Clopotul, ianuarie-martie 1971 (Anul 27, nr. 3019-3093)
1971-01-26 / nr. 3038
CLOPOTUL £ PAGINA 2 Andi Andrieș, autorul Duetului, propune spectatorilor un colocviu al cărui temă este cuprinsă în interiorul unui decupaj bine precizat din viața unei categorii de tineri, pe o întindere de asemenea bine precizată. Binomul Luchi și Nic (eroii principali) nucleul acestei piese, se mișcă într-o lume eteroelită, care generează o sumă de relații sociale în care ei intră cu sau fără voia lor. Luchi și Nie, proaspeți absolvenți ai universității, sînt repartizați în învățămînt, la țară. Pînă aici nimic spectaculos. Dar acești doi tineri au filiație citadină. Ei nu știu nimic sau aproape nimic despre sat. De aceea, desprinderea lor de oraș este dificilă. Luchi și Nie (protagoniștii acestei piese, în fond, de dragoste) nu sunt niște snobi superficiali pentru că „preferă" tal nomatul și coniacul cu pepsi, ei nu sunt ușuratici — dragostea lor este adevărată, lor le place să danseze și, de ce nu, se bea coniac cu pepsi. Din această cauză desprinderea ... Dragostea, iubirea la acești doi tineri aproape încă adolescenți e o necesitate, o foame aș zice (călătorind cu trenul spre locul repartiției fac semne pe geam oamenilor de aiurea strigîndu-le : „să ne iubiți, să ne iubiți !“). Ei cred cu luciditate în dragoste. Ajunși în satul unde au fost repartizați, tinerii se izbesc de primele greutăți. In gară n-au fost așteptați, așa cum își închipuiau. N-au avut nici măcar unde să doarmă în prima seară. Colegii lor, profesoara de franceză și directorul suplinitor care, tineri încă, au mai multă vechime în învățămînt decit ani de școală (se chinuie cu examene pe la fără frecvență) sunt două eșantioane tipice și cu ei Luchi și Nie nu pot stabili puncte de contact. Piesa lui Andi Andrieș e făcută după o schemă tot mai cunoscută în ultima vreme. Dar altceva e mai important. Important este că personajele care se mișcă în această piesă sînt adevărate, acționează ca oameni vinovați sau nevinovați de trecerea timpului, de interpretarea cîteodată strîmbă a evenimentelor, trecere care insă șabloane și ticuri. Intre sosirea noilor profesori in sat și momentul deciderii lor să rămînă s-au succedat mai multe tablouri notabile din care cu totul deosebit țin să evidențiez unul : drama singurătății pe care o trăiește Diafana (pricinuind pentru un moment neînțelegere între Luchi și Nic). Cîteva cuvinte despre actori , rolurile cu Boris Perevoznic (flăcăul) și mai ales Igor Haucă (agronomul) mi s-au părut făcute, confecționate. Cu toate acestea sunt reținute trecerile lor prin scenă, după cum reținute sunt și trecerile episodice interpretate de Alexandru Anghelescu (omul serios), Dorin Brădescu (ospătarul), Vasile Hașiganu (doctorul) și (moșul) — Doru Buzea, care împinge umorul, atît cit ii oferă partitura, puțin înspre o prețiozitate facilă. Ildikó Jarcsek (Diafana) în cele cîteva apariții reține atenția spectatorilor mai ales în secvența cu Nie pe care am amintit-o mai sus. Nae Floca- Aciieni (primarul) construiește bine un personaj liniar, așa cum îi cere textul, om dintr-o bucată și atunci cînd are dreptate și atunci cînd nu are. Sică Stănescu (colegul) — directorul suplinitor — și Ana Vlădescu Aron (colega) — profesoara de franceză — sunt poate cei mai autentici din întreaga distribuție. Inculți și fudul, lipsiți de ambiție dar interesați să facă impresie, ei reprezintă categoria reziduurilor din învățămînt. Evoluția lor, la care se rîde adesea, este de fapt cea mai mare tristețe din planul social. Despina Prisăcaru (Luchi) și Constantin Măru (Nie) concentrează de fapt, întregul spectacol în jurul lor. Acest cuplu, bine distribuit, reușește să se comunice cu sensibilitate și nu de puține ori cu convingere. Apreciind în general spectacolul, mi se pare că ei suferă de unele lungimi, și aceasta din vina actorilor. Scenografia și regia, pentru care avem cuvinte de laudă, sunt semnate de Valeriu Moisescu (de la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” din București). Dacă închei spunînd că piesa e ca o radiografie a unor realități cotidiene, dacă aș mai spune că este politică prin caracter și că acest lucru se transmite prin text și spectacol, aș împlini un necesar serviciu atît pentru autor, cît și pentru colectivul de actori. Iar pentru spectatori — un îndemn : mergeți să vedeți spectacolul I A. M. AGRIPA Note de spectator DUET de ANDI ANDRIEȘ In ultimele luni ale anului trecut filarmonica botoșăneană a susținut unul dintre cele mai dificile examene în viața unui colectiv artistic, cu profil muzical — simfonic, care își dorește afirmarea : înregistrarea pentru fonoteca radiodifuziunii române a două lucrări, probă la care orchestra simfonică a obținut calificative maxime. Cele două piese a căror execuție a fost imprimată pentru „depozitul fonic“ al radiodifuziunii sînt: Suita simfonică „Fluierașul fermecat“ de Radu Paladi și Simfonia nr. 41 „Jupiter“ de Mozart. La numai cîteva săptămîni de la realizarea înregistrării și la un Interval de o zi după ce unul din programele noastre de radio a și transmis una dintre lucrările imprimate, conducerea filarmonicii din localitate a prezentat aceleași piese care indiscutabil reprezintă două dintre cele mai reușite interpretări ale colectivului artistic, pînă la ora actuală. Acțiunea este cu atît mai lăudabilă cu cît ea a fost dedicată celor mai tineri spectatori ai concertelor simfonice, elevilor din licee și școli generale. Deoarece într-o astfel de situație se înțelege de la sine că nivelul interpretativ a înregistrat o cotă ridicată, în cele ce urmează am găsit de cuviință să cîteva gînduri facem cunoscute de viitor ale maestrului Radu Paladi. — Ce însemnătate prezintă pentru orchestra filarmonicii noastre înregistrările efectuate în ultimele luni ale anului trecut "! — Fără îndoaială că imprimările — un adevărat examen — înseamnă pentru noi în primul rînd un succes care încununează o perioadă de serioasă pregătire a întregului colectiv artistic. Privind însă lucrurile dintr-un punct de vedere mai general, înregistrările efectuate au marcat sfîrșitul unei etape în evoluția orchestrei simfonice botoșănene și începutul alteia, prin care colectivul se înscrie în circuitul valorilor spirituale naționale. Spun toate acestea deoarece calitatea înregistrării noastre a stîrnit un interes deosebit specialiștilor de la radiodifuziune și Uniunea compozitorilor, fapt argumentat de propunerile care ni s-au făcut în vederea pregătirii altor lucrări ce vor fi înregistrate. Vom înregistra în cursul acestui an în special creații aparținînd școlii românești de compoziție — aproximativ 100 minute de muzică — dar cred că, alături de aceste lucrări, nici muzica universală nu va fi trecută cu vederea. — Abordînd deci problema planurilor de viitor, spuneți-ne ce obiective, mai principale, v-ați propus să le înfăptuiți în anul curent ? — Preocupările noastre se îndreaptă în acest an spre dezvoltarea continuă a două sectoare de activitate : administrativ și artistic. Pe plan administrativ aș vrea să exprim, de la început, recunoștința întregului nostru colectiv față de organele locale de partid și de stat pentru ajutorul primit prin acordarea imobilului în care ne ducem în prezent activitatea. Vom continua, de asemenea, să îmbunătățim calitatea tuturor instrumentelor, prin înlocuirea celor necorespunzătoare. Tot de sectorul muncii administrative ține realizarea indicatorilor de plan ca și completarea, cu oameni competenți, a unor posturi libere din schemă, fapt care se va răsfrînge nemijlocit și asupra calității interpretative. Pe plan artistic, se va continua acel proces evolutiv pe care ni l-am propus încă de la sosirea mea la Botoșani. Pînă la sfîrșitul stagiunii vom prezenta publicului, în afara obișnuitelor concerte simfonice, și o serie de spectacole, realizate în colaborare cu studioul de operă și operetă al conservatorului bucureștean, program din care nu vor lipsi nici concertele lecție. — Cum se pregătește colectivul pe care-l conduceți în vederea sărbătoririi semicentenarului creării partidului ? — In preajma măreței sărbători, vor avea loc mai multe concerte coral - simfonice — realizate în colaborare cu ansamblul liceului pedagogic, sub conducerea profesorului Gh. Cojocaru —, al căror conținut va reflecta viața nouă a țării noastre, executîndu-se cîntece dedicate patriei și partidului. Aceste spectacole se vor desfășura atît în localitățile județului Botoșani cît și în județul Suceava. Sărbătorirea propriu-zisă a evenimentului va fi marcată, de noi, printr-un concert simfonic în care se va prezenta publicului oratoriul „Eliberarea“, cărui muzică îmi aparține, liabretul fiind semnat de poetul Eugen Jebeleanu, îmi exprim speranța că interpretarea, ca și conținutul lucrării, se va ridica la înălțimea jubileului- Interviu consemnat de SILVESTRI AILENEI Post-scriptum la un „examen" Școala generală din Rogojești, comuna Mihăileni Fotografia : I. HELICI IN ÍNTIMPINAREA SEMICENTENARULUI P. C. R. • Dintre acțiunile organizate la Uzinele textile „Moldova" în cinstea celei de a 50-a aniversări a partidului menționăm expunerile făcute în cadrul organizațiilor de bază P.C.R. din schimburile B — țesătorie 1, C — filatură Și C — țesătorie, cu tema „Profilul etic al comunistului". • Elevii și cadrele didactice de la școala generală Băiceni, comuna Curtești, au avut o întîlnire cu Petru Bobilcă, membru de partid din ilegalitate, care a vorbit celor prezenți despre „Eroismul comuniștilor în lupta ilegală“. • Tinerii de la Fabrica de confecții Botoșani, au participat la o dezbatere in cadrul organizației U.T.C. pe tema „Răspunderea tineretului la locul de muncă“. A urmat apoi prezentarea expunerii „Izvoare ale vitalității și eficienței politicii partidului nostru". • Un colectiv format din tovarășii Gheorghe Lisac, șef de comisie de la comitetul Județean U.T.C., Sile Iftode, prim-secretar, și Herman Haimovici, secretar, de la comitetul municipal U.T.C., a susținut simpozionul „Activitatea și tradițiile mișcării revoluționare de tineret din România, sub conducerea P.C.R.“. Simpozionul a fost prezentat la școala profesională de cooperație și la școala profesională de construcții; • Intr-o adunare generală a organizației U.T.C. tinerii de la Direcția județeană PTTR au audiat expunerea „Rolul conducător al partidului în etapa actuală a dezvoltării socialiste“. 1921 1971 1 Ölteleviziune MARȚI 26 IANUARIE 18.00 Deschiderea emisiunii. 18.30 Mîini fermecate — film documentar despre arta populară indiană. 18.45 Toate pînzele sus ! — emisiune pentru pionieri. 19.15 Publicitate. 19.20 1 001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 România .71. Azi — județul Bistrița - Năsăud. 20.30 Seară de teatru TV. 21.30 Concurs internațional de schi. 22.00 Prim plan. Pictorul R. Schweiitzer - Cumpăna, maestru emerit al artei. 22.30 Invitata noastră Julie Saget. 22.45 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. FENOMENUL CULTURAL SĂTESC (Urmare din pagina II mărturisesc că sunt, în problemele culturii de masă, un autodidact. Adică nu am avut o specifică pregătire teoretică dinainte și asta înseamnă, mai ales pentru începuturi, un impediment deloc ignorabil. In cele din urmă viața, practica te învață ce ai nevoie, dar nu putem ocoli faptul că pregătirea teoretică ar avea efectul ei pozitiv. E de la sine înțeles însă că nu stau cu mîinile în sîn, că mă informez, continuu cu ce e nou și util muncii mele, în funcție de necesități. — Care credeți că e elementul, factorul care asigură succesul acțiunilor culturale ? — Noutatea. Numai noul —■ acel mereu altceva, mai bun — îl permanentizează pe spectator la manifestări. Monotonia, repetarea, clișeul sunt cele mai nocive pentru spectacol și spectatori. — Munca culturală e o chestiune cotidiană ? — Desigur. Cel puțin din punct de vedere al pregătirii acțiunilor. — Să traversăm această mai teoretică introducere în temă spre referiri concrete. Cît de departe vă simțiți, aici, la Ștefănești de oraș, din punct de vedere cultural ? — Dacă acceptăm că orașul dispune de posibilități mai mari și dacă intr-adevăr el le fructifică totdeauna! Ei, să știți că nu ne simțim aici, la Ștefănești, handicapați. Făcînd excepție de mijloacele moderne de informație care ne conectează simultan, sonor și vizual, la ce e nou în lume, avem în comună cămin cultural bine dotat (recent clasat pe locul secund în concursul „Cel mai frumos și mai bine dotat, cămin“), parc cu scena estivală în aer liber, stadion , teatrul din Botoșani are aici stagiune permanentă și nu ne ocolesc nici formații profesioniste, interpreți de notorietate. Am căutat să cultivăm (și avem) relații bune cu aceste formații și instituții. — Probabil ele găsind mici spectatori destui și competenți. — Să vă spun, oamenii din Ștefănești iubesc spectacolul și la noi tradiția culturală are rădăcini adinei — exemplific doar prin activitatea acelui centenar cor de la Bobulești. Tot în numele unei tradiții, Ștefăneștii sînt un centru și pentru comunele din jur, depășind, prin interes cultural măcar, limitele sale teritoriale. De această tradiție locuitorii sînt mîndri și stimulați. Constatînd înclinațiile, cerințele oamenilor, apetența lor pentru o viață culturală intensă, sarcina mea și a noastră — mai ușoară și mai dificilă totodată — este să venim în întîmpinarea acestor solicitări, să ne canalizăm. — Oferiți-ne un exemplu semnificativ pentru nivelul activității culturale din comună. — Două : 6 cetățeni de la noi au fost distinși cu „Meritul cultural“ ; corul nostru participă — se știe — In finala concursului televizat „Patrium Carmen". — In ce acțiuni mai sînteți angajați, acum ? — In afară de cea amintită, a corului, ne pregătim pentru bienala de X-lea concurs teatru, pentru al al formațiilor artistice de amatori. Pe lingă care și alte acțiuni, închinate evenimentului din mai, sărbătorirea semicentenarului partidului. Vrem să organizăm în fiecare sat, în fiecare lună, cîte un spectacol. Duminici pline, să vină lumea și dimineața și după amiaza, pînă seara. — Tovarășe Horeanu, ce reprezintă pentru dv. dubla funcție de locțiitor al secretarului comitetului comunal de partid și cea de director al căminului cultural ? — Și vicepreședinte al consiliului popular comunal. Știți ce... aș vrea să spun mai degrabă despre o consecință foarte importantă a acestor multiple calități: autoritatea mea a crescut în măsura în care a influențat evident și pozitiv munca culturală din comună. In general n-am avut nici altădată greutăți de nedepășit dar, date fiind aceste funcții, activitatea mea a sporit în eficacitate. Am tot sprijinul oamenilor, intelectualilor comunei, care sunt numeroși la noi — un avantaj al prezenței, aici, a unui liceu, al tuturor organizațiilor obștești de la noi, al organelor și forurilor județene. — Ce vă doriți, tovarășe Horeanu, pentru activitatea dv. viitoare ? — Să fiu suficient de inventiv în organizarea și ducerea la îndeplinire a acțiunilor și sarcinilor mele. NOILE STAȚIUNI DE MECANIZARE LA LUCRU (Urmare din pagina I) județul Iași și au fost preluate 2 de la Suceava, organizindu-se Inginerul stațiunile noi peste tot. Gheorghe Nimigeanu, directorul S.M.A. Nicșeni, aprecia sprijinul organelor locale, care au pus la dispoziția stațiunii o clădire acceptabilă; un ajutor bun au primit în acest sens și conducerile S.M.A. Lișna, Ungureni etc. E regretabil însă că anumiți oameni, la Avrămeni, nu s-au putut abține de la șicane (bănuim că la comitetul comunal de partid vor fi identificați autorii) sediul noii stațiuni de mecanizare s-a fixat in vechiul local al cooperativei de consum, racordat la rețeaua telefonică. In loc să fi fost lăsat telefonul acolo, cineva s-a apucat și a tăiat firul pe cîteva sute de metri, ca acum să trebuiască făcută din nou instalația. Sînt supărătoare asemenea situații, ca și anumite tergiversări ce s-au ivit în eliberarea unor spații pentru noile stațiuni de către fermele întreprinderilor agricole de stat. Organele de stat, agricole, comunale sunt chemate să soluționeze cît mai operativ asemenea aspecte pentru ca directorii noilor stațiuni să nu fie puși în situația să afecteze mai mult timp tratativelor cu diverși responsabili decât activității concrete. E de semnalat în același sens și situația de la Călărași — fără să fie la fel de gravă — unde la construcția ce a fost repartizată pentru stațiune trebuiesc executate anumite reparații , construcția fiind însă proprietatea cooperativei agricole, stațiunea nu poate învesti bani ca să o repare, sectorul economic al întreprinderii de mecanizare trebuie să intervină cu sprijinul cuvenit, și acolo. O urgență deosebita reclamă întocmirea planurilor de producție pe secții și repartizarea oamenilor pe formațiunile de lucru din cooperativele agricole. Asemenea treburi ar fi fost normal să fie încheiate la ora de față. Insă, atît inginerii șefi din cooperativele agricole de producție cit și șefii secțiilor de mecanizare au lăsat treburile respective pe planul al doilea. Din sondajul făcut, pînă la 22 ianuarie în nici o stațiune de mecanizare nu erau întocmite planurile secțiilor, cu toate că-i vorba de o lucrare de căpătâi în activitatea ce urmează să o desfășoare unitățile de mecanizare în actualul an de producție. Vasile Lucan, directorul S.M.A. Leorda, ne spunea că nici nu prea i-a aflat pe inginerii șefi prin unități : e drept, mulți dintre ei au fost convocați la Direcția agricolă pentru verificarea proiectului planului de producție și financiar. Insă acest lucru s-a întîmplat relativ recent, iar dacă se prelungește, ține numai și numai de interesul pe care și-l dau ei înșiși pentru încheierea lucrării. Ca atare prea multe scuze pentru întîrzierea la care ne-am referit nu sunt, și, în cel mai scurt timp, trebuie să se încheie și cu întocmirea planurilor pe secții, cît și cu repartizarea mecanizatorilor pe formațiunile de lucru. Un capitol distinct, nesoluționat pe deplin, privește asigurarea cu cadre de contruducere a stațiunilor nou înființate pentru mecanizare. Și în prezent mai sunt posturi de economist șef sau inginer cu mecanizarea zootehniei — funcții cheie în cadrul stațiunilor neocupate. Oricine înțelege că sunt greutăți justificate în această direcție, dar cu ceva mai multe eforturi pot fi soluționate și ele, pentru a nu plana asupra activității noilor unități. Cea mai mare atenție comportă în perioada actuală executarea reparațiilor. In ultimele zile, lucrările au fost intensificate și au avansat în ritm mai rapid atît la tractoare cit și la mașini agricole. Dar ritmul de lucru este limitat de lipsa anumitor piese de schimb ■ piniloane de atac, arbore cotit, cămăși de piston etc. - pentru tractoare, lanțuri de transmisie și furtune pentru semănători S.P.C. G, cît și alte piese. De la întreprinderea de aprovizionare tehnico-materială nr. 14 Botoșani aflăm că și posibilitățile dumnealor de satisfacere a cerințelor sunt foarte limitate. Pentru unele repere nu s-a asigurat, decît, 30 la sută din prevederile planului de aprovizionare. Cerințele însă sînt chiar mai mari decît planul. Așa stînd lucrurile, nu putem decît să subscriem la poziția luată de ziarul „Scînteia“ față de această situație și să cerem organelor centrale de specialitate să rezolve problema pieselor de schimb lipsă. Altfel multe tractoare le putem socoti, de pe acum, „trase pe dreapta“. Ianuarie evoluează sinuos și bizar ca un bolnav de gripă. după zile calde, cu soare primăvăratec, prevestitor al mugurilor și cîmpiilor verzi se succed viformțele grele ale anotimpului care biciuesc cîmpurile și toarnă gheață sleită pe arbori și peste întinderi. Apoi din nou soare orbitor, neverosimil de fierbinte la acest sfîrșit de ianuarie, pentru ca numai după cîteva ore să ne amintim de vorba veche, din bătrîni „iarna n-o mănîncă lupul“ (amintire care se datorează de fapt, în cazul nostru, învățătorului pensionar Arcadie Răspopa și a fost rostită în interiorul călduros al casei sale, în fața unor pahare pline ochi, cu licori culese din vin din spatele casei, acum depozitate într-un beci larg și încăpător, o adevărată „mină", ca să rămînem la termenii cu specific Miorcanilor, de unde, precum bine se știe se extrage nisipul cuarțos atît de apreciat de făurarii sticlei). Dimineața cînd am poposit la Mioveani era limpede și geroasă. De cu noapte înghețase tun și copacii aliniați pe ambele laturi ale drumului păreau făcuți din sticlă transparentă. Valea Prutului așa cum se vede ea de la Crăiniceni și mai la vale, la Rădăuți - Prut era acoperită de un giulgiu alb, pe care se decupau cenușiu luncile de sălcii și plopi din apropierea albiei rîului. Miorcanii e un sat spre care vii întotdeauna cu plăcere. Oamenii aceștia cam scumpi la vorbă sînt de o frumusețe morală desăvîrșită. (Un fost președinte al cooperativei agricole, personaj sadovenian, îmi spunea de 50 DE REPORTAJE DIN CIMPIEORCANI, IARNA muli : miorcăneanul e om dintr-o bucată, și nu din orice fel de bucată, ci din una tare cum îi criță. Lui nu-i place să umble cu foililica. Dacă-i albă, e albă, iar dacă-i neagră apoi neagră să fie). Hotărîrea, chibzuință, cinstea și mai presus de toate hărnicia sînt atributele lor primordiale. La sediul cooperativei era curat și cald ca într-o casă de adevărați gospodari (am început cu această primă impresie, pentru că, vai !, în atîtea sedii e frig și e murdărie nicit nu-ți vine să stai acolo). Președintele, Vasile Focșa, Inginerul șef, Nicolae Șarlea și Gh. Adăscăliței, secretarul comitetului de partid pe cooperativă, împreună cu inginerul Alungulesei de la Direcția agricolă, lucrau la definitivarea planului de producție al cooperativei. — Am început cu partea organizatorică, ne spune președintele. Din cele 6 brigăzi de anul trecut am făcut 5 și o fermă specializată în producerea semințelor de in, soia, cînepă, fasole, lucernă, mazăre. Brigăzile au în medie 300 de brațe de muncă fiecare. Ne-am propus să obținem niște producții nu prea mari, dar realizabile la condițiile noastre : 2 300 kg grîu, 3 030 porumb boabe, 1 800 kg floarea - soarelui, 28.000 kg sfeclă. Sigur că cifrele sunt minime adică înțeleg că de la ele trebuie să pornim. Dar depinde și de anul care-l vom avea. Ceea ce depinde de om noi vom face. ★ Iarna la Mioveanu nu e un anotimp mort. Sub aparenta liniște și inactivitate pulsează de fapt d ritmul muncii cotidiene. Dacă e frig și ninge iar afară (Înțelegînd pe cîmp) nu este de lucru, sînt încă numeroase alte treburi care-și așteaptă rezolvarea. Un grup de 65 oameni, de pildă, lucrează la scos piatră din carierele de pe malul Prutului, pentru valorificare. O altă grupă recoltează lozie pentru coșuri. La atelierele de tîmplărie se repară grapele, plugurile, căruțele pentru primăvara care este așteptată. Activitatea de bază însă o avem acum în sectorul zootehnic, ne spune președintele. De aici ies banii, cum se zice. Avem 340 capete tineret din care 140 de tăurași la îngrășat — 100 de tăurași merg la export, în Italia. Vă-nchipuiți, deci, cu aâtă grijă trebuie să ne ocupăm de aceste treburi. ★ Iarna, satul pare pustiu. Ulițele spoite cu alb, sunt rareori străbătute de sănii care transportă gunoiul la cîmp sau furaje la sectorul zootehnic. Oamenii merg grăbiți pe ulițe, minați de treburile urgente sau de frigul pătrunzător al iernii. Sub aparenta liniște anotimpul lucrează spre primăvara care trebuie să vină oricîte geruri ne-ar mai încerca și oricît ne-ar spune învățătorul Răspopa că „iarna n-o mănîncă lupul“. N. CINTEC CHEMAREA (Urmare din pagina I) fîntîni publice și altele. Pînă la 8 mai a.c. se vor executa lucrări in valoare de peste 600.000 lei. In domeniul se vor organiza invătămintului un laborator și două ateliere școlare, loturi experimentale și terenuri de sport la toate școlile din comună. 8. îmbunătățirea asistenței medicale prin folosirea mai eficientă a bazei materiale existente, extinderea capacității de spitalizare cu 15 paturi și utilizarea judicioasă a fondurilor de medicamente. 9. Dotarea unităților culturale cu aparate, instrumente muzicale, costume naționale, echipament sportiv și mobilier în valoare de peste 70.000 lei. Permanentizarea activității artistice de amatori prin organizarea de manifestări tradiționale, inspirate din viata oamenilor muncii, valorificarea folclorului local, mărirea numărului de spectacole artistice și a cititorilor de la bibliotecile căminelor culturale din comună. Animați de spiritul de înaltă responsabilitate și exigentă pe care-l promovează Partidul Comunist Român, ne angajăm să îndeplinim aceste obiective, având convingerea că vom contribui la înflorirea județului și a patriei noastre socialiste. CONSILIUL POPULAR AL COMUNEI TRUȘEȘTI T'