Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1969 (Anul 25, nr. 26-52)

1969-12-03 / nr. 48

gfg^J _______APĂRAREA _____________________________________________ _______ PATRIEI Ecouri la articolul „TH PILOȚI PL AVIONUL SUPERSONIC“ In articolul cu titlul de mai sus, publicat în numărul din 29 octom­brie a.c. al ziarului nostru, se re­liefa experiența unei unități de aviație in instruirea celor mai ti­neri dintre piloți. Pe aceeași temă publicăm, ca prime ecouri, opiniile unor piloți din alte unități simi­lare. Locotenen­t-major Gheorghe Nicu­­liță : Se vede că acolo, din partea unității și a marii unități, există inițiativă și curaj în promovarea tinerilor piloți, care au­­ fost tot timpul în centrul atenției. In com­parație cu ei, noi am realizat un număr de ore de zbor mai mic. Dacă s-ar fi fructificat fiecare oră de timp favorabil zborului, dacă ni s-ar fi acordat prioritate așa cum s-a procedat cu „vîrstnicii“ pen­tru îndeplinirea baremelor de cla­sificare, dacă nu s-ar fi oprit une­ori zborul și din alte motive decît cele datorate unor greșeli de pilo­taj, și noi am fi zburat mai mult. Cred că trecerea pe supersonic se poate efectua în funcție de apti­­tudinile de zbor ale fiecăruia, indi­ferent că pilotul n-a ajuns sau a de­pășit numărul de ore cerut pe subsonic. Locotenent Pompiliu Hoțoiu : Eu am zburat pe subsonic și în „normale" și „grele“ ziua, la barem ridicat sau minim, iar acum, ca să ajung la același stadiu, trebuie s-o iau de la capăt. Hi se pare nefi­resc să trec la „grele" pe superso­nic abia după examenul de inter­ceptare individual. Intr-un fel, bat pasul pe loc și pierd și deprinde­rile de zbor cîștigate mai înainte. Locotenent Florea Truță . Colegii noștri, despre care s-a scris în ar­ticolul amintit, au dovedit cu cer­titudine că acel barem nu este fon­dat pe baze reale, pe practică, încă ceva , deși zburăm pe supersonic, pregătirea preliminară e cam ace­eași pe care o făceam și ca elev în școală. Conspectăm, răspundem teoretic la felul în care ar trebui să rezolvăm practic cazurile specia­le ce s-ar ivi în zbor, revedem ca­bina avionului și cam atît. Locotenent Ion Chicoș . Ei s-au bucurat de trecerea pe supersonia cu mult înaintea noastră, cu toate că procesul de învățare și trecere l-am început simultan. Noi am fă­cut mai întâi acel minim de ore pe subsonic. Altfel, la ora actua­lă, puteam fi mult mai departe, încerc uneori senzația că tovarăși dintre cei cu stadiu de zbor mult mai ridicat consideră că-i încurcăm. Locotenent Marian Ionescu . In prezent, cel puțin aici la noi, pre­gătirea preliminară se limitează la studiul cursului de pregătire de luptă, al metodicii și memoratoare­lor... Conspectăm exagerat de mult, uneori și lucruri care nu sunt legate direct de misiunea res­pectivă. Am impresia că volumul de timp de studiu e determinat mai mult de volumul de scripte decit de conținutul misiunilor. Doar în zbor nu iau cu mine caietul de conspecte, ci ceea ce mi-a rămas in­ memorie și in reflexe. In conclu­zie, pregătirii preliminare ar trebui să i se imprime un caracter mult mai practic. Pentru ca ceea ce învățăm la sol să fie ma­i viu im­primat în memorie, materialele teo­retice ar trebui să fie însoțite de imagini filmate, schițe proiectate pe ecran, înregistrări pe bandă de magnetofon. Unele filme didactice sau documentare — legate de exe­cutarea misiunilor de zbor, cunoaș­terea materialului volant, aerodina­mica specifică zborului pe superso­nic, medicina aeronautică — ar fi binevenite. Ni s-a spus că se va­­ introduce și la noi un complex de învățămînt programat. Il așteptăm cu nerăb­dare. Locotenent Ch­eșel Jindiceanu : Nici eu nu consider acel barem necesar. De ce ? Și eu am făcut trecerea pe supersonic la mai pu­ține ore. După cursul teoretic de trecere, adică după o întrerupere a zborului de cîteva luni, sunt sufi­ciente 10-15 ore pe subsonic pen­tru reluarea antrenamentului. Locotenent Constantin Grigorescu . Zborul pe supersonic cere și o cul­tură tehnică corespunzătoare. E ne­voie deci de cărți de specialitate adecvate. La noi se folosesc puțin discuțiile cu cadre de specialitate, mai ales cu inginerii și piloții ex­perimentați. Eu cred că ceea ce copiem din cursul de­­ pregătire de luptă timp de două ore, ne poate fi explicat mai bine și mai intere­sant de către un pilot cu experiență timp de o jumătate de oră. Tova­rășii noștri ingineri și piloți cu experiență ar putea concepe insta­lații speciale de antrenament la sol, care să reproducă cit mai fi­del ceea ce ne cere avionul în aer. Așteptăm și noi tinerii executarea saltului cu parașuta pe apă. Locotenent Victor Rotaru­ . Media de ore realizată de cei din unita­tea despre care s-a scris în ziar îi va ajuta să obțină mult mai re­pede decît noi titlul de pilot clasa a 2-a. Ei zboară în „grele“, iar noi nu am realizat nici numărul mi­nim de ore de zbor pentru a trece la acest stadiu. Considerăm că ar fi trebuit să ni se fixeze un anu­mit instructor de zbor, care să ne fi pregătit temeinic. Au fost zile de zbor în „normale", cînd stă­team și ne uitam cum zburau piloții ce aveau nevoie mai mult de „grele". Consider că am rămas în urmă față de colegii noștri și da­torită prudenței prea mari. După ce am atins pe subsonic un nu­măr de ore cu 20 la sută sub barem, noi eram capabili să zburăm și cu vînt lateral de 20 m/sec., în rafale. Eram deci stă­­pîni pe un tip de avion cu reac­ție Locotenent Ioan Cojan , îmi dau seama că putem și pot mai mult. Doresc foarte mult să ni se acorde mai multă încredere. Parcă se por­nește de la faptul că, atunci cînd zburăm, sîntem niște premise de pericole. Lucrul acesta ne reduce încrederea în noi înșine. De ce să nu zburăm după posibilitățile noas­tre maxime ? Cred că am ajuns în această situație și pentru faptul că tovarăși din comanda unității nu au zburat aproape de loc cu noi să se convingă ce putem și au lăsat totul pe seama escadrilei care, practic, ne dăm seama, nu a putut face mai mult. Zile de zbor au fost, dar s-a avut în vedere mai mult îndeplinirea clasificării de către ceilalți piloți și apoi trecerea noastră pe supersonic. Mi se pare că nu există încă o concepție uni­tară în pregătirea noastră. Pînă acum ni s-a spus că trebuie să zburăm un număr de ore ziua, în „normale", și apoi să trecem la „grele". Acum avem ordin să fa­cem toate exercițiile de „normale" și apoi să trecem la „grele". Eu, deși aveam 100 ore pe subsonic la sosirea în unitate, a trebuit să mai fac 13 ore și acestea în decurs de... 4-5 luni. Cînd erau condiții de „grele“ la barem ridicat și puteam zbura și noi, că aveam pregătirea necesară, făceam ture de pistă mari, așa-zisele „agerimi", care, practic, nu ne-au ajutat. Acum, după ce am zburat pe avionul su­personic, îmi dau seama că un zbor în nori mă ajuta mult mai mult decît două ore în jur de pistă. Căpătăm degajament în zborul in­strumental, care e baza navigației pe avionul supersonic. Puteam face, eventual, zone la joasă înălțime, care ne-ar fi ajutat și ele foarte mult în căpătarea degajamentului. Am raportat la timpul potrivit, dar mi s-a dat a înțelege că sunt în­crezut. Maior Constantin Mustață (coman­dantul unei subunități în care se pregătesc tineri piloți) : Consider că subunitatea eviden­țiată în articolul amintit a fost mai mult ajutată decît noi, în ceea ce ne privește, am numai cuvinte de laudă pentru ofițerii inspectori Constantin Popescu și Vasile Onoiu, ca și pentru ofițerul Petre Șerbă­­noiu care ne-au ajutat ca instruc­tori. Și noi am fi reușit mai mult dacă aveam prioritate la zbor și în lucrul la avioane, eram spriji­niți permanent cu tehnicieni și se făcea o mai judicioasă numire a cadrelor subunității în serviciul pe unitate, se evita întreruperea unor starturi pentru motive mai puțin întemeiate. Cursul de pregătire de luptă pe avionul supersonic zburat de noi putea fi și el îmbunătățit din timp, pe baza practicii din uni­tățile noastre. INFORMAȚII • CONSEMNĂRI • INFORMAȚII • CONSEMNĂRI •INFORMAȚ La joasă altitudine și totuși la înălțime De curtnd, într-o aplicație, pi­loții de vînătoare din subunita­tea comandată de locotenent-co­­lonelul Dumitru Bondar, dove­dind și de această dată prompti­tudine în intervenții, precizie în navigația aeriană, oportunitate în executarea comenzilor primi­te de la punctul de comandă, au interceptat țintele aeriene, deși condițiile atmosferice le-au în­greuiat acțiunile. După aprecie­rile șefilor ierarhici la intercep­tările la joasă înălțime s-au e­­vidențiat maiorii Constantin Stratu și Gheorghe Popescu, iar la plafon și în noul locotenent­­colonelul Gheorghe Aurel și ma­iorul Dumitru Ardeleanu care au „zărit" țintele la distanța maxi­mă de descoperire La rîndul lor, tehnicienii — printre care maiorul Dumitru Drăghici, căpitanul Gheorghe Nemeș, maistrul militar clasa a II-a Năstase Avădanei — s-au făcut remarcați nu numai la pregătirea în bune condițiuni a avioanelor pentru zborul aplica­tiv, ci și în rezolvarea unui mo­ment tactic, demonstrîndu-și ap­titudinile de a reface rapid ca­pacitatea de luptă ca urmare a „infectării radioactive“ a aero­dromului. Pentru succesul realizat, co­mandantul unității a felicitat subunitatea. Menționăm că orele de zbor planificate au fost în­deplinite de subunitate cu lună și jumătate înaintea sfâr­­­șitului de an. (REP) BILANȚ AL MUNCII DE INOVAȚII Aflăm de la Comandamentul trupelor de grăniceri că în acest an inovatorii din unitățile sub­ordonate au avut o activitate rodnică. Eforturile lor au fost îndreptate spre modernizarea bazei materiale a instrucției, mecanizarea și mica mecanizare în lucrul de stat major, dezvol­tarea bazei materiale a pazei frontierei etc. Pînă în prezent au fost înre­gistrate un număr de 32 ino­vații și raționalizări, din care 13 inovații și 14 raționalizări au fost acceptate. Prin aplicarea acestora se scontează economii în valoare de peste 280 m­ii lei. S-a evidențiat în mod deose­bit activitatea inovatorilor din unitățile din care fac parte lo­­cotenenți-coloneii Gheorghe Scur­­tu, Aurel Nițu și căpitanii de rangul 3 Constantin Paraschi­v și Petre Coșa (V. P.) Cel puțin inconsecvent în scrisoarea trimisă redac­ției, evocînd solicitudinea, prin­cipialitatea etc., maiorul I. Ki­­ralyfi și-a manifestat nemulțu­mirea pentru faptul că a fost mutat în altă garnizoană și că nu i se aprobă readucerea în vechea garnizoană. Așa cum prezenta lucrurile, se părea că în cazul lui s-a fă­cut o nedreptate și, ca atare, am dat curs scrisorii. In răspunsul primit la redac­ție, purtînd semnătura șefului direcției de resort, se arată : „In luna septembrie 1968, ofi­țerul a fost mutat din garnizoa­na.­. în garnizoana... pentru a fi numit pe funcție corespunzătoa­re în vederea înaintării sale la gradul de maior. Menționez că, înainte de a se efectua mutarea, s-a discutat cu ofițerul, acesta nu numai că a consimțit să fie mutat, dar s-a și angajat să-și mute familia în garnizoana res­pectivă. La cîteva luni după înaintarea în grad, a început să ceară mutarea lui în vechea gar­nizoană..." în continuarea răspunsului se arată că ofițerul este necesar actualei unități, că i s-au creat condiții bune pentru desfășura­rea activității sale și pentru ca­zarea familiei, apreciindu-se că cererea de mutare nu este justi­ficată. Răspunsul se încheie cu : „Rog ca în răspunsul ce-i veți da ofițerului să-i recomandați și dv. mutarea familiei în gar­nizoana unde muncește, respec­­tîndu-și în acest fel cuvîntul dat...­“ Ce să mai adaugi ? (N. P.). S-a confirmat și ca urmare. Verificînd o sesizare trimisă de către redacție, organul de re­sort căruia ne-am adresat confirmat faptul că șeful unui­­ serviciu auto — căpitanul Dan Popescu — a folosit meseriașii de la atelierul auto al unității pentru a-i repara mașina perso­nală. Pentru acest lucru, cît și pentru alte abateri, ofițerul a fost retrogradat din funcție (P. N.). Artiști ai armatei la Casa ziariștilor Duminică seara la Casa zia­riștilor din Capitală a avut loc un spectacol în cadrul căruia formația de estradă și varietăți București a Ansamblului de cîntece și dansuri al armatei a prezentat selecțiuni din reperto­riul ei : „Cînd se aude o trompetă". Programul a fost oferit de către redacția ziarului „Apăra­rea patriei“ gazetarilor de la celelalte publicații din București. Controlul­­­­circulației MIA ne informează La rubrica noastră apărută în nr. 40 din 8 octombrie a’­ ziarului am­ relatat abaterile grave de la regulile de circu­lație săvîrșite de căpitanul Ion Popescu. Ofițer cu instrucția auto, în timpul unei ședințe de conducere cu­­ șoferii din ciclul I, a consumat la un bufet bău­turi alcoolice. In stare de ebrietate, a luat în mod abuziv volanul de la șoferul autovehi­culului și, conducînd cu viteză excesivă, a provocat un grav ac­cident de circulație. Pentru aba­terea sa a fost scos din rîndul cadrelor active ale armatei și de­ferit justiției. Sîntem informați c­ă de curînd s-a pronunțat sentința. El a fost condamnat la opt ani închisoare și obligat să plătească 36 000 lei despăgubiri, PREMIERĂ A CONSTRUC­TORILOR MILITARI Nu de mult a fost recepționată și dată în exploatare lucrarea pen­tru alimentarea cu apă a unei uni­tăți mecanizate. Pentru rezolvarea acestei probleme, în urma studiului Întocmit, s-a hotărît captarea ori­zontală a unor izvoare situate la 8 km de cazarmă. Lucrarea, prima de acest gen executată de constructorii militari, a pus probleme deosebite. La adîn­­cimea de 4 m nisipul și pietrișul din stratul freatic erau antrenate de apă, existînd pericolul prăbuși­rii malurilor săpăturii. Pentru în­lăturarea acestui neajuns, pentru sprijinirea malurilor s-au folosit pamplanșe metalice. Această solu­ție ca și mecanizarea unor lucrări au permis ca drenul pentru captare să fie montat în stratul impermea­bil de argilă. De asemenea prin e­­xecutarea unui ecran de argilă, vertical și orizontal, în condiții tehnice foarte bune, a fost captat integral debitul de apă din stratul freatic, în final obținîndu-se un de­bit de 135 mc/oră (de peste dou­ă ori mai mare decît debitul proiec­tat). S-a creat astfel posibilitatea ca rețeaua de apă să fie extinsă și, cu aportul financiar al organe­lor locale, localitatea învecinată să beneficieze de această realizare a constructorilor militari. Datorită organizării judicioase a muncii, folosirii unor metode mo­derte de lucru și asistenței tehnice acordată de cadrele de specialitate de la eșalonul superior, căpitanul Mihai Virgil a reușit să execute lucrări de bună calitate și să­­ le predea în termenul planificat. (locotenent-colonel ing. I. BARBAT) Nr. 48 (5990) Recondiționări, recuperări Ofițerii tehnici, maiștrii și meseriașii din unitatea în care muncește ofițerul Gr. Drăghici au recuperat de la reformă o serie de mașini care, reparate prin muncă patriotică, aduc im­portante foloase unității : o ma­șină de corectat grosimea scân­durii și o mașină „abridită”. Ele s-au adăugat celorlalte mașini și utilaje din­ atelier, în care de la 15 octombrie s-au confecțio­nat său reparat rame pentru să­lile de specialitate, uși, tocuri, scaune, în valoare de cca. 50 000 lei De asemenea, căpitanul V. Sandu, plutonierul adj. Gh. Bo­ghiu și salariatul civil C. Axinte au reparat un autobuz dat la reformă și destinat casării. Fo­losind resurse locale și fără nici o investiție de la buget, au fost înlocuite fuzetele, instalația electrică, s-au executat reparații capitale la motor, la sistemele de frînă și direcție, au fost fă­cute lucrări de tinichigerie, ta­pițerie, vopsitorie. l S-a născut" — s­au mai e­­xact : s-a renăscut un autobuz (C. M.) VÎNĂTOREASCĂ La o vînătoare colectivă, lo­­cotenent-colonelul Dumitru Amă­­răzeanu a fost norocosul acelei zile. A împușcat un mistreț de peste 200 kg cu niște colți, mă­surați pe loc de ceilalți vină­­tori, de 13 cm. Vînătorul speră ca trofeul său să fie medaliat la unul din concursurile inter­naționale. In aceeași zi, același vinător a împușcat și un lup. „în viața unui vinător se in­tîmplă destul de rar o zi ca a­­ceasta“ — declara eroul zilei. Rămîne ca ceilalți vînători să aprecieze singuri dacă poate fi invidiat pentru noile trofee din colecția sa de vînătoare. Spre folosul și al celorlalți vînători din oraș, sau al celor abia începători, Casa armatei din Brașov intenționează să-i reunească pe toți intr-un cerc de vînătoare. (M. D.) Un ospăț care s-a prelungit Zilele trecute secretarul con­siliului politic, efectuînd un con­trol la bucătărie, a descoperit că bucătarul șef, caporalul Ste­­lian Dumitrescu, împreună cu soldatul Nicolae Bobe au sustras carne, ouă și alte alimente din rația militarilor, pentru a se ospăta..­ cu cîțiva prieteni de ai lor. Cum e și normal, cei doi vinovați și-au primit pedeapsa meritată Investigațiile conduc la faptul că cele de mai sus nu consti­tuie un caz singular al celor doi. Cîțiva soldați cu care am stat de vorbă relatau că uneori, mai ales seara și dimineața, ra­țiile erau mai mici decit cele prevăzute în normele în vigoare. O Întrebare : cum de o astfel de faptă necinstită n-a fost des­coperită decît de un ofițer de la eșalonul superior și nu de cei din unitate, ce aveau obli­gația s-o facă, îndeosebi căpi­tanul Ioan Amariei, șeful servi­ciului alimente ? țf' JT ț / JT * ß "T]m Locotenent - major G. Sibeky . Apreciem pozitiv preocuparea dv. de a relata as­pecte de la adună­rile grupelor U.T.C. pentru dări de sea­mă și alegeri. Nu putem publica cele două scrisori pe care le-ați trimis, deoare­ce în această peri­oadă ziarul tratează alte probleme de la adunările anuale pentru dări de sea­mă. Deja, în ziaru­l din 19.11.1969, am publicat unele con­cluzii desprinse de comitetul U.T.C. de la adunările de dări de seamă și alegeri la grupele U.T.C. Vă sugerăm să ne scrieți despre felul cum pentru se acționează înlăturarea deficiențelor semna­late în cadrul adu­nărilor, despre mo­dul cum se aplică în Viață învățămin­tele desprinse. Plutonier Ninu Florea : în Dispozi­­țiunile Consiliului politic superior cu privire la organiza­rea și desfășurarea învățâm­întului poli­tic cu personalul forțelor noastre ar­mate se prevede că ofițerii care urmea­ză învățămîntul su­perior, seral sau fă­ră frecvență, nu vor fi cuprinși în forme­le de pregătire po­­litico-ideologică. Pen­tru maiștri militari și subofițeri au fost prevăzută o a­ a­semenea clauză. Prin analogie însă acest lucru se aplică și a­­cestor categorii din personalul forțelor armate. Totuși, dat fiind faptul că în acest an de învățăm­ânt politic, printr-un nu­măr de teme, se stu­diază documentele Congresului al X-lea al partidului, la ac­tivitățile organizate în grupele de pregă­tire politico-ideologi­­c­ă din unitate vor participa și cadrele care urmează învă­­țămîntul superior. Plutonier Mihai Balaș: In articolul 113 din Regulamen­tul instrucției de fr­ont, în care se de­scriu salutul și po­ziția armei în di­ferite ocazii, sunt precizate mișcările pe care trebuie să le facă militarul cînd se prezintă în fața comandantului (superiorului). In primul alineat se a­­rată modul cum pro­cedează militarul în cazul cînd este cu arma pe umăr și să execute salutul indi­vidual cu arma (sa­lutul mic). In conti­nuare se arată si­tuațiile cînd milita­rul este cu arma la umăr, la spate sau cînd are automatul la piept. Privitor la înțele­gerea justă a primu­lui alineat, necondiționat trebuie apli­cată prevederea arti­colului 109 din re­gulament, unde se precizează că salu­tul individual cu ar­ma (salutul mic) se dă numai ofițerilor. fD:'. • -- -- --- ——*——— ■—1 ■ • INFORMAȚII • CONSEMNĂRI • INFOR­MAȚII • CONSEMNĂRI• Devansarea adversaru­lui în desfășurare și în deschiderea focului cons­tituie un principiu de bază al acțiunilor artileriștilor. In clișeul de jos , părăsind comunicația, subunitatea de artilerie Se îndreaptă spre poziția de tragere Foto: ST. IONESCU ——— —­——*“** —­ Mă pun azi în pielea soldatu­lui S. Saviar și „de acolo" vă povestesc întîmplări pline de haz și necaz, pe care, aflîndu-se, să te prăpădești de rîs, de plîns, nu altceva, și pentru care ar pu­tea să se îngălbenească (la file) de invidie chiar și „Urzica" cea fără bonetă. Nemaipomenite aventuri ! Și drăguțe, drăguțe de tot. Dar citiți, vă rog, cele ce ur­mează. Am in subunitate trei gradați — doi sergenți, Ținea și Lumper­­deanu — și un caporal, Alu­­poaiei, oameni de viață, glumeți din cale afară. Noi, cei patru „mușchetari", adică ei trei și cu mine, ne distrăm de minune prin dormitor. Nu demult, auziți ce joacă nos­timă și amuzantă ! Eu, pus de dînșii, îmi bag capul între ba­rele de fier ale patului meu. „Pentru onor, la dreapta !", aud ordinul, dar cum să-mi întorc ca­pul fără să-mi jumulesc urechi-Și rîdem noi patru din toate inima. Mai ales ei trei. Dar asta încă nu-i nimic. Acum , mai scoate capul dintre bare, dacă poți ! Nu pot, oricît mă căznesc, nu pot deocamdată și, în timp ce încerc fel și fel de variante, cei trei gradați se tă­vălesc de rîs și mă croiesc, rînd pe rînd, cu centurile peste f... spate. Sînt bucuros pînă la lacrimi că pot să-i distrez ! Apoi, îmi smucesc căpățîna dintre bare și propun (ostașul trebuind să dea dovadă de ini­țiativă) : — Să raportez despre acestea comandanților noștri, ca să nu da și dumnealor. De ce să ne dis­trăm numai noi ? Atunci începe boxul. Merită să fie văzut. Eu fac pe sacul de antrenament, iar sergentul ținea îndeasă sacul. Are un formida­bil joc de picioare și direct e să te umfle rîsul. Pînă la urmă, eu, ca sac, mă cam cocoșez un pic, dar sergen­tul mă asigură că-i firesc să se întîmple așa, că stofa de la uni­formă conține și păr de cămilă. Nu, nu pot să fiu egoist, nu-l pot lipsi pe tovarășul ofițer de serviciu de plăcerea de a afla cum ne destindem noi patru. Ii raportez totul. Dar dînsul nu pricepe gluma, și — nu se știe de unde — sergentul Ținea se pomenește cu 5 zile de arest. Săracul sergent ! Ce mi se năzare, îi mai ra­portez despre comicăriile noa­stre din dormitor și tovarășului comandant de subunitate. Dinsul, mai cu suflet, mă ia la întrebări numai pe mine. Pe urmă, după săpuneala asta, m-am mai ales și eu cu cîteva zile de arest. Așa mai zic și eu , distracția continuă. Și cînd ies de la arest, dau cu ochii de tovarășul sergent Lum­­perdeanu, care zice să conti­nuăm joaca acolo unde am în­trerupt-o, că tare s-a plictisit fără mine. Susține că fac de an­trenament ca mine nu s-a mai fabricat în sud-estul Europei. Mă flatează ! Și iar ne prăpădim de rîs. Nu mai raportez nimănui nimic, fe­rească sfîntul ! Că iar ni se stri­­că joaca. ...Zilele care vin mă ocup de cîntărirea obiectelor din valiza mea. Că-i așa de spiritual și in­ventiv tovarășul sergent lumper­­deanu ! Și-a dat cuvîntul că în trei luni „mă face de 35 de kilo­grame, cu valiză cu tot". Așa suplu — zice el — o să-mi stea tare bine. Ce noroc pe capul meu ! Cîte nu fac alții ca să mai lepede de pe ei cîte un kilogram, două, în­ghit fel de fel de buline, se în­­nădușesc cu băi de abur și-și fac masaje, mănîncă fără pîine și fără zahăr, după metoda cu puncte, joacă țurca și popice. Cintăresc, bucată cu bucată, bob cu bob, tot ce am în valiză. Cutia cu cremă de ghete, a nai­bii de grea: 250 de grame; 2 indispensabili de iarnă ușori : 500 de grame ; un borcan cu șerbet... Se adună, se adună. Ține-te, Laviare ! Mai­­ am niște cârji polițiste, dar astea-s ușoa­r( Mă rog, cu valiză cu tot, vreo 8 kg. Deci mai rămîn 27 kg pen­tru mine. N-o fi oare, prea pu­țin, totuși ? Dar toate planurile astea fru­moase au căzut baltă. Închipui­­ți-vâ.CEI DOI SERGENȚI ȘI CA­PORALUL AU FOST RETROGRA­DAȚ! ! Cred că a fost o neînțelegere Se zvonește că „a pus o pilă­ contra lor chiar și ziarul nostru. Cu cine am să mă înveselesc eu de acum încolo ? Gradați ca dînșii mai rar ! P. S. . Caz real, nume reale, numai tonul lui Saviar a fost schimbat de către „URZICUȚA CU BONETA* Pt. conf. L.T. Cei patru mușchetari au fost cu boneta

Next