Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-10-20 / nr. 20
Amilii I. 1861. i. Sf. Domincca 820. Optovre. Ese de doa ori in septemana Domineo’a si Joia. Predulu de prenumeraciune pentru provinciele austriace. Pe anu intregu . 8 fi. „ 6 lune . 5 „ 17 3. „ .3 ,, Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 14 îl. 40. cr. pe 6 lune 8 fl. 20. cr. pe 3 lune 4 fl. 60 cf. mon. austr. Prenumeraciunea se face in Pest’a la Spedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasîliu Cosma, tiermulu Dunării, in cas’a Piaristiloru. in Coraitâturi la tóte oficiele postali si la DD. Corespundînti ai Concordiei. Cancelariele episcopali sent rogate de a primi banii de prenumeraciune. A se adresă, pentru totu ce privesce amenestraciunea la spedîciune, ear’ pentru cele ce privescu redactiunea la localulu acesteia in strat’a Pălăriei Nr. 9. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia. DIIMALII POLITICII SI LITERARII. Revist’a Politeca. Pest’a 7/19. Optovre. Părintele Passagliatiene lupt’a barbatesce in contr’a curţii de Roma; elu au voitu se apere brosiuric’a sa scrisa asupr’a poterii temporarie, ci acestu dreptu i s’au refusatu, si fiindcă densul nu s’au invoitu de a conferi in asta privintia cu cardinalul Altîeri, publicaciunea i se puse la indice, adeca in minierul scriptelor celor afurisite. Cu tote aceste, scriptul produce mari miscari in clerul inferiore, eara partesanii sântului scaunu indesiertu si voru bate jocu de adversarii loru, caci lupta teologica deschisa o data prin renumitul profesore al universetatii de Roma (par. Passaglia au scrisa o carte voluminosa in trei tomi despre cea mai proaspeta dogma a nemaculatei conceptiuni) va inchia acusi cea ce începuse gen. Cialdini in bataliea de la Castelfidardu. Monitorul univ. fr. dice, ca guvernul au despusu a se face aspre încercări in contr’a brosiurelor esite cu prilegiul intalnirei de Compiègne, cari au casinnatu desplacere regelui de Prusia, — in locu de a lua aspre mesure in contr’a unoru scripte cari se vede a compromite guvernul francescu, ar fi cu multu mai bine daca acestua ar concede libertatea presei, singurul mediu-locu de a lasă, se se desvolte opiniunea publica fara ca guvernul se fie silitu a lua asupra-si responsabilitatea pentru orce brosiura politica. Se vede inse ca guvernului francescu i vine bine la socotéala ca lumea se nu scie neci o data chiaru isvorul oficiosu or neoficiosu al estoru felu de scripte ocasîunali. Pregătirile ce se făcu pentru serbatorea încoronării regelui prus canu se dicu a fi măreție si ne pomenite pana acum, pote fi cumca chiaru asta pompa esagerata va fi motivul, care au imbarbatatu pre regele, ca cu ocasîunea candu in 17. pot primi pe representantii tierei, se redica „Domnitorii Prusiei primescu coron’a loru de la Domnedieu insusi, deci eu voiu lua mane coron’a de pre més’a lui Ddieu si o voiu pune pre capul meu. Ast’a e intielesul imperatiei d’in mil’a lui Domnedieu. Intru acestea diace santietatea neatinsa a coronei. Stiu ca si voi astfelu pricepeti intielesul aptului la carele v’am chiamatu de mârturi “ Ne face sé ne aducemu aminte de acele tempuri idilice candu Moise si după densul multi părinți cuviosi conversa cu fiinti’a cea mai innalta de câte ori le placea. Scimu cu tote se intempla cu voi’a lui Ddieu sântul, si d’in asta causa i ne inchinamu totdeaun’a chiaru si atunci, candu intru a sa neadulmecata intielepciune afla cu cale a ne cerceta cu ciuma, resbele, restornature de staturi milenarie si alte plage fatali cari se dicu a purcede d’h logic’a neesorabile a faptelor. O scrie telegr. venita d’un Ragusa sub datul 18. opt. ne impartesiesce după unu reportu turcescu cumca: 3000 de rescolaci si de Muntenegreni in a 13. opt. la Sîpahna fiistra batuti prin Turci. Resoluciunea imper. in ivinti’a incursîtiunii întreprinse prin D. consîl. havas in contr’a magistratului cetatii pestane peitru adres’a ce o făcuse la dieta in caus’a contribuciunii, au ajunsn de la Vien’a la locutienintia si publicaciunea ei se va face mani. D’in Comitatul Aradului ni veniră mai multe insciintiari imbucuratorie despre staruintiele intielegintiei si însufleţirea poporului de a intruduce limb’a rom. de oficiosa in tote comunitățile; pana acum ar fi decretatu acést’a cam vre 40. de comunități si anume cele de a lungul promontoriului Sirianu. Binecuventarea ceriului se fie cu voi cari in decursu de 17. secoli fatali, fiindu isolati de leaganul apuseanu ati sclutu pastru limb’a eternei Rome, voi o veti innaltiâ si la, culmea ce i se cuvine. Sărutare fraterna vea fiilor poporului romanu ! Revista asupra gazeteloru magiare. (C.) Cateva dintre gazetele magiare se vede ca cam ieu notitia despre cele ce se scriu prin foile nóstre, si din candu in candu comunicandu câte unu articulu mai de căpetenia d’in ele, cele mai cu socotela si făcu si reflesiunile asupra-le. Asia vediuramu in septeman’a trecuta publicatu in „Sürgöny“ unu articulu alu' Catone Cens. d’in Concordia, in care on. core.-pundinte al il^stru esprimandu-si dorul de a vede in gazetele mutare articoli de fondu despre ponderos’a întrebare a naționalitatîloru, eara nu se-i veda numai invertinduse pe langa, dens’a , cu mâtiul pe langa laptele celu ferbinte, — si mercuri numai decâtu si cetiramu in cele mai solide gazete magiare: „Sürgöny“ si „Pesti Napló“ 3. Articoli in aceasta cestiune, (celelalte neci nu au datina a se ocupa cu lucruri mai serioase, ele cugeta ca a spariea pe Vienezi cu Klapka, Kossuth si Garibaldi e de ajunsu spre mântuirea patriei), din carii noi communicamu puntele cele mai de căpetenia. Mai mare progresu a facutu in asta privintia jurnalul oficialu „Sürgöny“. Colaboratorul primariu, seu mai bine dîcandu adeveratul rediginte al acestei foi D. Kecskeméty Aurél dice intr’unu articul publicatu in Nrul. 238, sub titlul „Mișcări de naționalitate“ intr’altele si urmatoriele: „Era de prevedintu cumca caci va incepe a slabi bratiul de feru al absolutismului de 12 ani, si spiritul poporului va ajunge la o respirare mai libera, si aspiratiunile de naţionalitate ale poporeloru celoru prin administraţiunea germanisataria de o potriva cuciulite ale patriei anca delocu se voru manifestă cu potere renoita; caci de si nu s’au potutu dechiaru sub apesare, ele prin aceia numai s’au iritatu mai tare“. „Mişcarea nationalitatîloru de limbi diferite dela 20. optovre in coa ar fi o temeritate a o insusî unora agitaţiuni străine. Astfelu de agitaţiuni esterne in câtu potu ave influintia, incurga numai asupra instincteloru celoru malitioase, si formeaza acele pete ale miscarei numai, de cari se sparia si elemintele cele mai curate ale insesi miscarei. Inse aceea ce e nobilu si sublime in mișcările acestea, e totodată si naturala , si e felul tot acelorasi instincte măreţie care pe insasi naţiunea nóastra cea ce se uitase de sine, de cinci diecenii in coa o desceptara la viétia noua si o conducu pana in diui’a de astadi.“ „Miscarea loru dara e sora, ma un’a e cu a nóstra, si celu multu déca se opune in cele din afara, care inse se potu si trebue delaturate, caci cu acéstea nu suntemu detori noue, si unul altuia.“ „Decumva luamu pretensiunile romaniloru asia precumu acelea suntu formulate in decisiunile d’in Carasiu; si cetimu cu atentiune jurnalul slaviloru d’in imperatia „Ost si Vest“ vomu face acea descoperire, cumca principiul loru e încetarea a orice supremaţia de dreptu istoricu intre naţionalităţile d’in imperatia.“ „Acést’a in sine nu e alta decatu principiul egalitatii individuali prochiamata in 1789, care nu e in stare se impedece cele mai mari neegalitati produse de natura si sancţionate prin societate, care neci candu nu poate gena pe unu guvernu intreleptu.“ „Inse acestu pasagiu e urmarea acelui principiu prapticu, cumca prerogativele ce se născu d’in principiul cucerirei, adeca titlul istoricu al cucerirei a espiratu, pentruce idealul de statu la care staruescu corifeii nationalitatîloru e sistemul cantonale d’in Elveti’a si acést’a e conditiunea cu care mai cu seama ’si împreuna compatriotii nostri credinti’a interna catra constitutiunea si coroan’a Ungariei.“ „Si intr’adeveru interesul pastrarei intregitatii imperatiei e atâtu de mare, in câtu merita si acestu pretiu decumva acel’a aru atern’a dela acest’a.“ „Or’a acestei negotiatiuni n’a lovitu anca, inse luandu in privintia dimensiunea ce d’in dî FOISIORA. Scene d’in Romania. ii. La doa septemane dupa acesta mica intemplare, curtea beséricei de Banesci eră indesuita de săteni. Un caru mare cu patru boi, ascepta la portea beséricei. Batistele (cârpele) albe , cari flutură aninate de jugu si de cornele boilor, precum si covoarele, perinele si saltelele, de cari era plina carul, dovedia cum ca asta inzestratura se tiene de avuţiuni mici. Mulţimea, carea nu incapuse in besericutia, ascepta cu nerăbdare esirea junei parechie. Barbati, femei, betrani, copii, toti convorbia asceptandu. „Bietu Sioimule, dise unu copilandru vediendu canele celu mare mergandu in trei piciore, mi se pare ca batai’a au fostu aspra estempu. Asia dori totusi se sciu pentru ce se bătu pe la noi aceste sermane bestie intr’o anumita epoca a anului — Pentru ce? respunse unu june in elegante îmbrăcăminte de venatoriu, care audise monologul băiatului. — Ah! Cocane, striga copilandrul, luandu-si caciula de pe capu, si fece vreo doi pasi in deretru. Apropia-te! fratiere, nu te sfii, eu vreu numai ca se-ti spunu cea ce tu doresci a sei. Străbunii nostri, cari fusese odinioara celu mai mare poporu in lumea tata, au fostu o data suprinsi in somnu prin navalirea dusmanilor, cari tabarii de unu tempu sub murii cetatii. Roma, etern’a Roma, ar fi fostu derimata prin Gali daca gascele n’ar fi sternitu d’in somnu prin tipetele loru, pre cetatieni si pre ostasi. După ce se desceptara, Romanii indata fusera învingători. Spre aducere aminte de acestu nou triumfu, se instituira serbatori. De cate ori se facea serbatorile aceste, toti cânii d’in cetate fura batuti, pentru ca s’au sciutu acusi cumca atrasi prin cărnurile cari li aruncase dusmanii, densii n’au latratu apropiandu se acestia. Vedi, de aici purcede datîn’a de a bate cânii intr’o anumita epoca.“ In acestu momentu se innaltia unu sgomotu d’intre mulţime ; junii cununaţi aparura. Ceremoniea fuse inchiata, bocalul de vinu după dătîna se desiertase prin junii căsătoriţi, in semnu de a se impartesi la ori ce sorte. Nuntaşii esiu d’in besérica. Vornicelul se ivi celu d’antaiu. Vataful improvisatu purcedea innaintea nuntasilor, imbiandu cu vinu pre oaspeti si indepartandu-i cu toiagul seu celu infrumsetiatu cu cordele, cu flori si cu mahrama de metasa cosuta desu cu fire de auru. Lăutarii urmă si in fine venia mirii. O rochitia alba, o camésia cosuta cu flori de auru, o carpa rosia, calitaminte in fati’a ciresielor, aceste eră imbracamentul junei mirese, acestu imbracamentu l’indeplina o cordea cu galbini in gramadi si nesce ciucuri de fire de auru impletîti in cosîti’a perului si aternandu preste umeri pana la genunchi. Pretiul celu mare al imbracamintelor miresei adeveria liberalitatea junelui mire, a cărui fromsetia barbatesca atragea suriderile amice ale multimei. De a stang’a si de a drept’a mergea nasiul si nasi’a, (mărturii romanesci) cu lumine aprinse in mani. Nuntasii se suira in caru intre sunetele cobzei. Feciorele, dicandu unu adio catra a lor surata, se departara ; barbatii si femeile măritate incungiurara carul. Mirele fiindu unu tieraru d’in satul vecinu, si duse acas’a pre a sa juna mireasa. In momentul candu nuntasii voia se plece, Sidimu plinu de bucurie, sari in caru la genunchii miresei. Strigări de părere de reu resunara din partea celor ce sta impregiuru. Unii se gatîu a goni cu bastonele pe turburatoriul serbatorei, candu deodata graiul junei mirese opri tote bratiele. „Amicilor dise ea, nu alungaţi pre bietul Sioimu, caci lui am de a multiami fericirea mea.“ Fiesce care va gaci cumca cea ce grai astfelu fii Stanc’a. „Unui cane ? intrebara sătenii suprinsi. — Da, acestui cane si ascultaţi cum. Pe tempul, candu fie care trebue se-si bata canele, mosiul Nironu, domnul si protegatoriul meu, carele e de fatia, mi poruncise ca se bătu pe Sioimu, eu me improtivamu a-i face reu , inse am trebuitu ca se ascultu . . .“ Asta enarare incepu a confundă pre jun’a Stanca, bărbatul ei lua cuventul: „Asia e, spre a ascultă de binefacatoriul seu, Stanc’a au lovitu de Sioimu, dar’ ea au plânsu totu odata. Ea se vaiera pentru ca făcuse de a suferi pre bietul Sioimu, care-mi placea si pre care lu netediamu trecandu pe langa 20