilirea unor bine gîndite normative de stoc și de timp. Li se adaugă, ca aspecte de și mai slabă gospodărire, blocarea unor importante sume în debitori, în mărfuri refuzate, în deturnări de fonduri de la o activitate la alte. Indiferent de natura și proveniența lor, aceste imobilizări nu reprezintă altceva decît un balast pentru unitate și o frînă pentru economie, lucru care trebuie înțeles de către toți cei ce răspund, într-un fel sau altul, de buna desfășurare a activității atît pe plan productiv, cît și financiar. Combinatul de in și cînepă deține primul loc pe această nu prea onorabilă listă, cu imobilizările sale de peste două milioane lei. Piese de schimb peste normativ, produse expediate și neîncasate, debitori , ori, mai în amănunt, aprovizionări făcute în trimestrul III pentru reparații capitale planificate în trimestrul IV, refuzuri de calitate, livrări neritmice efectuate in ultima zi a trimestrului, ca să „iasă" planul, plus existența în stoc a unor materiale care zac acolo de peste 15 luni, fără a fi folosite (110.000 lei, nu mai puțin). Apoi, deturnări de fonduri (sancționate de lege) de la producție la investiții și... consecințele neatenției unor salariați care, cu inimă largă pe banul statului, au achitat de câte două ori unele cantități de fuior. întreprinderea de industrie locală se înscrie pe locul imediat următor, cu mai mult de un union și jumătate lei, sumă în flagrantă disproporție cu volumul activității sale și cu un sfert de milion mai mare decît corespondenta ei de la începutul anului. Și aici întîlnim debitori, materii și materiale menținute fără discernămînt, produse expediate neîncasate la vreme , dar mai descoperim și produse finite nelivrate în termen (430 bucăți paturi pentru copii, 9.505 bucăți juvestice), mărfuri expediate încă din 1969 (dată valabilă și pentru vechimea unor debite) pentru care unitatea... așteaptă bunăvoința datornicilor. O mostră cu totul edificatoare asupra modalităților de formare a stocurilor, atunci cînd nu se ține cont de ceea ce se află în magazie și nici nu se emit comenzi la nivelul real al necesarului, deși la 31 decembrie 1969 dispunea de 1. 362 m.p. metacard, care nu-și avea asigurată utilizarea în producție, unitatea s-a mai aprovizionat pînă acum cu încă 5.057 m. p., ca apoi să alerge după „beneficiari“; cît de repede și VASILE FLOREA directorul Filialei Fălticeni a Băncii Naționale (Continuare în pagina a lll-a) IMOBILIZĂRILE BĂNEȘTI, ETALON DE GOSPODĂRIRE NECORESPUNZĂTOARE A AVUTULUI PUBLIC A A iji • IN ULTIMA VREME, * unitățile de desfacere a legumelor și fructelor din județul nostru au pus la disipoziția populației, cantinelor, spitalelor etc., importatante cantități de legume și ’ î fructe necesare aprovizionării pentru iarnă. Printre l acestea amintim : 3.300 tone g / cartofi, 1.A88 tone varză, și 286 tone ceapă, 840 tone rădăcinoase și alte legume, 21 i tone fasole uscată, 120 tonei murături, 548 tone fructe 1 etc. ) i Am fost informați că până la ora actuală au fost însilozate 4.500 tone cartofi, 1 334 tone ceapă, 422 diverse i 1 legume, 550 tone fructe și 308 tone varză. Acțiunea de însilozare continuă. © începînd de aîmbăta, la Casa de cultură a sindicatelor din Suceava se des ^sfășoară finala pe țară a „Concursului individual de yi pantomimă“, organizat de » , Consiliul Central al asociației surzilor. La această primă manifestare a unui gen de artă pe cît de dificil pe atît de interesanti participă 40 de concurenți, y 1 selectați din principalele centre ale țării. In prima zi, juriul a urmărit evolu iția interpretativă — în cadrul unei probe obligatorii y T — a scenetei „Vînătorul de 1 Í fluturi“, aparținînd celebrului mim francez Marcel Marceau. ere. ^ După probele la alegere, ce vor avea loc în cursul 1 dimineții, manifestarea sei dimineții, manifestarea se va încheia cu un spectacol de gală ce va cuprinde : pantomimă individuală, pantomimă de grup, t ' teatru de pantomimă, eul ~ ritmic. |_________| INDEPENDENȚA MADAGASCARULUI Din apele verzi ale Oceanului Indian se înalță „insula roșie“ — Madagascarul. Vorbind despre originea acestui pămînt iscat din valuri, savanții oscilează între două ipoteze : insula s-ar fi rupt din continentul african de care o desparte doar Canalul Mozambic ; ea ar fi rămășița unui continent dispărut, fără nici o legătură cu Africa cu care, de altfel, nu are comună nici flora, nici fauna. Locuitorii, străvechiul popor malgal, s-au organizat în secolul al XVIII- lea într-un puternic regat sub conducerea întreprinzătorului Andrianampoiimerina care a pus bazele dinastiei Merinas. Dar ultimul pătrar al veacului al XIX-lea a adus insulei nedoritul protectorat francez, și apoi, la foarte scurt interval, ocupația colonială. Nu știu dacă Madagascarul trebuie numit „marea insulă“ sau „micul continent“ , dar este cert că, atunci cînd lanțurile continentului negru au început să cadă, libertatea s-a ivit și la orizontul țării malgașilor. 14 octombrie 1958 — iată data la care insula - colonie s-a transformat într-o țară independentă. EUGENIA DAMIENESCU (Continuare în pagina a IV-a)