Clopotul, aprilie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 3094-3171)

1971-04-20 / nr. 3110

\ CLOPOTUL m PAGINA 2 Nela Stroescu și Mircea Ni­­colau semnează împreună spectacolul diu haiducul. Tex­tul și regia se datoresc Nelei Stroescu, iar păpușile și sce­nografia lui Mircea Nicolau. Interlocutori de ținută, reali­zatorii noii premiere care va avea loc în curînd la Teatrul de păpuși din Botoșani au răs­puns cu amabilitate întrebări­lor noastre. — Nelu Stroescu, sunteți la prima colaborare cu Teatrul de păpuși din Botoșani ? — Prima mea colaborare cu acest teatru a avut loc mai de mult cu piesa Harap Alb (cred că nici un teatru din țară, ne spune cu autoironie, n-a scă­pat de mine cu această pie­să). Tot Harap Alb, dar un alt text, pentru teatrul mare mi s-a jucat, cu ani în urmă, la naționalul ieșean, direcția de scenă — George Mihail Zam­­firescu și la Teatrul național din București în regia lui Vic­tor Bumbești. — Nu ați avut tentația, nu v-ați simțit ispitită să scrieți și altceva decât teatru pentru păpuși, de ce ? — In afară de cele 10 pie­se pentru teatrul de păpuși (Hai păpuși, Expediția lui păpuși lumești, Gămălie, Vasi­­lache la țară — care a fost premiată de Comitetul pentru cultură și artă București —, Verde mugurel și floricică al­bastră, Cine vine după mine, Greuceanu, La fagul cu frunza lată — Miu haiducul, de a­­semenea premiată de Comi­tetul pentru cultură și artă București — Frumoasa ador­mită și altele), am scris și mi-a apărut un volum de poe­me în proză intitulat Cîntec fără glas, numeroase scenarii radiofonice, traduceri din Rabindranath Tagore. Obliga­țiile de serviciu la cinemato­grafie, la Școala populară de artă, la comitetul pentru cul­tură și artă m-au făcut să op­tez pentru teatrul de păpuși care este mai scurt, mai con­­densant dar cu foarte mari po­sibilități de exprimare, cu o mare încărcătură de metafo­re și poezie. — Adolescenții și tinerii, în mare parte, ocolesc spectaco­lele teatrelor de păpuși. Cărui fapt se datorește acest feno­men ? Nu se scriu piese pen­tru ei ? — Poate că noi nu am dat importanța cuvenită acestei vîrste și poate că nu am scris nici de ajuns și nici calitativ pentru ei. Dar mai e ceva­­ e vorba de o prejudecată a tine­rilor, care dorind să-și afirme maturitatea, ruptura de copi­lărie, refuză teatrul de păpuși, socotindu-l minor. Intre copi­lărie și adolescență există un hiatus constatat și de cercetă­tori. Dar asta nu justifică — obligă. — Teatrul de păpuși din Bo­toșani, alături de cel de la Ba­cău, va reprezenta țara, la începutul lunii mai, în ca­drul unor manifestări cultu­rale de prestigiu ce vor avea loc în Albania. Botoșănenii se vor prezenta cu „Somnușor și rara năzdrăvană“ și „Miu hai­ducul“. Ce ne puteți spune despre „Miu haiducul­'? — Nu e prima dată cînd o piesă de-a mea trece dincolo de hotarele țării. Mi s-au mai jucat de către unele teatre din țară, diferite piese în Bul­garia, China, Coreea, Mongo­lia, R.D. Germană. Sînt feri­cită că Teatrul de păpuși din Botoșani, pentru care păstrez o afecțiune deosebită, a reușit să convingă că posedă un co­lectiv serios și talentat și să se bucure de încrederea de a reprezenta țara acum, în a­­ceastă primăvară jubiliară, cînd partidul împlinește 50 de ani. Haiducul cu numele Miu a existat, o atestă documentele, deci nu am plecat de la un personaj fictiv. Speța aceasta a haiducilor îmi este dragă. Ei au fost bărbații păstrători de tradiții vitejești ale poporului nostru în momente tulburi. In această piesă și în acest spec­tacol am­ vrut să înfățișez haiducul pur ce se confundă cu setea de dreptate socială care, așa cum spunea Tudor Vladimirescu, nici pentru a­­vere, nici pentru muiere nu era făcut. In timp, acțiunea piesei este localizată pe la în­ceputul secolului al XIX-lea și îmi doresc ca spectacolul să fie o ilustrată, o gravură de epocă a acestei perioade.» Co­laborarea cu Mircea Nicolau a fost din cele mai fericite. Nici dînsul nu lucrează acum, pentru prima dată la Boto­șani... — In Botoșani mi-am înce­put colaborarea cu Teatrul „Mihai Eminescu“. Am sem­nat scenografia la Arcul de Triumf de N. Moraru și A. Baranga în regia lui Eugen Aron și Ștefănescu, Eminescu de Mircea regizat de regre­tatul Șahighian. — Cum ați efectuat trans­lația de la teatrul „mare" la teatrul de păpuși ? — Teatrul de păpuși mi se pare plenar pentru un sce­nograf, dificil și interesant. Iubesc mai mult teatrul de pă­puși pentru că mi-a dat și-mi dă satisfacții. Una din păpu­șile create de mine face parte din expoziția internațională permanentă UNIMA. — Spuneți-ne ceva în legă­tură cu piesa la care ați sem­nat scenografia. — Socotesc că ceea ce era de spus ați aflat de la autoa­rea și regizoarea acestui spec­tacol. Nci ne-am sincronizat viziunile estetice și cred că am obținut un lucru frumos. Aș dori în încheiere — pentru că nu știu ce putea să vă mai spun - să menționez că la a­­cest spectacol și-au adus con­tribuția nu numai cei din dis­tribuție, ci întregul colectiv, cu o distincție specială pentru tovarășa Elena Scîntei, care a construit cu multă pricepere, migală și har păpușile. A.M. AGRIPA IA TEATRUL PE PĂPUȘI 10 minute cu NELA STROESCU și MIRCEA NICOLAU CARNET PLASTIC ExpOZIția elevilor de la cercul de pictură al Casei pionierilor Un cîntec subțire de primă­vară, cîntec de flori și de iarbă fragedă ca vîrsta copiilor șco­lari, trecut printr-o transfor­mare intimă, secretă, joc sublim de bucurie și de culori, joc se­rios și grav cum numai copiii se pot juca și cum numai ei pot fi gravi. Adunate laolaltă, cîntec, și joc, și culoare, compun cea mai aleasă expozi­ție a elevilor din cite am văzut, la Botoșani- expoziție pregătită pentru glorioasa aniversare a partidului-Profesorul Victor Foca, con­ducătorul cercului de pictură al casei pionierilor, frate mai mare al acestor copii cu suflet curat, a muncit împreună cu elevii săi la realizarea acestei manifestări. Caracterul predo­minant decorativ al expoziției cred că se datorește intenției profesorului de a-și disciplina elevii și de a-i face pe școlari să pipăe cu mintea virtuțile și tainele culorii. Am văzut aici cîteva lucrări pe care mi-aș dori să le am în birou ori acasă, mi-aș dori să intru în posesia acestor lu­crări, semnate de o mină încă nesigură, mai curînd decît îmi pot dori un tablou iscălit de un nume sonor. Franchețea, siguranța și sin­ceritatea cu care se mișcă co­piii în spațiul artelor plastice, atribute perisabile mai tîrziu, este proprie numai artiștilor foarte mari, îmi închipui că nu s-a făcut o figură de stil cînd s-a spus despre cutare mare artist că e un „copil". Mi-am însemnat cîteva nu­me din mult mai multe pe care ar fi trebuit să le însemn. Poate ar fi bine să reținem numele acestor copii, să le reținem și să-i așteptăm. Cre­­țu Aurel (clasa a VI-a B, Școala nr. 6) — Natură statică: Dănilă Nușa (clasa a VI-a A Școala nr. 8) — Peisaj : Ma­­randiuc Ioan (clasa a VI-a B, Școala nr. 8) — Momentul in­surecției ; Bosiuceanu Aurel (clasa a VI-a B, Școala nr. 8) Peisaj cu cai; Husac Stela (clasa a V-a B, Școala nr. 6) — Peisaj — un neînchipuit de frumos peisaj ; Nichita Gheor­­ghe (clasa a V-a B, Școala nr. 8) — Flori ; Romașcanu Miha­­ela (clasa a VIII-a B, Școala nr. 6) — Ilegaliștii și alții. Am nedreptățit pe autorii desenelor decorative pentru că sunt expuse colectiv, în aceeași ramă expun trei și chiar patru elevi. Țin să subliniez ținuta exemplară a expoziției, pano­­tarea sobră, precum și probi­tatea organizatorilor în reali­zarea acestei manifestări. A. MOCANU N.H. Despre expoziția artiști­lor plastici botoșăneni va apare în zilele ce urmează, în supli­mentul social, politic, cultural al ziarului nostru, un carnet plastic. Ilegaliști — de Ion Burdujoc, l­ucrare prezentată la exprudlia jubiliară „50 de ani de la crea­rea P.C.R.“ a cenaclului U.A.P. „Nicu Enea“ din Bacău Parcul „Mihai Eminescu“ din Botoșani Fotografia : I. HELIUI RADI MIERCURI 21 APRILIE 1971­­ 6.00 De la 6 la 9.30. 1­7.00 Radiojurnal. Buletin me­ j­teo-rutier. Sport. I 9.00 Buletin de știri. I 9.30 Viața cărților (reluare). 1. 10.00 Buletin de știri. I 10.05 Banatule, mîndră floare ? — muzică populară. 10.30 Vreau să știu (emisiune­­ de știință și tehnică pen­­­­tru școlari). t 11.00 Buletin de știri. ^ 11.05 Orchestra Ray Conniff.­­ 11.15 1921 — 1971­­ Semicentenarul P.C.R.­­> Dinamism și gîndire­­ creatoare. * 11.35 Partidul meu iubit —­­ cîntece. i 11.50 Cotele apelor Dunării. 1 12.00 Cîntă Helena Vondra- 1­ckova. 1 12.10 Un interpret și rolurile­­ sale. i 13.00 Radiojurnal.­­ 13.15 Avanpremieră cotidiană.­­ 13.27 Rebus melodii.­­ 14.00 Compozitorul săptămînii.­­ 14.40 Muzică populară. 1 15.00 Buletin de știri. ^ 15.05 — 100 de legende roma- i nești. 16.00 Radiojurnal. / 16.15 Corurile căminelor cul­­­­turale. 1 16.30 Melodii de Mișu Iancu. 1 16.50 Publicitate radio. 1 17.00 Antena tineretului. 1 18.00 Orele serii. ^ 2Q.00 Tableta de seară. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 Interpreți ai cîntecului popular. 20.55 Știința la zi. 21.00 Bijuterii muzicale. 21.25 Consemnări de Eugen Florescu. 21.30 Revista șlagărelor. 22.00 Radiojurnal. 22.30 Serenade cu și fără cu­vinte. 22.55 Moment poetic. 23.00 Concert de seară. 24.00 Buletin de știri. 0.03—6.00 Estrada nocturnă. REVISTA ELEVILOR DIN DARABANI A apărut un nou număr al re­vistei „Hyperion" a elevilor de la Liceul din Darabani. Articolul de fond este închi­nat lui Mihail Sadoveanu și aduce în discuție actualitatea mesajului operei marelui nos­tru prozator. Interviul cu prof. Constantin Horeanu, directorul liceului, schițează preocupările majore ale profesorilor și elevilor în anul școlar 1970 — 1971 : acu­mularea unui bagaj cu­ mai bo­gat de cunoștințe, moderniza­rea laboratoarelor, manifestă­­­­rile închinate sărbătoririi semicentenarului partidului, a­­pariția trimestrială a revistei etc. O rubrică de note din via­ța și activitatea cotidiană a elevilor precum și relatarea interesantă a unei ședințe de cenaclu întregesc imaginea pa­­ginei intitulată sugestiv „Ca­lcan școlar“. Spațiul cel mai mare este afectat creației literare. Poe­ziile lui Victor Teișanu, Va­leriu Imbir, Mihai Macovei, Gheorghe Cliveți și Vasile Păltinișeanu atestă calitățile artistice ale semnatarilor. Sin­gura bucată de proză, este sem­nată de Dragoș Cornea. Mai la obiect sunt notele pe marginea volumului de versuri al lui Marin Sorescu, „Tușiți“, re­liefarea activității oratorice a lui Delavrancea și, mai ales, considerațiile despre bogăția creației populare din această zonă a țării. Două capitole din romanul „Ne vom reîntoarce să cule­gem narcise" al scriitorului francez Jean Laffite scot în e­­vidență calitățile de traducă­tor ale elevului Remus Tei­șanu. Colectivului redacțional i se poate reproșa faptul că nu se preocupă de o reflectare mai pregnantă a actualității, a vie­ții și activității uteciștilor, a tuturor elevilor. Prof. I. D. CIUBOTARU L Locul al ll-lea în faza finală a concursului de literatură română In primele zile ale va­canței de primăvară s-a desfășurat la București faza finală a concursului de literatură română Subiectul pe care l-au tratat finaliștii omagia­ză apropiata sărbători­re a semicentenarului partidului : Dragostea de patrie și de popor o­glindită în literatură. Deci, ca și la fazele pre­cedente, subiectul a îm­binat criteriul sintetic cu cer­sibilitate estetic dinci pe­concurenților să-și afirme puterea de asimilare și de creație. La acest concurs un frumos succes a obținut elevul Cojocaru Mihai din anul IV al Liceului din Trușești. El s-a cla­sificat al doilea Comitetul județean U.T.C. ne trimite o frumoasă (dacă ținem seama de precaritatea condițiilor tehnice de care dispune tipografia din Boto­șani) plachetă continînd ver­suri ale elevilor din liceele județului. Unele dintre nu­mele întîlnite în cuprinsul acestui volum colectiv, nu ne sînt necunoscute ; cele ale lui Valeriu Imbir, Geor­ge Luca, Antoneta Vărvăru­­că, Valerian Țopa și ale al­tora le-am mai întîlnit, fie în culegeri anterioare, fie în paginile culturale ale ziaru­lui nostru. Un cald fluid emoțional, deși insuficient decantat u­­neori, dar impetuos, ca mus­tul care fierbe toamna, transpare în versurile aces­tor tineri școlari. O dorință vie de a cizela expresia, de a-i găsi noi valențe, de a ignora tipare chiar, iată nu­mitorul comun al poeților cuprinși în paginile plache­tei. „Desigur, se afirmă in cu­­vîntul înainte al lucrării, nu între toate poeziile din pla­chetă poate fi pus semnul e­­gal. Unele dintre ele se re­țin pentru ideea ce le-a ge­nerat, în ciuda unor imper­fecțiuni de realizare, dar ce­le mai multe se rețin pentru sinceritatea lor gravă“. Sin­ceritatea, atitudinea francă, deschisă, abordarea directă a problemelor care frămîn­­tă întreaga generație de a­­dolescenți devorați de foa­mea de a ști, de a găsi răspuns acestor probleme. „Vibrații“ iată, am zice noi, coordona­tele definitorii ale poeziei reunită sub titlul „Vibrații“. Volumul are o alcătuire antologică, deși selecția putea să fie mai riguroasă și să elimine unele compu­neri facile care nu aduc ser­vicii nici tinerilor autori, nici culegerii ca atare, și în­țelegem că poeziile de față reprezintă creațiile cele mai izbutite sau considerate a fi ca atare. Am remarcat sub raport tematic, pe Valerian Țopa, cu Semicentenar, Țării mele, Pămînt de basm, George Luca, cu Laus patriae, Valeriu Imbir, cu Ritual românesc, și alții ca­re cîntă pămîntul țării, minu­nile harnice care făuresc noile frumuseți ale peisaju­lui românesc, sau care slă­vesc apropiata sărbătoare a semicentenarului partidului Alte poezii vin cu fiorul u­­nic al dragostei dintîi sau cu abordarea, cam abruptă, e drept, a marilor probleme filozofice ale existenței in­dividului. Cum mai aminteam, imper­fecțiunile de ordin artistic au o compensație, în măsu­ra în care acest lucru este posibil, în elanul tumultuos, în dezlănțuirea sonoră ai­doma apelor scăpate din chinga ghețurilor, sau Unele poezii (Brahmaniști, In­somnul meu un os e la crepuscul) fac conce­sii unor mode moderniste învățate de prin gazetele li­terare. Altele, mai conțin retorisme, expresii insufici­ent șlefuite. Nu asupra aces­tor deficiențe ne-am propus să ne oprim. Nu este nici locul și nici cazul. Important mi se pare gestul făcut de editor, de a înmănunchia între două coperte aceste versuri de început. Alte nu­me dintre cele cuprinse aici vor căpăta circulație — tim­pul, talentul și munca fiecă­ruia o vor decide. N. CÎNTEC MARȚI 20 APRILIE 10.00—11.00 Teleșcoală. 18.00 Deschiderea emi­siunii. Ateneu — emisiune de actualitate muzi­cală. — In preajma semi­centenarului P.C.R. 18.30 Toate pînzele sus — emisiune pentru pionieri. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 50 de ani în 50 de evocări. 20.20 Intermezzo folclo­ric cu Marin Chisăr. 20.30 Seară de teatru . FEBRE de Horia Lovinescu. Adaptare pentru te­leviziune de Letiția Popa. 21.50 Muzică ușoară cu Anda Călugăreanu și formația Horia Moculescu. 22.10 Prim plan. TEODOR TOM­­ Inginer proiectant­­șef la Uzinele Mari din Ploiești. „1 Imaginea George Stinea. 22.40 Telejurnalul de noapte. Parcurgem satul Mileanca, conduși de primarul co­munei Ioan Condurache. Competentă, călăuza noastră ne dă explicațiile de rigoare. Intrînd în sat, remarcăm de la bun început că prima lui stradă este cu totul nouă. Casele par recent construite, după tiparele confortului modern. — Aveți dreptate — confirmă tovarășul primar. Îna­inte de război satul nu se întindea pînă aici. Strada aceasta a apărut în anii socialismului. După înființarea coopera­tivei agricole, oamenii și-au ridicat gospodării noi în capă­tul acesta de sat, mărindu-l și făcîndu-l mai frumos. Ase­menea străzi au apărut în multe sate și ele semnifică o ofensivă a bunăstării în mediul rural. Ajungînd în centrul civic al satului, admirăm, de o parte și de alta a străzii, clădirile dispensarului nou, ma­gazinele, dispensarul veterinar, școli cu 8 săli de clasă. Atelierele de croitorie, frizerie etc. vorbesc de la sine despre deservirea modernă a populației. timuă — Avem personal medical corespunzător — își con­explicațiile tovarășul primar. Dumnealor au con­diții de locuit excelente. Ne lipsește un sediu mai bun pentru cooperativa agricolă și, anul acesta, se va construi neapărat. De asemenea, pentru a asigura inginerilor agro­nomi condiții bune de lucru, vom construi și o casă a in­ginerilor. Vrem ca intelectualii ce muncesc în comună să se stabilească aici, în sat, să nu mai plece în altă parte. Observăm că drumul pe care călătorim este în plin lucru. — Se nivelează drumul județean. Bineînțeles și noi am mobilizat oamenii să ajute la amenajarea acestui drum. Suntem­ oarecum izolați și avem mare nevoie ca drumul să fie în bună stare, să poată circula autobuzele pe el. Prin muncă patriotică intenționăm să îmbunătățim drumul spre satul Scutari, șase kilometri, pentru a se putea prelungi traseul cursei și pînă în acest sat. Deja s-a efectuat un nu­măr considerabil de ore de muncă patriotică. Deputații Gheorghe Dubiț, Elena Dumitrei, Dumitru Chițan au mo­bilizat cetățenii la efectuarea muncii voluntar - patriotice. Foarte destoinic este deputatul Gheorghe Duduț care anul trecut, a contribuit foarte mult la amenajarea drumului dintre Mileanca și Tătărășeni. Ca în alte comune, și la Mileanca cincinalul trecut a fost o perioadă de muncă și de realizări. Enumerarea a­­cestor realizări, pe care am făcut-o parțial pînă aici, o pu­tem continua amintind noua școală din Codreni, electrifi­carea satelor comunei, construirea de trotuare etc. Viitorul se anunță la fel de constructiv, așa cum ne asigură prima­rul comunei.­­ Cel mai important obiectiv pentru noi este ame­najarea unui lac de acumulare pe cursul rîului Bașeu. In felul acesta vom avea posibilitatea să irigăm peste 600 de hectare de pe care vom obține recolte mult mai mari de­cît în anii trecuți. Celelalte obiective sînt, ca să spun așa, obișnuite și privesc înfrumusețarea satelor, modernizarea drumurilor și,poate, ridicarea unui cămin cultural mai spa­țios la centrul de comună. Privim viitorul cu încredere. Hărnicia oamenilor ne îndreptățește să-l privim cu încre­dere. Am colindat Mileanca, o comună ca atîtea altele din județ, pe care oamenii o transformă necontenit. In cu­vintele primarului am deslușit mîndria omului conștient de aceste transformări. Izolarea geografică este anulată de energia cu care oamenii se racordează la mersul societății socialiste pe ca­lea largă a progresului. — Da, aceasta este calea noastră, a tuturor, aprobă primarul, arătîndu-ne cu un gest larg satul Mileanca, cîm­­piile fertile din apropiere,oamenii ieșiți la muncile agri­cole. Aceeași aprobare am descifrat-o și în ochii tuturor oamenilor din Mileanca,antrenați în eforturile construcției socialiste. D. FETESCU 50 DE REPORTAJE DIN CIMPIE­RI CU PRIMARUL PRIN COMUNA MILEANCA MIERCURI 21 Program de dimineață 6.00 Buletin de știri 6.05 Radiomatineu 6.30 Actualitatea în agricultu­ră 7.00 Medicul vă sfătuiește Radiomatineu (continua­re) Program de seară 17.00 Buletin de știri 17.10 Pe portativul melodia preferată undelor, 17.45 Șantierele cincinalului 18.00 Personajele operetei APRILIE 1971 18.30 Descriptio moldaviae 18.50 Partid, lumină vie (pro­gram de cîntece) 19.00 Radiojurnal 19.15 Miniaturi instrumentale 19.30 O poveste pentru voi, co­pii „Privighetoarea“ 19.40 La izvoarele muzicii 20.00 Șapte arte : Cîntec drag moldove­nesc 20.30 Cărți, scriitori, opinii 21.20 Ecran Cîntă formația vocal in­strumentală „Roșu și Negru“ ȘURI DIN ȘCOLI • In prima parte a vacanței de primăvară peste 500 de pio­nieri și școlari au făcut excur­sii de trei zile, vizitînd Mauso­leul de la Mărășești, Muzeul de istorie a partidului comunist­, a mișcării revoluționare și de­mocratice din România, Mu­zeul Doftana și alte obiective. Grupurile de excursioniști de la școlile Răuseni, Plopenii Mari-Ungureni nr. 4 Do­­rohoi, nr. 3, 7, 8, și 11 Boto­șani au organizat emoționante evocări la Muzeul Doftana și în alte locuri istorice. Vizitele în aceste locuri de­­ aducere a­­minte au trezit în sufletul ele­vilor înălțătoare simțăminte pentru patrie și partid. • Zilele acestea, în cadrul unității de pionieri de la școa­la generală Călugăreni s-a or­ganizat o întîlnire cu tovară­șul Teodor Costaș, secretarul comitetului comunal de partid Ungureni. Tema discuției aces­tei întîlniri a fost „Jumă­tate de secol de la crearea P­CR.". In încheiere, detașa­mentul clasei a VlI-a a pre­zentat un program artistic.­­ 25 de elevi din clasa a V-a, de la școala generală N­if­­ni­c Coțușca au plantat fiecare cîte 2 pomi, obținînd astfel un total de 50 număr ce simbolizează jubileul ani­versării partidului. O altă acțiune la care au participat, de astă dată, toți pionierii și elevii a fost com­petiția "Crosul semicentenaru­lui". • Sub conducerea profesori­lor Angela Bordeianu și Ioan Dănilă, membrii cercurilor de științe naturale și turism de la Casa pionierilor din Botoșani au plecat în cîteva drumeții la pădurile Baisa și Rediu. Cu aceste ocazii ei au colectat specii din primele plante care înfloresc primăvara și le-au ră­sădit în terenul din fata serei casei pionierilor. Această acțiune începută în vacanța de primavara va continua pînă la sfîrșitul anului școlar. • Agenda de vacanță a uni­tății de pionieri de la școala generală N. Bălcescu a cuprins excursii la Doftana și Iași, în­grijirea livezii școlii și parcu­lui de la monumentul eroilor. In săptămîna primăverii ei au plantat 50 de plopi în semn de omagiu adus aniversării par­tidului. • Pe lîngă alte acțiuni de utilitate socială, pionierii și elevii de la școala generală nr. 5 Dorohoi s-au angajat în acțiunea de amenajare a spa­țiilor verzi din parcul consi­liului popular și de pe trei străzi pe care le au în patro­nare. Tot în această vacanță elevii claselor I—IV au făcut o excursie la mina de la Mior­­cani și casa memorială George Enescu. • Numai în scurta perioadă a vacanței de primăvară ele­vii din Vatra — Hudești au în­deplinit mai multe acțiuni de folos obștesc : plantarea a 350 puieți de plop canadian, construirea unei baze sport­ive și amenajarea unei răsadnițe de flori care să aprovizioneze întregul sat. • Prin munca spornică a e­­levilor școlii generale nr. 1 Darabani, pe 500 m.p. din flo­răria școlii și 750 m.p. din lo­tul școlar s­au făcut, toate lucrăril­e de primăvară. Tot ei au reîmpădurit un teren cu o suprafață de 2 h­a. ) Á

Next