Ceahlăul, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 732-809)
1970-09-18 / nr. 799
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------r~ttrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr-rrrrrrrrr-T---------------------------------------n uni................................................................................................................................................................................ i. Pag. 2 Chipul nostru în oglinda muncii Totul a pornit de la o întrebare. De la o întrebare, decupată dintr-un ziar, și afișată în holul căminului cultural la gazeta „Reflector”. CE, CIT ȘI UNDE LUCREAZĂ TINERII DIN SATUL DV. ? Întrebarea — semnificativă și foarte binevenită, își aștepta cum de fapt am amintit și într-un precedent material) răspunsul. Un răspuns clar, precis și complet care să înlocuiască nedumerirea. „ .Tineri avem destui în comună. Cei harnici, sîrguincioși muncesc acolo unde este nevoie... Cei leneși, indisciplinați își irosesc timpul de pomană, bătînd trotuarul, mingea pe maidan sau colindind aiurea, pe la oraș"... Discuția cu Gheorghe Nistor, președintele cooperativei agricole, ne-a oferit un punct de plecare în reportajul-anchetă ce l-am întreprins la Dobreni, în această comună mare și frumoasă, la circa 19 km de municipiul Piatra Neamț. După spusele președintelui, în cooperativă lucrează doar.. 7 tineri : 3 la zootehnie, 2 în brigada a treia, unul la fierărie și unul conductor . „Restul, ce-i drept, sunt trecuți în scripte dar nu prea lucrează...“(?) — Ce părere are însă despre această situație secretarul Comitetului UTG pe CAP? — Dacă mă credeți, nici nu știu cine e... A fost într-un timp Ana Dabija. Dar ea a plecat, din februarie, la Piatra Neamț... — Și acum cine e ? — ??... Emama a fost descurcată însă ceva mai tîrziu cînd, revenind la Dobrenî, am avut posibilitatea să stau de vorbă și să discut mai în amănunt cu principalii factori de răspundere : Micșunel Luczuly, secretarul Comitetului comunal de partid, Constantin Humă, locțiitorul său, Mihai Diaconu, primarul comunei și Vasile Alexandru, secretarul comitetului comunal U.T C. 92 LUCREAZĂ IN CELE 2 C.A.P.-URI, 11 SUNT SALARIAȚI, 15 DACTICE, 138 CADRE DIELEVI, 5 LA I M.A. IAR RESTUL... „Pe unde pot și ei. Fie pe la I A.S., fie pe la diferite întreprinderi sau șantiere din oraș"... Dacă în mare justificările, să ne acestea ar fi oprim și asupra amănuntului care, întru un fel sau altul, ne demonstrează că o parte din cei necuprinsi în statistica de mai sus sînt incorigibili cocori, micrrează, dintr-un loc în altul, nu se țin de treabă, hoinăresc aiurea pînă cînd se întorc „fii rătăcitori" la vatra casei. In scriptele celor două cooperative agricole sunt înscriși 144 de tineri: 84 la Dobreni și 60 la Negreșt. Din aceștia, lucrează efectivi 84 (deci nu 7, tovarășe președinte Nistor) și, respectiv, 35. Restul, adică 51, cu unele excepții, fac parte din categoria „flotanților“, adică sunt tineri care-și orientează busola după „cîștiguri mai bune" sau uneori, după pierdere de timp. Adevărații tineri uteciști au optat, s-au calificat, iar acum contribuie din plin la materializarea prevederilor de plan. De priceperea lor — cum bine remarcase secretarul comitetului de partid — depinde obținerea unui spor de recoltă realizat la grîu, la porumb, la in sau la alte culturi, în muncă, ca și în viața de organizație mulți dintre ei sînt mereu printre fruntași: Ion Cioraru, Veronica Nistor, Elena Bezic, Elisabeta Cojocaru, Moraru — iată numai Angela cîțiva. „Așa tineri mai zic și eu — ne spune primarul. Harnici și sîrguincioși, ei aduc de fiecare dată o contribuție de seamă la toate realizările noastre. Sunt mulțumit de ei“... CÎTEVA ORE PRINTRE PLIMBĂREȚI Soarele mai este de o suliță pe cer. Apoi, treptat — treptat, pe nesimțite, se lasă înserarea. In centrul satului, animație. După o zi de muncă, oameni de toate vîrstele, în grupuri sau doi câte doi, stau la sfat. Unii își îndreaptă pașii spre bibliotecă, alții spre film sau — de ce să n-o spunem — spre bufet La un pahar, parcă orice vorbă-i mai plăcută... Dar, printre acești oameni care în ceasurile înserării își savurează, fiecare în felul său, binemeritatele momente de odihnă și relaxare — întîlnim și cîteva exemplare de tineri „îmbrăcați la modă" odihniți și proaspeți, care cer cîte o țigară celor ce se întorc de la cîmp. In fata căminului cultural, o „gască" mai mare. In mijloc, un pletos, domină — prin vorbă goală și jargon de bulevardist. Mă apropii și, discret, încerc un dialog. — Dumneata unde lucrezi ? mă adresez pletosului. — Eu ? Păi ce te interesează ? E bine, că nu lucrez ? Totuși insist. — Bine, dar de unde ai bani ? — Hai, hai te rog scuteștemă. Nu de alta dar s-ar putea să ai necazuri, tipule Ltrei Și, ca prin farmec, în douăminute au totii, vîs-a-vis pe dispărut cu fotbal, punîndu-mă terenul de astfel în imposibilitatea de a-i mai identifica. între timp, la locul cu pricina se strînsese cîțiva oameni atrași, probabil de replicile primite de la tînărul ofensat. „Sunt citiva derbedei care nu fac altceva decit să-și poarte pașii pe drum, să arunce vorbe urîte, sau să pună piedici fetelor. O să-i vedeți dumneavoastră"... Dar nu l-am mai văzut, însoțit de astă dată de subofițerul de miliție M Burghelea, am încercat să continui raidul. Prevăzători. ..cei odihniți, n-ați, mai ieșit însă la vedere. Ați «rfportat, probabil, cu grea seară „pierdută" acasă, alături de „bătrîni". Am aflat însă că printre ei, adică printre cei ce-și omoară timpul pot fi trecuți si Vasîle Ciubotari, si Aglaia Albu si Ana Filimon, tineri de 17—18 ani, urmăriți de organele de miliție pentru furt si vagabondaj... Și șirul numelor ar putea fi continuat. Sunt multi cei care la Dobreni încă mai constituie plaga satului, rugina generatiei în care au apărut. ADEVĂRAȚII TINERI Sunt toti cei care zi de zi, ceas de ceas, într-un front comun, contribuie la sporirea recoltelor, la creșterea veniturilor, sunt cei care pe ogoare sau în sectorul zootehnic, în birouri, la catedră sau dispensar — se achită conștiincioși de sarcinile ce le revin. t Ce este caracteristic activității unei organizații U.T.C. dintr-un institut de cercetări științifice sau de proiectare ? Răspunsul la această întrebare poate fi dat numai ținînd seama de specificul, de condițiile reale ale muncii și vieții tînărului cercetător sau proiectant. Proaspătul absolvent pășește pragul institutului animat de elan și cutezanță, de dorința de a se realiza, de a se afirma. Alături de această coordonată esențială, atenția, preocupările tînărului sînt direcționate de o serie de interese, preferințe, pasiuni, proprii psihologiei fiecăruia, formate de-a lungul anilor, dar încă purtînd amprenta perioadei petrecute la liceu sau în institutul de învățămînt superior. Dacă acestea sunt — în mare — coordonatele unanim acceptate, care sînt modalitățile cele mai eficiente adoptate de organizația U.T.C. pentru a-i ajuta pe tinerii proiectanți să se formeze ca oameni multilateral dezvoltați, ca cetățeni ai societății noastre ? E instructivă în acest sens o vizită recentă la Institutul județean de proiectare Neamț din municipiul Piatra Neamț. Este un institut nou — datează din decembrie 1969 — și nu dispune încă de toate condițiile necesare. In ciuda acestei situații, ceea ce caracterizează activitatea celor 57 de tineri, membri ai organizației U.T.C., este o receptivitate crescîndă față de exigențele actuale. E vorba, în primul rînd, de perfecționarea pregătirii atît a tinerilor ingineri, cit și, în special, a tehnicienilor și desenatorilor. Dar aici ne aflăm în fața unei probleme în a cărei rezolvare este greu uneori să stabilești cu cit a contribuit organizația U.T.C. Cursurile de calificare și perfecționare pentru desenatori (desfășurate timp de două luni de zile), diverse cicluri de expuneri cad în primul rînd în seama conducerii institutului. Ceea ce se remarcă în activitatea organizației U.T.C. așa cum bine menționa secretarul acesteia, tînărul inginer V. Diaconescu — este interesul pentru a da tuturor acestor îndatoriri un caracter cit mai concret, cît mai eficient. Rezultatul ? Mulți, foarte mulți din actualii desenatori (în genere absolvenți ai liceului) sunt acum deplin inițiați în tainele meseriei. De asemenea, marea majoritate a tinerilor ingineri, arhitecți și economiști sînt de pe acum înscriși la cursurile Universității populare. Periodic, tot din inițiativa organizației U.T.G., sînt prezentate conferințe pe diverse teme : „Norme etice și morale în conduita tînărului“, „Tineretul, arta și cultura“ etc. Nu puțini sunt și acei care participă și în afara institutului la audierea diferitelor conferințe, expuneri științifice, lectorate și simpozioane. Merită menționat și faptul că în lunile ce s-au scurs de la înființare, uteciștii proiectanți au luat parte, în grup,a interesante excursii și vizite de studiu unde, fie că au urmărit un anumit fenomen — deversarea apei peste baraj (la Bicaz), fie că au avut un schimb de experiență cu colegii lor de la D.S.A.P.C. (la Brașov). Dar, de fiecare dată, în urma acestora, schimbul de impresii întrunește toate sufragiile. In vizita făcută am avut prilejul de a sta de vorbă, în afara secretarului de organizație, și cu alți uteciști. Așa de pildă, m-a pasionat în mod deosebit (prin varietatea și sinceritatea temelor abordate) discuția avută cu doi dintre aceștia, doi tineri ingineri , Mioara Tănase și Mihai Revent. Totul a pornit, de la viața de organizație, de la acțiunile desfășurate, de la atractivitatea ineditul lor și, bineînțeles, sau de la contribuția fiecăruia la reușita celor inițiate. Pe alocuri, au existat și incă mai există unele discuții in legătură cu posibilitatea unei contradicții între tendința de maximă specializare a omului de știință și necesitatea însușirii altor valori culturale sau artistice — îmi spunea inginerul Revent. Părerea mea este că acestea nu-și prea au rostul, dacă avem în vedere faptul că știința și arta fiind două modalități foarte diferite, sunt totuși două căi fundamentale de cunoaștere a lumii și vieții. Realitatea existentă la noi — și care, firește, de la zi la zi poate fi îmbunătățită — relevă din plin sterilitatea unor asemenea presupuneri — intervine Mioara Tănase. Printre actualii proiectanți sunt numeroși cititori ai presei, amatori de diverse lecturi, foști membri ai formațiilor artistice școlare sau studențești care, în timpul liber, își continuă preocupările j există și o adevărată afluență spre cinematografie, spre terenurile de sport, spre teatru și Casa de cultură. Printre altele, secretarul organizației, o fire foarte comunicativă, deci un interlocutor agreabil — mi-a destăinuit intenția (deocamdată rămasă la acest stadiu) de a constitui în cadrul institutului o echipă de teatru amatori. Se așteaptă, după spusele lui, hotărîrea unanimă și... „sprijinul competent al unui amic de la teatru”. De asemenea, mi s-a vorbit despre o posibilă orchestră de muzică ușoară, despre... echipa de fotbal ș.a. Cu aceeași vervă, mi-a vorbit și inginerul Revent despre pasiunea sa pentru cea de-a șaptea artă, exprimîndu-și părerea că, deocamdată, n-au tot ce le trebuie pentru a pune bazele unui cineclub, «apineretul — realitate și aspirații! acesta cred a fi raportul sub care orice efort capătă, în planul vieții de organizație, un sens pe deplin social, o funcție in primul tind sociala, legată de înseși sarcinile, scopul și atribuțiile organizației U.T.C. Potrivit in termenii cet mai exacți ai realității dinamice, tineretul este el însuși un mediu, un imens receptam sensibil. Survin încontinuu în datele vîrstei și ale pregătirii sale schimbări succesive, transformări care-i conferă, in ultimă instanță, o identitate proprie, un adine sentiment al personalității, mișcare de fapt evoluată de-a lungul căreia se definesc caractere și se alcătuiesc convingeri, acționează plenar conștiința apartenenței la ideal, a drepturilor și îndatoririlor sale. 1 Tn perimetrul virstei tinere se întretaie așadar spații și timpi infiniți ai cunoașterii, orizonturi în amplă deschidere, i Căci tineretul este în ultimă instanță treapta a tuturor acumulărilor a cunoașterii într-un ritm copleșitor de dinamic și stăruitor. In acest spirit, rolul și prezenta organizației U.T.C. pot fi infinit mai bine conturate, consolidate prin competenta, prin capacitatea sa de observație și analiză, dinamism și acțiune organizatorică, prin forța și calitatea cu care știe să transmită și să facă larg cunoscute ideile, politica partidului, să militeze pentru însușirea și înfăptuirea lor, despre munca lor și viața de organizație 57 de destine paralele I. P. 3. Neamț. Deasupra planșetei lekita de portret ...„Greu să întîlnești o fată ca ea — îmi spunea, deunăzi, într-o discuție, V. Zavalichi, secretarul Comitetului orășenesc Tîrgu Neamț al U.T.C. Entuziastă, harnică și pricepută, „Veruca“ — această fată de o modestie rară, este un adevărat argint viu. In producție fruntașă incontestabilă, în viața de organizație — model. Sincer vă spun, noi toți ne mîndrim cu ea"... Aflînd toate acestea, oricine, și pe bună dreptate, s-ar întreba cine este în fond Veruca ? Nimeni alta decit Elisabeta Lăcătușu, șefa secției de covoare plușate de la Cooperativa meșteșugărească „Arta decorativă“ din Tîrgu Neamț, o fată de vreo 22 de ani, zveltă, plină de dinamism, veșnic voioasă, aproape contaminantă prin volubilitatea-i arhicunoscută. De loc, e din Bacău. Tot acolo, în orașul natal, a urmat cursurile școlii generale și cei doi ani ai școlii de artă populară. Tot acolo, în 1964, profesorii, colegii de școală i-au arătat încrederea primind-o în organizația revoluționară de tineret. In 1968, a venit pentru prima dată la Tîrgu Neamț, ca instructor artistic la Casa de Elisabeta LĂCĂTUȘU Cooperativa meșteșugărească „Arta decorativă“ Tg. Neamț, cultură. Din copilărie a fost atrasă de teatru, de dans, de artă în general. Atunci, ce caută ea la „Arta decorativă", ca șefă a unei secții de covoare ?! — N-aș putea să vă explic — îmi spunea puțin cam timidă (ceea ce, cunoscîndu-i felul, parcă n-o prea aranjează). Nici nu știu dacă îmi doream cu orice preț această meserie... Mi-am dorit însă de fiecare dată să ajung un om priceput, folositor societății. Intr-adevăr a ajuns. Din toamna anului 1968, cînd sfioasă!!, a pășit pragul halelor cu războaie, Veruca a rămas îndrăgostită pentru toată viața de această meserie care, după spusele ei, este cea mai frumoasă. Acum este șefă la o secție mare, deosebit de importantă. Adolescenta de ieri este azi o tînără utecistă, locțiitoare de secretar a unei organizații mari, puternice, cu peste 270 de uteciști. Activitățile ce se desfășoară aici au făcut ca la „Arta decorativă" viața de organziație să pulseze din plin. „Buletinele informative", cursurile pe diferite teme, activitățile cultural-artistice, sportive, serile distractive sunt foarte îndrăgite, au intrat definitiv în practica și obișnuința uteciștilor meșteșugari. In toate se simte însă din plin mîna, pasiunea și interesul Vetucăi... CEAHLAUL IUERII STAGIARI „la ui mit Recent, din inițiativa Comitetului U.T.C. — ne scrie corespondentul nostru Dumitru Dumitriu , în sala de consiliu a Uzinei de fibre sintetice Săvinești, a avut loc o interesantă și utilă întîlnire între actuala promoție de ingineri stagiari și conducerea întreprinderii. Cu această ocazie, ing. Valeriu Momanu, director în cadrul Centralei pentru fibre chimice — Săvinești, a prezentat un scurt istoric al acestei mari întreprinderi nemțene, referindu-se apoi pe larg la perspectivele și posibilitățile ei de dezvoltare. Vorbitorul a făcut totodată și cîteva recomandări privind necesitatea ridicării calificării și specializării tinerilor ingineri încă din perioada de stagiu. Cuvinte calde, semnificative și pline de conținut au fost adresate noilor veniți și de către tovarășii Vladimir Mestecăneanu, locțiitorul secretarului comitetului de partid și Eugen Chelaru, secretarul comitetului U.T.C., care le-a urat bun sosit în mijlocul celor peste patru mii de tineri uteciști. La rîndul lor, cu aceeași hotărîre, proaspeții absolvenți și-au exprimat dorința unanimă de a îndeplinirea participa activ la planului și argajamentului luat de conducerea uzinei, de a se pregăti necontenit pentru a fi în pas cu cerințele progresului tehnic. Vineri, 18 septembrie 1970 Amendamente la „o piesă de dosar“ Inlocuirea planului de muncă cu programul de activități nu este o simplă schimbare de nume, cum greșit incă se mai înțelege în unele organizații, și are ca principal scop înlăturarea aspectelor de formalism din conceperea și planificarea muncii, a tendințelor spre abstract, spre general. Programul nu trebuie să fie o simplă piesă de dosar, „document” justificativ în cazul unor eventuale controale. El trebuie să cuprindă, pe trimestre, acțiunile politico-educative, cultural-artistice, distractive, sportive, și turistice, ce se impun a fi întreprinse cu tinerii, în funcție de cerințele și preocupările lor, de specificul fiecărei organizații. Pe alocuri, în unele organizații, valoarea, conținutul programelor este cu mult sub cea a cerințelor actuale, ele cuprind de cele mai multe ori „obiective“ și „sarcini“ care nu o dată sa repetă de la o perioadă la alta, lăsînd cale liberă șablonului, unilateralității, imobilismului și apatiei. Alteori, programele fiind „creația“ unuia sau a doi oameni , de multe ori „ajutați* de cineva de la județ — nu reflectă îndeaproape realitatea, nu țin seama de forțele, mijloacele și posibilitățile tinerilor, de condițiile materiale existente. Neajunsurile acestea, este drept nedominante, le-am întilnit în diversele ocazii. Ele au constituit însă tot atîtea prilejuri de învățăminte. De aceea, din dorința de a veni în sprijinul comitetelor și birourilor organizațiilor U.T.C. privind felul în care trebuie întocmite programele de activități și conținutul lor, redacția noastră a adresat unor secretari din județ întrebările ! — Ce criterii aveți în vedere în alcătuirea programelor ! Ce cuprind ele ? Impărtășindu-și experiența, interlocutorii au fost unanim de părere că în procesul elaborării programelor de activități — pentru ca ele să cuprindă cu adevărat acțiuni interesante, atractive — este necesară respectarea mai multor cerințe. EUGEN CHELARU, secretarul Comitetului U.T.C. de la U.F.S. Săvinești ! „O înmănunchere a celor mai valoroase propuneri făcute de tineri, iată cum am conceput naiv programul de activități. Spun aceasta pentru că înainte de a-1 întocmi s-a făcut o largă consultare a tinerilor, iar numeroasele propuneri, observații și păreri au fost studiate și soluționate cu multă atenție. La baza selecției au stat două criterii : criteriul valorii adică valoarea educativă a activităților propuse și cel atrectiv — interesant. Desigur, n-au fost neglijate nici activitățile menite să vină în sprijinul îmbogățirii cunoștințelor profesionale ale tinerilor. Astfel, concursuri de feluri „Cine știe mai multă meserie cîștigă", „Cine cunoaște mai bine procesul tehnologic", „Cine cunoaște mai bine protecția muncii" și altele, sunt foarte Îndrăgite. Trebuie să menționez că elaborarea programului constituie abia Începutul. De aceea, pentru a nu rămîne doar pe hîrtie activitățile trebuie transpuse și urmărite cu atenție în practică." VASILE LEONATU, secretarul Comitetului comunal U.T.G. Icușești» „Socoti că la întocmirea programului de activități trebuie să se țină seama de puterea și capacitatea mobilizatore a organizației, de posibilitățile pe care ea le are de a îndeplini cu tinerii diverse acțiuni. Organizația noastră numără peste 700 de uteriști. Majoritatea, mai bine de 408, sunt țărani cooperatori, 30 sunt cadre didactice, 20 salariați iar restul lucrează, temporar (deci fără să fie scoși din evidență), pe diferite șantiere sau în alte locuri de muncă din Roman și chiar în alte localități. De acest considerent și de la posilabilitățile practice pe care le avem am stabilit și obiectivele din programele de activități tocmai pentru ca în ele tinerii să afle răspuns la multe din problemele ce-i preocupă și-i frămîntă. Cum era și firesc, am ales și prevăzut activități care să vizeze o sferă largă de interese și să stimuleze dorința tuturor tinerilor de a fi părtași atît la pregătirea, cît și la desfășurarea lor : concursuri sportive interesante, manifestări cultural-artistice în aer liber, acțiuni de muncă voluntar-patriotică, excursii ș a.“. MIHAI LATEȘ, secretarul Comitetului comunal U.T.C. Inpilații „In ce ne privește în întocmirea programelor de activități, am pornit de la realitățile comunei noastre, de la propunerile exprimate de tineri. Pe lingă problemele muncii organizatorice, programul cuprinde acțiuni politice, cultural-educative și sportive, la organizarea cărora am urmărit să atragem un număr ci mai mare de tineri. Printre activitățile care au stîrnit un viu interes, menționez I acțiuni de muncă voluntar-patriotică, manifestări cultural-artistice, seri distractive care, de fapt, sînt cele mai așteptate“... Ideile cuprinse nu epuizează însă criteriile care trebuie să stea la baza alcătuirii programelor, iar cele relatate nu pot fi luate drept rețete. Larga consultare a uteciștilor, priceperea, inițiativa și fantezia creatoare sunt căi sigure care duc indubitabil la creșterea conținutului muncii educative cu tineretul. Pagină realizată de M. CIUBOTARU Foto : C. SCARLAT sehiță de partret Zilele trecute, în biroul inginerului Arnăutu, secretarul comitetului de partid de la întreprinderea mecanică „Ceahlăul” din Piatra Neamț am cunoscut un tînăr. Un tînăr brunet, roșu la față și bine legat. Să fi avut vreo 27—28 de ani. Am aflat că-l secretarul comitetului UTG , comunistul Ion Ciobanu, controlor tehnic de calitate la recepție-produse finite. — Un băiat energic, cuviincios și Dincenut, bun meseriaș — mi-a scus, observîndu-mi privirile întrebătoare. Inginerul Arnăut. Altfel nici nu se putea din moment ce în decursul celor 6 ani de cînd este în întreprindere, a fost promovat în mai multe munci de răspundere atît în activitatea profesională cît și în cea politică și obștească. ...Cînd în 1964, după lăsarea la vatră, e venit pentru prima dată aici, Ionică, orîslea familiei Ciobanu. — a fost profund impresionat de ospitalitatea, de căldura cu care a fost întîmpinat de noii săi tovarăși. Și tot aici în secție la tîmplărie metalică — a simțit încă din primele zile, mai mult ca oricînd o atracție deosebită față de meseria de lăcătuș pe care o învățase, înainte de a pleca militar, la schela Arini (C.E . L. Piatra Neamț) . Mi-a plăcut întotdeauna munca. Poate că datorită faptului că am trăit într-o familie grea de muncitori forestieri. Poate și pentru că am cunoscut-o încă de mic copil. Dar aici, la I.M. „Ceahlău" în această atmosferă caldă parcă, nu știm cum, totul este mai cu spor... Spornică-i și munca sa. B*a întreținerei la Forjă, acum la Recepție — produse finite, ca lăcătuș mecanic sau controlor de calitate. Ionică a căutat de fiecare dată să folosească cu eficiență orice oră orice mințit. Nu-i plac leneșii chiulanați și nici cei care dezarmează în fața primelor greutăți, în producție , unde în mîinile lui fac ultima „escală“, înainte de a pleca spre diversi beneficiari, sute și sute de produse s în viața de organizație — unde, de fiecare dată, îndrumă, ajută și coordonează efectiv activitatea celor 230 de uteciști, cuprinsi In sase organizații subordonate comitetului al cărui secretar este in viața de familie , unde și aici timpul se împarte din nou ț pentru Monica, fetita sa, si pentru... vînătoare. Ion CIOBANU, Intreprinderea mecanică Piatra Neamț, l