Apărarea Patriei, decembrie 1957 (Anul 13, nr. 283-309)
1957-12-01 / nr. 283
Pentru patria noastrâ, Republica Populară Romînă f #APǍRAREA PATRIEI Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XIII Nr. 283 (3509) Duminică 1 decembrie 1957 4 PAGINI — 20 BANI UN NOU AN ÎN ÎNVĂȚĂMÎNTUL POLITIC DE MASĂ In primele zile ale lui decembrie se deschide în toate unitățile Forțelor noastre Armate un nou an școlar în rețeaua învățămîntului politic de masă. Ofițerii, sergenții și soldații vor umple din nou universităților și școlilor serale sălile partid, ale cluburilor de unități de și camerelor culturale din subunități. Va crește activitatea bibliotecilor. Vor spori cererile pentru operele Clasicilor, pentru cărțile noi și revistele de specialitate. Deschiderea anului de învățământ constituie un puternic imbold pentru intensificarea muncii politico-ideologice ce se desfășoară în unități și subunități, în vederea creșterii necontenite a conștiinței politice a militarilor de toate gradele. » încadrați în diferitele forme ale învățămîntului politic de masă, ofițerii, sergenții și soldații vor reuși să cunoască mai temeinic politica partidului și guvernului nostru, să înțeleagă mai bine semnificația evenimentelor interne și internaționale, să însușească și să-și adîncească cunoștințele despre bazele marxismleninismului. Ei vor simți astfel într-o măsură și mai mare răspunderea personală pentru desăvîrșirea pregătirii lor militare și politice, pentru întărirea continuă a ordinei și disciplinei militare în unități și subunități. Participînd cu regularitate la lecțiile politice și la cercurile din sistemul învățămîntului de partid, soldații și sergenții vor dobîndi în acest an de învățămînt cunoștințe noi și multiple. Ei vor reuși să cunoască mai bine patria, frumusețile și bogățiile ei, mărețele realizări obținute de oamenii muncii — sub conducerea partidului — pe drumul făuririi unei vieți noi, fericite. Ei vor avea posibilitatea să cunoască amănunțit episoadele cele mai semnificative, faptele de arme și actele eroice din luptele duse de-a lungul veacurilor de poporul nostru pentru eliberarea sa națională și socială , vor cunoaște lupta plină de abnegație a partidului clasei muncitoare împotriva exploatării și asupririi, lupta eroică dusă pentru construirea socialismului. Lecțiile politice îi vor ajuta pe soldați și sergenți să înțeleagă profund faptul că ei sînt chemați ca urmînd pilda înaintașilor să manifeste un devotament nemărginit față de patrie și harnicul nostru popor muncitor. Că ei sînt chemați să apere cu sfințenie, cu bărbăție și pricepere libertățile cucerite, viitorul fericit pe care poporul nostru și-l făurește sub conducerea partidului. Participînd cu regularitate la lecțiile politice, soldații și sergenții din unitățile noastre militare vor înțelege în permanență necesitatea respectării stricte a prescripțiunilor regulamentelor noastre militare, a îndeplinirii întocmai a cerințelor jurămîntului militar. Ei vor întări și mai mult prietenia și tovărășia ostășească, își vor dezvolta încontinuu dragostea față de arma din care fac parte, nu vor precupeți nici un efort pentru însușirea temeinică a cunoștințelor de specialitate ; vor fi gata întotdeauna ca la nevoie să-și dea chiar și viața pentru interesele patriei scumpe. Ofițerii încadrați la universitățile și școlile serale de partid, în grupele de pregătire marxist-leninistă vor continua să aprofundeze, printr-un studiu individual mai intens, tezele teoretice ale învățăturii marxist-leniniste, conținutul hotărîrilor partidului și guvernului nostru. Ei vor reuși astfel să cunoască legile de dezvoltare ale naturii și societății, să-și însușească concepția materialistă despre lume și societate a partidului nostru, linia sa politică marxist-leninistă, principiile socialismului științific care stau la baza politicii sale. Acest fapt le va crea posibilitatea să înțeleagă cu profunzime situația politică actuală, le va da perspectiva clară evenimentelor interne a desfășurării și internaționale. Majoritatea ofițerilor din unitățile noastre militare vor continua să studieze disciplina : „învățătura marxist-leninistă despre război și armată“. Studiind tezele teoretice ale învățăturii marxist-leniniste în strînsă legătură cu activitatea lor practică, ofițerii din unități și subunități își vor însuși bogate cunoștințe politicoideologice, vor putea desfășura muncă educativă mai intensă și mai eficace în rîndurile sergenților și soldaților, vor rezolva cu mai mult succes problemele tactico-operative și îndatoririle regulamentare ce le revin. Incepînd cu noul an de învățămînt, comandanții, organele politice, organizațiile de partid și U.T.M. vor trebui să lupte, înainte de toate, pentru îmbunătățirea continuă educației patriotice a militarilor. Un a ajutor prețios în rezolvarea cu succes a acestui obiectiv îl constituie și lecțiile cuprinse în planurile tematice ale tuturor formelor de învățămînt, întocmite la un nivel politic și ideologic corespunzător, lecțiile vor cultiva în permanență în rîndurile ofițerilor, sergenților și soldaților mîndria față de gloriosul trecut de luptă al partidului și poporului nostru pentru libertate și independență, dragostea fierbinte față de partid, guvern și popor, respectul față de oamenii muncii, față de munca și realizările lor, întreaga istorie a poporului nostru din cele mai vechi timpuri și pînă în zilele noastre și mai cu construcția noastră socialistă seamă pun la dispoziția fiecărui propagandist nenumărate exemple de patriotism al poporului nostru. Toate acestea folosite cu pricepere în lecții, expuneri, seminarii, discuții sau convorbiri vor contribui în bună măsură la intensificarea educației patriotice a militarilor. Esențialul în procesul de învățămînt îl constituie însă calitatea lui, înaltul său nivel politic și ideologic, legătura sa cu practica. De aceea este absolut necesar ca în cadrul fiecărei forme de învățămînt tezele teoretice să fie lămurite întotdeauna în mod just, explicate multilateral, aprofundate, apărate împotriva oricăror influențe ale ideologiei turgheze. Acest fapt va da întregului proces de învățămînt un caracter mai combativ, mai activ, mai legat de viață. Legătura cu viața, cu practica, cu sarcinile pregătirii de luptă și politice a învățămîntului politic de masă va influența cu siguranță obținerea unor noi succese în viața unităților și subunităților. Un bun propagandist — orice formă de învățămînt ar conduce — nu se mulțumește doar cu calificativele bune sau foarte bune obținute de ofițeri, sergenți sau soldați la seminarii, discuții sau convorbiri. Rezultatele muncii de învățămînt trebuie să se concretizeze în activitatea practică a fiecărui militar, în atitudinea lui față de muncă, în lupta lui permanentă pentru întărirea capacității de luptă a unității și subunității în care muncește, îmbunătățirea calității învățămîntului politic de masă depinde într-o mare măsură și de activitatea concretă a fiecărui propagandist. In unitățile Forțelor noastre Armate crește an de an numărul acelor propagandiști care, muncind cu spirit de răspundere pentru pregătirea lor teoretică și metodică, aduc un aport însemnat la intensificarea muncii ideologice în rîndurile militarilor. Experiența lor generalizată depășit de mult „granițele“ unității lor în care muncesc. Cu toate acestea, mai sînt multe de făcut ca toți propagandiștii din rețeaua învățămîntului politic de masă să se situeze la înălțimea sarcinilor ce le revin. Luptînd cu consecvență împotriva formalismului, autoliniștirii și îngîmfării, propagandiștii să dea dovadă în activitatea lor de modestie, de o temeinică pregătire teoretică și practică. Iată de ce pregătirii colective a propagandiștilor trebuie să i se dea o atenție sporită. In seminariile permanente, organizate în unități sau la marile unități, pe lîngă pregătirea teoretică a propagandiștilor o mai mare atenție trebuie acordată pregătirii lor metodice. Generalizarea experienței pozitive a celor mai buni propagandiști trebuie să caracterizeze de fiecare dată activitatea fiecărui seminar permanent. Chezășia îmbunătățirii calității învățămîntului politic de masă constă în permanenta conducere și îndrumare a acestuia de către organele politice și organizațiile de partid. Urmărind încă de la începutul anului școlar modul în care se desfășoară procesul de învățămînt în unități și subunități organele politice vor reuși să cunoască pe cei mai pricepuți propagandiști, experiența lor care, generalizată în mod operativ, va duce la obținerea unor noi succese, la lichidarea lipsurilor. Și mai mult trebuie să crească rolul organizațiilor de partid în organizarea și desfășurarea procesului de învățămînt. In ședințe de birou, în adunări ale comuniștilor, trebuie organizate periodic analize asupra calității învățămîntului politic de masă, asupra felului cum comuniștii se achită de sarcinile lor în acest domeniu. O mai intensă muncă individuală a comuniștilor cu ceilalți militari va duce la creșterea numărului fruntașilor în munca de învățămînt. Noul an școlar în învățămîntul politic de masă începe în perioada în care întregul nostru popor muncitor se pregătește să întîmpine cea de-a 10-a aniversare a Republicii Populare Romîne. Militarii Forțelor noastre Armate cinstesc cu noi realizări acest însemnat eveniment din viața patriei noastre, întregul proces de învățămînt va trebui să facă cunoscute tuturor militarilor realizările obținute de poporul nostru muncitor — sub conducerea partidului — în cei zece ani care s-au scurs de la proclamarea Populare Romîne. Acest Republicii fapt va spori și mai mult dragostea militarilor față de conducătorul iubit al poporului— Partidul Muncitoresc Romîn — față de toți oamenii muncii, față de scumpa noastră patrie— Republica Populară Romînă. Sper la muncă tuturor ofițerilor, sergenților și soldaților în noul an de învățămînt ! Sosirea în Capitală a unei delegații guvernamentale din R. D. Germană Zilele acestea a sosit în Capitală o delegație guvernamentală din RD. Germană, condusă de Hans Adler, adjunct al ministrului Industriei Chimice. Delegația guvernamentală germană va discuta cu conducătorii Ministerului Industriei Petrolului și Chimiei posibilitatea lărgirii colaborării economice între țara noastră și R. D. Germană în domeniul industriei chimice. In timpul șederii în țara noastră delegația germană va vizita întreprinderi și uzine ale industriei chimice. în Editura de stat pentru literatură politică au apărut: 1. COMUNICAT cu privire la consfătuirea reprezentanților partidelor comuniste și muncitorești din țările socialiste. DECLARAȚIA consfătuirii reprezentanților partidelor comuniste și muncitorești din țările socialiste, care a avut loc la Moscova între 14 și 16 noiembrie 1957 2. COMUNICAT informativ asupra consfătuirii reprezentanților partidelor comuniste și muncitorești. MANIFESTUL PĂCII 520 ani de la răscoalele iobagilor romîni și maghiari din Transilvania Adunarea festivă de la Cluj La Cluj au început festivitățile prilejuite de împlinirea a 520 de ani de la răscoalele iobagilor romîni și maghiari din Transilvania între care răscoala de la Bobîlna a constituit un moment important. Sîmbătă după amiază a avut loc la Teatrul Național din localitate o adunare festivă consacrată acestui eveniment. Participanții la adunare au salutat cu căldură sosirea în sală a membrilor delegației C.C. al P.M.R. și guvernului Republicii Populare Romîne, care participă la festivități. Tov. Emil Bodnăraș, membru al Biroului Politic al C. C. al P. M. R. vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Ianoș Fazekaș, secretar al C.C. al P.M.R., Atanase Joja, membru al C.C. al P.M.R., ministrul învățămîntului și Culturii, Augustin Alexa, membru al C. C. al P.M.R., procuror general al Republicii Romîne, Ladislau Banyai, Populare director general în Ministerul învățămîntului și Culturii, acad. Andrei Oțetea, care au luat loc în prezidiu. In prezidiul adunării au luat loc de asemenea tovarășii Csupor Ludovic, membru al C.C. al P.M.R., membru al Prezidiului Marii Adunări Naționale și prim secretar al Comitetului regional P.M.R. al Regiunii Autonome Maghiare, Vasile Vaida, membru supleant al C.C. al P.M.R., prim secretar al Comitetului regional Cluj al P.M.R., scriitorul Nagy Istvan, membru al Prezidiului Marii Adunări Naționale, Kulcsar Francisc, președintele Comitetului Executiv al Sfatului popular regional Cluj, precum și reprezentanți ai comitetului orășenesc P.M.R. Cluj, ai sfaturilor populare regional, orășenesc, reprezentanți ai muncitorilor, țăranilor și intelectualilor din regiune. Adunarea festivă a fost deschisă de tov. Petru Jurcă, președintele comitetului executiv al Sfatului popular al orașului Cluj. A luat cuvîntul tov. acad. Atanase Joja, care a adus adunării salutul C.C. al P.M.R. și al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne. Se împlinesc peste 500 de ani de la evenimentul memorabil cînd țăranii romîni și maghiari, înfrăținduse prin jertfe de sînge în lupta împotriva exploatatorilor și asupritorilor feudali și clericali au ridicat steagul glorios al răscoalei pentru demnitatea omenească, pentru libertate și pentru o existență mai bună — a spus vorbitorul. Răscoala de la Bobîlna este una dintre cele mai importante acte revoluționare ale istoriei patriei noastre ; ea se încadrează în rîndul marilor mișcări țărănești din evul mediu împotriva feudalismului, fiind prima manifestare de luptă revoluționară organizată a țărănimii împilate din țara noastră. Răscoala de la Bobîlna a luminat ca un far conștiința țărănimii romîne și maghiare, a unit în aceeași luptă de clasă pentru aceleași obiective, pentru aceleași interese, hotărîtoare în ultima analiză — interesele de clasă — pe țăranii mani și unguri; ea a apărut ca reprevestire minunată a unirii lor în decursul veacurilor ce au urmat împotriva exploatării și împilării, mai ales ca o prevestire a măreței unități a oamenilor muncii indiferent de naționalitate pentru construcția socialismului în patria noastră scumpă, Republica Populară Romînă. Acest fapt este o strălucită confirmare a tezei marxist-leniniste potrivit căreia interesele de clasă sînt în ultimă analiză determinante, șes constituind motorul progresului istoric, al trecerii de la societatea de exploatare la orînduirea fără exploatare socială și națională — dînd conținut și țel mișcării istorice de la inferior la superior, de la preistorie la istorie. Aspirațiile nobile ale răsculaților romîni și unguri de la Bobîlna au fost realizate și depășite într-o măsură la care ei nu puteau visa — în lupta comună dusă în zilele noastre de poporul romîn și de naționalitățile conlocuitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Romîn, pentru înfăptuirea Republicii Populare Romîne și pentru construirea socialismului. In cursul acestei lupte s-a cimentat prietenia veșnică a poporului romîn și a naționalităților conlocuitoare. Uneltirile dușmanilor de clasă, încercările lor de a dezbina pe oamenii muncii romîni, maghiari, germani etc., sînt sortite unui eșec rușinos în fața hotărîrii neclintite a maselor muncitoare. Țărănimea are astăzi un aliat credincios — clasa muncitoare — iar conducătorul încercat al oamenilor muncii din țara noastră. Partidul Muncitoresc Romîn, călit în luptă și înarmat cu invincibila teorie a marxism-leninismului, dezvoltă economia și cultura noastră, unitatea de nezdruncinat a oamenilor muncii din țara noastră, indiferent de naționalitate După ce a subliniat succesele importante obținute în anii puterii populare pentru ridicarea bunăstării celor ce muncesc vorbitorul a spus: Poporul nostru nu este numai un creator de bunuri materiale ci are un bogat fond cultural în limbi diferite pe care intelectualitatea legată de popor are nobila misiune de a-1 ridica tot mai sus, de a-1 îmbogăți necontenit. Promovarea continuă a frăției poporului romîn cu naționalitățile conlocuitoare, ridicarea continuă nivelului de trai cultural, sporirea și a adîncirea fondului cultural de mare preț al poporului, înflorirea necontenită a patriei noastre în cadrul lagărului socialist în frunte cu marea noastră prietenă U.R.S.S., este omagiul suprem pe care după 500 de ani îl aducem luptătorilor eroici romîni și maghiari de la Bobîlna. Textul cuvîntării acad. A. Joja a fost citit în limba maghiară de tov. Kulcsar Francisc. A luat apoi cuvîntul acad. prof. C. Daicoviciu rectorul Universității „Victor Babeș“. Acad. Daicoviciu a făcut apoi un amănunțit istoric al desfășurării răscoalei A mai luat cuvîntul prof. univ. Balogh Edgar Succese de seamă în transformarea socialistă a agriculturii în regiunea Iași . Raioanele Vaslui și Negrești în curînd cooperativizate complet . In raionul Murgeni ia avînt acțiunea de colectivizare. (De la corespondentul nostru). — In fiecare seară sosesc vești îmbucurătoare din raioanele Vaslui și Negrești, în cuprinsul cărora mii de familii de țărani muncitori pășesc pe drumul agriculturii socialiste. Astfel, pînă la 30 noiembrie, în raionul Vaslui au fost complet cooperativizate 29 comune din cele 34 existente. Succese de seamă se obțin în transformarea socialistă a agriculturii și în raionul Negrești. In seara zilei de 28 noiembrie s-a terminat cooperativizarea agriculturii în comunele Ipatele și Dumești. In prezent a fost cooperativizată 97,4 la sută din suprafața comasabilă a raionului, înscriindu-se în sectorul socialist peste 97 la sută din numărul familiilor. In raionul Murgeni, a cărui agricultură e cooperativizată, se desfășoară în prezent o mișcare de masă în vederea colectivizării. Numai în ultimele două săptămîni, peste 4000 familii de întovărășiți din raionul Murgeni s-au înscris în g.a.c. cu o suprafață de peste 11.000 ha. teren. Pînă în prezent sînt complet colectivizate 12 sate, dintre care Sipeni, Sărățeni, Peicani, precum și întreaga comună Cîrța. S. FAUR IN REGIUNEA STALIN 50 localități complet cooperativizate Pînă acum, 50 de localități din regiunea Stalin au fost complet cooperativizate. Numai în raionul Agnita au fost complet cooperativizate 21 comune și sate. La Hălchiu, unde există o gospodărie agricolă colectivă milionară, au fost create în ultimul timp două întovărășirii agricole, o cooperativă agricolă de producție. Ultimele 42 de familii de țărani muncitori din comună au intrat în gospodăria colectivă. De asemenea, comuna Ghimbav, unde starea materială a țăranilor muncitori este foarte bună, a fost complet cooperativizată. Printre localitățile complet cooperativizate în ultimul timp se numără Bod, Codlea, Agnita. Comunele Cristian, Feldioara, Sînpetru și orașul Rîșnov, din raionul Codlea, se află de asemenea In pragul completei cooperativizări. LA DESCHIDEREA „LUNII CULTURII" POEZIA CIFRELOR dar Există un simial cifrelor. Uneori doar cîteva numere înșirate unele lîngă altele vorbesc mai mult și mai limpede decît lungi înșiruiri de cuvinte, oricît ar fi ele de măiestrit alese. Succesele evoluției noastre realizate în cei 13 ani de la eliberare, și mai cu seamă în cei 10 ani de la proclamarea Republicii, se exprimă și în date care alcătuiesc o admirabilă poezie a cifrelor, un bilanț care în anii regimului trecut nu se putea realiza în decenii și secole. Și pentru că revoluția culturală este una din grăitoarele laturi ale marelui proces de transformare a țării noastre într-o țară înaintată; și pentru că a devenit o tradiție sărbătorirea culturii în fiecare an în preajma aniversării Republicii — să stăruim cîteva clipe în preajma acestei minunate poezii a cifrelor și numerelor care măsoară progresele făcute de o țară și de un popor în numai cîțiva ani. Cine a uitat, cine a putut uita trista formulă care însoțea nenumăratele acte pe care le încheia țăranul romîn, și chiar o mare din populația mărginașă de la parte tîrguri , a semna prin punere de deget. Plaga analfabeților, plaga întunericului, pa care poporul nostru a rîvnit secole de-a rîndul s-o alunge, zicîndu-și că are parte numai cine are carte. Mai mult de jumătate de țară era analfabetă, escrocată și mințită, jefuită de șmecherii mai mici și de tîlharii mai mari, interesați să mențină neștiința de carte. Din poporul care crease „Miorița“, care a dat erudiți ca Dimitrie Cantemir, Eliade Rădulescu, Hașdeu sau Nicolae Iorga, care a dat artiști ca Eminescu, Sadoveanu, Grigorescu sau Enescu — nu avea acces la cultură decît o pătură restrînsă, nu știau de loc citi și scrie mai mult de jumătate. Azi cifrele indică lichidarea științei de carte, astăzi cifrele nearată biblioteci numărîmdu-se cu zecile de mii, școlile crescîndu-și numărul de locuri de cîteva ori. Am în față volumul de versuri „Ediție definitivă“ de Tudor Arghezi, apărut în 1940. Scrie negru pe alb : „Această ediție s-a tras în două mii două sute douăzeci și cinci de exemplare“. In 1956, volumul „Chitare Omului“ s-a tipărit în 15.000 exemplare; tot în atîtea— volumul „1907“. Pe Eminescu îl tipărim în fiecare an în cel puțin 100.000 de exemplare, care se epuizează în cîteva luni de zile, dacă nu în cîteva săptămîni. Și să mai amintim că numai în anii 1949—1956 s-a editat la noi în țară un total de 22.712 titluri de cărți și broșuri cu un tiraj de 374.176.000 exemplare. Aceasta înseamnă că numărul cititorilor a crescut într-o măsură pe care nu numai tirajele ni-l arată, ci la aceasta se adaugă și numărul de abonați ai bibliotecilor. Ne mîndrim cu atîtea mașini fabricate în țară, cu autobuzele romînești, cu tractoarele romînești, cu medicamentele romînești. Pentru aceasta au fost netede, documentație, cesare studii, proexperiență, întreagă activitate științifică și tehnică a fost creată pornind aproape totul de la început, ca să ajungem în cîțiva ani, în destule cazuri, la rezultate pe potriva oricăror țări care ne-au premers cu secole. Iar, de curînd, ziarele arătau că în domeniul cercetărilor nucleare, țara noastră se află printre cele fruntașe în întreaga lume. „Țara eminamente agricolă", cum era socotită pe vremuri, e din ce în ce mai mult o țară care folosește din plin toate mijloacele civilizației moderne, care cîștigă cu pași giganți terenul pierdut în deceniile cît a fost ținută în înapoiere de către regimul bazat pe exploatare, înfăptuirea socialismului, progresul vieții economice, sociale, politice, cere oameni cu un orizont cultural din ce în ce mai larg, un nivel tot mai ridicat, care era un prilej de Cinematograful, spaimă sau cel puțin de teamă pentru sat, a devenit și devine în tot mai multe sate un mijloc indispensabil de cultură. La sate dispar pentru totdeauna bolile sociale, misticismul, ignoranța, teama în fața naturii. Se deschid largi căi pentru socialism. Cînd lampa cu gaz va fi înlocuită pretutindeni în țară cu becuri electrice, atunci cugetele înseși vor îndrăzni altfel, vor deveni peste tot mai îndrăznețe, vor marca mai adînc , însăși revoluția din domeniul economic-social. Cultura noastră de azi, cultura care se creează, are un caracter ferm partinic, e angajată direct și total în acțiunea de construire a socialismului și de educare a oamenilori în spiritul socialismului. Construim cultura noastră, a epocii noastre, la nivelul marilor noastre înfăptuiri, în lumină celor mai înaintate idei ale contemporaneității, pe temeiul a tot ce s-a creat bun în trecut. Moștenirea pe care ce au lăsat-o înaintașii are o strălucire întru nimic mai prejos decît a altor popoare. Dar noi am moștenit, odată cu acest bun prețios creat de oamenii legați de popor, am moștenit de la regimul trecut și o înapoiere pe carei am avut datoria s-o lichidăm. Am lichidat-o, călăuziți de învățătura noastră atot biruitoare, marxism-leninismul, și am pășit la dezvoltarea tradițiilor înaintate moștenite, către un nivel pe care înaintașii nu l-au putut nici măcar visa, deși l-au dorit cu căldură. Rezultatele acestei activități de asigurare a accesului poporului la cultură le culegem în fiecare zi, măsurate în noile unități socialiste care iau ființă în satele noastre, se exprimă în noile ramuri de producție ce se creează, se fac văzute în noi uzine și industrii, în șosele și străzi, în locuințe noi, în teatre, cinemate (Continuare in pag. 3-a) MIHAI GAFIȚA secretar al Uniunii Scriitorilor din R.P.R La întreprinderea „Industria Bumbacului“ din Capitala funcționează un atelier de creație. Aici, inginerii tehnicienii de specicialitate creează noi modele de țesături care sînt apoi prelucrate în cadrul Secției de creație. Numai în cursu acestui an s-au creat 32 articole noi. O serie de noi modele de țesături create aici au fost prezentate în 1956—1957 la Congresul modei din Moscova și expozițiile internaționale de la Paris și Milano. MODELE NOI DE ȚESĂTURI In clișeu : Mitrea Cornelia aranjînd noi modele în depozitul atelierului de creație La aniversarea răscoalei de la Bobîlna cu 520 de ani în urmă, spre mijlocul veacului al XV-lea, a izbucnit pe teritoriul Transilvaniei una din cele mai puternice răscoale ale evului mediu , vreme de aproape un an — din primăvara anului 1437 pînă în ianuarie 1438 — orînduirea feudală din această provincie a fost zguduită de un mare război țărănesc, care a intrat în istorie sub denumirea de răscoala de la Bobîlna. Participarea largă la răscoală maselor de iobagi romîni și unguri a și a plebei orașelor transilvănene face ca această mare răscoală să reprezinte o pagină dintre cele mai luminoase ale trecutului de lupte comune pentru eliberarea socială a celor două popoare. Evocarea Bobîlnei reprezintă un prilej de mîndrie pentru poporul nostru, pentru fiii și fiicele de toate naționalitățile ale Transilvaniei, pentru urmașii celor ce au acum cinci veacuri meterezele asaltat stăpînirii feudale. Cauza fundamentală a răscoalei a fost, firește, jugul feudal care apăsa în vremea aceea țărănimea și pătura plebeiană a orașelor medievale transilvane. Regalitatea, nobilimea, biserica, supuneau țărănimea — principala clasă producătoare de bunuri a feudalismului — la cel mai crunt și neomenos la. Procesul de îngrădire a libertății de liberă strămutare a țăranilor dusese — în perioada premergătoare răscoalei — încă nu „de jure" dar „de facto" — la legarea țăranilor de glie. Una din cauzele principale ale răscoalei a fost, de altfel, și faptul că țăranii care voiau să-și părăsească stăpînii — cum încă mai aveau formal dreptul — erau jefuiți de aceștia și împiedicați de fapt să plece Cauzele imediate, împrejurările specifice care au favorizat ambianței revoluționare, sînt crearea strîns legate de lupta împotriva catolice, luptă care a luat o bisericii mare amploare sub influența mișcării husite. Sub învelișul religios se vădea caracterul social al activității husite. Conflictul existent dintre masele populare și Biserică a luat forme violente în urma unei noi mîrșăvii folosită de episcopul Transilvaniei Gheorghe Lepes la încasarea zeciuielii datorate de țărani Bisericii. Fiind informat din timp că regele Sigismund are de gînd să introducă o nouă monetă, episcopul s-a prefăcut a fi indulgent cu țăranii și nu a mai încasat zeciuială în bani vechi, păsuindu-i pe trei ani. Cînd s-au schimbat însă banii, episcopul a dat ordine drastice pentru încasarea zeciuielii în monetă forte, inclusiv restanțele. Țărănimea refuzînd plata, episcopul a dat ordin ca toți neplatnicii să fie afurisiți, să li se refuze slujbele la înmormîntare, cununie și botez. Această presiune morală — puternică și explicabilă în condițiile pe atunci întunericului ce stăpînea conștiința maselor țărănești — fu dublată de acțiunea de strîngere forțată a zeciuielii. In primăvara anului 1437 furtuna se deslănțui și cuprinse în axa ei geografică , centrul și nordul Transilvaniei, cu deosebire băile Someșului, ținutul Albei, Clujului. Cetele țărănești pornite spre Bobîlna atacau castelele nobilor și se răfuiau cu aceștia. La hotarul comunei Ospeț — așezată nu departe de Dej — pe dealul Bobîlna, răsculații și-au așezat tabăra și au avut prima luptă cu oastea nobililor condusă de voievodul Transilvaniei Csaky; înainte de luptă, răsculații au trimis o solie în tabăra dușmană; solii au fost spîmzurați. Urmă bătălia. Cu toată inferioritatea în armament a țăranilor, aceștia răzbură oastea nobililor și obținură victoria. Nobilii se văzură siliți să încheie o înțelegere cu țăranii prin care aceștia din urmă obținuseră o serie de concesii importante, de ordin economic și polițic, care limitau considerabil, privilegiile nobililor și ale Bisericii, dar nu punea în discuție esența orînduirii feudale. Nobilii au acceptat situația pentru a cîștiga timp necesar pregătirilor pentru zdrobirea răscoalei. Au început să atragă de partea lor mica nobilime care sprijinea pe răsculați. Clasa dominantă își strîngea rîndurile în fața primejdiei. In septembrie s-a încheiat pactul de la Capolna, cunoscut sub denumirea de „Unio trium nationum“, dintre nobilii maghiari, secui și sași. In octombrie se încheie o a doua gere între nobili și răsculați în celecare supune controlul îndeplinirii ei arbitrajului regelui. Se vădește astfel o slăbire a poziției răsculaților care, parțial, se împărțiseră după victoria de la Bobîlna. Nobilii începuseră însă să se dezică tot mai fățiș de promisiunile lor, începură a-i ataca pe răsculați. Astfel începu o nouă fază a răscoalei. In decembrie 1437 răsculații obțin noi victorii : cuceresc Clujul și Aiudul (probabil și Dejul și Turda). Cele petrecute în cuprinsul anului respectiv dovedesc cu cîtă repeziciune se succed în conștiința maselor în transformările perioadele de avînt revoluționar. Prima înțelegere dintre nobili și răsculați de la Bobîlna se terminase doar cu recunoașterea unui drept de control al reprezentanților țărănimii asupra nobililor. La sfîrșitul anului, țăranii răsculați nu recunoșteau îndreptățirea rînduielilor feudale, negau șerbia, autoritatea regală. Țăranii erau stăpîni pe o bună parte a țării , distruseseră castele, cetăți întărite, împărțiseră averi nobiliare. Dări nu se mai plăteau. In locul puterii asupritorilor răsturnată nu existau însă elementele unei puteri noi. Răscoala, ca orice mișcare revoluționară țărănească, se fărîmița în acțiuni mici, locale. Răsculații și-au concentrat principalele forțe în Cluj. Odată cu sosirea anului 1438 oastea feudală a ocupat suburbiile înconjurînd cetatea. Au urmat asalturi repetate respinse cu vitejie de țăranii și plebeii ce apărau meterezele Clujului. Intre timp, nobilii, primind ajutorul armat al nobilimii săsești, pregăteau atacul final : la mijlocul lunii ianuarie, orașul, după o luptă sîngeroasă, fu luat cu asalt. Cu această mare bătălie, răscoala este de fapt înfrîntă. Urmează scenele îngrozitoare ale răzbunării. Anton cel Mare, căpetenia principală a apărătorilor Clujului, a fost tăiat în bucăți ; mii și mii de țărani fură uciși, schilodiți, desfigurați, orbiți. Astfel se sfîrși marele război al asupritorilor din 1437—1438. Amintirea lui a trăit și trăiește în inima poporului : în toate marile momente ale istoriei noastre din veacurile următoare el a fost un imbold și o pildă pentru urmași, o comoară de învățăminte pentru cei ce aveau să ducă mai departe cauza celor mulți și asupriți. Bobîlna a însemnat însă nu numai o pildă vie peste veacuri ; ea a constituit în același timp un mesaj însuflețitor în lupta maselor pentru libertate și o viață omenească. Martirii de la Bobîlna sînt în rîndurile înaintașilor eroi, care au năzuit, care au luptat pentru fericirea lor și a generațiilor viitoare, care au udat cu sîngele lor acest pămînt. M. IONESCU BLOC NOTES ÎNSEMNĂRI LA LEORDENI Frumos cintecul „In gară la Leordeni“ Să cauți cu ai căuta și nu afli om căruia să nu-i placă minunata melodie populară. Cu toate acestea cuvintele nu i se mai potrivesc. Nu zic, așa o fi fost prin gara Leordenilor pe cînd s-a născut cîntecul. Acu... Eu am trecut pe acolo de curînd. De asta știu cum e Mă tot gîndesc unde s-or fi întîlnit îndrăgostiții din cîntec. Poate chiar pe peronul gării. Poate peste drumul de fier, acolo unde sînt acum puzderie de clădiri Parcă poți să știi ?... E foarte greu să bănuiești. Căci in Leordeni, aproape toate s-au schimbat în ultimii ani. Mă tot gîndesc ce s-or fi ales din eroii cîntecului. El poate-i petrolist — cîți dintre leordeneni nu s-au apucat de această meserie ? Ea, poate-i colectivistă la G.A.C. „I. C. Frimu“. Dacă au făcut așa, atunci știu că s-au gospodărit cum trebuie. Parcă-i aud fălindu-se care l-a rămas pe celălalt la cîștig. Intre noi fie vorba amîndoi au dreptate să se fălească. Muncitorii ridică mei la 1.000 lei lunar, iar colectiviștii din Leordeni toamna asta numai porumb vor lua 8 kg. pentru fiecare zi muncă. Mai știi, or fi avînd și copii . Dacă au, e fără doar și poate ce mititeii învață în școala nouă școală mare, cu nenumărate săli de clasă, înălțată in anii de după 2b August 44. Oare unde-or fi locuind ? Sil stea împreună cu soacra, nu cred ! (Cîntecul spune că lui încă de pe atunci nu-i era la inimă mama ei). Să se fi mutat în orășelul care a răsărit în partea de sus a Leordenilor, în mijlocul căruia se răsfață o clădire impunătoare, noua policlinică și dispensarul ?... Și ălai doar tot un cartier muncitoresc îmi frămînt mintea cătînd să ghicesc unde or fi locuind, și-am uitat înfățișarea Leordenilor de astăzi. Doar aici, în ultimul an, s-au zidit 26 locuințe individuale. Toate cimentuite, cu ziduri de cărămidă, acoperite cu țiglă ori tablă, cu ferestre mari și luminoase. Așa cum se cuvine să fie locuințele unor gospodari chibzuiți, acestea sînt sigur că într-una din vom întîlni și pe eroii cîntecului. Căci au reușit să-și ridice case în Leordeni oameni care nu de mult, vorba ceea, n-aveau după ce bea apă ! Dacă, cititorule, vrei să te convingi de spusele mele, du-te de grabă. Amînînd de pe o zi pe alta va fi prea tîrziu. Sînt sigur că alte realizări și mai mari și mai mîndre îi vor schimba înfățișarea. H. MAHL