Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)

1862-06-03 / nr. 44

regele numai dupa constitutiunea si legile proprie era aici decatu dupa norm’a altoru provintie ereditarie, o va administra ? unde sunt legile d’in 1791, carii asigurédia independinti’a tierei? — unde voru fi acele diplome cu juramentulu mai multoru regi întărite, care dicu: Dacias et alia apud ipsos inusitata exactionum genera introduci non curabinnis, — unde voru fi acele legi, care ne apera religiunea ? tote voru sburâ asemene paserei care o lasamu d’in mana petru cea d’in gardu. Si ce amu lasă atunci urmatoriloru nostrii? orice alta numai constitutiune ne supusa schimbariloru nu — numai libertate, nu. Intre obserbatiunile P. St. D. Gr. A. mai este unu pasu, care nu’lu potu lasa ne pomenitu. — P. St. D-sa dice: „Cumca Romanii de sub coron’a S. Stefanu urmedia asta-di un’a politica foarte intielepta. — Acestu objeptu e mai proaspetu decatu se-si pata ori si cine da judecata despre elu — dar’ atat’a deve sa marturisescu, ca nu toti aceia, carii sunteti in contra intrarei in constitutiunea d’in 1848, sunteti intr’o opiniune — per consequens umblandu pe căi diverse — nici lucrati toti asemenea intreleptu; cine se indoiesce ceteasca articululu P. St. D. Gr. Ard. acolo unde vorbesce despre senatulu imperiale si era memorandulu Esc. sale a Archieppului Siulutiu — si îlu va cuprinde un’a mirare — vediendu ca P. St. Dsa e in contra acelui senatu, caudu Esc. Sa se vede ca prin acela aru voi a ferici națiunea Romana, — vedi P. St. D. Gher. Dta ai disu in ironia, ca deve se vorbesci in numele propriu, — câci decumva ai fi vorbitu in numele natiunei in contra acelui senatu — tearu fi pututu intrebă Esc. Sa, ca unde-ti e plenipotintiva, dela naţiune, si nu fara cale câci intru acestu objeptu si cu plenipotinti’a in mana e de lipsa se precugetamu ce lucramu, ca se poate intempla ce nu amu dori,— care aveți dreptu in ast’a cau sa judece istori’a, fara de a scrută, ca cu cale seu fara cale a lucratu Esc. Sa atunci candu in memorandulu seu s’a dechiaratu pe langa senatulu imperiale atat’a totusi dieu, ca se dee atotputerniculu Ddieu cumca acelu memorandu in caus’a senatului imperiale se aduca mai multu bine pentru naţiunea romana, decatu catu a adusu subscrierea Concordatului pentru beseric’a Gr. Cath, dee Ddieu că resultatulu memorandului in caus’a senatului imperiale se causedie mai multe lacremi de bucuria, decatu cate lacremi de întristare au srosit subscrierea Concordatului d’in ochii Romaniloru g. cath. i dee Ddieu ca dupace prin Concordatu amu perdutu autonomi’a bisericei g. cath. prin senatulu imperiale se nu perdemu autonomi’a tierei — se nu perdemu constitutiunea cea liberale. Aceste premitandu-te de nou intrebu catre — dupace constitutiunea Ungariei atate drepturi asiguredia pentru partasii ei, si dupace s’aru recunosce natiunea Romana egala indreptatita, eara pentru limb’a romana in lucrurile publice s’aru asigura loculu competinte — si pentru marchale s’aru codifică un’a lege pe tias’a representatiunei populare — reu aru fi pentru Romani, că se intre in ea ca parte injtregitóre a ei? — Eu asia cugetu ca nu. — Acestu objeptu mai afundu taie in viati’a natiunei romane si in esistinti’a patriei cu tiera constituționale — decatu se se poata lasă nepertraptatu — deci eu cu seriositate rogu pe inteligiuti’a romana, că delaturandu patim’a si unele prejudetie se scrutedie acestu objeptu după cum se cade — ca nu cumva oarecandu se fimu siliți a esperă ca: Tarde est post festa cantare. Acum voiu fini aceste sire cu sinceritate spunendu P. St. D. Georgia Ardeleanu, cumca eu art. d’in nnii 21 si 25 a „Concordiei“ nu l’amu scrisu, ca se făcu proseliti — nu — fara pentru aceea ca se veda O. p. cumca constitutiunea e mai buna decatu cum dicu unii inimici a ei, carii lăuda „octroa“ dar’ candu asiu fi scrisu cu scopu ca se făcu proseliti, acelu scopu l’amu ajunsu — de brace P. St. Dta esti unulu in privinti’a constitutiuniloru octroate — si de nu, totu eu te-amu inimatu că se scrii incontra constitutiuniloru octroate — si cea d’in 26/2 1861-ce de aru face si alti Romani tare m’asiu bucură. Mociu 24 Maiu 1862. F O IS I O RA Imnulu României la 1882. Privesce-Atotupotinte ! d'in patri a ti cerésca Spre biét’a Romania, spre estu straveciiiu poporu, intinde-ti crept’a santa, si fă ca se renasca D’in somnutu seculare spre-unu dulce viitoriu ! Odata-acésta ginte sub legea cea străbună, Crescea, ’nfloriâ cu fala ca cedruiu d’in Libanu . Pe bratiele-i nervése, pe sinulu seu de muma Nutină fiintie brave, fii demni de-a lui Traianu. Candu Ungari’a mandra gemea ’n catusie grele, Si crud’a semiluna in Bud’a stralucia, Candu brav’a Polonia, sub plagele crudele A feteloru pagane ca crinu se vescedia; Candu Europ’a - intrega stetea înfiorata, Sub jugula sierbitutei grumadd sei plceandu; Atunci romanulu singura, cu fruntea sa cea lata In mediu’ - atatoru plage statut’a neinfrantu ! Stefanu, Mitaiu eroulu pasî in batalia, Si pan' cu drept’a 'nvinse trufia de ozmanu; Cu steag’a prinse crucea, si ’n semnu de victoria A implantatu pe sfantiuri superbe de dusmanul Cristose taloru lupta la lupt’a crucei tale, Pre care inemiculu iaipiu a persecvatu, Si bratiulu loru in contra intrigei infernale Spre-a crucei aperare otielu a apucatul Dar’ val! acestia Erculi, atleti de barbatîa, Dormu adi in fericire in recele pamentu, Si Romani’a mandra, in gelmca-agonia Rechiama ’n daru pre bravii eroi, ce nu mai sunt! Trecură siru de secuii! si steua gloriosa, Ce conducea in lupte poporulu romanescu, Cadiu ingalbena in cetia tunecosa, — Cu ea peri de-odata si spirtulu stramosiescu! Josifu Hosu. Corespundintie. Oradea-Mare, diu’a de Rosalie. Postul de vice-comite al III. pentru comitatul Bihariei nu mai e in vacantia. Unicul asesoriu la tribunalul comitatense D. Ioane Siorleanu fu denumitu la acestu oficiu creatu pentru Romanii d’in acestu comitatu, cu tote ca se făcuse representaciune cumca al 111. Vice-comite ar fi de prisosit, si ar fi mai bine a se immulti numerul asesorilor tribunalului cu doi insi, dar la locurile mai innalte aflara cu calea păstră acestu oficiu reserbatu pentru Romani. *) Mai departe, ce’a ce se scria, la Pasci si se scrisese de câtva unu corespundîute bine informatu, — la Rosalie s’asi intemplatu, adeca judele primariu al cercului Beiusianu D. Petru Paulu, spre a fi departatu de acolo, fu denumitu de asesoriu in locul Dlui Siorleanu, iar la postul de jude pr. al Beiusiului fu innaintatu D. Ioane Veresiu. Bine ca in decretul Dlui P. P . . . strămutarea se motiveza cu necesitatea sierbitiului publicu, totusi partea romana a comitatului cunoscandu, ba semtinduimpregiurarile emai aplecata a presupune alta causa, ce i se pare mai adeverata, va se dica D. P. P . . . in ochii confraților nostri magiari trece deromanu preinvapaiatu, si de unul ce diura nóaptea se framenta a infiintia Daco Romania inventata de aceia, carora aceasta idea li baga frica pana la asa, — deci domolea lui e socotîtu, eca asia d’in presumtiune, inimicu al fraților Magiari. D’in partea unei elice bine cunoscute, se fecera in contra-i nenumerate plansori, cari, precum se dice, avura eredeti si ore si care valoare la guvernul comitatului, fara ca vreo data se se fie facutu cercetare in asta privintia. Ma ce se ve spunu notariul de Cabesci, celu destituitu, si prin a cărui sumutratura culpasa se intemplase escesul celu scandalosu in comunitatea mimita, unu subiectu carele avuse si onorea meritata, de a păzi ciuberul la recerea unei arestări de trei lune, si in contra căruia acum inca stau suspise mai multe investigaciuni criminali, fara a se incuviinti, destituirea lui, e suferita in cercul si casa notariale, ca si o scula esploratoria .... D. P. P . .. in dilele mai de pre urma a funciunării sale in caletate de jude pr. provocase pre notarii ce sunt aplecați in comunitățile curatu romanești, ca iu restempu de 8. dile se se dechiare, daca sunt ei in stare a poté scrie romanesce. Ast’a fu de ajunsu ca se fie de nou denunciata, vedi bine ca si asta fapta e agitaciune, abătere oficiosa — prin urmare crima. Dar in contr’a cui ? Comentați D. vostra. — Daca nu ar fi notarii gonitori de romani, intre romani, tine amarul, ar denuncia atunci? cine ar fi consciinciosul mărturii ca preotimea si intrelegiuti’a romana cea jde a pururea neastemperata agiteaza?! apoi cate bucatare unsurose ar cade in gurele flamandilor daco-romanisti ast’a inca vine la socotéala, tote ca tote, dar apoi cine ar traduce in unguresce sistemul de civilisare a Dlui dr. Bacu, innaintandu de minime cultur’a limbei poporului nostru, cine Tar invetia rogu ve, candu trebue platî „szâzaliku pentru öröksigu“, a-i spune, ca „adaul“ s’a scrisu la napóu“ se face vizsgaletyu — adau leghe leului— pruncul teu vine la sorozăsiu, trabe face folyamodás, si al tete o mne. Vedeţi Fraţilor compatrioţi! Domniea vostra ati stricatu limba intre poporul nostru, si cugetul nu ve mustra *) Numerul asesorilor se pote inmulti cu doi insi romani, iara a se suprime postul de al III-le vice cornit e or d .ca ajungu si doi, ca pe aiurea, bine, inse unul are se fie romanu. Red. Si ce e acumu romanulu ?! in ochii-i Iar viétia Se strecora mărgele de lacrimi ca perlu ; Pe fruntea-i vescedita si palid’a lui fatia Dorerea, întristarea naltiara tronulu seu ! Si aai mai fuge Istrulu! cu undele i blondine Prin vaile manosa a vechiului Cananu; Dar’ cursu i este gennicu ca tristele suspine, In cari se ’nncea astadi nepotii lui Stefimul Si acumu stau Bucurescii! cu templele pompese, In ei reinviatu-a romanulu Parlamentu ; D..i ce folosu? ! tieranii gemu in ca usi ferase, Far’ patria, far’ drepturi in scumpulu loru pamentu ! Si-acumu sta Severinulu ! cu negrelei raine. Sub ele-ar fi bravi pansa la somnu blandu, liniscitu . Ah! ei cadiura ’n lupta de spadele străine, — Dar’ adi fraţii pre sine prin lege se ucidu! „Unirea-a duoru mame! in bine si ’n dorere“ Ce fapta strălucită! ce nume 'mpunetoriu! Dar’ ce folosu candu fiii in trista ’mparechiere’ ! sapa far’ crutarea mormentu spaimentatoriu ! Privesce-Atatu potinte! din patri’a-ti ceresca Spre biet’a Romania, spre estu stravechiu poporu, Intinde-ti man’a drepta! si fa ca se renasca Din lunga agonia spre-unu dulce viitoriu! Viena. Iustinu Popfiu Se onoramu memori’a mariloru nostri barbati! Objepturi despre care voiu se scriu, nu e totmai nou, au scrisu acuma despre densulu pene mai iscusite, dar’e cu mufiu mai interesantu, decatu ca se nu merite a-lu mai aduce in atenţiunea onoratîloru cetitori. E lucru constatitu, cumca cultur’a unei natiuni se judeca dupa acea impregiurare, precum ’sistimédia dens’a barbatii sei cei mari. Barbati mari, din darulu lui Doranedieu, avuramu si avemu si noi cu numeru de ajunsu, si vedemu in tote datele cumca romanulu stimédia pe acesti barbati; deca dora densii in tempurile mai vechie au suferita insultari, apoi caus’a acesteia nici odată n’a fostu natiunea intréga, ci numai nesec individi. Insa nu e destulu numai a stimă pe barbatii cei mari, ci debe se ne sîlimu a cunosce tote faptele loru, si debe se ne ingrigiaiu cumca memori’a deusitoru se remana si pentru nepotii si stranepotii nostri. Si acest’a pun ce se pote efeptiu mai bine, decatu prin biografiele autentice ale loru ? Caii barbati mari avuramu noi, ale ca ora fapte le admiramu, inse despre vieti’a loru avemu forte putîne date! Sineai, Petru Maioru, Lazaru, Micu, Samuilu Vulcanu, s. c. 1. au fostu toti cate unu luceferu pe cerulu romanimei, carii decumva s’ar fi nascutu iu Parisu sau in Londra, acolo iaru stimă că pe nesce semidiei, si i-aru cunosce tota lumea pana ce că romani — o spunemu verde — nu suntu cunoscuti de piiati nici de catra consângenii loru. Acéstea nu e bine asia, nu poate sa remana asia! Gresielele mosiloru debe sa le cotegemu noi,ce ei au negresu debe sa le inplinimu noi pana ce inca nu e tardiu! Astadi inca mai traescu de-aceia, carii au cunoscutu pe unulu séu pe altulu din barbatii nostrii cei de frunte, asia dara potu fi in posesiunea unora date interesante d’in vietfa loru; — acesti contemporani dara suntu idetorati a ne impartasi tote datele d’in vietfa respeptiv doru barbati, ca asia apoi adunandu se datele dela toti se se pota compune d’in ele o biografia completa. Eu cugetu a esprime opiuiunea tuturoru romaniioru candu dicu cumca acele date se se tramita la„Asotiatiunea“ nostra d’in Ardealu, carea apoi dupa ce s au adunatu destule date, va insarcină peneva d’in membrii sei cu compunerea aceloru biografie;— insa si pana atunce colonele acestui jurnalu — cu invoial’a D. Redaptoru — voru sta totdeauna deschise la asemene împărtășiri. Sperezu cumca asta in antimne pia nu va remane fara resultatu, si cumca celelalte organe natiunale ale nostre inca voru coiucră cu zelui cunoscutu atâtu pentru popularisarea câtu si pentru realisarea acestei idee, prin a careia efeptuire ne am onoră pre noi insine. losifu Vulcanu.