Ceahlăul, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 732-809)

1970-09-18 / nr. 799

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------r~ttrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr-rrrrrrrrr-T---------------------------------------n uni................................................................................................................................................................................ i. Pag. 2 Chipul nostru în oglinda muncii Totul a pornit de la o între­bare. De la o întrebare, decu­pată dintr-un ziar, și afișată în holul căminului cultural la gazeta „Reflector”. CE, CIT ȘI UNDE LUCREAZĂ TINERII DIN SATUL DV. ? Întrebarea — semnificativă și foarte bine­venită, își aștepta­­ cum de fapt am amintit și într-un precedent material) răspunsul. Un răs­puns clar, precis și complet care să înlocuiască nedume­rirea. „ .Tineri avem destui în comună. Cei harnici, sîrguin­cioși muncesc acolo unde este nevoie... Cei leneși, indiscipli­­nați își irosesc timpul de po­mană, bătînd trotuarul, mingea pe maidan sau colindind aiu­rea, pe la oraș"... Discuția cu Gheorghe Nistor, președintele cooperativei agri­cole, ne-a oferit un punct de plecare în reportajul-anchetă ce l-am întreprins la Dobreni, în această comună mare și frumoasă, la circa 19 km de municipiul Piatra Neamț. După spusele președintelui, în coo­perativă lucrează doar.. 7 ti­neri : 3 la zootehnie, 2 în bri­­gada a treia, unul la fierărie și unul­ conductor . „Restul, ce-i drept, sunt trecuți în scripte dar nu prea lucrează...“(?) — Ce părere are însă des­pre această situație secretarul Comitetului UTG pe CAP? — Dacă mă credeți, nici nu știu cine e... A fost într-un timp Ana Dabija. Dar ea a ple­cat, din februarie, la Piatra Neamț... — Și acum cine e ? — ??... Em­ama a fost descurcată însă ceva mai tîrziu cînd, re­venind la Dobrenî, am avut posibilitatea să stau de vorbă și să discut mai în amănunt cu principalii factori de răs­pundere : Micșunel Luczuly, secretarul Comitetului comunal de partid, Constantin Hu­mă, locțiitorul său, Mihai Dia­­conu, primarul comunei și Va­sile Alexandru, secretarul co­mitetului comunal U.T C. 92 LUCREAZĂ IN CELE 2 C.A.P.-URI, 11 SUNT SA­LARIAȚI, 15 DACTICE, 138 CADRE DI­ELEVI, 5 LA I M.A. IAR RESTUL... „Pe unde pot și ei. Fie pe la I A.S., fie pe la diferite în­treprinderi sau șantiere din o­­raș"... Dacă în mare justificările, să ne acestea ar fi oprim și asupra amănuntului care, într­­u un fel sau altul, ne demon­strează că o parte din cei ne­cuprinsi în statistica de mai sus sînt incorigibili cocori, micrrează, dintr-un loc în altul, nu se țin de treabă, hoinăresc aiurea pînă cînd se întorc „fii rătăcitori" la vatra casei. In scriptele celor două coo­perative agricole sunt înscriși 144 de tineri: 84 la Dobreni și 60 la Negreșt. Din aceștia, lu­crează efectivi 84 (deci nu 7, tovarășe președinte Nistor­) și, respectiv, 35. Restul, adică 51, cu unele excepții, fac par­te din categoria „flotanților“,­­ adică sunt tineri care-și orien­­­­tează busola după „cîștiguri mai bune" sau uneori, după­­­ pierdere de timp. Adevărații tineri uteciști au optat, s-au calificat, iar acum contribuie din plin la materia­lizarea prevederilor de plan. De priceperea lor — cum bine remarcase secretarul comitetu­lui de partid — depinde obți­nerea unui spor de recoltă realizat la grîu, la porumb, la in sau la alte culturi, în mun­că, ca și în viața de organizație mulți dintre ei sînt mereu printre fruntași: Ion Cioraru, Veronica Nistor, Elena Bezic, Elisabeta Cojocaru, Moraru — iată numai Angela cîțiva. „Așa tineri mai zic și eu — ne spune primarul. Harnici și sîrguincioși, ei aduc de fie­care dată o contribuție de sea­mă la toate realizările noastre. Sunt mulțumit de ei“... CÎTEVA ORE PRINTRE PLIMBĂREȚI Soarele mai este de o suliță pe cer. Apoi, treptat — trep­tat, pe nesimțite, se lasă înse­rarea. In centrul satului, ani­mație. După o zi de muncă, oa­meni de toate vîrstele, în gru­puri sau doi câte doi, stau la sfat. Unii își îndreaptă pașii spre bibliotecă, alții spre film sau — de ce să n-o spunem — spre bufet La un pahar, parcă orice vorbă-i mai plăcută... Dar, printre acești oameni care în ceasurile înserării își sa­vurează, fiecare în felul său, binemeritatele momente de o­­­dihnă și relaxare — întîlnim și cîteva exemplare de tineri „îmbrăcați la modă" odihniți și proaspeți, care cer cîte o ți­­gară celor ce se întorc de la cîmp. In fata căminului cultural, o „gască" mai mare. In mijloc, un pletos, domină — prin vor­bă goală și jargon de bulevar­dist. Mă apropii și, discret, în­cerc un dialog. — Dumneata unde lucrezi ? mă adresez pletosului. — Eu ? Păi ce te interesează ? E bine, că nu lucrez ? Totuși insist. — Bine, dar de unde ai bani ? — Hai, hai te rog scutește­­mă. Nu de alta dar s-ar­ putea să ai necazuri, tipule L­­trei Și, ca prin farmec, în două­­minute au totii, vîs-a-vis pe dispărut cu fotbal, punîndu-mă terenul de astfel în­ imposibilitatea de a-i mai i­­dentifica. între timp, la locul cu pricina se strînsese cîțiva oameni atrași, probabil de re­plicile primite de la tînărul o­­fensat. „Sunt citiva derbedei care nu fac altceva decit să-și poarte pașii pe drum, să a­runce vorbe urîte, sau să pună piedici fetelor. O să-i vedeți dumneavoastră"... Dar nu l-am mai văzut, în­soțit de astă dată de subofițe­rul de miliție M Burghelea, am încercat să continui raidul. Prevăzători. ..cei odihniți, n-ați, mai ieșit însă la vedere. Ați «rf­­portat, probabil, cu grea seară „pierdută" acasă, alături­­ de „bătrîni". Am aflat însă că printre ei, adică printre cei ce-și omoară timpul pot fi trecuți si Vasîle Ciubotari, si Aglaia Albu si Ana Filimon, tineri de 17—18 ani, urmăriți de organele de miliție pentru furt si vagabondaj... Și șirul numelor ar putea fi continuat. Sunt multi cei care la Dobreni încă mai constituie plaga satu­lui, rugina generatiei în care au apărut. ADEVĂRAȚII TINERI Sunt toti cei care zi de zi, ceas de ceas, într-un front co­mun, contribuie la sporirea recoltelor, la creșterea venitu­rilor, sunt cei care pe ogoare sau în sectorul zootehnic, în birouri, la catedră sau dispen­sar — se achită conștiincioși de sarcinile ce le revin. t Ce este caracteristic activită­ții unei organizații U.T.C. din­­tr-un institut de cercetări știin­țifice sau de proiectare ? Răs­punsul la această întrebare poa­te fi dat numai ținînd seama de specificul, de condițiile reale ale muncii și vieții tînărului cercetător sau proiectant. Proas­pătul absolvent pășește pragul institutului animat de elan și cutezanță, de dorința de a se realiza, de a se afirma. Alături de această coordonată esențială, atenția, preocupările tînărului sînt direcționate de o serie de interese, preferințe, pasiuni, proprii psihologiei fiecăruia, formate de-a lungul anilor, dar încă purtînd amprenta perioa­dei petrecute la liceu sau în in­­stitutul de învățămînt superior. Dacă acestea sunt — în mare — coordonatele unanim accep­tate, care sînt modalitățile cele mai eficiente adoptate de orga­nizația U.T.C. pentru a-i ajuta­­ pe tinerii proiectanți să se for­meze ca oameni multilateral dezvoltați, ca cetățeni ai socie­tății noastre ? E instructivă în acest sens o vizită recentă la Institutul ju­dețean de proiectare Neamț din municipiul Piatra Neamț. Este un institut nou — datează din decembrie 1969 — și nu dis­pune încă de toate condițiile necesare. In ciuda acestei situa­ții, ceea ce caracterizează acti­vitatea celor 57 de tineri, mem­bri ai organizației U.T.C., este o receptivitate crescîndă față de exigențele actuale. E vorba, în primul rînd, de perfecționarea pregătirii atît a tinerilor ingineri, cit și, în special, a tehnicienilor și dese­natorilor. Dar aici ne aflăm în fața unei probleme în a cărei rezolvare este greu uneori să stabilești cu cit a contribuit organizația U.T.C. Cursurile de calificare și perfecționare pen­­tru desenatori (desfășurate timp de două luni de zile), diverse cicluri de expuneri cad în pri­mul rînd în seama conducerii institutului. Ceea ce se remarcă în acti­vitatea organizației U.T.C. așa cum bine menționa secreta­­­rul acesteia, tînărul inginer V. Diaconescu — este interesul pentru a da tuturor acestor în­datoriri un caracter cit mai concret, cît mai eficient. Re­zultatul ? Mulți, foarte mulți din actualii desenatori (în ge­nere absolvenți ai liceului) sunt acum deplin inițiați în tainele meseriei. De asemenea, marea majori­tate a tinerilor ingineri, arhi­tecți și economiști sînt de pe acum înscriși la cursurile Uni­versității populare. Periodic, tot din inițiativa organizației U.T.G., sînt prezentate conferințe pe diverse teme : „Norme etice și morale în conduita tînărului“, „Tineretul, arta și cultura“ etc. Nu puțini sunt și acei care par­ticipă și în afara institutului la audierea diferitelor conferințe, expuneri științifice, lectorate și simpozioane. Merită menționat și faptul că în lunile ce s-au scurs de la în­ființare, uteciștii proiectanți au luat parte, în grup,­­a intere­sante excursii și vizite de studiu unde, fie că au urmărit un anu­mit fenomen — deversarea apei peste baraj (la Bicaz), fie că au avut un schimb de experiență cu colegii lor de la D.S.A.P.C. (la Brașov). Dar, de fiecare dată, în urma acestora, schim­bul de impresii întrunește toate sufragiile. In vizita făcută am avut pri­lejul de a sta de vorbă, în a­­fara secretarului de organizație, și cu alți uteciști. Așa de pil­dă, m-a pasionat în mod deo­sebit (prin varietatea și since­ritatea temelor abordate) discu­ția avută cu doi dintre aceș­tia, doi tineri ingineri , Mioara Tănase și Mihai Revent. Totul a pornit, de la viața de organi­­zație, de la acțiunile desfășu­rate, de la atractivitatea ineditul lor și, bineînțeles, sau de la contribuția fiecăruia la reu­șita celor inițiate.­­ Pe alocuri, au existat și incă mai există unele discuții in legătură cu posibilitatea u­­nei contradicții între tendința de maximă specializare a omu­lui de știință și necesitatea în­sușirii altor valori culturale sau artistice — îmi spunea ingine­rul Revent. Părerea mea este că acestea nu-și prea au rostul, dacă avem în vedere faptul că știința și arta fiind două moda­lități foarte diferite, sunt totuși două căi fundamentale de cu­noaștere a lumii și vieții.­­ Realitatea existentă la noi — și care, firește, de la zi la zi poate fi îmbunătățită — relevă din plin sterilitatea u­­nor asemenea presupuneri — intervine Mioara Tănase. Printre actualii proiectanți sunt numeroși cititori ai presei, amatori de diverse lecturi, foști membri ai formațiilor artistice școlare sau studențești care, în timpul liber, își continuă preo­cupările j există și o adevărată afluență spre cinematografie, spre terenurile de sport, spre teatru și Casa de cultură. Prin­­­­tre altele, secretarul organiza­ției, o fire foarte comunicativă, deci un interlocutor agreabil — mi-a destăinuit intenția (deo­camdată rămasă la acest sta­diu) de a constitui în cadrul in­stitutului o echipă de teatru a­­matori. Se așteaptă, după spu­sele lui, hotărîrea unanimă și... „sprijinul competent al unui a­­mic de la teatru”. De aseme­nea, mi s-a vorbit despre o po­sibilă orchestră de muzică u­­șoară, despre... echipa de fot­bal ș.a. Cu aceeași vervă, mi-a vorbit și inginerul Revent des­pre pasiunea sa pentru cea de-a șaptea artă, exprimîndu-și pă­­rerea că, deocamdată, n-au tot ce le trebuie pentru a pune bazele unui cineclub,­­ «ap­ineretul — realitate și aspirații! acesta cred a fi rapor­­­tul sub care orice efort capătă, în planul vieții de orga­­­­nizație, un sens pe deplin social, o funcție in primul t­i­nd sociala, legată de înseși sarcinile, scopul și atribuțiile or­­­­ganizației U.T.C. Potrivit in termenii cet mai exacți ai reali­­­tății dinamice, tineretul este el însuși un mediu, un imens­­ receptam­ sensibil. Survin încontinuu în datele vîrstei și ale­­ pregătirii sale schimbări succesive, transformări care-i con­­­feră, in ultimă instanță, o identitate proprie, un adine senti­­­­ment al personalității, mișcare de fapt evoluată de-a lungul­­ căreia se definesc caractere și se alcătuiesc convingeri, acțio­­­­nează plenar conștiința apartenenței la ideal, a drepturilor și­­ îndatoririlor sale. 1 Tn perimetrul virstei tinere se întretaie așadar spații și­­ timpi infiniți ai cunoașterii, orizonturi în amplă deschidere, i Căci tineretul este în ultimă instanță treapta a tuturor acu­­­­mulărilor a cunoașterii într-un ritm copleșitor de dinamic și stăruitor.­­ In acest spirit, rolul și prezenta organizației U.T.C. pot­­ fi infinit mai bine conturate, consolidate prin competenta, prin­­ capacitatea sa de observație și analiză, dinamism și acțiune organizatorică, prin forța și calitatea cu care știe să transmită și să facă larg cunoscute ideile, politica partidului, să militeze pentru însușirea și înfăptuirea lor, despre munca lor și viața de organizație 57 de destine paralele I. P. 3. Neamț. Deasupra planșetei lekita de portret ...„Greu să întîlnești o fată ca ea — îmi spunea, deunăzi, într-o discuție, V. Zavalichi, secretarul Comitetului orășe­nesc Tîrgu Neamț al U.T.C. Entuziastă, harnică și price­pută, „Veruca“ — această fată de o modestie rară, este un adevărat argint viu. In pro­­ducție­ fruntașă incontestabilă, în viața de organizație — mo­del. Sincer vă spun, noi toți ne mîndrim cu ea"... Aflînd toate acestea, ori­­cine, și pe bună dreptate, s-ar întreba­­ cine este în fond Ve­ruca ? Nimeni alta decit Eli­sabeta Lăcătușu, șefa secției de covoare plușate de la Co­operativa meșteșugărească „Arta decorativă“ din Tîrgu Neamț, o fată de vreo 22 de ani, zveltă, plină de dinamism, veșnic voioasă, aproape con­taminantă prin volubilitatea-i arhicunoscută. De loc, e din Bacău. Tot acolo, în orașul natal, a urmat cursurile șco­lii generale și cei doi ani ai școlii de artă populară. Tot acolo, în 1964, profesorii, co­legii de școală i-au arătat în­­crederea primind-o în organi­zația revoluționară de tineret. In 1968, a venit pentru pri­ma dată la Tîrgu Neamț, ca instructor artistic la Casa de Elisabeta LĂCĂTUȘU Cooperativa meșteșugărească „Arta decorativă“ Tg. Neamț, cultură. Din copilărie a fost atrasă de teatru, de dans, de artă în general. Atunci, ce caută ea la „Arta decorativă", ca șefă a unei secții de co­voare ?! — N-aș putea să vă explic — îmi spunea puțin cam ti­midă (ceea ce, cunoscîndu-i felul, parcă n-o prea aran­jează). Nici nu știu dacă îmi doream cu orice preț această meserie... Mi-am dorit însă de fiecare dată să ajung un om priceput, folositor societă­­­ții. Intr-adevăr a ajuns. Din toamna anului 1968, cînd sfi­oasă!!­, a pășit pragul halelor cu războaie, Veruca a rămas îndrăgostită pentru toată via­ța de această meserie care, după spusele ei, este cea mai frumoasă. Acum este șefă la o secție mare, deosebit de im­portantă. Adolescenta de ieri este azi o tînără utecistă, locțiitoare de secretar a unei organiza­ții mari, puternice, cu peste 270 de uteciști. Activitățile ce se desfășoară aici au făcut ca la „Arta decorativă" viața de organziație să pulseze din plin. „Buletinele informative", cursurile pe diferite teme, activitățile cultural-artistice, sportive, serile distractive sunt foarte îndrăgite, au intrat de­­finitiv în practica și obișnu­ința uteciștilor meșteșugari. In toate se simte însă din plin mîna, pasiunea și interesul Vetucăi... CEAHLAUL IUERII STAGIARI „la ui­ mit Recent, din inițiativa Comi­tetului U.T.C. — ne scrie corespondentul nostru Dumitru Dumitriu , în sala de consiliu a Uzinei de fibre sintetice Săvinești, a avut loc o interesantă și utilă întîlnire între actuala promoție de ingineri stagiari și conducerea întreprinderii. Cu această ocazie, ing. Valeriu Momanu, director în cadrul Centralei pentru fibre chimice — Săvinești, a pre­zentat un scurt istoric al acestei mari întreprinderi nemțene, referindu-se apoi pe larg la perspectivele și posi­bilitățile ei de dezvoltare. Vorbitorul a făcut totodată și cîteva recomandări privind necesitatea ridicării calificării și specializării tinerilor ingineri încă din perioada de stagiu. Cuvinte calde, semnificati­ve și pline de conținut au fost adresate noilor veniți și de către tovarășii Vladimir Mestecăneanu, locțiitorul secre­tarului comitetului de partid și Eugen Chelaru, secretarul comitetului U.T.C., care le-a urat bun sosit în mijlocul celor peste patru mii de tineri uteciști. La rîndul lor, cu aceeași hotărîre, proaspeții absolvenți și-au exprimat dorința unani­mă de a îndeplinirea participa activ la planului și a­r­gajamentului luat de con­ducerea uzinei, de a se pre­găti necontenit pentru a fi în pas cu cerințele progresu­lui tehnic. Vineri, 18 septembrie 1970 Amendamente la „o piesă de dosar“ Inlocuirea planului de mun­că cu programul de activități nu este o simplă schimbare de nume, cum greșit incă se mai înțelege în unele organizații, și are ca principal scop înlătura­rea aspectelor de formalism din conceperea și planificarea mun­cii, a tendințelor spre abstract, spre general. Programul nu tre­buie să fie o simplă piesă de dosar, „document” justi­ficativ în cazul unor even­tuale controale. El trebuie să cuprindă, pe trimes­tre, acțiunile politico-educative, cultural-artistice, distractive, sportive, și turistice, ce se im­pun a fi întreprinse cu tinerii, în funcție de cerințele și pre­ocupările lor, de specificul fie­cărei organizații. Pe alocuri, în unele organiza­ții, valoarea, conținutul progra­melor este cu mult sub cea a cerințelor actuale, ele cuprind de cele mai multe ori „obiecti­ve“ și „sarcini“ care nu o dată sa repetă de la o perioadă la alta, lăsînd cale liberă șablo­nului, unilateralității, imobilis­mului și apatiei. Alteori, pro­gramele fiind „creația“ unuia sau a doi oameni , de multe ori „ajutați* de cineva de la județ — nu reflectă îndeaproa­pe realitatea, nu țin seama de forțele, mijloacele și posibilită­țile tinerilor, de condițiile ma­teriale existente. Neajunsurile acestea, este drept nedominante, le-am întil­­nit în diversele ocazii. Ele au constituit însă tot atîtea prile­juri de învățăminte. De aceea, din dorința de a veni în spri­jinul comitetelor și birourilor organizațiilor U.T.C. privind fe­lul în care trebuie întocmite programele de activități și con­ținutul lor, redacția noastră a adresat unor secretari din ju­deț întrebările ! — Ce criterii aveți în vedere în alcătuirea programelor ! Ce cuprind ele ? Impărtășindu-și experiența, in­terlocutorii au fost unanim de părere că în procesul elaborării programelor de activități — pentru ca ele să cuprindă cu adevărat acțiuni interesante, a­­tractive — este necesară respec­tarea mai multor cerințe. EUGEN CHELARU, secreta­rul Comitetului U.T.C. de la­­ U.F.S. Săvinești ! „O înmănunchere a celor mai valoroase propuneri făcute de tineri, iată cum am conceput naiv programul de activități. Spun aceasta pentru că înainte de a-1 întocmi s-a făcut o lar­gă consultare a tinerilor, iar numeroasele propuneri, obser­vații și păreri au fost studiate și soluționate cu multă aten­ție. La baza selecției au stat două criterii : criteriul valorii adică valoarea educativă a ac­tivităților propuse și cel atrec­­­tiv — interesant. Desigur, n-au fost neglijate nici activitățile menite să vină în sprijinul îm­bogățirii cunoștințelor profe­sionale ale tinerilor. Astfel, con­cursuri de felur­i „Cine știe mai multă meserie cîștigă", „Cine cunoaște mai bine procesul teh­nologic", „Cine cunoaște mai bine protecția muncii" și altele, sunt foarte Îndrăgite. Trebuie să menționez că elaborarea programului constituie abia În­ceputul. De aceea, pentru a nu rămîne doar pe hîrtie activi­tățile trebuie transpuse și ur­mărite cu atenție în practică." VASILE LEONATU, secreta­rul Comitetului comunal U.T.G. Icușești» „Socoti că la întocmirea pro­gramului de activități trebuie să se țină seama de puterea și capacitatea mobilizatore a orga­nizației, de posibilitățile pe care ea le are de a îndeplini cu tinerii diverse acțiuni. Organizația noastră numără peste 700 de uteriști. Majorita­tea, mai bine de 408, sunt ță­rani cooperatori, 30 sunt cadre didactice, 20 salariați iar res­­tul lucrează, temporar (deci fără să fie scoși din evidență), pe diferite șantiere sau în alte locuri de muncă din Roman și chiar în alte localități. De acest considerent și de la posi­la­bilitățile practice pe care le a­­vem am stabilit și obiectivele din programele de activități tocmai pentru ca în ele tinerii să afle răspuns la multe din problemele ce-i preocupă și-i frămîntă. Cum era și firesc, am ales și prevăzut activități care să vizeze o sferă largă de in­terese și să stimuleze dorința tuturor tinerilor de a fi părtași atît la pregătirea, cît și la des­fășurarea lor : concursuri spor­tive interesante, manifestări cul­­tural-artistice în aer liber, ac­țiuni de muncă voluntar-patri­­otică, excursii ș a.“. MIHAI LATEȘ, secretarul Comitetului comunal U.T.C. In­­pilați­i „In ce ne privește­ în întoc­mirea programelor de activi­­tăți, am pornit de la realitățile comunei noastre, de la propune­rile exprimate de tineri. Pe lingă problemele muncii organi­zatorice, programul cuprinde acțiuni politice, cultural-educa­tive și sportive, la organizarea cărora am urmărit să atragem un număr ci­ mai mare de ti­neri. Printre activitățile care au stîrnit un viu interes, men­ționez I acțiuni de muncă volun­­tar-patriotică, manifestări cul­­tural-artistice, seri distractive care, de fapt, sînt cele mai aș­teptate“... Ideile cuprinse nu epuizează însă criteriile care trebuie să stea la baza alcătuirii progra­melor, iar cele relatate nu pot fi luate drept rețete. Larga con­­sultare a uteciștilor, pricepe­rea, inițiativa și fantezia crea­toare sunt căi sigure care duc indubitabil la creșterea conținu­tului muncii educative cu tine­retul. Pagină realizată de M. CIUBOTARU Foto : C. SCARLAT sehiță de partret Zilele trecute, în biroul in­­ginerului Arnăutu, secreta­rul comitetului de partid de la întreprinderea mecanică „Ceahlăul” din Piatra Neamț am cunoscut un tînăr. Un tînăr brunet, roșu la față și bine legat. Să fi avut vreo 27—28 de ani. Am aflat că-l secretarul comitetului UTG , comunistul Ion Ciobanu, con­trolor tehnic de calitate la recepție-produse finite. — Un băiat energic, cu­viincios și Dincenut, bun me­seriaș — mi-a scus, obser­­vîndu-mi privirile întrebă­toare. Inginerul Arnăut. Altfel nici nu se putea din moment ce în decursul celor 6 ani de cînd este în între­­prindere, a fost promovat în mai multe munci de răspun­dere atît în activitatea pro­fesională cît și în cea poli­tică și obștească. ...Cînd în 1964, după lăsa­rea la vatră, e venit pentru prima dată aici, Ionică, orîs­­lea familiei Ciobanu. — a fost profund impresionat de os­pitalitatea, de căldura cu care a fost întîmpinat de noii săi tovarăși. Și tot aici în secție la tîmplărie meta­lică — a simțit încă din pri­mele zile, mai mult ca oricînd o atracție deosebită față de meseria de lăcătuș pe care o învățase, înainte de a pleca militar, la schela Arini (C.E . L. Piatra Neamț) . Mi-a plăcut întotdeauna munca. Poate că datorită faptului că am trăit într-o fa­milie grea­ de muncitori fo­restieri. Poate și pentru că am cunoscut-o încă de mic copil. Dar aici, la I.M. „Ceah­­lău" în această atmosferă cal­dă parcă, nu știm cum, to­tul este mai cu spor... Spornică-i și munca sa. B*a întreținere­i la Forjă, acum la Recepție — produse finite, ca lăcătuș mecanic sau con­trolor de calitate. Ionică a căutat de fiecare dată să fo­losească cu eficiență orice oră orice mințit. Nu-i plac leneșii chiulanați și nici cei care dezarmează în fața primelor greutăți, în pro­ducție , unde în mîi­­nile lui fac ultima „es­cală“, înainte de a pleca spre diversi beneficiari, sute și sute de produse s în viața de organizație — unde, de fie­care dată, îndrumă, ajută și coordonează efectiv activita­tea celor 230 de uteciști, cu­­prinsi In sase organizații subordonate comitetului al cărui secretar este i­­n via­ța de familie , unde și aici timpul se împarte din nou ț pentru Monica, fetita sa, si pentru... vînătoare. Ion CIOBANU, Intreprinderea mecanică Piatra Neamț, l

Next