Clopotul, aprilie-iunie 1970 (Anul 26, nr. 2786-2861)

1970-05-30 / nr. 2835

t CLOPOTUL • PAGINA 2 BUCECEA Obiectivul 1 - reînsămînțarea culturilor compromise Amplă desfășurare de forțe la întreținerea culturilor Cîmpurile slobosesc ape. Pe scocurile șoselelor, pe răzoare, pe canalele proaspăt săpate, chiar și pe unde n-a mai plouat de 3—4 zile, apa se scurge un fir subțire dar constant. Indîr­­jiți oamenii, cu sapele, cu plu­gurile, cu tractoarele, izbutesc să pună in pămint boabe pentru această germinație tîrzie. La o cumpănă de ape discutăm cu inginera Coca Morcov de la co­operativa agricolă Bucecea. — Au fost inundate 300 ha. Acum apele s-au mai scurs. Le-am ajutat să se scurgă. Mai sunt vreo 170 hectare pe care apa mai băltește. Constantin Tucă, Constantin Bejenaru, alți cooperatori au săpat canale... Apa a afectat in primul rînd culturile din sistemul de irigații. Trupul acesta de 30 hectare, la marginea căruia purtăm discu­ția, era semănat cu sfeclă, în­grășat cu 30 tone gunoi, cu 300 kg superfosfat și complexe — după cum se prezintă și porțiu­nile aflate ceva mai sus și care n-au avut de suferit din pricina inundațiilor — promitea cu cit­­va timp in urmă o producție de 30.000 — 32.000 kg la hectar. Cultura fusese în parte și pră­șită. S-au consumat 150—200 norme. Acum sfecla s-a îngăl­benit și de fapt se prezintă ca o floare ruptă de tulpina ei și pusă intr-un pahar cu apă. Ră­dăcinile s-au mortificat. Și pe alte culturi apa bălteș­te. Unitatea a fost printre frun­tașele la insămințari ale jude­țului, încheind lucrările încă înainte de 1 mai. Acum Insă trebuie luate o bună parte din lucrări de la capăt. Și coope­ratorii, mecanizatorii, toți care lucrează tn această cooperativă privesc lucrurile cu matură răs­pundere. Știu că paguba ce li s-a adus lor este infimă, pe lân­gă ceea ce au avut de suferit unitățile din alte părți ale țării. Aceasta îi îndîrjește. Intîi au reînceput lucrul pe cele 13 ha lucerna nouă. Plan­tele au pierit acolo asfixiate sub apă. Acum au arat locul iar din urmă seamănă plante de nutreț. Tot pe porțiuni, cu dis­cul sau cu plugul — după cum dictează terenul — s-a trecut la intors sfecla pe 26 ha și po­rumbul pe 13 ha. Suprafețele respective se insămințează cu aceleași culturi, doar că densi­tatea de boabe încorporate în sol va fi mai mare. Sămînța e asigurată. Au și îngrășăminte chimice care să suplinească parte din pierderile ce le-au su­­­­erit ogoarele prin spălarea stra­tului fertil. Pe 118 ha cu griu și orz, — greu afectate — încă nu se poate intra la lucru. Nici canalele nu sunt de vreun fo­los pentru că terenul este fără scurgere iar practicarea lor ar conduce la scoaterea din folo­sință a unei importante suprafe­țe. In schimb soarele zvîntă noi și noi porțiuni. Aici lucrul va în­cepe din margini, cite un pic, cite un pic, — dar susținut — astfel ca nici o palmă de pă­­mînt care poate să producă ce­va anul acesta să nu rămînă neîntrebuințată. Cimpurile neafectate de inun­dație iți dau un sentiment toni­fiant. Sute de cooperatoare și co­operatori — mai mulți ca ori­cind — mînuiesc cu vrednicie sapele. Floarea-soarelui — 100 ha — este prășită mecanic și manual aproape peste tot. Sfe­cla — au mai rămas în cultu­ră 110 ha — este prășită foarte mulți cooperatori lucrea­și­ză la rărit. Alții zoresc cu pră­­șitul celor 335 ha de porumb, alții privesc inul (75 ha) și în­dată se vor apuca și de alte treburi presante. Brigada lui I­­lie Zaharia, se află in frunte — ne preciza Inginera — și-i vine greu să-i înșire pe toți cei care, răspunzind chemării partidului, răspunzind propriilor lor năzuin­țe, se alătură uniți întregii na­țiuni in efortul de a reface tot ce stihiile naturii au distrus, pentru a compensa din pagube­le ce s-au produs în alte zone ale țârii. • COOPERATIVELE AGRICOLE DE PRO­DUCȚIE vin în ajutorul sinistraților cu 112.000 kg griu, 185.000 kg porumb, 62.000 kg cartofi, 9 000 kg fasole, precum și alte produse. De asemenea, pun la îndemâna unor unități similare sinistrate 35 atelaje, 76 animale de muncă, precum și un mare din nou de liniște. O liniște bine meritată după o zi de mun­că intensă, o liniște necesară o­­dihnei și reconfortării. La se­diul cooperativei se discută ci­fre de producție, se fac pla­nuri de activitate pentru a doua zi. Discuția se înfiripă repede și luă sfîrșit curind. Doi brigadieri, Gh. Dimache și C. Pricop își prezentară realizările de ultimă oră. Inginerul Constantin Banu, șef de fermă,­­ calcula produc­ția de lapte, domeniu în care depășirile de plan sînt remarca­bile ; producția medie în aces­te zile a ajuns pînă la 10 litri lapte pe vacă mulgătoare. Do­­cumentîndu-se după cîteva gra­fice, președintele cooperativei, Petre Alupoaie, raportează con­siliului de conducere stadiul e­­xact al lucrărilor. Toată supra­fața de mac și floarea-soarelui este prășită în întregime, iar sfecla de zahăr urma să se ter­mine de prășit a doua zi. A­­proape jumătate din cele 80 ha cu lucernă erau cosite ma­ număr de animale de prăsită și pentru producție. In total, valoarea produselor in natură acordate sub formă de ajutor zone­lor sinistrate, din partea cooperativelor a­­gricole din județ, se ridică la 1.751.000 lei. De asemenea, ele acordă 750.000 lei in numerar. Membri cooperatori de la C.A.P. Vorniceni execu­ted prima prășită la po­rumb PAGUBELE SUFERITE DE ECOMOMIA ȚÂRII FIIND MARI, SE CERE CA ELE SĂ FIE COMPENSATE PRIM OBȚINEREA, ÎN ACEST AN, A UNOR RECOLTE SPORITE LA HECTAR BĂ­TĂU­L PENTRU ASIGURAREA RECOLTEI în această perioadă este nevoie să participe la muncă pe ogoare întreaga masă de cooperatori Să se facă totul pentru a se obține recoltă de pe fiecare palmă de pămint VIRFU C ■ Eroism? Nu. E ceva obișnuit ■ Toți pentru toți A vorbi astăzi de eroism e un lucru simplu. Condițiile excep­ționale au dat prilejul multor oameni să-și evidențieze abnega­ția, atașamentul față de socie­tatea noastră. Incit despre fapte care altă dată, in condiții norma­le, s-ar fi vorbit ca despre ceva extraordinar, auzim acum istori­­sindu-se cu un firesc cumplit de obișnuit. Aici, la Vîrfu Cîmpului, cind stihiile s-au dezlănțuit, oa­menii erau pregătiți nu numai psihic, ci își luaseră și precau­țiile necesare ca să apere avu­tul in pericol. — Pe baza a ceea ce am pă­țit anul trecut, — ne declara Octav Porfireanu, secretarul co­mitetului comunal de partid — am acționat operativ. Toate a­­nimalele au fost evacuate de pe lunca Siretului iar populația a fost alarmată. Dar, in asemenea momente, e­­xistă și întîmplări care fac ca un bun sau altul, pierdut din vede­re pentru moment sau din cau­ză că pur și simplu stihiile co­pleșesc puterile oamenilor, să nu poată fi salvate la timp. Ase­menea cazuri s-au petrecut și aici. Dumitru Țucă, șeful secției de mecanizare, participant el însuși la salvarea unor bunuri, ne-a povestit cum în balastie­ră au rămas citeva camioane în mocirlă, o motopompă pentru irigații se afla undeva pe malul Siretului, o junincă rămăsese de turmă intr-un colț de imaș inun­dabil. Anunțat în grabă, s-a de­plasat tractoristul Dumitru Huțu și cu mecanicul de întreținere, au urcat juninca In remorcă, smulgînd-o din calea apelor răz­vrătite. Gheorghe Puiu și Vasile Cocriș au scos cu tractoarele din balastieră autocamioanele, ca­re, cu pâmântul înmuiat sub roți, riscau să rămînă îngropate în mizgă pină la trecerea viiturii. Tot Gheorghe Puiu a scos mo­torul de la irigații, ce se afla amplasat la locul de unde tre­buia să pompeze apa pe ogoare. „A nu ceda nimic apelor" era sădit în inimi, nu mai era la ora aceea o cerință oarecare. Și to­tuși, apa și-a luat „cota“ ei. A­­proape 150 de ha au fost inun­date. Pe cei care au salvat cu curaj atîtea bunuri în zilele ace­lea, nu i-am întilnit acum istori­­sindu-și întîmplările. Se aflau în cîmp, muncind pentru a însămîn­­ța totul cit mai repede. La „Bo­nul mic" și in „Bahna Magherii“ au deschis cu plugurile canale să se scurgă apele. Pe 40 ha lu­crau la pregătit terenul cu poli­­discul pentru a semăna sfeclă... — Unde a fost nevoie, toți am mers, îmi spunea șeful secției de mecanizare, cind l-am rugat să remarce activitatea cîtorva dintre tovarășii săi de muncă. De fapt in această unitate re­zidă trăinicia și statornicia popo­rului nostru, întreaga sa dăruire pentru aceste păminturi. In a­­ceastă unitate de voință și de acțiune. • ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT, pe lingă an­gajamentul inițial de depășire a planului, cu 1,9 miloane lei, și-au asumat răspunderea ca pină la sfirșitul anului să de­pășească planul producției globale și marfă cu incă 2,5 mi­lioane lei. Vor fi livrate peste plan 635.000 kg cereale, 700.000 kg cartofi, 200.000 kg soia, și 100.000 kg carne. DURNEȘTI ■ Satul e gol, sătenii se află pe cîmp ■ Bătălia prășitului e fun­damentală pentru producție Conturîndu-și profilul pe cî­teva povirnișuri, Durneștii, sat de reședință comunală, se pre­zintă chiar de la prima vedere ca o localitate cu buni gospo­dari. Casele noi, frumos îngriji­te, clădirile social - administra­tive ce s-au ridicat recent, lumi­na electrică, curățenia ulițelor, toate sunt fapte și aspecte con­vingătoare ale vieții acestui sat intrat în pulsul transformărilor contemporane. Am poposit la Durnești într-o după - amiază însorită și timp ce casele și ulițele se scăf­în­dau în lumină In sat cu greu puteai intilni vreun om. „In sat, la ora actuală îi puteți găsi doar pe cei mai vi­rstnici locui­tori sau pe copii. In rest cu toții sînt pe cîmp“ — mă infor­mă tov. Alexandru secretarul comitetului Plopeanu, comunal de partid. Peste puțin timp pă­răseam împreună sediul consi­liului îndreptîndu-ne spre locu­rile unde munca se desfășura în toi. Ajunși la marginea satu­lui, pretutindeni, pină spre sfîrși­­tul orizontului, în toate părțile se puteau observa zeci și zeci de oameni care, după cum eram informat, se găseau pe cîmp dinainte ca soarele să fi răsă­rit. „Să începem cu cei de sfeclă“ — îmi spuse același in­la­terlocutor. Intr-adevăr după­tinerariul propus anterior, pri­i­­ma tarla ce trebuia vizitată era aceea a sfeclei de zahăr. Pă­șind printre lanuri de orz și o­­văz am ajuns de îndată la ei. Femei și bărbați, tineri și vîrst­­nici, o întreagă armată de oa­meni munceau fără întrerupere. Ne apropiem mai întîi de cei mai vîrstnici — unii deja pen­sionari — care s-au angajat să participe la această mare bătălie a prășitului. „Ploile a­­bundente au înlesnit și crește­rea semănăturilor dar și a bu­ruienilor, iar pămîntul nu aș­teaptă. De aceea ne-am hotă­rît să ajutăm și noi, cei mai vîrst­nici“ — ne spuneau Natalia și Ion Coroi, oameni de 65 și res­pectiv 68 de ani. Alături de ei, înfățișînd parcă un contrast, dar relevînd și continuitatea fi­rească a vieții, doi tineri abia căsătoriți , Dorica și Petru Gri­­goraș. In puținul timp câ­ am discutat cu ei ne-au mărturisit că doresc să lucreze cu­ mai mult și mai bine, că intenționează, ca asemeni altor gospodari ai satului, să-și construiască o ca­să și... poate că timiditatea căs­niciei abia începute i-au împie­dicat să-mi mai spună și altele ce și le doresc. „Niciodată nu s-a lucrat cu un asemenea a­­vînt, cu o astfel de participare“ — ne declară Dumitru Paladi, șeful unei echipe din satul Cu­­cuteni. „Priviți — continuă in­terlocutorul — din cei 63 de oa­meni care sînt înscriși în echi­pă, toți sînt prezenți“, i-am pri­vit citeva minute pe membrii a­­cestei echipe. Nici unul nu lăsa o clipă sapa din mînă. Din cinci în cinci cîteva sticle cu apă cir­culau din om în om. — Cum vă explicați această prezență, acest ritm de lucru — îl întreb pe brigadierul Gheor­ghe Ababei, conducătorul bri­găzii nr. 3. — Nu este cooperator care să nu fie informat despre imen­sele pierderi suferite de agri­cultura țării noastre în urma ca­lamităților naturale. Conștienți de prețul fiecărui minut bun de lucru, de reducerea cît mai serioasă a pierderilor, de aco­perirea unor producții ale altor regiuni ale țării, locuitorii satu­lui au ieșit la lucru ca la un semnal de alarmă. Fiecare lu­crează mult și bine. Voi aminti doar numele lui Gh. Păucă și Ion Tăutu care sunt printre cei mai buni dintre cei buni. Și, cu eforturi deosebite, cu înțe­legere și entuziasm, numai în cîteva zile zeci de hectare și-au schimbat înfățișarea, plantele cultivate respirînd în voie. Tir­­ziu, cînd soarele căzu după per­delele pădurii Guranda, oame­nii părăseau cîmpul și la numai cîtva timp după asfințit, o dată cu noaptea, satul se acoperi nual, urmînd ca în zilele urmă­toare să se termine întreaga su­prafață. Se fac consultații reci­proce în vederea continuării prașilei manuale (terenul fiind umed incă nu suportă prașila mecanizată), în vederea asanării cîtorva bălți rămase în urma ploilor abundente.­­ Cooperativa Durnești fi­gurează printre unitățile frun­tașe din județ, dacă ne gindim la locul II pe care s-a situat în producția de griu, la depășirile de plan din zootehnie sau chiar la faptul că și pină azi mai are multe rezerve de furaje, rămase din producția anului trecut. Cum s-au realizat toate astea ? — Desigur, principalul fac­tor este participarea tuturor co­operatorilor la lucru cîmpului — spune tovarășul Al. Plopeanu. Apoi și datorită organizării pro­cesului de producție, a modului de conducere a tuturor lucrări­lor cooperativei. Aș exemplifi­ca — continuă interlocutorul — atmosfera sănătoasă, de muncă în care toți membrii consiliului de conducere conlucrează, prin­cipialitatea discuțiilor din ca­drul adunărilor generale ale or­ganizațiilor de partid și prom­ptitudinea traducerii în fapte a celor mai bune propuneri. Și poate că mai sînt și altele. Peste puțin timp discuțiile s-au încheiat „Veți vedea mîi­­ne dimineață cum întreaga populație a satului se îndreap­tă grăbită spre cîmp“ — nu ui­tă să mă avertizeze cineva, la plecare. Cind soarele răsărise, cînd lumina inunda din nou ca­sele îngrijite și ulițele curate, în sat cu greu puteai întîlni vreun om. Timpul cunoștea aceeași a­­nimație, aceleași eforturi susți­nute pe care le-am întîlnit ziua precedentă. Se dădea­ma­în rea bătălie a prășitului. t A SCRISOARE CĂTRE REDACȚIE NE VOM MARI EFORTURILE Comitetul de partid, comitetul sindicatului și consiliul de administrație al întreprinderii agricole de stat Leorda au dez­bătut chemările Frontului Unității Socialiste și Uniunii Ge­nerale a Sindicatelor din România cu privire la efortul ce tre­buie depus pentru a recupera daunele provocate de calami­tățile naturale ce s-au abătut asupra unor regiuni ale țării. Răspunzind chemării patriotice lansate de Comitetul Central al Partidului Comunist Român, în semn de solidaritate și com­pasiune umană cu zonele sinistrate, în aceste zile de grea în­cercare, colectivul de muncă din această unitate este hotărit să-și îndeplinească în mod exemplar sarcinile ce-i revin, să nu precupețească nici un efort pentru realizarea unor produc­ții sporite cu cheltuieli minime. In sectorul vegetal, vom întreține culturile în cele mai bune condițiuni mobilizind — dacă va fi nevoie și lucrătorii sectorului zootehnic și industrial — astfel ca să depășim pro­ducțiile planificate. In sectorul zootehnic, printr-o mai bună îngrijire și între­ținere a porcinelor, printr-o furajare rațională și reducerea pierderilor, vom depăși efectivele planificate la sfirșitul anu­lui cu 3 000 capete, cu o mie mai mult față de angajamentul nostru , vom livra peste plan 200 tone carne de porc — cu o sută tone mai mult față decit ne-am angajat inițial, iar ca urmare vom depăși angajamentul nostru la producția glo­bală cu un milion lei, ce se va adăuga la cele patru milioane cu­ ne-am angajat la început ; la producția marfă vom depăși cu 900.000 lei peste cele două milioane și jumătate din an­gajament ; vom economisi cheltuielile cu incă două sute de mii față de opt sute mii ci­ aveam angajamentul și vom mări beneficiul peste plan cu incă 5 sute mii lei peste suma de un milion lei. Pentru a veni in sprijinul zonelor calamitate, membrii consiliului de administrație al I.A.S. vor acorda la fondul de ajutorare salariul pe o lună, personalul tehnico - administra­tiv este o b­enzină, iar restul salariaților — salariul pe o zi din fiecare lună pină la sfirșitul anului, însumînd 216.500 lei. Prin ac­est ajutor, prin munca noastră exemplară ne vom alătura și noi la efortul comun al intregului nostru popor în vederea combaterii și refacerii economiei, recuperării daunelor provocate de calamitățile naturale. P. SEREDIUC, director, M. BURLA, secretar al comitetului de partid de la I.A.S. Leorda HAV­RNA a 1200 cooperatori In cîmp B „Trebuie să obținem mai mult" Apele n-au inundat nimic in perimetrul cooperativei agricole. Mai exact, n-au venit ca în alte părți pe orizontală. Au urcat în schimb din adincurile acestui cernoziom bogat, înmlăștinind suprafețe importante. Multe tar­lale mai păstrau pină mai ieri mici ochiuri de apă , izvoare a­­părute, nu se știe de unde, mai dau bătaie de cap conducerii co­operativei agricole. Acum cîteva zile, pe 150 ha nu se putea intra incă nici cu piciorul. Dar unde a fost posibil oamenii au intrat, au tras brazde, au deschis ri­gole ca apele să se scurgă. Iar semănatul avansează. Pe celelalte tarlale totul e bi­ne. Zilnic, în medie cam 1 200 de cooperatori prășesc la sfeclă, la porumb, la floarea - soarelui. — Trebuie să obținem mai mult, ne spunea Ion Gigula, pre­­­­edințele cooperativei agricole. 1 Aparent incompleta expresiei are o direcție precisă pe care acum o înțelegem bine cu toții. Mai bine decit oricînd. — Trebuie să obținem mai mult, ne spunea și Ion Căruceru, șeful unei ferme zootehnice de la întreprinderea agricolă de stat. La sfirșitul lunii ferma pe care o conduce va livra peste plan 200 hl de lapte. Trebuie să obținem mai mult este chemarea, este îndemnul care domină astăzi cîmpurile, u­­zinele. ȘENDRICENI B Canale de evacuare a apei a Ajutorul mecanizatorilor Pe solul suprasaturat de apă, griul pălește în cînd ar fi trebuit galben. Acum să sloboadă paiul e încă firav, ierbos. Co­operatorii fac eforturi să-l aju­te. Oamenii din brigăzile lui Du­mitru Olteanu de la Horlăceni și Pavel Chirianu, chiar din Șen­­driceni, au deschis ici și dincolo canale de evacuare către pîrîul pe care apa se scurge clipocind. Mai sunt însă și locuri unde for­țele au rămas inegale, excesul de apă e mult prea mare și ar trebui concentrate mai impor­tante eforturi, ar trebui mobilizat tot satul la deschiderea unui ca­nal magistral, care să evacueze apa către locurile mai joase, ni­cit să se poată însămînța mai repede și terenul din vale. Pen­tru că deocamdată însămînțări­le avansează în fiecare zi și aici, dar încet. Gheorghe Sorohan, membru în consiliul de conducere al co­operativei agricole din Șendri­­ceni — unitate care înglobează și pe sătenii din aceste localități — eliberează sămînță pentru ul­timele hectare cu porumb, pre­cum și pentru fasolea ce se în­­sămînțează în cultură intercala­tă. Totuși cînd ultimele înseamnă 80 ha, reprezintă destul de mult. Intre Horlăceni și Pădureni se muncește cu mijloace manuale, cu mijloace mecanizate și la în­treținerea culturilor. Tractoriștii Dumitru Posteucă, Vasile Cicai, Gheorghe Apetrei, Mircea Der­­scan, toți ceilalți îi ajută pe co­operatori să obțină și în aceste condiții speciale recolte bune. Un ajutor necesar. IONAȘENI . In locul culturilor compromise cresc alte culturi La ferma vegetală nr. 1 a în­treprinderii agricole de stat din Dorohoi, aflată aici, la Ionă­­șeni, pierderile sînt importante. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns că au degerat în iarnă 25 ha grîu, inundațiile au mai afectat și alte 15 ha cu ovăz și cartofi iar pe 80 ha pînă de curînd încă nu se însămînțase nimic, deoarece apa mai băltea. Dar oamenii nu s-au declarat înfrînți : 25 ha de culturi compromise au fost arate și plantate cu cartofi de vară. Pe restul se lucrează ocolind bălțile. Fîșii înguste de semănă­turi avansează mereu, sigur. Oa­menii biruie. • ȚARANII COOPERATORI din județ acordă din contul retribu­ției ce li se cuvine pentru munca prestată, reprezentind contra­valoarea normelor convenționale cedate in ajutorul sinistraților, suma de 4.620.000 lei. • POPULAȚIA DE LA SATE, a depus pînă de curind în contul fondului de ajutor, pe lingă di­ferite obiecte de îmbrăcăminte, cantitatea de 63 tone griu, 180 tone porumb, 34 tone cartofi, 10 tone fasole, 9 tone făină de grîu, 22 tone făină de porumb, a­­proape 100.000 ouă, 1 100 păsări și altele. Pagină realizată de I. MAXIMIUC și SILVESTRI AILENEI i { V /'•

Next