Argeş, 1970 (Anul 5, nr. 1-12)
1970-07-01 / nr. 7
I2ш: I Biblioteca Argeş — STAMPE de Leonid DIMOV Teatrul de hîrtie — CEAINĂRIA DE ARGINT de Gheorghe ASTALOS Previziunea - Nina CASSIAN 4 Ilie CONSTANTIN ♦ Radu COSASU Maria-Luiza CRISTESCU + Nichita STĂNESCU * Gheorghe TOMOZEI Proletari din toate ţările uniţi-vă ! Un nou spirit critic? Consacram, în bună parte, numărul de faţă al revistei cărţii de critică. Nu problemelor de metodologie a criticii literare, nici aspectelor amănunţite de orientare a ei, nici măcar spectaculoasei întrebări „de ce nu scrieţi o istorie a literaturii române contemporane cu discuţiile derivate din ea, ci pur şi simplu cîtorva dintre apariţiile critice, mai mult sau mai puţin recente. Că se scrie aici despre lucrări felurite, de la Spiritul critic al lui Ibrăileanu, o reeditare, şi Dicţionarul de terminologie literară, neafectînd critica în specificitatea ei ori, mai bine zis, depăşindu-i implicaţiile, pînă la un eseu asupra Conceptului modern de poezie, nu este, după noi, o abdicare de la stringenţele de ultimă oră ale criticii, un amestec de criterii, dar un mod de-a sugera numai şi cantitativ amploarea fenomenului. Totodată un mod de-a defini într-o măsură profilul şi spiritul revistei. Nimeni nu poate nega că ceea ce s-a impus în vremea din urmă, cu evidenţă, este tocmai apariţia critică, de multiple preocupări, de diverse facturi. Cînd într-un interval scurt apar nu mai puţin de trei cărţi consacrate lui Blaga, altele care, judecate într-o perspectivă mai largă, se dovedesc panorame ale unor momente de istorie literară, o întreprindere în premieră, precum amintitul dicţionar, antologii, sondaje în curentele literare sau studii cu caracter orientativ, cînd efortul critic acoperă deci întinse spaţii, a nu acorda criticii locul ce-l merită în atenţia literară, a nu deschide oportun paginile revistelor pentru analiza rezultatelor şi validarea iniţiativelor poate fi socotit direct ca un semn de inconsecvenţă faţă de conştiinţa literaturii. Adesea, nu încordarea critică ne lipseşte, materialul de pe urma căruia ar fi nimerită desprinderea unor linii şi elemente de valorificat, mozaicurile întregului cerut cu insistenţă ; dimpotrivă, lipseşte scrutarea acestui mozaic. Criticii îşi desfăşoară în genere activitatea sub o zodie de interese discontinui. Cine confruntă poziţiile de la articol la articol, cîre au şi răbdarea şi intuiţia să urmărească evoluţia unui critic, dacă are sau nu un sistem unitar de apreciere ? O laudă ori o negaţie, mai ales, sunt în stare să şteargă cu buretele, dintr-odată, vaga tablă întrevăzută în memorie. Pe bună dreptate, un critic deplîngea faptul că o rubrică de critică a poeziei, ţinută timp îndelungat, n-a avut mai nici un ecou, fie şi negativ. Revista noastră a avut iniţiativa publicării număr de număr, a unei Antologii critice a poeziei tinere. Dar cîfi s-au exprimat asupra ei, asupra criteriilor, asupra conţinutului ? A scrie despre critică, uneori despre studii de acut interes, favorabile expunerii de puncte de vedere, definitorii pentru activitatea critică, e considerat de către unii sub atracţia vreunui oarecare volum de poezie sau proză. Exemplele se pot înmulţi, concluzia însă e una singură : menţinerea exprimării critice într-o suprafaţă de statornică observaţie se impune. Cartea de critică, chiar de valori discutabile, ne dă o măsură a vieţii literare, un barometru al gîndirii despre faptele literaturii şi aşezarea valorilor. Că a apărut o carte dedicată lui Slavici, ridicolă, că s-a publicat un Dicţionar de terminologie literară, compromiţător, n-are cum să ne fie indiferent, după cum indiferent de pildă, nu ne poate fi nici filmul apariţiilor săptămînale din România literară. Dialogul criticii, parcurgerea manifestărilor de tot felul sunt adevăratele condiţii stimulatoare. Nesesizarea unor scrieri şi a unor traiectorii critice în sensul lor exact, faptul că aceste repere n-au fost totdeauna conjugate, că ce era nou şi configurativ în demersurile întreprinse s-a observat parţial a dus probabil la naşterea de false premise : vehicularea ideii că, deocamdată, în critică perspectivele sintetizatoare sînt îndepărtate. Intr-adevăr o istorie a literaturii contemporane nu există încă, există însă un sentiment al ei, căruia e necesar să i se creeze posibilităţile de a fi desfăşurat. Critica criticii e una din treptele sintezei, pentru a le urca pe celelalte să presupunem că iniţiativa revistelor literare are loc deplin de a acţiona , prin modalităţi diferite, prin dicţionare de autori, antologii, retrospective, contribuţii monografice etc. Să reamintim acum Literatura unui sfert de veac sau Retrospective lirice, încercări de indiscutabil succes a două publicaţii literare, realizate prin atragerea criticilor. Tentaţia oricărui critic de vocaţie merge spre construcţie, spre sinteză. Mijlocul de a i-o concretiza rămîne deschis, contează climatul. Prin acest număr al cărţii de critică figurăm, alături de Antologia poeziei tinere, un început, al nostru. Paginile revistei, în principiu, se vor arăta oricînd pregătite să găzduiască articolele, studiile, problemele de sinteză ale literaturii româneşti contemporane. Cuprinderea de calitate a realităţii literare e dorinţa şi nostalgia noastră. „ARGES“ CONCEPTUL DE MODERNIZARE A ÎNVĂŢĂMÎNTULUI prof. univ. ing. Marin RĂDOI Una din importantele problema ale societăţii contemporane, izvorîtă din explozia demografică şi informaţională fără precedent, este modernizarea invăţămmtului. Acest concept nu este nou şi nu este specific numai invăţămîntului. Conceptul de modernizare priveşte simultan cele mai diverse zone ale vieţii soaiele, artistice, economice, culturale, politice. Omenirea în drumul anevoios spre progres a fost frinată multă vreme de raportul nefavorabil dintre imposibilităţile de calcul şi spiritul de inventivitate al individului, încercarea de amplificare a forţei umane aparţine antichităţii, chiar dacă ne-am limita numai la pîrghia lui Arhimede. Au fost consumate însemnate cantităţi de materie cenuşie pentru calcularea mintală a celor mai gigantice construcţii cunoscute pînă azi pe planeta noastră. In ultimele decenii s-a produs însă un salt calitativ important, care adăuga dimensiuni noi, nu numai forţei, ci şi inteligenţei umane. Preluînd această povară pe care omenirea o duce de milenii, calculatoarele electronice au eliberat inteligenţa umană de o muncă de rutină, deschizîndu-i orizontul nebănuite spre activitatea creatoare. Maşinile de calcul, efectuînd pînă la 10 milioane de operaţii pe secundă, au intrat în intimitatea noţiunii de timp, aşa cum microscopul electronic a pătruns nebănuitele taine ale materiei, aducînd microsmosul în imaginea lumii reale. Această eliberare de energie pusă In slujba creativităţi a permis saltul uriaş pe care omenirea l-a înregistrat in ultima vreme în cucerirea unor culmi nebănuite. Inteligenţa umană trebuie dirijată pe făgaşul creaţiei, deoarece a devenit un adevăr nedemonstrabil că Unicatul diferă de produsul de serie. Realizatorii de unicate concep. Realizatorii produselor de serie aplică, repetă. E bine de subliniat că şcoala produce numai unicate. Desigur, nu se poate fixa o graniţă artificială între cele două mari domenii ale activităţii umane. Intre modernizare şi nou există o dependenţă obligatorie. Uneori însă se confundă foarte uşor moda cu modernizarea. Ispita modei nedublată de filtrul unei personalităţi autentice poate uşor împinge în creaţie pe panta imitaţiei. Oscar Wilde spunea : „Nimic nu este mai periculos decît a fi prea modern, rişti adesea să devii ultrademodat“. Modernitatea în cultura unui popor e o componentă riguroasă a eternităţii, în timp ce moda e un simplu incident. De aceea marii creatori de artă şi literatură intră in patrimoniul de aur al culturii naţionale şi universale, in timp ce imitatorii, adepţi ai modei, dispar în uitare. Dacă Brâncuşi ar fi imitat pe Rodin, n-ar mai fi astăzi printre primii, dacă nu chiar primul sculptor modern al lumii. Operele lui găzduite pentru prima oară de Muzeul de artă al României dau străluciri nepieritoare acestui geniu plămădit pe meleagurile Gorjului. Exemple strălucite de receptare a noului şi adaptare a lui la condiţiile specifice ale ţării noastre ne oferă din abundenţă întreaga politică a partidului şi a statului nostru. Nereceptarea noului Incultură ca şi în economia unei ţări poate duce la pagube incalculabile. Aspiraţia spre nou, spre modern a întregului nostru sistem social nu este numai o aspiraţie spirituală, rod al unor ambiţii, ci înglobează un uriaş efort intelectual şi material transpus în realizări de mari obiective economice şi culturale. Asemenea celorlalte domenii, şi şcoala este supusă azi unui proces de permanentă înoire. Ea trebuie să răspundă la o gamă extrem de variată de probleme : găsirea celei mai eficiente şi rapide pentru pregătirea temeinică a unui important număr de specialişti, selectarea din explozia de informaţii pe cele mai necesare viitorilor absolvenţi, stabilirea unui raport optim între volumul de timp afectat pregătirii teoretice şi experimentale, modernizarea sistemului de transmitere, însuşire şi verificare a cunoştinţelor . Răspunsul la aceste întrebări nu-i uşor şi n-are valabilitate universală. El depinde de un mare număr de factori, diferenţiindu-se de la o ţară la alta în funcţie de potenţialul său economic, sistemul social, politic, tradiţiile învăţămîntului. In învăţămlnt, spre deosebire de al _te domenii, conceptul de modernizare " (Continuare în pag. 6) lesen de GhILIESCU - CALINESTI Marin SORESCU încordare Aud cum îmi pică trăsăturile în palmă. Ca o pădure de linii punctate Cînd ridici o Hartă. Pic-pic, trăsăturile-n palmă... E o moină-n suflet. Şi-n vîrstă. Vino de mă ghicește, Ciugulind eu fiecare cuvînt O efigie-n cădere. Vino repede, pînă nu trece prima umbră. Altfel o voi iubi Şi totul se va tulbura Tn faţa de ceară. Repede, repede, vrăjitoare Pînă nu trece această viaţă, Altfel va trebui să ghiceşti tot pămîntul Şi lumea de la-nceput, carnaval Hai să facem schimb de gînduri, Copacule, că nici nu ştiu cum te cheamă. Şi odată cu gîndurile Să-mi dai şi toate frunzele tale Să mi le pun pe mîini, Pe ochi şi pe frunte. La sfîrşit. Va fi un carnaval frumos De despărţire Şi toţi vor purta măştile lor De sărbătoare. Iar eu vreau să apar mascat simplu, într-un copac verde. dictare Trecutul fotografiază prezentul. Stai aşa, Fă un război. Nu acesta, celălalt, Ai amorit atîţia oameni degeaba, Nu-i nimic, Zîmbeşte, Aşa, uite iubirea, Uite lumea, Uite marţea, miercurea, Descoperă ceva, O teoremă, un continent, un complot, Ceva, Mişcă muntele, Mişcă din umeri Asta-i tot, Mulţumesc. Trecutul fotografiază prezentul. Facem totul. Stăm așa cum ne dictează el. . —----