Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)
1862-02-23 / nr. 12
ca si in farorea nostra, va sedica nu e in aceasi neci cu o iota mai multu decâtu: dreptu individuale. De aici se vede ca acei Romani cari se lupta in contra diplomei din 20. opt. si pre cari sateli- tii aceleiasi diplome i impetiescu si va tema cu diferite denumiri indatenate, dara inca voiescu binele națiunii romane, de ora ce scopul loru i e, ca după ce sub scutul diplomei, esoperarea limbei si naciunalitatii politice nedependînti e cu nepotîntia, — de ora ce aceeasi diploma are de scopu a forma numai un’a naciunalitate si anume cea neratiesca, — celu putinu prin staruintiele loru de a se scade sum’a contribuciunii, desi nu la suma stipulata in dîplom’a Leipoldîna, dar la cea d’in anul 1847, sortea materiale a Romanilor se se imbunetatiesca. Eu concedu, ce giursturile s’au schimbatu si statul are mai multe trebuintie, inse ca actu se fie cu sute de ori mai multa contribuciune decâtu cum se stipulase in dupl. Leupepre multu. De la an. 1691, pana la an. 1848, s’au portatu destule resbele. Turcii se scosera d’in Ungaria, s’au portatu resbelul sucesîunariu, in acestu periodu s’au intemplatu resbelul septanale cu Prusi’a, si celu francescu care tienu 25. ani, Transîlvani’a au pîatîtu pe anu câte 1,400,000 fl. si totusi nu s’au ftieutu detorle in mii de milione. De la anul 1850, in cace si anume in capul speselor resbelului francescu-italienescu, care tienu 10. septemane, Transîlvania au platîtu pe anu câte 6 — 12 milione, iar detorlele statului se urcară la trei mii de milione. intorca-se regimul la legile intemeiate in depl. Leopold, si in Sancțiunea pragmateca, convoace-se o dieta carea se aiba dreptul de a vota contribuciunea si ostasimea, naciunile cari acum sunt neodihnite si cu ura un’a asupr’a alteia, ear cu regimul nemultiumite, pe temeiul dreptului firescu si al cuviintiei se voru impaca, atâtu intre sine, câtu si cu regimul, si veti vedé Dior, câ giurstârile indata sunt schimbate ca prin minune, va sedica naciunalitatile fiindu împăcate si multiumite cu regimul, acestua spre intrenarea loru nu va trebui se tiena 700,000. ostasi si cam la 20,000, gindarmi, totu atâtia mâncători neproductivi, si cca de locu va pote deveni contribuciunea la suma d’in an. 1847. adeca indata vomu avea de a plați de 10 ori mai putina contribuciune decâtu cea de acum. Se pote intempiaba intru o dieta adunata pre temeiul legilor sanctionate ca naciunalitatile se nu se impace si ca regimul se-si implinescaidea sa cea plăcută, adeca se faca atâtea capitonate câte naciunalitâti sunt. Satelitii diplomei d’in 20. Opt. voru dice acést’a e bine, câ ce est modu ne potemu intrebuintia limb’a in afacerile publice, — ve amagiti forte, omeni buni, — asta se pote esoperâ si altmintrea, car’ cu impartitur’a in mai multe capitanate neaperatu ajungemu la sortea Bucovinei; au nu fusese. Bucovin’a la an. 1777. provincia romana, unde naci de leaeu ni vedeai unu neautiiu si ce a devenitu asta di Bucovin’a? O colonia străină a careia limba administrativa, ba chiaru pana si in scelele populari, e cea nemtiesca. Pote fi ca unii d’intre operatorii diplomei audindu aceste voru strigă „cca argumentele renegaților“ dar aceste pentru mine nu compenescu unu grăunte de mustariu, asta e convingerea mea, carea daca ar si fi gresita, e inse curata, apoi proverbul lalîri dice „consola mens recti famae mendacia ridet.“ Cugetandu ca asupra acestui obieptu atâta, ajunge asta data, inchiaiu cu rogarea, ca on. Red. se binevoesca a impartesi iu diurnaiul Concordia *) aceste idee individuali, poate, pe legi si esperiintia basate. Mociu, I. Fauru, 1862. losifu Hossu. F 01 SI 0 RA Oda catra Escelintia Sa conte Alesandru Sterca Siu- 1 u t i u de Carpenisiu Mitropolitulu romaniloru. „Vade — ad populum meum.“ Amos p. VII. v. 15. Oh Mus’a mea crestina! voiesce anca-odata Cuvinte ’ncantatorie, si frase a-mi spirâ, Pe cordele-argintie, cu anima esaltata se potu sunore canturi, si imni a resunâ,ila i o poso wiiht-ffftitt aj aVi Pre cin’ se naltie primulu acordu alu lirei mele ? ! Pre Dieul pre putinte, eternulu imperatu, A ginteloru sperare, ce siede pesta stele, Si d?in nimicu cu-o boce o lume a creatu! * Mii patimi cercetatu-a iubit a mea națiune, Dar’ spiretulu Lui peste romani s’a leganatu, Si după atâta rele, si-a sechieloru furtune Romanulu antecu astadi mai mândru a ’nviatu. Resunu si despre tine ori S i u t u t u generose ! Ce te ai ivitu pe ceruri ca unu splendedu meteoru; Resunu atale fapte, bravure gloriose, Tu fal’a si decorea străbunului popom !... Candu gintea apesata gemea in agonia, Cadînta 'n desperare de unu dulce viitoriu, Atunci a te tramise a cerului Pronia, Se-i fii ca Arune, Moise unu faru luminatoriu ! Si tu petrunsu la sufletu de ’nalt’a ti misiune. Te lupţi ca unu Apostolu, te lupţi neincetatu ; Numai se scapi odata prescump’a ta naţiune D’in clestele, idi carii dusmanulu a ’nferatu. Celu carele sacratu-ai atale teneretie Spre gloria romanimei, si a lui Domnedieu, Nu pauzi nece acuma in grele betranetie, Candu plete argintie acoperu capulu teu. In peptu-ti si-astadi arde dorerea milenare Acestei ginte brave, si alu patriei amoru, Si ’n ochii-ti care ninlu de lacriile amare, Ce vérsa acum de vecuri acestu cadiutu popom ! Altarele presante, cari cét’a Incmica In tempuri viforoase, impiu le-a surupatu, Denou adi mai măreție, mai mandre se redica, Chiamandu toti fiii gintei străbune la sacratu! Si fumulu de-arderi sacre cu-usiara aripare Ascunde casi o ruga la naltulu Domnedieu Melchisedecu mărite! la ceste noue altare Pre tine Providînti’a te-a pusu de Archireu! Prin arderile tale, si faptele-ti mărite Se decorezi poporala de viscole batutu; Se versi o ’nsufletire in spirtele adormite: Spre a sierbi natiunei, din care s’au nascutu! Si ’n giurulu teu privesce Părinte venerande,1 Cumu se aduna ostea de bravi invetiacei, 46 Transilvani’a. Universitatea saseasca (Urmare.) Comisiunea proiecteaza clara: II. Ca Universitatea naționala se binevoiesca a hotari: In consideratiune, ca redicarea poporatiunei, romanesci a Ardealului la o națiune de statu, este unu mandatu al dreptății, in consideratiune ca staturimea trage după sine a face validu elementul nationalu in vietia de statu, in consideratiune ca pentru de a reasiedia si sustiene ecuilibrul politicu intre națiunile de statu ale Transilvaniei, pentru națiunea romaneasca spre a aduce la validitate naționalitatea ei, si spre neaternata administratiune a afacerilor interne ale ei, trebue sa se desem*) Pre bucurosu, si cu plăcere marturisimu, cu semtimu multiumire interna potenda salută pre D. Coresp, pe terenul nostru celu comune. Noi sentemu pre convinsi ca barbatii cei erudiți, înzestrați cu adeverata cultura si in a caroru peptu nobilitatea sentemintelor nu e alterata, in privinti’a staruintielor naciunali, bine ca voru fi avendu ideele lor in parte, dar scopul la care trentescu trebuesce se li fie unul si aceluasi, adeca fericirea naciunei proprie specialminte,si binele umanității peste totu. Candu pre unii d’intre barbatii naciunei nostre pe cari, fie sublimea invetiatura, fie innait’a puseciune sociale i chiama in fruntea poporului spre aperarea intereselor lui cele mari, si spre alu conduce d’impreuna cu alti confrati de aceeasi misiune, i vedemu luptandu-se pe câmpul diurnalistecei romane aperandu părerile si convingerile loru, cari potu fi opuse părerilor multimei, si combatendu opiniunile ce i se păru a fi greșite, dar cu scopu de a se impartesi, a se lamuri ideele si a deveni la adeveru, — atunci ascultamu seriosu ca frati reflesiune, si monitoriele bine intentionate venite de la fraţi, atunci no intielegemu; dar o spunemu verde câ nu ascultâmu neci eternele adevaruri de îa consângenii noştri candu densi nn graiescu d’in castre străine. Cat. Dens. ne unu deosebitu teritoriu, in fine in consideratiune câ astu teritoriu acolo unde națiunea romaneasca afara de mulțimea poporului poste de meditoeele si cerinttele a da vietiei de dreptu coloritul nationalitatii ei, are se se separeze intro estindere care e destul spre ajungerea scopului fara ca se se marginesca asemenele presentiuni ale celoru lalte națiuni de statu. Universitatea naționala se dechiara gat’a a conlucra la formarea teritorieloru de administrațiune naționala. Ea nnse face acest’a numai sub naaperat’a conditiune, ca totodată si intr'un’a, se se incorpo- I reze acestei legaturntre comunele sasesci, ce nu stau in legaturiti’a municipala a natiunei sasesci. Ea si asidia spre mai bun’a pricepere si esecutare a acestei cause urmatoriele principie, ca punte de îndreptare conducatorie: 1) La formarea teritorieloru de administratiune nationale, ar fi se se mânece dela impartirea constataria a tierei, si a procede cu tota cruttarea acelora pana acuma indreptatite nationalitati, inca acesta nu ar contradice deadreptulu scopului si a consideră proportiunea posesiunei de pamentu tocmai asia, ca si recerinti’a administratiunei intr’unu modu cuvinciosu complanatoru. 2) Insusinea nationale a noua loru teritorie de administratiune, ar fi de buna seama a se întinde la tota relatiunile vietiei de statu, ea insa ar trebui se se detiermureasca la forma d’in afara si nu ar avea se esercese vreo influintia asupra dreptului personala. Pentru aceea limb’a afaceriloru interne ar trebui se fia pentru tote ramurile administratiunei publice, a justitiei si a municipalei legislatiuni in teritoriulu de administratiune ungaro-secuescu cea magiara, in celu sasescu cea germana, in celu romanescu cea romana, in privinti ausului oficiosu alu acestoru limbe, ar avé se stee acelu principu validu, ca comuneloru atatu cetatienesci catu si satesci ale tuturoru nationalitatiloru si confesiuniloru in Ardealu le remane liberu alegerea limbei afaceriloru, ca mai departe ori cărui este permisu a se servi in pertractările comitatense-cetatienesci si comunale cu ori care limba usitata in tiera si in fiecare pin ele a așterne suplici la derogatoriie a carora decisiune ar trebui se se faca totu in acea limba, in fine ca amploiații administratiunei politice si judecatoresci, ar avé se emite ori ce feliu de ordinatiuni si mandate, care mergu nemediulocitu catra comune in acea limba, carea limba este limb’a afaceriloru comunei loru. Limb’a afaceriloru interna a dicasterieloru tierei, oficiolateloru, a representaliunei si stabilimenteloru ar fi sa se decidă in drumulu legislatiunei tierei; insa si abia ar fi se aiba acelu principiu validitate, ca totu omulu este inndreptatitu in scrieri si vorbiri a se servi cu orce limba nsitata in tiera, si ca emisele decisiunile si hotaririle se se dee derogatorieloru supuse si comuneloru in a- Severe caractere, ingenie mirande, Iacobi i.arunti de dile, si Davidi tenerei. Suntu gat’a toti, se-ti urme in orici ce furtune, Spre-a apera dreptatea in contra de dusmanu; Caci sângele ce curse in venele străbune, Traiesceanca si-astadi in fiii lui Stefanu. Mergi dara înainte! in calea ta mărită Fidelu te va petrece amarea de-unu poporu ; Er’ deca vei apune, — pe pulberea-ti recita O ginte va versare amare lacrimiori. Marirea ta voru spune a patriei hotare, Candupiretu-ti cu Isusu in ceriu va ’mperati; D’in vîeti’a ta nepoţii tardii voru invetiare : Cumu debe totu romanulu națiunea a-si iubi! Poeții romanimei, in tempuri mai frumoase Te voru mari pe lira cu imnu resunatorîu, Si voru canta atate bravure grandioase, Scitandu posteretatea, se calce ’n urm’a loru !. . Si-acumu primesce brave! cunun’a ebenina, Pletîta d’in florice de-aduncu devotamentu, Ce umiliu ti-o ’ntînde Camen’a mea crestina, Oftandu-ti traiu ferice de Nestoriu pe pamentu. Tardiu se lași națiunea fer’ deca o vei lasare, Trecându la dieitate, de unde ai venitu, Se poți d’in ceruri nalte privi cu desfîtare, Pe vétra stramosiesca, la unu populu fericitu! Viena Iustinu Pop fin.