Zori Noi, februarie 1971 (Anul 24, nr. 7190-7213)

1971-02-25 / nr. 7210

PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI­VA 1 Organ al Comitetului județean Suceava al P.C.R. și al Consiliului popular județean ANUL XXV Nr. 7210 joi 25 februarie 1971 4 pagini 30 bani Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale și ai celorlalte unități cu statut de centrală Stimați tovarăși. Aș dori să încep prin a a­­dresa tuturor participanților la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetu­lui Central al partidului. (A­­plauze puternice, prelungite). La consfătuire participă ca­dre de conducere ale unități­lor economice cu statut de cen­trală, directori ai unor institu­te de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu pro­blemele economice de la comi­tetele județene și alți activiști de partid, de sindicat și de stat. Prin caracterul său, con­sfătuirea reprezintă un adevă­rat forum de dezbatere largă a celor mai importante proble­me ale activității economice din țara noastră. In discuțiile care au avut loc la ministere, cit și în ple­nul consfătuirii, s-a relevat justețea hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului privind îmbunătățirea organizării și conducerii activității economi­ce. Deși centralele industriale își desfășoară activitatea doar de un an și jumătate, putem spune că ele și-au dovedit pe deplin eficiența. In timpul lucrărilor consfă­tuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive și, în același timp, s-au adus unele critici îndreptățite, atît cu privire la organizarea centralelor, cit și în legătură cu metodele și sti­lul lor de lucru. Au fost for­mulate multe propuneri pri­vind sporirea drepturilor cen­tralelor, îndeosebi în ce pri­vește problemele de finanțare. Nu însă în aceeași măsură to­varășii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele defi­ciențe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acționat pentru a spori eficiența acti­vității unităților noastre eco­nomice. Din acest punct de vedere, aș putea spune că dez­baterile din consfătuirea noas­tră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul con­sfătuirii au fost făcute o serie de critici și propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuțiilor. Putem apre­cia deci că dezbaterile s-au desfășurat intr-un spirit de lu­cru ; ele au oglindit creșterea nivelului general al cadrelor­ noastre din economie, compe­tența profesională și înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activi­tăți economice. Problemele ridicate în con­sfătuire vor trebui să fie ana­lizate temeinic, ținîndu-se sea­ma de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cît și la stabilirea măsurilor de îmbu­nătățire în continuare a orga­nizării, planificării și conduce­rii activității economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de im­portantă pentru dezvoltarea economică și social - cultura­lă a țării, marcată prin înche­ierea cu succes a cincinalului 1966—1970 și trecerea la rea­lizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoașteți cu toții, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producția industrială a continuat să se dezvolte în rit­muri înalte, superioare celor prevăzute în plan; s-au con­struit și dat în funcțiune nu­meroase obiective în industrie, agricultură și în celelalte ra­muri, s-au obținut noi progre­se însemnate în repartizarea rațională, armonioasă a forțe­lor de producție pe întreg te­ritoriul țării. România a făcut în această perioadă noi pași înainte pe drumul creșterii forței sale economice, al valo­rificării tot mai intense a po­tențialului material și uman. Ca urmare a rezultatelor ob­ținute în dezvoltarea produc­ției, în mai buna gospodărire a resurselor țării, venitul na­țional a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe a­­ceastă bază au fost luate im­portante măsuri privind creș­terea nivelului de trai al popu­lației , au sporit veniturile tu­turor oamenilor muncii de la orașe și sate, au fost majora­­te în această perioad­ă toate categoriile de salarii și îndeo­sebi salariile mici, au crescut pensiile și alocațiile pentru co­pii, s-a realizat un important program de construcții de lo­cuințe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegație desfășurate de în­tregul popor pentru înfăptui­rea politicii partidului privind dezvoltarea economică și so­cială a patriei noastre socia­liste. Analizînd aceste rezul­tate, recenta plenară a Comi­tetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere muncii desfășurate în perioada cinci­nalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de țărăni­me, intelectualitate, de toți oamenii muncii și le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obținute. Cincinalul care a trecut a în­semnat totodată pentru țara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătățire a or­ganizării și conducerii econo­miei, a întregii vieți sociale. S-au creat condiții pentru a­­propierea conducerii de acti­vitatea concretă, pentru rezol­varea mai operativă a proble­melor producției și vieții so­cial - culturale. In cadrul a­­cestor măsuri, stabilite pe ba­za hotărîrilor Conferinței Na­ționale a partidului, se numă­ră și crearea centralelor indus­triale, care a însemnat un pas important pe calea perfecțio­nării conducerii și planificării activității economice. O deosebită importanță a a­­vut crearea consiliilor de ad­ministrație și a comitetelor de direcție, instituționalizarea a­­dunărilor generale ale salaria­ților, care au contribuit la pro­movarea largă a principiului conducerii colective, la atrage­rea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organiza­rea și conducerea producției, la adîncirea democratismului socialist în economie și în în­treaga viață socială, îmbunătățirea muncii de planificare, dezvoltarea relații­lor contractuale din economie, organizarea mai bună a activi­tății de investiții, perfec­­ționarea comerțului exte­rior și a sistemului finan­ciar și de credit, îmbună­tățirea cadrului legislativ al activității economice și alte măsuri luate în această pe­rioadă au creat condiții ca centralele industriale să se a­­firme tot mai mult ca organis­me principale în viața econo­mică a țării, în înfăptuirea po­­liticii partidului și statului în acest domeniu hotărîtor pentru progresul întregii noastre so­cietăți. Tovarăși, Doresc să mă refer, in con­tinuare, la cîteva probleme pe care le consider mai impor­tante. In primul rînd în legătură cu organizarea și funcționarea centralelor și a celorlalte uni­tăți cu statut de centrală. Pu­tem spune că activitatea des­fășurată de aceste unități în cursul anului 1970 a demon­strat că modul de organizare a producției pe care l-am adop­tat corespunde pe deplin sta­diului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ținînd seama de cerințele pe care le ridică desfășurarea revoluției tehnico - științifice contemporane, de procesul in­tens de dezvoltare și diversi­ficare a economiei noastre, a apărut ca­­ o necesitate obiecti­vă concentrarea producției în unități mari în stare să asigu­re o conducere superioară din toate punctele de vedere a ac­tivității economice. Faptele de­monstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producției materiale, perfecțio­narea proceselor de muncă și, în general, dezvoltarea forțe­lor de producție ale societății noastre socialiste menținîn­­du-se un număr mare de uni­tăți dispersate; aceasta pre­supunea atît risipirea cadre­lor — care constituie proble­ma cea mai importantă , cît și dispersarea mijloacelor eco­nomice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obținute de centralele industriale, contri­buția pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvol­tare a economiei naționale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, așa cum s-a arătat aici, aceste unități au obținut și cele mai bune rezultate. După cum se știe, la adop­tarea hotărîrii privind organi­zarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unități de producție și nu organisme de coordona­re. Este vorba, deci, de unirea, de concentrarea producției în unități mari și nu de crearea unor organisme de îndrumare, lăsîndu-se însă ca activitatea de producție să se desfășoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate cen­tralele — și nici chiar toate ministerele — au înțeles acest lucru. Mai există unele cen­trale ce funcționează mai mult ca organisme de coordonare și care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici mo­dificări, activitatea fostelor di­recții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare sectoarelor economiei noastre, a deci și a formelor organiza­torice ; dar această diversita­te nu trebuie să ducă la con­cluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organi­zarea acestor unități economi­ce. Putem să avem forme or­ganizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite — și în aceas­tă privință sînt de acord să lăsăm o libertate desăvîrși­­tă ministerelor, centrale­lor și organizațiilor eco­nomice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se înca­dreze în spiritul general de care am vorbit, să devină uni­tăți economice integrate care răspund de conducerea între­gii activități de producție, cu tot ce implică aceasta pentru unitățile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector și fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aces­te unități în mini ministere — așa cum s-a întîmplat cu unele centrale. Există centra­le industriale care, pe lîngă faptul că au o organizare și atribuțiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcții gene­rale, și-au creat și un aparat numeros, unele depășind cu mult personalul unor ministe­re economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatu­lui din ministere, pentru că a­­ceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe sea­ma cadrelor tehnice din între­prinderi. Aceasta a dus la slă­birea încadrării întreprinderi­lor cu personal de execuție și de conducere a producției, ceea ce a avut urmări negati­ve în acest domeniu. N-aș putea să nu menționez, de asemenea, faptul că în or­ganizarea unităților economi­ce cu statut de centrală nu s-au aplicat pînă la capăt ho­­tărîrile de partid și de stat pri­vind trimiterea spre produc­ție a cadrelor din ministere. Fiecare minister a căutat să procedeze în așa fel încît, pî­nă la urmă, toți oamenii, cu mici excepții, să rămînă în București. Din toate așa-zise­­le reduceri de personal care s-au realizat în ce privește a­­paratul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unitățile de producție din provincie, deși știm cu toții că astăzi aproape 85 la sută din producția țării se realizează acolo, nu în București. Insist asupra aces­tor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la defini­tivarea măsurilor pe care ur­mează să le luăm în continua­re în scopul asigurării cu ca­dre corespunzătoare a unită­ților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetinea­lă în preluarea de către cen­trale a activităților pe care a­­cestea trebuiau să le îndepli­nească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început și, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarifica­te , dar se pare că a existat și o oarecare reținere, în pri­mul rînd din partea centrale­lor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărîte în a prelua cît mai operativ atribuțiunile ce li s-au încredințat și a tre­ce la realizarea tuturor sarci­nilor ce­ le reveneau. Această reținere este legată, desigur, și de faptul că noua formă de organizare implică o creștere serioasă a răspunderilor ca­drelor respective ; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăși aveau părerea că centralele nu tre­buie să preia, totuși, prea mul­te atribuțiuni și sarcini de la ministere. Au existat rețineri și la mi­nistere — firește din alte mo­tive. In parte, asemenea reți­neri s-au născut dintr-o oare­care neîncredere în posibilită­țile noilor organisme econo­mice de a soluționa corespun­zător problemele conducerii și organizării producției ; ele au pornit însă și dintr-o anu­mită teamă a aparatului cen­tral că dacă se vor trece prea multe atribuțiuni la centrale se va vedea că nu se justifică menținerea unui personal atît de numeros la ministere și că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos­ a cadrelor și a forțelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producție, acolo unde se hotărăște pînă la urmă buna calitate a produselor. Cred însă că am ajuns acum în si­tuația de a depăși aceste reți­neri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să cla­rificăm o serie de probleme în această privință și va trebui să trecem cu hotărîre la realiza­rea, într-un timp cît mai scurt și în condiții cît mai bune, a sarcinilor puse de conducerea de partid și de stat în acest domeniu. Aș dori să mă opresc, de asemenea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea în fața unităților economice cu statut de centrală, înainte de toate, doresc să subliniez necesitatea ca aceste întreprinderi cu statut de cen­trală să asigure o integrare completă economico - financi­ară a unităților care s-au reu­nit în cadrul lor, să devină în mod real organisme de condu­cere a activității de produc­ție, de bună gospodărire a mij­loacelor materiale și financiare. In acest sens, însăși legea și proiectul de statut pun în cen­trul preocupărilor această la­tură a activității centralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acționăm cu mai multă fer­mitate pentru profilarea și spe­cializarea producției. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unitățile noastre econo­mice, finind seama de speci­ficul și caracterul fiecărei acti­vități. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul construc­țiilor de mașini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza im­portantul program pe care acest sector îl are de îndepli­nit în cadrul planului cincinal actual, și pentru a face ca ra­mura construcțiilor de mașini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atît pentru înzes­trarea economiei naționale cu mașini și utilaje cu parametri de nivel mondial, cît și pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichi­dăm cît mai repede fărîmițarea actuală din acest sector și să asigurăm o bună profilare și specializare a producției. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unități ale industriei construcțiilor de mașini să se facă de toate. Cît­ timp vom avea, de exemplu, în fiecare unitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde și nu le vom concentra, cît timp nu vom reuni forțele de specia­liști și de cercetare și nu vom asigura o îndrumare unitară a acestor sectoare, nu vom li­chida rebuturile. Și se știe că rebuturile reprezintă una din lip­surile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menține actualul fel de a lucra, conti­­nuînd să fabricăm în zeci de unități motoare și subtansamble și nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producție bună, de serie, nu vom avea o efici­ență economică corespunză­toare. Se pare însă că această problemă nu este bine înțe­leasă în întreaga ramură a construcțiilor de mașini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în ve­dere — și s-a trasat ca sar­cină — ca unitățile din acest sector să treacă rapid la spe­cializare. Nu doresc să mă re­fer în mod concret la nici un fel de centrale, deși am vizi­tat în ultimele luni multe în­treprinderi și am discutat cu mulți dintre dumneavoastră. Trebuie să spun însă că ne (Continuare în pagina a II-a) REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : Suceava, str. Tipografiei nr. 1. Telefoane : Redactor șef — 10766 Redactor șef adjunct — 11998 Secretariatul de redacție — 11692 Industrie, viața de partid — 10765 Cultură, informații — 10764 Agrară, administrație — 11995 Construcție de stat, scrisori și corespondenți — 11696 CONSFĂTUIREA PE TARA A LUCITORILOR DIN INTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT In Capitală au început miercuri dimineața lucrările primei Consfătuiri pe țară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat. Consfătuirea se înscrie pe li­nia promovată de conducerea partidului și statului de a or­ganiza periodic consultarea largă a lucrătorilor și specia­liștilor din diferite sectoare ale economiei naționale, în le­gătură cu activitatea desfășu­rată și căile prin care pot puse în valoare, cît mai cuib­ii­zuit și deplin, rezervele de creștere a producției și a efi­cienței economice. La lucrările Consfătuirii par­ticipă aproape 2.600 de dele­gați — muncitori, tehnicieni, ingineri agronomi și zooteh­­niști, medici veterinari și e­­conomiști din întreprinderile agricole de stat — precum și numeroși invitați , activiști de partid, reprezentanți ai minis­terelor și instituțiilor centrale, oameni de știință din institu­tele de cercetări și din învăță­mântul superior agricol. Prima zi a lucrărilor Con­sfătuirii a fost consacrată dez­baterii pe secții de speciali­tate : culturi de cîmp ; legu­me și cartofi ; pomicultură ; viticultură ; vaci pentru lap­te ; taurine pentru carne, ovine ; porcine ; păsări și ani­male mici. De asemenea, s-au purtat discuții pe margi­nea celor mai moderne tehnologii și forme de or­ganizare a producției și muncii care pot contribui la­­ sporirea­ continuă și substan­țială a aportului întreprinde­rilor agricole de stat la dez­voltarea economiei noastre na­ționale. In cursul zilei de joi, lu­crările Consfătuirii se vor desfășura în plen, urmînd a fi prezentate concluziile dez­baterilor din secțiile de spe­cialitate și a se stabili măsuri pentru perfecționarea activi­tății viitoare, în spiritul direc­tivelor adoptate de partid în vederea ridicării noastre socialiste agriculturii pe trepte noi de progres. (Agerpres) DIN CRONICA marilor Înfăptuiri PE GEL DM AMIL 1965 IN MW 1970. MBU* MMM inimii Î MI CB * VvT' î-rcv. ■ ••vi’,!'--■ [UNK] [UNK] î •* .v, -«tó l'­ „ >-5­­ »‘s'* i O' • In TRANSPORTUL PE CALEA FERATĂ s-a intensificat acțiunea de modernizare a mij­loacelor de tracțiune ; calea ferată a fost dotată cu 688 locomotive Diesel și electrice, 45 mii va­goane de marfă (în echivalent vagoane pe două osii), 1.080 vagoane pentru trenuri de călători și alte mijloace de transport. Ponderea tracțiunii Diesel și electrice în volumul total al transpor­turilor feroviare a crescut de la 40 la sută în 1965, la 79,3 la sută în anul 1970. • UNITĂȚILE DE TRANSPORT AUTO au fost dotate în anii cincinalului cu circa 29.000 autovehicule de marfă și peste 4.000 autovehi­cule pentru călători. (Din Comunicatul cu privire la îndeplinirea pla­nului de dezvoltare economico - socială a Re­publicii Socialiste România, în perioada 1966— 1970). MANIFESTĂRI CONSACRATE SEMICENTE­NARULUI PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN • „Partidul Comunist Ro­mân, promotorul și con­ducătorul luptei antifascis­te a poporului nostru" este titlul expunerii prezen­tate de profesorii Gheor­­ghe Dănilă și Artemiza Io­­niță la școala generală nr. 2, și, respectiv, la Ca­sa de copii - școlari din o­­rașul Fălticeni. Cei peste 300 de participanți la cele două manifestări au ur­mărit cu mult interes evocarea unor momen­te din istoria par­tidului nostru în care el s-a dovedit singura forță capabilă să înfrunte cu curaj și spirit de sacrificiu teroarea reacțiunii care încerca să transforme ța­ra într-un satelit al Ger­maniei hitleriste. • „Omagiu partidului" se intitulează seara litera­ră prezentată acum cîteva zile la Casa de cultură din orașul Rădăuți de către profesorii Eta Pintilie și A­­lexandrina Voinovici. Al­cătuită dintr-o suită de fragmente de versuri și proză dedicate luptei neobosite desfășurată de comuniști în cele cinci de­cenii de existență a parti­dului, manifestarea a pri­lejuit celor prezenți clipe de vibrantă participare a­­fectivă. • Organizată în întîm­­pinarea semicentenarului partidului, înmînarea car­netelor de membru al U.T.C. unui număr de 36 elevi de la școlile generale din comuna Bădeuți a a­­vut loc într-un cadru fes­tiv. Au fost prezenți nu­meroși elevi și pionieri, reprezentanți ai organiza­țiilor comunale de partid și de tineret. Despre tre­cutul de luptă al partidu­lui nostru, al tineretului comunist a vorbit tovară­șul Gh. Podiuc, membru al comitetului comunal de partid, directorul generale din Milișăuți.Școlii

Next