Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-10-10 / nr. 17
Amilii I. 1861. Mr. if. Joi 28. Sept. 10. Optovre. Ese de doa ori in septeraana Dominec’a si Joia. Pretiulu de prenumeraciune pentru provinciele austriace . Pe anu intregu . 8 A. „ 6. lune . 5 fl 3. „ .3 ,, Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 14 fl. 40. cr. pe 6 lune 8 fl. 20. cr. pe 3 lune 4 fl. 60 cr. mon. austr. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia. Prenumeraciunea se face in Pesta la Spedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasîliu Cosma , tiermulu Dunârii, in cas’a Piaristiloru. In Corni tRturi la tóté oficiele pbs tali si la DD. Corespundînti a-i Con cordiei. Cancelariele episcopali sent rogate de a primi banii de prenumeraciune. A se adresă, pentru totu ce privesce amenestraciunea la spedîciune, car’ pentru cele ce privescu redactiunea la localulu acesteia in strat’a Pălăriei Nr.9. INIMALII POLITICI) 81 LITERARII). Apropiandu-se începutul triluniului d’in urma in anul curinte, deschideam prenumeraciune noua pe Optovre — Diecemvre cu 3 fl, v. a. — adaugemu totu o data cumca acelor D, prenumeranti, cari voru intra de nou le potemu servi cu numeri deplini de la inceputu. Redării mea. Revist’a Politeca. Pest’a 27. Sept. 9. Optovre. Tote diurnalele europene vorbescu despre cercetarea regelui Prusiei in Compiégne, facandu combinaciunile loru despre obieptul convorbirilor intre imp. Napoleone si reg. Vilelmu. Diurnalistec’a de Vien’a si cea englezesca se necajescu forte, anume : Times s’au incercatu a demustră nepotînti’a unei aliantie intre Francia si Prusia, — articolul resp. au causatu pre care va sensaciune in Paris, car’ diurnalele acestei capitale se descarcă cu multa vivacitate asupr’a esagerârilor si asurditatilor diurnalului englezescu, anume diurnalul des Debats intréba pre Times : daca alianti’a cu Anglia întinde atâte folose invederate Prusiei,cum se pote cumca acést’a nu le au cuprinsu totusi? Dice mai departe ca acelu artîcolu nu are neci o insemnetate dar’ acelu limbagiu pote amenintiă aliantiă intre Anglia si Francia, pentru cuventul ca tintesce a respandî in asta tiera opiniunea, cumca nu numai D. Palmerston ar fi singurul moscenitor al pătîmelor si al prejudetielor deplorabili cari inspirase politîc’a Angliei in contr’a Franciei, intru începutul secolului presînte. Brosiuric’a intitulata Rinul si Vistul’a (in carea se dice ca Francia nu pretinde provinciele Rimane, pote doa fortaretie cari fusese mai de de multu sub domniea ei, — ci recomenda Prusiei a sprijini restaurarea Poloniei) se socotesce a fi mai multu unu apelu la desbatere, decâtu antemergatorul propuseciunilor, cari ar fi de a se face regelui Prusiei; indesiertu s’ar si face, pentru ca idea abdîcerii Posnaniei in folosul regatului Poloniei inca nu s’au coptu neci in capetele cele mai liberali ale nemţilor. Despre alocuciunea S. Sale tienuta in consist. de 30. Sept. dice Constitutionelul fr. „Se fie adeveratu ca sântul Părinte ar fi rostitu aceste cuvinte triste si funeste. Neci o transactiune, neci o reconciliare!“ diurnalele legitimiste afirma si se bucura. Limba silnica, si prevedere scurta, judecata slaba si memoria nula; — după acestu semnalmentu tota lumea va reunosce partîd’a, carea la 1789, disese nefericitulu Ludovicu XVI : Neci o transactiune, neci o impa ciuire! carea in Juliu 1830, repetia regelui nefir. Carolu X : Neci o transactiune, neci o impaciure! carea o dise inca si regelui Franc. N. imainte de caderea sa, si carea striga acum stului parinte, ca si candu ar voi se marturisesca prin acestu auguriu revelatoriu , cumca timpurile se apropia de capetu. Diurnalele legitimiste se credu a fi catediatorie si consecinti, ele inse nu su cecâtu ametite si orbite. Poterile lumei acesteia nu se sustienu decâtu straformandu-se, si poterea tmpuraria a Papei nu se pote subtrage de sub asta lege comune, decâtu numai daca ar intra cumva in ordinea lucrurilor divine, dechiarandu poterei, tempur, de dogma. Solii d’in Siam au fostu fi la S. S. Ponteficele rom. cui i spuseră ca sunt insarcinati de catra suveranul loru de a se inchira capului credintiei cei noue, carea se propovedaesce in tier’a loru, asecurandu ca acea va fi pamenita. Pap’a fi multiami pentru asta bunetate precum si pentru darurile aduse S. sale. Regina de Madagascar Ranavolo au muritu in 18. aug. si fiiu-seu Racoto fu prochiamatu rege de Ova după ce ucise pre veru-seu care i era competitoriu, si pre ministrii capul partidei cei vechie, se dice cu noul rege i rechiamatu protectoratul Franciei. Senatul imperiale de Vienna au amanatu siedîntiele pe unu restempu de o luna, pentru ca membri se aiba puţintică resiflare. Necesitatea de a revede constituciunea (?) de 26.Fauru pe di ce merge se face totu mai urginte si casciga terenu chiaru intre centralisti. In privinti’a dietei Ardealului, guvernul tierei face remonstraciuni, asemene vreu se lucre si comisii supremi. Mai bine ar face se-si caute de treaba, si ca se lucre si ei pentru impacarea lucrurilor cara nu pentru încurcarea acelora, atitiandu spiretele destulu de esacerbate si pana acuci. Principatele unite. Mulţi dintre onoraţii cetitori voru fi cu nerebdare sa mai auda cate ceva mai momentosu din vecinele tieri de peste Carpati, mai alesu acum, candu după cum arataramu mai deunadi, earasi se lucra de sartea loru in Constantinopole. Trebile nóstre de aici de acasa, ne au impresuratu intruatatu, incatu pe langa tota bunavointi’a, nu fumu in stare a trece adesea cu cugetulu si peste Carpati. Acum inse ne emancipamu earasi pe unu minutu. După scirile cele mai noue, puterile asia numite garante, s’aru fi invoitu a nu mai tienea conferintie in caus’a principateloru, ci a confaptui la deslegarea ei prin dechiaratiuni, note, sau intielegeri in scrisu. Aceste scrisori apoi sa le impartasiesca unele altor’a prin solii loru din Constantinopole, ear’ in urma după ce voru fi tóte intr’unu intielesu, atunci sa provóce pe cabinetulu turcescu sa esecute invoiél’a puteriloru. Cei mai multi dintre publicistii Europei suntu inse de opiniunea, ca poporulu romanu sa decidă despre sóartea sa cu toata neaternarea, adeca sa pronuncia uniunea sub domnitoriulu de astadi, ear’ apoi puterile garante cum au recunoscutu de atatea ori faptele complinite, le voru aprobă si acum, fiindcă in cele din urma totu poporulu e chiamatu a decide despre viitoriulu seu, daca nu voiesce a fi midilocu scopuriloru altoru popore, seu a stateloru, ce voiescu a se folosi de elu. In principatele romane dela Dunăre e inse o greutate foarte mare, care face, ca orce vietia mai innalta sociale si de statu, sa nu se poata inradacina pe unu timpu mai indelungatu, ci statulu romanu cauta sa dee numai din provisorie in provisorie. Asia Romanii ’si manca averea si ’si prada puterea cea nesecata a tieriloru loru, numai spre a trai o viétia de statu, ce se pote asemena cu a unui vagabundu pradatoriu, care, fara de a se mai cugetă de viitoriu, manca beă si ’si resipesce tóate numai spre a ’si face placutu momentulu in care traiesce. Greutatea, de care vorbimu apasa de doue parti. De o parte , poporulu celuce cultiva pamentulu, nu pote aveă nice unu interesu mai innaltu pentru de a se sacrifică pentru statu, fiindcă elu de lege nu esista, ci e midilocu spre îmbuibarea altora. De alta parte ceart’a partideloru apasa cerbirea statului intr’unu mnodu, parte positivu,prin punerea de pedece la înaintarea prosperitatei publice, parte negativu seu indireptu, prin nepasarea si cerbicosiea unor’a in momintele, candu s’aru recere conlucrarea tuturora la consolidarea edificiului comunu alu patriei si alu natiunei. E fórte tristu candu vedemu flacarandu lupt’a pentru nisce principie, a caroru defigere nu mai pote fi obieptulu anului un’a miia optu sute siese dieci si unulu. Modulu cum sa se puna principiele in lucrare mai pote fi anca obieptulu cercetariloru. Acest’a inse nu cere ca partile ce partinescu unu principiu sa fia inimice celorulalte, numai pentru convingerea loru. Noi din partene după priceperea nóastra cunoscemu in patri’a curatu romana cam trei partite. Cea de anteiu e a liberaliloru esaltati si a natiunalistiloru moderati, cari voiescu toti binele massei natiunei, adeca a tuturora ce poarta numele de Romanu. Numai unii aru voii sa fia toate intr’unu minutu, cestialalti partinescu desvoltarea naturale, innaintata prin toate midilecele onorabili. A doalea e partea boieriloru Romani, betrani, cari nu se potu desface de prejudetiele FOISIDRA. Conversari asupra ortografiei romanesci. (Urmare.) In privinti’a intrecalaciunii lui e făcute cu scopu ca s se nu se schimbe innainte de i, la cele ce disésemu in numeral trecutu numai atâte a mai am de a observa, cumca daca acela e intrecalatu nu suna (in rostintia) atunci mare nedreptate se face celoru lalte vocali, cari pe acelu locu intre s si i totu asia de bine si de comodu ar pote sta de grab’a ca si insusi mutul e, d. e. misaiune, prusoia, etc. Comisîunea de Sabiu au recunoscutu trebuinti’a de a semna pe i, caci lucrul nu se potea ignoră mai departe, — ast’a e meritul comisîunii, câci daca dens’a nu decidea suveranminte, inca multi ani ar fi decursu certele intre literaţii nostri asupr’a semnului, pentru câ si asta-di mai sent, cari dicu „la ce trebue semnul, pote câ nu scimu noi câ se dice : auzire, încălzire, etc. cu tote câ se scrie ca-si latînesce cu : d, si respetîvu cu : s. t.a Dechiarâsemu mai d’in susu cumca eu d’in parte-mi sent gat’a de a primi si in asta privintia (ba preste totu) modul scrierii statoritu prin Comis. de S. pentru câ toti partecularii suntemu indetorati a ne supune voiei majorităţii, or de câte ori, si or candu se va pofti de la noi pentru binele publicu, pentru vre unu interesu comune, — inse asiu dori ca se mai audu opiniunile bărbaților nostri celor competinti in asta privintia, si mai vertosu asupr’a duoru mominte, cari anume le am pastratu pe urma. On. Comis, de S. mi va concede libertatea de a pote face observaciunea, cumca după a mea părere modesta, atunci candu dens’a au determinatu ca se se semne cu semnul cotîtu acolo, unde d. s, t si-au schimbatu sunetele loru primitive innaintea lui, au intorsu regul’a gen, ce ni-o areta firea limbei, adeca, d’in regul’a generale, carea dice : literele d, s, t, se schimba innainte de i, prin urmare nu trébue semnatu pe i au facutu escepciune dicandu : literele d, s, t câte o data se schimba innainte de i atunci dara trébue semnatu pe i cu semnul cotîtu. (Dar’ sequente i et altera vocali?) Eara d’in escepciunea candu d, s, t nu se schimba, deci trébue semnatu pe i au facutu régula generale, dicandu : literele d, s, t preste totu, deci si innainte de i (dar seq. i et alt. voc ?) suna neschimbate ca si in limb’a latina (?) prin urmare nu semnamu pe i. Eu d’in parte-mi sustienu, cumca régul’agen. e , ca d, s, t, se se schimbe innainte de i, deci nu e trebuintia de a semnă pe i, si voiu sustiené asta reg. pana atunci, pana candu va sucede cuiva a dovedi contrariul. Eu cercetandu cu amenuntul tote cuvintele in cari acele litere schimba or nu schimba sunetul primitîvu, am aflatu 1) ca numai acolo nu se schimba unde * nu e originariu, ci stramutatu d’in alta litera, si anume d’in e or daca i suna nasalu, — astfelu vedemu câ in cuvintele : dinte, (deute) credintia, intîndu litera orig. nu e i ci e, care s’au schimbatu pentru ca nu pote sună nasalu, fiindu câ in sîlab’a urmatoria după e vine unu i ore, cari după cum amintîsemu mai susu, nu suferu nasali tate innainte-le, ci e se schimba in i, precum in juramentu, jurăminte, etc. asia si d’inlente s’au facutu dinte, dar acestu felu de i nu mai are poterea de a schimbă pre d, s, t, precum nu le schimba neci i candu suna nasalu, d.e simţire, or sentire, sila, singuru or senguru, sîmbure, or sembure, tinerii, or teneru, timpu, or tempu (nasalu) etc. Acum nu ni remane alta de facutu, decâtu or a primi pe e si a scrie : dente, sene, tene, indreptandu totu 17