Ceahlăul, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 582-655)

1970-02-21 / nr. 623

mi I ȘTIINȚA - ȘTIINȚA • ȘTIINȚA Poate fi reintegrați stațiunea Oglinzi în circuitul va­urilor balneo - turistice ale județului ? y In vecinătatea cetății Neamțului, nu departe de apa­­ zonei y și de Humuleștii lui I. Creangă, se află localitatea Oglinzi, care­­ s-a făcut cunoscută de multă vreme prin apele sale minerale, S X exploatate în scop terapeutic. „Slatinele“ de la Oglinzi i-au preocupat pe specialiști încă­­ din secolul trecut (1856), cînd farmacistul Th. Stenner a efectuat­­ primele analize chimice ale acestor ape, atrăgînd atenția asupra­­ valorii lor curative. In 1888, savantul Petru Poni se ocupă și el­e de izvoarele minerale de la Oglinzi, făcînd analize mai ales pen­­­­tru fîntînile „Slatina“ și „Belibou", încadrîndu-le în grupa apelor­­ clorurate, sodice, calcice, bromurate, și apreciind că ele sînt si­­­­milare, prin natura și gradul de mineralizare, l­a străine, de la REICHENAU, GMUNDEN și HULL. apelor minerale Prof. Dragomir Hurmuzescu le-a studiat în 1909 sub raportul­­ radioactivității, stabilind că, din acest punct de vedere, sunt su­s­­­perioare celor de la Slănicul Moldovei, Bălțătești și Olănești.­­ Primele lucrări de amenajare a stațiunii în scop hidrotera­­­­­peutic au fost făcute în 1892 de către inginerul francez PAPON,­­ medic al băilor fiind în acel timp I. Ștefănescu, de la spitalul din A­rg. Neamț. Proprietate a primăriei din Tg. Neamț, modesta a­­­v­menajare oferea o capacitate de 300 de băi pe zi și ajunsese să­­ se impună mai ales în perioada interbelică. * In timpul celui de al II-lea război mondial, toate in­­­­stalațiile au fost distruse, iar fîntînile de captare s-au deteriorat. In anii din urmă, Institutul de Balneologie și Fizioterapie din­­ București procedează la noi investigații hidrochimice, care să­­ se adauge preocupărilor sporadice, mai vechi. Rezultatele publi­­­­cate de acest institut, cît și studiul preliminar efectuat foarte re­­­­cent în cadrul laboratorului de Hidrochimie al Stațiunii „Steja­­­­rul“, indică un nivel aproximativ constant al naturii și gradului V, de mineralizare față de ceea ce se cunoștea, apele fiind puternic­­ concentrate, hipertone, atermale, în al căror conținut intră: clo­­r­rură de sodiu (250 gr. la litru), sulfați, sulfuri, bicarbonați, hidro- XX­gen sulfurat, azotați, calciu, magneziu, fier, brom, sodiu, pota­­­­­­siu etc. Mineralizarea totală ajunge la peste 400 de grame la y­ litru de apă.­­ Prin aceste calități, ele sunt recomandate în cură externă, în XX cazul unor afecțiuni cum ar fi : reumatisme cronice inflamatorii­­< sau degenerative, spondiloze, în afecțiuni dermatozice, pru­rit etc.Ș­­ Lăsînd la o parte dezideratul unor studii amănunțite, trebuie­­ să relevăm faptul că zona de la Oglinzi prezintă unele particu­­­­larități favorabile și sub aspectul poziției geografice. Pe de o­­ parte, apropierea de complexul turistic din împrejurimile ora­­­­șului Tg. Neamț, iar pe de altă parte plasarea localității într-o­­ zonă pitorească, la poalele Culmii Pleșului, avînd alura unei­­ mici depresiuni , caracterul depresionar a imprimat și unele­­ particularități microclimatice, care se referă la climatul mai­­ moderat față de valea Siretului și Podișul Moldovenesc din est,­­ unde iernile sînt mai reci și verile mai calde. Aceasta este­­­ consecința situației de adăpost a regiunii și a ușoarei fohnizări (încălziri) a maselor de aer ce coboară, din zona carpatică. .gyj Vînturile dominante sînt de nord-vest, iar circulația loca­­țiölo. de’'munte-vale transportă cantități mari de aer ozonat din ,yif zonat culmilor muntoase spre regiunea joasă a depresiunii. •m Se înțelege­ că, înscrierea localității Oglinzi în fondul bal­ly­near al județului nostru impune, în prealabil, un studiu com­­plex, care după cît ni se pare trebuie să decidă dacă toate ele­gii­mentele luate în calcul vor putea concura spre o rentabilitate­­ ridicată, în condițiile unor eventuale investiții. CEAHLĂUL Grupul realizat de cercetători ai Stațiunii de cercetări geogra­­fice, geologice și biologice „Ste­­jaru“ — Pîngărați Apa ca mediu de viață Apa reprezintă „elementul a­­totputernic și pretutindeni răs­­pîndit". Cu ajutorul acestor cu­vinte, celebrul filozof antic Thales din Milet încerca să de­finească apa, pe care o consi­dera un prim început al tuturor celor ce există. Aruncînd o pri­vire fugară asupra sferei teres­tre, vom observa că fim­țul o­­ceanelor, mărilor, precum și al apelor continentale, ocupă ma­joritatea suprafeței globului pămîntesc. Măsurătorile științi­fice au stabilit că domeniul ac­vatic deține 3/4 din suprafața totală a globului. Această imen­sitate acvatică constituie, prin natura sa, un excelent mediu de viață, la condițiile căruia s-au adaptat numeroase viețui­toare, denumite — în științific — hidrobionți, limbaj 75 °­ C din totalul grupelor de plante și animale actuale au apărut în apă și doar 25 la sută pe uscat. De asemenea, în corpul viețui­toarelor apa intră în cantitate mare în compoziția sîngelui și urinii, lichide care transportă substanțele nutritive la țesu­turi, pe de o parte, iar pe de altă parte conduc spre exte­rior produsele excreției­­în organismele vii, apa se prezintă sub două aspecte: apa liberă și apa legată prin inter­mediul biocoloizilor. Apa liberă poate fi extrasă fără pericolul distrugerii edificiului structural al organismului respectiv, pe cînd apa legată se eliberează mult mai dificil. Astfel, restu­rile de apă din semințele usca­te sînt cedate numai cu ajuto­rul presiunii de 1.000 atmosfere. Intre hidrobionți și mediul acvatic se stabilesc strînse le­­gături. Legături asemănătoare au existat și există încă și în­tre ființele de uscat și mediul acvatic. Dovezile paleontologice demonstrează că strămoșii rep­tilelor, păsărilor, precum și ai unor mamifere actuale au trăit cîndva în apă. Toate aceste ar­gumente îndreptățesc pe unii oameni de știință să creadă că apa poate fi considerată ca lea­gănul vieții pe planeta noastră. Adaptarea la modul de viață acvatic s-a realizat treptat și au reușit să supraviețuiască numai acele forme care întruneau ca­ractere corespunzătoare. Iată cum se pot împărți di­versele ființe, după gradul a­­daptării la viața acvatică: a- Organisme primar-acvati­­ce, adaptate în întregime la me­diul acvatic. Structura și modul de funcționare a diferitelor or­gane din corpul lor nu le per­mite să trăiască pe uscat. în a­­ceastă situație se găsesc atît unele organisme nevertebrate, ca protozoarele (în majoritatea lor), coelenteratele, unii crusta­­cei, iar dintre vertebrate­le peștii. b. Organisme secundar-acva­­tice, al căror sens evolutiv a străbătut următorul traseu: a­­pă-uscat-apă. Ca urmare a in­tercalării perioadei de viață pe uscat, aparatul lor respirator are nevoie, măcar din cînd în cînd, de prezența aerului atmos­feric. Balenele, morsele, focele, delfinii, acești giganți ai ocea­nelor și mărilor, nu pot rezis­ta în apă fără a ieși la anu­mite intervale de timp la supra­fața ei în vederea împrospă­tării rezervoarelor de aer­­. In această grupă se înca­drează ființele care-și petrec numai o parte a vieții în ape, iar restul pe uscat sau în aer­ Țînțarii, de exemplu, își duc viața în apă, și în special în zo­nele mlăștinoase, numai în stadiile larvare, iar ca adulți părăsesc acest mediu. d. Organisme aerian-acvatice sau amfibii, într-un stadiu al dezvoltărilor, aceste viețuitoa­re pot trăi atît în apă cît și în afara ei. Binecunoscutele broaș­te, în faza de mormoloc trăiesc numai în apă, iar ca adulți pot părăsi acest mediu îndepărtin­­du-se destul de mult de el­­e. Organisme semi-acvatice, care au o parte a corpului în aer, iar restul în apă­ în aceas­tă categorie sunt cuprinse: stu­ful, papura, nufărul și alți re­prezentanți ai vegetației apelor dulci. De asemenea, acestui mod de viață îi este adaptat și peștele­­lună, care trăiește în apele ma­rine. Denumirea lui se dato­­rește faptului că în timpul înno­­tului scoate afară din apă o porțiune a corpului pe care vîntul o umflă și-l propulsează ca pe o barcă cu pînză. Toate aceste exemple sunt menite să satisfacă dorința de cunoaștere a cititorilor, precum și curiozitatea celor care nu o dată au fost fascinați de i­­mensitatea și misterele decoru­lui acvatic. Constantin RUJINSCHI, 1 cercetător hidrobiolog I« Cercetător chimist, Grețcu VASILE S… Geolog dr. Const. GRASU Zona Flișului are, ca extin­dere, ponderea cea mai mare în limitele județului nostru și co­respunde cu o fîșie nord-sud, situată între orientată Borca, pîrîul Pintecului și Dămucului, spre vest, și meridianul culmi­lor Cozla, Pietricica, Cernegu­­ri, spre est. Ea include, din punct de vedere orografic, Mun­ții Tarcăului, Ceahlăului, Tăz­­laielor (Goșmanului) și Culmea Stînișoarei. Geologic, zona s-a format în ultima perioadă a e­­rei mezozoice (CRETACIC) și prima parte a celei din urmă e­­re a Pămîntului, (PALEOGEN),­­ cînd condițiile instabile ale fun­­­­dului marin, cît și schimbările raportului dintre mare și us­cat, ca urmare a mișcărilor oro­­­­genice (generatoare de munți),­­ au condiționat o sedimentare­­ de o variație litologică impresio­­­ 1’nar­tă. Luînd în discuție, mai întîi, u­­­­nitățile flișului cretacic, dezvol­­­­tat, spre exemplu, în valea Bi­­­cazului între Bicaz Chei și Hîm­­i­­zoaia, se poate spune că, prin­­ natura rocilor, ele nu prezintă­­ mineralizații, ceea ce le face­­ să fie lipsite de un interes prac­­­tic deosebit. Singurele Stratelo­r de Audia, serie argiloasă nea­­­­gră, extinsă în regiunea Han­gului, Izvorului Alb și Neagra — de aici, probabil și toponimi­ I cul împrumutat ultimei localități ■ — conțin uneori pirită, care a­­ constituit altădată, în regiunile­­ mai nordice, obiectul unor mici­­ exploatări (Prisaca Dornei) și­­ au fost considerate de unii geo­­­­logi români drept roci „mamă > > de petrol“. S-a dovedit, foarte recent, că J de fapt culoarea neagră nu se­­ datorează în exclusivitate sub­­­­stanțelor organice (bitumine) ci,­­ în principal, monosulfurii de­­ fier hidratate, încît, din acest­­ punct de vedere, procentul scă­­z­­ut în bitumen face ca șisturile X negre (de Audia) să nu aibă, sub­­ raportul perspectivelor de pe­­­­trol, importanța care li se acor­­­dase cîndva. Ar fi interesant de arătat faptul că aria în care s-au acumulat aceste Strate de Audia­­ (denumire împrumutată aces­tora de la pîrîul Audia -Hangu) a corespuns în vremea Cretaci­­cului (147 milioane de ani în urmă), cu o parte a geosinclina­­lului de fliș în care, datorită u­­nor praguri de fund, nu existau curenți marini și de aici un me­diu neaerisit, otrăvit, așa-zis de tip „euxinic“, adică similar fe­nomenului ce se petrece astăzi în Marea Neagră. Flișul cretacic oferă, însă, materie primă inepuizabilă pen­tru fabricarea cimentului, pre­cum și variate categorii de pia­tră de construcție. Materia pri­mă pentru ciment o constituie marnele și marno-calcarele din Stratele de Sinaia, exploatate azi la Țepeșeni. O carieră tot atît de rentabilă pentru marnă ar putea fi deschisă la numai 500 m aval de cea existentă. Menționînd rocile pretabile la fabricarea cimentului, în afara Stratelor de Sinaia, mai pot fi utilizate și Stratele de Hangu, larg dezvoltate în zona versan­tului sting al Lacului Bicaz și între localitățile Straja și Pîn­­gărăcior. Rocile acestor mai sunt cunoscute, din strate acest motiv, în literatură, și sub nu­mele de „marne de ciment”. Dintre rocile bune pentru con­strucții trebuie inclusă gresia de Bistra, care prezintă condiții de exploatare în carieră, la Chisi­­rig și Poiana Teiului. Unitățile flișului paleogen cu­prind termeni biologici, legați genetic de condiții marine exis­tente acum 76 milioane de ani și care au facilitat acumularea pe scară largă a substanțelor or­ganice, dînd naștere rocilor bi­tuminoase, și anume disodile­­lor și marnelor bituminoa­se cunoscute ca adevărate­le roci „mamă de petrol“. Datorită presiunii litostatice (greutății coloanei de roci), pe­trolul din șisturi a migrat în ro­cile cu porozitate mult mai ma­re, și anume în gresiile de kli­­wa, asociate, motiv pentru care ele mai sînt cunoscute și sub numele de „roci magazin“. Cît privește flișul din zona noastră, el se paleogen desfă­șoară în spațiul ce revine Mun­ților Tarcăului, Goșmanului Stînișoarei, cuprinzînd, cu ex­­i­cepția primei regiuni muntoa­se, desigur și rocile bituminoa­se amintite, generatoare de pe­trol. Dacă în regiunea Trotușu­­lui (Moinești-Slănic), flișul si­milar este cunoscut cu structuri petrolifere, în județul nostru, a­­cesta n-a oferit pînă în prezent, încă, nimic deosebit din acest punct de vedere. Lipsa petrolului din acest sec­tor se datorește faptului că a­­cestui fliș paleogen i s-a înde­părtat prin eroziune o „platoșă“ grezoasă pe care o suporta ini­țial (Pînza gresier ide Tarcău), făcînd să dispară „ecranul“, ca­re ar fi putut proteja petrolul ; în condițiile îndepărtării aces­tui „ecran“, el a suferit treptat fenomenul de oxidare. Elementul comun care îl poa­te furniza, deocamdată, flișul paleogen este piatra de con­strucție, dintre care pe primul loc se situează gresia de Tar­­cău-Fusaru și gresia de kliwa. Gresia de Tarcău-Fusaru se poate prelucra foarte bine poate fi folosită la cele mai di­­i­verse construcții sau criblură pentru căile ferate. In afara ca­rierelor cunoscute, de la Tar­­cău (Capra), gura Izvorului Muntelui, valea Bicazului, în majoritate abandonate, condiții optime pentru exploatarea ei se găsesc în special pe valea Tar­căului. Gresia de Kliwa este o gresie silicioasă și constituie mare par­te din masivele împrejurimilor orașelor Piatra Neamț și Tg Neamț. Deși este puțin gelivă celelalte proprietăți fizico-me­­canice o determină să fie ușor prelucrată și preferată în con­strucțiile cele mai diverse. Ca și gresia de Tarcău, ea ar tre­bui folosită cît mai mult în con­strucțiile din orașele județulu nostru (Piatra Neamț, Bicaz Tg. Neamț), întrucît ar da o no­tă specifică acestora. Amintit că în alte centre urbane situa­te în zona șesului, aceste ror se folosesc, fiind aduse de mari distanțe (lașul care trans­­­­portă roci similare din tul Suceava). Este cu atît jude­ța ușor pentru constructorii noș­tri, cu cit există posibilități ne­limitate de a găsi în jurul ora­șelor nemțene, puncte pentru o exploatare avantajoasă. In jurul orașului Tg. Neamț zonele optime pentru exploata­rea gresiei de Kliwa ar fi cele de pe pîrîul Dobreanului, Du­­mesnicului, pîrîul Secu, iar în a­­propierea muncipiului Piatra Neamț, pe valea Cuejdiului, Doamnei, Văleni. Din motive lesne de înțeles, este contra­indicată deschiderea de carie­re în masivul Pietricica. Un ultim aspect care buie menționat în legătură tre­cu zona munților de fliș este cel al apelor mineralizate. Cele mai frecvente sunt izvoarele sulfu­roase sau sulfuros-sărate dintre care cităm izvoarele de la Bor­ca (pîrîul Pintei, Sabasa) și Tar­cău (Lunca Strîmbului, Capra, Potoci, Straja, pîrîul Curții). Ce­le de la Borca iau naștere prin spălarea marnelor și argilelor din Stratele de Sinaia, iar la Tarcău izvoarele se localizează în zona argilelor și nivelelor de gresii de Tarcău, urme cărbunoase, cu frecvente cu excepția izvorului de la Straja, amplasat pe Strate de Hangu. Apele clorurate, sodice se în­­tîlnesc mai ales în zona Stîni­șoarei (Audia, Cozla) unde stau în legătură cu spălarea săruri­lor rocilor miocene ale flișului extern (Cozla), sau cu alte fe­nomene (Audia). O categorie mai rară o consti­tuie apele minerale viticolice, cum sînt pe valea Agîrcia Bistrița (Poiana lui Chiriac), ca­și­re s-au format pe șisturile diso­­filice, care conțin sulfură de fier, fin dispersată. Am citat doar izvoarele mineralizate și se cunosc componenții cărora chi­mici și gradul de mineralizare a funcție de aceste elemente, fiindu-se și valoarea lor curăți­ri. Majoritatea localnicilor le unosc, ocolindu-le însă de mul­­­e ori, neștiind orginea și natu­­l lor, fapt pentru care ar fi u­­i­lă, credem, o formă prin care ele să fie popularizate sub as­cetul chimic și curativ. Geolog dr. Constantin GRASU, Județul Neamț - structura geologică și potențialul ei economic Piatra Teiului legendă și adevăr­­ — Trupul căpcăunului s-a­­­ cumpănit. Dintre degetele de echitație, stinsa groasă fi­­nai­­tă s-a rostogolit.­­Sind oamen­i<­nii au ieșit din casele lor, au­­u deschis ochii mari și mirați. In bătătura satului Călugă­ >ă­reni, nu departe de vadul a­ <i­pei au văzut o stinaă mare eu­ o dihanie, care sta să te Ia­­că­spăimlnte... 5. Din vremuri Imemorabile, <n legenda „Pietrei Teiului“ o A spun părinții fiilor și bunicil­or nepoților, fără să știe Insă că Si de fapt istoria ei coboară In­te timpuri care nu se pot măsu­ SS­ra decit cu zecile sau sutele re de milioane de ani, o istorie pe care n-are nimic miraculos și re care este reeditată astăzi pe SS alte tărimuri ale Pămîntului. Lăsind clar lumea fabulosu­­­­ lui, ne Întoarcem cu 141 de ?r milioane de ani In urmă, in SS era mezozoică a Pămîntului,­­ moment cind Întreaga zonă a SS Stînișoarei, Ceahlăului și pi­­­­nă In sud. In Ciucaș, Zăganu, SS era o mare continuă, străpun­­d< să din loc în loc de insule și SS mărginită spre vest de un <r uscat.­­> In zona actuală a Ceahlău­­l­­lui și Stînișoarei, debușau a­ Si tiind cu siguranță In această ra mare o serie de râuri, trans­­ul pornind din zone „carpatice“ de prundișuri, care prin cimen­­te tare au generat viitoarele­­ c „conglomerate de Ceahlău“ ; .1 grație lor, masivul și-a păs­­­­­trat supremația, învingindu-și rivalii din jur, în luptq pentru­­­ frumusețe și pitoresc. << Pe unele porțiuni, cum este >> și aceea situată intre Stini« «­șoara și Ceahlău, lipsa de ma­­­a­terial ferigen făcea ca In acu­­m mulate să predomine numai a­ >$­porturile din suspensiile soli­­de ale apei, eventual nisipuri­­le­le aduse de curenții marini, și longitudinali și resturile mine­­­­ralizate ale viețuitoarelor ma­­a­rine. SȘ In aceste condiții, prezenta aici un mediu marea mar $> liniștit, propice viețuitoarelor neritice și de țărm, care au făcut să se instaleze o viață­­, luxuriantă, cu corali — orga­­­­­nisme constructoare de re­ Ú cili —moluște, alge marine , ele.­v. Testul calcaros al acestor corali, cît și talurile algelor. A scoicile moluștelor și brachio-­cl­podelor, acumulîndu-se con­ SS­tinuu, s-au dizolvat și reciis- re­­alizat sub forma carbonatu­­­u lui de calciu, clădind pe fun­­dul mării o placă calcaroasă cu tendința de a se Înălța me­­re­teu. >­ Concomitent a avut loc for­ re marea de reciti similari și In S> zona Stînișoarei și Ceahlăului rr (Piatra cu Apă, Ocolașul Mic, L> calcarele de sub Turnurile Iul­ie Budu și Izvorul Alb), fapt ca­­re­re ne arată că anonimul au­­re­tor observase destul de bine la asemănarea lor, atunci cind re­deapănă acea legendă a Piet >s­trei Teiului, fiica Ceahlăului, re­coborînd In albia tei și examinînd cu un Bistri- S> ochi re mai experimentat suprafața Sa calcarului din Piatra Teiului, « sau In secțiuni fine, sub mi­­ci­croscop, putem distinge In el « conturul transversal sau Ion- SS­titudinal al coralilor cit și << valvele de moluște sau bra­ S, b­iopode.­­c­uvând acești indicatori ba­­ze­timetrici, coralii, care trăiesc­­ și astăzi în mările din jurul A­­ustraliei, unde clădesc re- SS cili — adversari atât de le­ « muți ai navigatorilor — și ca­­re re­constituie adevărate „ter- ?? mometre“ pentru reconstitui­­rS rea condițiilor climatice, se poate spune că marea respec­­­­tivă nu depășea, in zona de ?o constituire a călcatelor amin­­­­tile, adincimi mai mari de 50­­­ de m, iar apa avea o salini­­­­tate normală, apropiată de cea­­­ a Oceanului Pacific și o tem­­­­peratură de 20-22 grade. >­ O schimbare geologică sa­u scoarță (mișcări de coborî­re),­­­ care a dus la creșterea adln- y­cimilor, sau aporturi masive de material terigen (nisipuri y —viitoare gresii), au provocat ;­ moartea bruscă a organisme­­­­lor coloniale, constructoare, re reciful rămînînd la un stadiu­­ de dezvoltare incipient (pig­­r v­meu).­­ Ulterior, mișcările orogeni­­ti­ce au făcut ca sedimentele să nu fie cutate și ridicate, apele să n< migreze spre est, iar zona să nu se transforme într-un uscat,­­ supus de aici înainte, timp de >> 76 de milioane ani, agenților y destructivi al mediului sud- Ș> aerian. y Eroziunea care a găsit In y cazul gresiilor, asociate cal­­­­carului, un obstacol mult mai v vulnerabil, a făcut ca acesta­­ din urmă să supraviețuiască y mult mai bine și să rămînă In y relief sub forma unui „mar­­y for de eroziune“, g G. CONSTANTIN SS STIINTA STIINTA ■ STIINTA Sîmbătă, 21 februarie 1970 SIMBATA 21 FEBRUARIE 17.00 Deschiderea emisiunii ; 18.05 Cheia orașului ;• 19.00 Telejurnalul de seară ; 19.20 Reflector ; 19.35 Tele-enci­­clopedia; 20-30 © oră cu Alfred Hitchcock; „Povestea unui polițist" ; 21.20 Disc 70 (Interviziune); 21.50 Telejur­nalul de noapte; 22.45 Reci­tal Harry Belaffonte; 23.30 închiderea emisiunii progra­mului 1. Radio SIMBATA 21 FEBRUARIE PROGRAMUL I 15.00 De la 3 la 7; 19.00 Ga­zeta radio; 19.30 Săptămîna unui meloman; 20-05 Ta­bleta de seară; 20.10 — 365 de cîntece; 20-20 Arghezia­nă; 21.00 în jurul globului; 20.25 Zece melodii preferate ; 21.20 Cîntă Jean Păunescu; 21.30 Moment poetic ; 21.35 Solista serii — Dalida ; 22.00 Radiojurnal; 22.20 Sport; 22-30 Invitație la dans; 23.00 Expres melodii; 0.03— 6.00 Estrada nocturnă; PROGRAMUL NI 15.00 Viața de concert a Capitalei,- 15.35 Soliști șl formații artistice de amatori; 16.00 Radiojurnal; 16-20 Con­cert Haendel; 21.30 Mu­ zică ușoară; 22.10 Album de romanțe; 22.30 Muzica pen­tru pian a lui Claude De­bussy ; 23.05 Muzica româ­nească azi; 23.50—1.00 Cvar­tetul nr. 2 în Do major și Octetul op. 166 în Fa major de Franz Schubert. DUMINICĂ 22 FEBRUARIE PROGRAMUL 1­ 6.05 Concertul dimineții 7.00 Radiojurnal; 7.15 Ora satului; 7.45 Drag mi-e cîn­­tecul și jocul; 8.10 Ilustrate muzicale; 9.00 Radiomagazi­­nul femeilor; 9.30 Avanpre­mieră cotidiană; 9.42 Ca­valcada ritmurilor; 11.05 Poșta radio; 11.15 Întîlnire cu melodia populară și in­terpretul preferat; 12.00 De toate pentru toti; 13.00 Ra­diojurnal; 13.15 Muzică u­­șoară; 13.30 Unda veselă; 14.00 Estrada duminicală; 14.30 Cine știe cîștigă­ PROGRAMUL II 9.00 Avanpremieră cotidiană; 9.12 Caleidoscop muzical; 10.00 Marșuri pionierești; 1015 Opera și cele cinci ne­cunoscute; 10.40 A 7-a artă; 11.00 Concertul orchestrei simfonice a Filarmonicii „Ol­tenia" ; 13.00 Mozaic muzical; 14.05 Albumul vocilor ce­lebre; 14.30 Muzică beat. Cinema PIATRA NEAMțp - Pano­­ramic I „Cîntăreața sclavă” — film sovietic pe ecran pa­noramic și în culori (10 i 15 ; 17 I 19 : 21). — Pietricica I „Valea păpu­șilor” — producție a studiou­rilor americane, cinemascop, color , filmul denunță mora­vurile crude ale lumii Occi­dentului și prinde în obiectiv amprenta pe care o lasă a­­ceastă lume asupra tinerelor femei obsedate de dorința de a reuși în viață (10: 15, 17, 19 21). LOVINEȘTI - Artat „Lu­pii albi" — o ecranizare voit spectaculoasă a studiourilor Defa — Berlin și Bosnia —­­Film Sarajevo în regia lui Konrad Petzold (15; 17, 19; 21). ROMAN — „23 August ” „Bătălie pentru Roma” (două serii) — coproducție a stu­diourilor vest-germane și ro­mânești, cinemascop, color 1 distribuția cuprinde pe Or­son Welles, Syl­va Kosei­na,­­Laurence Harvey, Florin Piersic, Emanoil Petruț, Tod Dichiseanu (10 | 12 | 15 | 17 | 19­­ 21). — Victoria: „Băieții în hai­ne de piele" — filmul tratea­ză povestea de dragoste a doi tineri din Londra aflați în luna de miere"; producție a studiourilor engleze, cinemas­cop (14.30; 16,30; 18,30; 20.301. TIRGU NEAMȚ — Victo­ria: „Omul, orgoliul, vende­ta" — adaptare liberă a nu­velei „Carmen" de Prosper Mérimée ecranizată de studi­ourile italiene și vest-germa­­ne; regia aparține lui Luigi Bazzoni (16. 18. 201. BICAZ — Central i „Viri­­diana" — film spaniol, o ca­podoperă a regizorului Luis Bunuel distinsă cu „Palme d' or" la Cannes (1961) și alte cîteva premii cinematografice acordate pentru calitățile ar­tistice ale acestei pelicule care se remarcă printr-o deo­sebită virulență (16, 18. 20). TARCĂU — „Armata codo­baturilor din nou în luptă" — Pe ecran lat, și în culori — sunt prezentate fapte de vitejie și tineri eroi din timpul războiului civil din Rusia (16, 18, 20). Expoziții PIATRA NEAMȚ — Biblioteca municipală: „Opere ale lui benin editate in România*. — Biblioteca ffiasel de cul­tură a sindicatelor: „Chipul lui benin In literatură și artă*. — Galeriile de artă i Expo­ziția județeană de artă plas­tică ROMAN — Arhivele sta­tului str . Titulescu­­*. 1 — Expoziția documentară permanentă t — Biblioteca municipală „Opere ale lui benin editate in România* TG NEAMȚ - Casa de cultură 1 Expoziția de pictură — Eugen Ispir DURAU — Expoziție de et­nografie üurce PIATRA NEAM’l - Mu­zeul de arheologie Plate Li­bertății nr I — Muzeul memorial „Calls­­trat Hoqa«' strada Cattslrat Hoqeș nr I — Muzeul de știinte natu­rale str V I benin nr 37 ROMAN Muzeul de stiințe naturale, strada Proletarialu­­l uf nr 2 TIRGU NEAMȚ - Muzeul de istorie — st­rada V I be­nin I HUMULESTI - Casa me­­morială „Ion Creangă" BIGAZ — grupu­l hidroener­­getic si de istorie . R*eti­tea! Vreme schimbătoare, cu cerul variabil mai mult no­­ros în partea a doua a inter­valului­ Vîntul va sufla în general slab din sectorul su­dic. Temperatura aerului în ușoară creștere Minimele vor fi cuprinse între —9 la —4 grade iar maximele între —4 la +2 grade. La cinematograful „Pietricica" , „Valea păpușilor*. Programul competițiilor sportive PIATRA NEAMȚ 9 VOLEI. Reluarea campionatului diviziei A: Ceahlaul — Voința Miercurea Ciuc. Sala sporturilor Ceahlăul, duminică ora 10. • FOTBAL: întîlniri de verificare pe stadionul Ceahlăul : I.M.S. Ceahlăul — Ceahlăul (juniori), duminică, ora 9, Ceah­lăul — Sportul studențesc București, duminică ora 11. • DIVIZIA NAȚIONALĂ ȘCOLARĂ. Două interesante derbiuri : Școala sportivă Piatra Neamț — Școala sportivă Bacău (volei fete), duminică ora 11, sala Liceului „Petru Rareș"; Școa­la sportivă Piatra Neamț — A.S.A. Bacău (baschet băieți), sala Ceahlăul, duminică ora 8,30. 0 SCHI. „Gupa Munților" — organizată de U.G.S.R. — eta­pa județeană, Parcul Cozla, duminică ora 9 ROMAN­I P ® P1CE. Etapa municipală a campionatului republican masculin pe echipe. Arena F.Z­ R. — astăzi, de la ora 16 și mîi­­ne, de la ora 8:30.. 0 HANDBAL. Cupa de iarnă a juniorilor. Sala sporturi­lor, duminică de la ora 9. A V

Next