Clopotul, octombrie-decembrie 1969 (Anul 25, nr. 2633-2711)

1969-10-19 / nr. 2649

4 pagini 30 bani Anul XXVI nr. 2649 duminică 19 octombrie 1969 ® î ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BOTOȘANI AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Este cunoscut de oricine că zilele acestea sînt hotărîtoare pentru strînsul recoltei. Se cer eforturi mari din partea tuturor cooperatorilor, a me­canizatorilor, pentru termina­rea grabnică a lucrărilor a­­gricole de toamnă. In acest a­­notimp al hărniciei, cînd fie­care clipă este prețioasă, în numeroase cooperative agri­cole se lucrează zi și noapte la transportul recoltei de pe cîmp. Ultimele zile cunosc ritmuri superioare desfășurării lucrărilor de sezon. La Fru­mușica, cîmpul era plin de oameni și mijloace de tran­­spo unii desfăcau porumbul, alții recoltau sfecla de zahăr, culegeau strugurii și legume­le de pe ultimele suprafețe. — Recoltatul porumbului de pe cele 822 ha, s-a termi­nat — ne spunea Petru Ma­nea, președintele cooperativei agricole. Acum toate forțele le-am mobilizat la desfăcat și la eliberarea terenului. Pînă acum porumbul a fost desfă­­cut de pe 250 ha. și 541 tone au fost depozitate în pătule. Azi lucrează peste 1200 co­operatori la desfăcat și pînă-n seară vom mai depozita încă 100 de tone de porumb. Pe terenul eliberat 13 tractoare execută arături adînci de toamnă. Așadar, cine știe să-și or­ganizeze munca, să antreneze pe toți cooperatorii la lucru în frunte cu membrii consi­liului de conducere și briga­dierii, obține rezultate bune. S-ar putea evidenția sute de țărani cooperatori care zi și noapte muncesc neobosit la strînsul recoltei. Cele mai bu­ne rezultate la Frumușica le-au obținut cooperatori din brigăzile conduse de Gheor­­ghe Dăscălescu și Gheorghe Petraș. Se pot spune lucruri bune și despre cooperatorii din Pră­­­jeni care participă în număr mare la lucru în această pe­rioadă, cînd prezenta lor este atît de solicitată. Sfecla de zahăr se recoltează de pe ul­timele suprafețe, atelajele au transportat porumbul de pe mai mult de 100 de ha., iar cooperatorii zoresc desfăcatul. 310 tone de porumb au fost puse în pătule. Remediind din mers unele neajunsuri, forța de lucru es­te mai bine folosită și la co­operativa agricolă din mînzi , din cele 770 ha. Flă­­cît au cu porumb, au cărat pro­ducția de pe 500 ha. la alți. Dar, așa cum ne relata ing. agronom Constantin Bîrleanu, consiliul de conducere n-a reușit să organizeze munca în așa fel ca toată lumea să iasă la lucru, pe ogoare. Unii bri­gadieri nu respectă planifi­carea muncii, se „îmbolnă­vesc“ peste noapte (dacă n-ar fi țuică, oamenii ar fi sănă­toși !) și lipsesc de la muncă. Participarea cooperatorilor la lucru este foarte slabă în bri­găzile conduse de Petru Ște­­fănucă și Ovidiu Sauciuc. A­­cești brigadieri zic cum­ spr­e' președintele și după ce­ ies din sediul cooperativei agrico- ÎN ACESTE ZILE SE CER EFORTURI MAXIME LA STRÎNSUL RECOLTEI • Gospodarii depozitează porumbul în pătule • Pînă cînd mijloacele de tran­sport vor umbla aiurea pe toate dru­murile? • Motivul cu lipsa brațelor de muncă este fals. Prin sate, oamenii lip­sesc timpul • Cooperatorii fac... coadă la pește în loc să lucreze • Primarul stă la bufet ce se duc acasă în loc să dis­cute cu cooperatorii, să-i an­treneze la lucru. Iată de ce pînă joi mai erau de recoltat 44 ha. cu sfeclă de zahăr porumbul desfăcut de pe nu­și­mai 10 ha. Președintele co­operativei agricole, Ioan Bor­­deianu, ar trebui să manifeste mai multă exigență față de brigadierii care nu-și fac da­toria. La sediul cooperativei a­­gricole Nicolae Bălcescu în primele ore ale dimineții domnea o liniște deplină. Ma­joritatea birourilor erau în­cuiate. Se crea impresia că I. GAVRIL (Continuare in pagina a III-a) Zilnic, sute de tone de sfeclă iau drumul bazelor de recepție Fotografia: I. NEGREA UN MIJLOC IMPORTANT DE SPORIRE A PRODUCȚIEI COOPERAREA INTRE ÎNTREPRINDERI Paralel cu concentrarea pra­­cției, Directivele celui de-al Iea Congres al Partidului munist Român au subliniat cesitatea îmbunătățirii pro­­prii, adincirea specializării deprinderilor și dezvoltarea baze științifice a relațiilor cooperare între întreprin­­zi. Cooperării în construcția mașini i-au fost aduse în­­imii ani substanțiale îmbu­­tățiri printre care perfec­­tuarea metodologiei de pra­­ticare și cointeresare a­­ în­­­prinderilor în îndeplinirea termen a programelor și atractelor de cooperare, adamentarea științifică roinilor, iar prin centralele a­dustriale care organizează ecializarea și cooperarea în­­­prinderilor, s-a creat orga­­n­ de conducere a eforturi­­i tehnico - economice ale li­nelor componente. Creșterea substanțială an­che­t a planului de producție (în 69, aproape dublu față de 65), diversificarea acestuia, reprofilarea Uzinei de repara­ții Botoșani din uzină repara­toare de motoare și tractoare în uzină constructoare de uti­laje — ca activitate de bază —a ridicat problema coope­rării în producție cu alte în­treprinderi, la nivelul unor stringente cerințe. Incepînd cu anul 1968, uzina noastră și-a dezvoltat mult relațiile de cooperare, creîndu-se pe a­­ceastă bază posibilitatea obți­nerii de producții suplimen­tare. E suficient să ilustrăm acest exemplu prin cele 60 de km de conducte pentru iriga­ții în valoare de aproape 4 milioane lei, executate supli­mentar în 1968, cu același vo­lum de mijloace fixe. Reali­zarea acestor conducte în­­tr-un ritm rapid și de bună calitate s-a făcut în colabora­re cu Uzinele de reparații Cluj, Sibiu, Dudești - Ciop­lea și Tecuci care ne-au li­vrat unele piese componente cum ar fi­: cuplajele rapide, inelele, capetele înfundate, furtunurile de refulare și ra­mificațiile duble. Sporirea sarcinilor de plan pe anul 1969 ale uzinei noastre și diversificarea acestora a impus mărirea numărului de cooperări și a volumului pro­ducției realizate pe această ca­le. Dacă , în anul trecut în a­­fară de uzinele de reparații singurul nostru colaborator era I. M. I. L. Rădăuți cu care am contractat realizarea unui număr de 650 buncăre pentru mașina de sfărîmat îngrășăminte chimi­ce în valoare de 662 mii lei, în acest an întreprinderea respectivă ne furnizează 18 re­pere, valoarea contractului de­pășind 2 milioane lei. A spo­rit considerabil volumul lu­crărilor în cooperare cu cele­lalte uzine de reparații din GHEORGHE MOROȘANU economist, Uzina de reparații Botoșani (Continuare in pagina a III-a) rognoza Pentru zilele de 20, 21, și 22 octombrie a.c., se prevede vreme schimbă­toare, cu cerul temporar noros. Vor cădea ploi slabe. Minimele vor fi cuprinse între 2 și grade, iar maximele în­­­tre 15 și 18 grade. La Uzina de reparații din Bo­toșani se execută în prezent ul­timele tipuri de utilaje destinate exportului in cadrul obligațiilor întreprinderii pentru acest an și anume : băi pentru probat ca­mere, bancuri pentru turnat mastic, bancuri de lucru și jan­te de ventilație etc. Termenul de executare a acestor comenzi, lansate în fabricație, este 1 no­iembrie a.c. Fină la 15 noiem­brie, Uzina de reparații iși va achita in întregime obligațiile contractuale pentru export la fabricația de piese și utilaje. Colectivul de specialiști din întreprindere se preocupă in a­­ceasta perioadă de pregătirea producției pentru anul viitor. Pe lângă cele 100 sortimente noi de piese pentru tractoare din import ce se vor produce in 1970, în planul de producție al uzinei au fost înscrise utilaje și instalații noi cerute peste ho­tare, îndeosebi în Grecia și Iran, printre care : boxe pentru uscarea vițeilor, standuri pentru tratamente, instalații pentru imo­bilizarea animalelor etc. Clopotul literar­artistic i r PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI­VA I Redacția și administrația s Botoșani Calea Națională nr 261 Telefoane i Redactor șef — 1328 Redactor șef adjunct — 1725 Secretariatul de redacție — 1075 Secțiile economica și culturală — 1487 Secțiile viata de partid și construcții de stat — 1106 Secțiile informații și scrisori — 1217 Ad­minid­ratin — 1372 VIZITA TOVARĂȘILOR NICOLAE CEAUȘESCU ȘI ION GHEORGHE MAURER IN INDIA BOMBAY 18. Trimișii spe­ciali Agerpres, Nicolae Iones­­cu și Paul Finanțu, transmit : Ultima zi a vizitei oaspeților români în India a prilejuit o nouă și puternică manifestare a sentimentelor de prietenie care unesc cele două popoare, a dorinței lor de a se cunoaș­te mai bine, de a contribui la consolidarea unui climat inter­național de pace și înțelegere. Sîmbătă dimineața, preșe­dintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și tovară­șa Elena Ceaușescu, președin­tele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, și tovarășa Elena Maurer, însoțiți de Cor­­neliu Mănescu, ministrul afa­­cerilor externe. Cornel Burti­că, ministrul comerțului exte­rior, și de alte persoane ofi­ciale, au părăsit orașul Ban­galore, plecînd spre Bombay. Pe aeroportul capitalei sta­tului Mysore, împodobit, ca și în ziua sosirii, cu drapelele de stat ale celor două țări, oas­peții români au fost conduși de guvernatorul Samanath Lyer, cu soția, și de primul ministru al guvernului local, Pau­l Wee­­lendra. Erau, de asemenea, prezenți, pentru a-și lua rămas bun de la oaspeți, membri ai guvernu­lui local și ai Consiliului Mu­nicipal al orașului Bangalore, generali și ofițeri superiori ai forțelor­ armate indiene. Oaspe­ților le sunt oferite ghirlande de flori. Au fost intonate imnurile de stat ale României și Indiei. După ce a trecut în revistă garda de onoare aliniată pe aeroport, președintele Consi­liului de Stat și-a luat un căl­duros rămas bun de la oficia­litățile indiene. La capătul unui zbor de o oră și 40 de minute, avionul special cu care călătoresc conducătorii de stat români aterizează la Bombay. Orașul portuar Bombay, al doilea ca mărime din Indiei (4.660.000 de locuitori) și prin­tre cele mai mari din lume, este capitala statului Maha­rashtra. Situat pe țărmul vestic al Indiei, Bombay-ul este as­tăzi, ca și în trecut, una din porțile maritime principale ale țării. Prin Bombay ia drumul străinătății cea mai mare par­te a produselor de export din jumătatea de vest a Indiei, el primind, totodată, majoritatea mărfurilor importate de India din țările Europei și Africii, cu La ora 10:00 avionul special care au călătorit de la Bangalore conducătorii statu­lui român și persoanele ofi­ciale care îi însoțesc aterizea­ză pe aeroportul din Bom­bay. Domnește aici, ca pretu­tindeni unde au sosit oaspeții români, o atmosferă sărbăto­rească. Drapelele de stat ale României și Indiei împodobesc clădirea principală a aerogă­rii. La coborîrea din avion, pre­ședintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, cu soția, și președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, cu soția, sînt întîmpinați de guvernatorul statului Maha­rashtra, P. V. Cherian, cu so­ția, și de D. S. Desai, locțiitor al primului ministru al guver­nului local. Oaspeților români le sunt prezentați apoi membrii guvernului statului Maharash­tra și alte personalități ale vieții publice. După ceremonia trecerii în revistă a gărzii de onoare și a intonării imnurilor de stat ale celor două țări, conducătorii români se în­dreaptă spre palatul guverna­torului, reședința pusă la dis­poziția lor în timpul vizitei la Bombay. In cursul după - amiezii, to­varășii Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, precum și persoanele oficiale care îi însoțesc au făcut o vizită la centrul de cercetări atomice de la Trombay, care poartă nu­mele renumitului savant ato­mist indian Bhabha. Coloana mașinilor oficiale străbate principalele bulevarde ale Bombay-ului. Orașul pare un adevărat furnicar de oa­meni. Blocurile înalte de 15— 20 de etaje, multitudinea firme­lor comerciale, agitația portu­lui, aglomerația străzilor, ac­centuată de goana șirurilor neîntrerupte de automobile, im­primă Bombay-ului o atmosfe­ră caracteristică marilor me­tropole. Ritmului trepidant „clasic“ al acestui oraș i se adaugă în prezent, vizibil, un ritm nou, salutar — acela al progresu­lui. De-a lungul străzilor, pe măsură ce coloana mașinilor oficiale se apropie de perife­riile orașului, pot fi văzute nu­meroase șantiere și blocuri noi de locuințe care iau treptat lo­cul cocioabelor, care constituie peisajul caracteristic al cartie­relor mărginașe ale orașelor indiene. Succesele înregistrate de po­porul indian în efortul de înlă­turare a sechelelor lăsate pe trupul țării de îndelungata do­minație colonială sunt eviden­te. O mărturie în acest sens stau și numeroasele întreprin­deri industriale moderne din suburbia Trombay : rafinării, uzine chimice, centrala termo­electrică etc. Tot aici se află și centrul de cercetări atomi­ce „Bhabha“. Oaspeții români sînt întîmpi­nați la acest institut de pre­ședintele comisiei pentru ener­gia atomică a Indiei, dr. V. Sa­­rabhai, și de directorul centru­lui de cercetări, H. N. Sethna. Gazdele prezintă conducă­torilor de stat români diferite aspecte din activitatea aces­tui modern complex de cerce­tări științifice, înființat și con­dus mulți ani de savantul al cărui nume îl poartă, centrul de cercetări atomice desfă­șoară o complexă activitate vizînd aplicarea energiei nu­cleare în scopuri pașnice, e­­fectuează cercetări fundamen­tale și cercetări concrete, cu­­prinzînd o sferă vastă de a­­plicări în fizică, chimie, bio­chimie, medicină etc. Un rol de importanță națională re­vine acestui centru în dome­niul pregătirii de cadre de specialiști necesari aplicării în economia națională a ener­giei atomice. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România și președintele Con­siliului de Miniștri vizitează apoi cîteva secții ale institu­tului, printre care unul din cele trei reactoare nucleare aflate aici în funcțiune și cen­trul de comandă al acestuia, primind explicații detaliate despre actualele preocupări ale oamenilor de știință — atomiști din India. Esența a­­cestor preocupări este, în cîte­va cuvinte, punerea în slujba poporului și dezvoltării țării a cuceririlor celor mai noi ale științei și tehnicii, avantajelor folosirii energiei nucleare în scopuri pașnice. Șeful statului român s-a în­treținut apoi îndelung cu gaz­dele, s-a interesat de diferite aspecte ale activității acestui centru, felicitîndu-i pe toți cei care lucrează aici pentru re­zultatele obținute. Seara, la Palatul „Raj Bha­­van“ din Bombay, guvernato­rul statului Maharashtra, dr. P. V. Cherian, și soția sa, au oferit un dineu în onoarea președintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și a tovarășei Elena Ceaușes­cu. La dineu au luat parte pre­ședintele Consiliului de Miniș­tri, Ion Gheorghe Maurer, cu soția, Corneliu Mănescu, mi­nistrul afacerilor externe, Cor­nel Burtică, ministrul comer­țului exterior, Petre Tănăsie, ambasadorul României la Delhi, și alte persoane oficia­le române. Au participat, de asemenea, D. S. Desai, locțiitor a­l primu­lui ministru al statului Maha­rashtra, alți membri ai guver­nului local, primarul orașului Bombay, J. R. Joshi, membri ai Consiliului municipal, perso­nalități ale vieții artistice și culturale, oameni de știință. Dineul s-a desfășurat într-o atmosferă de caldă prietenie. Președintele Nicolae Ceaușes­cu și guvernatorul P. V. Che­rian au toastat pentru dezvol­tarea continuă a relațiilor mul­tilaterale dintre cele două sta­te, pentru prietenia dintre po­poarele român și indian, în să­nătatea celor prezenți. Oaspeților le-a fost prezen­tat în încheiere un pitoresc spectacol de muzică și dan­suri indiene care au evocat sugestiv multe din tradițiile și obiceiurile populației din a­­ceastă parte a țării. Vizita președintelui Consi­liului de Stat al Republicii So­cialiste România, Nicolae Ceaușescu, cu soția, și a pre­ședintelui Consiliului de Mi­niștri, Ion Gheorghe Maurer, cu soția, s-a încheiat. Dumini­că dimineața, oaspeții români vor părăsi ospitalierul pămînt al Indiei, plecînd­ spre patrie. Convorbirile oficiale dintre conducătorii celor două țări, prilejuite de această vizită, importantele acorduri încheia­te, primirea extrem de caldă făcută oaspeților români atît de înaltele oficialități indiene cît și de populația acestei țări ilustrează succesul deplin al vizitei. Vizita a oferit posibilitatea unei mai bune cunoașteri între cele două țări, a contribuit la dezvoltarea relațiilor de coo­perare multilaterală, la con­solidarea sentimentelor reci­proce de prietenie care unesc popoarele român și indian. Statornicirea unor raporturi de înțelegere și colaborare în­tre state — bazate pe princi­piile sacre ale respecării in­dependenței și suveranității naționale, neamestecului în treburile interne, egalității drepturi și avantajului recl­în proc — constituie garanția pentru asigurarea unui climat internațional propice consoli­dării păcii și securității în lume. Cînd îi văd, mi se ridică părul măciucă — și-n asemenea clipe simt că trebuie să fug cît mai departe, ca din fața unei mari primejdii. Tabloul este cu adevărat de groa­ză, și dacă întîi am zîmbit cînd un coleg l-a taxat astfel, acum îi dau perfectă dreptate. Fiindcă specta­colul se înfiripă cu iuțeală de mo­limă, și numai un sistem nervos perfect­­ echilibrat îi poate rezista, dar și atunci sub rezerva actului protestatar, întîi se vede — ori apare —­ un singur „morar“ , de obicei plicti­sit, cu nelipsita țigară emanînd un caiet suplu de fum dintre degetele întredeschise cu o elegantă negli­jență. Stă și privește lumea și o judecă prin pleoapele leneș clipin­­de, undeva pe o terasă, undeva în­tr-o sală de club sau în parc, în­­cununîndu-și meditația cu maxime și ziceri nerostite, jignitoare doar după nuanța critică a privirilor. Ca la un semn magic, individul se a­­gită și gesticulează în direcția ne­antului absolut ; veste că și-a vă­zut confratele de profesie și-l chea­mă cu disperare la locul de aduna­re. încet, încet, mărgică șerpească se înfiripă : ",C­e mai faci ?" — re­petat pînă la obsesie, pînă se rea­lizează plenul „morarilor“. Cafelele urmează coniacului drămuit în mă­suri mici, de „50 cu apă", apoi in­vers, prin pînza deasă a fumului. Am crezut întîi că ar fi vorba de firești relaxări ale unor oameni ca­re au muncit și-și orînduiesc cum cred de cuviință timpul liber. Dar am rămas stupefiat descoperind că nu era nici un timp liber, era timpul prețios al producției, al muncii cu brațele, sau al gîndirii necesare într-un domeniu ori altul. M-am mirat descoperind de aseme­nea că mulți sunt „oameni de cul­tură", că intră frecvent și ies, cu treburi, la unele instituții prin dreptul cărora îmi încetineam tot­deauna pașii, cu sincer respect și neprefăcută emoție. Dar nu este numai asta. Alteori indivizii se pornesc la taifas în birou, ori la tejgheaua magazinului. Stai la rînd, disciplinat și civilizat, și vînzătorii își spun anecdote. Moara de vînt macină, încerci să te concentrezi pînă la limită, aplecat asupra unei coli de hîrtie, și colegul simpatic de birou își cheamă de undeva partenerii întru un­or­ărit, se dispun concentric și-ncep să schimbe im­presii despre problemele existențiale ale universului. Moara de vînt ma­cină. .. Dacă n-ar fi autentică, încheierea acestor rînduri s-ar putea interpreta ca o speculație gazetărească. Vreau să spun că, recent, mi-am procurat un ceas cu cuc, nu e o glumă, ve­cinii mei îl aud zi și noapte și pot confirma veridicitatea faptului. Re­cunosc, mi --am dorit de multă vreme, urmărit de o imagine tul­burătoare din anii copilăriei, și-n ziua în care l-am instalat am fost puțin nostalgic și mi-am îngăduit să-l privesc și să-l ascult cu nesaț, realizînd un intim echilibru între visare și realitatea imediată. Dar foarte curînd m-am speriat. Cu o regularitate drăcească, pasărea mi­că iese din colivia ceasului și-mi cîntă jumătățile de oră, iar pen­dula bate sonor orele pline. Să mă ierte oamenii înaintați în vîrstă, dar nu aș putea suporta la bătrînețe o asemenea mașinărie în casă , fi­indcă fiecare sunet, fiecare tic-tac mi-ar arăta limpede drumul fără întoarcere. Dar mă consider tînăr încă și cred că mai am multe tre­buri de înfăptuit. Deschid o carte, abia izbutesc să intru în prefață, și aud avertismentul : cu­ cu­m Grăbeș­­te-te, a trecut jumătate de ceas... Aproape contaminat de înșelătoarea ispită a morilor de vînt, mă temeam că am să urăsc pasărea cîntătoare. Dar nu, am îndrăgit cucul. Il res­pect și mi se pare mereu că de cînd îl ara sínt mai harnic, că am intrat într-o palpabilă competiție cu mine însumi, avînd timpul în postură de suprem judecător. Un judecător a­­tît de imparțial și de sever . Firește, împotriva „morarilor” nu se pot emite nici decizii, nici legi. E o chestiune imponderabilă, vi­­zînd mai înainte de toate eu-ul fie­căruia, imposibil de sancționat în dimensiunile lui abisale. Pentru a­­semenea oameni, o zi tăiată din leafă sau o mustrare scrisă din partea directorului înseamnă înde­obște, puțin, sau aproape nimic. Dar mulți dintre ei simt, totuși, ce­va. Pentru aceștia din urmă am re­latat un episod intim al meu, cu riscul de a întîmpina zîmbete per­­fid­ ironice, dar care prea puțin mă ating. Sunt unul care prețuiește timpul, și tot ce am spus este spus cu maximă sin­eritate, într-un mo­ment de obsesie temporală. Cine poate să înțeleagă asta, m-aș bucu­ra să cîștige ceva. ALEXEI RUDEANU MORILE DE VÎNT t

Next