Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)

1862-02-23 / nr. 12

ca si in farorea nostra, va se­dica nu e in acea­si­­ neci cu o iota mai multu decâtu: dreptu indi­viduale. De aici se vede ca acei Romani cari se lupta in contra diplomei d­in 20. opt. si pre cari sateli-­ tii acelei­a­si diplome i impetiescu si va tema cu diferite denumiri indatenate, dara inca voiescu binele națiunii romane, de ora ce scopul loru i e, ca după ce sub scutul diplomei, esoperarea­ limbei si naciunalitatii politice nedependînti e cu nepotîntia, — de ora ce aceea­si diploma are de­­ scopu a form­a numai un’a naciunalitate si a­nume cea neratiesca, — celu putinu prin staruintiele loru de a se scade sum’a contribuciunii, de­si nu la sum­a stipulata in dîplom’a Lei­poldîna, dar la cea d’in anul 1847, sortea materiale a Romanilor se se imbunetatiesca. Eu concedu, ce giursturile s’au schimbatu si statul are mai multe trebuintie, inse ca actu se fie­­ cu sute de ori mai multa contribuciune decâtu cum se stipulase in dupl. Leup­­epre multu. De la an. 1691, pana la an. 1848, s’au por­tatu destule resbele. Turcii se scosera d’in Unga­­ri­a, s’au portatu resbelul sucesîunariu, in acestu periodu s’au intemplatu resbelul septanale cu Pru­­si’a, si celu francescu care tienu 25. ani, Transîl­­vani’a au pîatîtu pe anu câte 1,400,000 fl. si totu­si nu s’au ftieutu detorle in mii de milione. De la anul 1850, in cace si anume in capul speselor resbelului francescu-italienescu, care tienu 10. septemane, Transîlvani­a au platîtu pe anu câte 6 — 12 milione, iar detorlele statului se ur­cară la trei mii de milione. intorca-se regimul la legile intemeiate in depl. Leopold, si in Sancțiunea pragmateca, convoace-se o dieta carea se aiba dreptul de a vota contribu­­ciunea si ostasimea, naciunile cari acum sunt neodihnite si cu ura un’a a­su­­pr’a altei­a, ear cu regimul nemultiu­­mite, pe temeiul dreptului firescu si al cuviintiei se voru impaca, atâtu intre sine, câtu si cu re­gimul, si veti vedé Dior, câ giurstârile indata sunt schimbate ca prin minune, va se­dica naciunalitatile fiindu împă­cate si multiumite cu regimul, acestu­a spre intre­­narea loru nu va trebui se tiena 700,000. ostasi si cam la 20,000, gindarmi, totu atâti­a mâncători neproductivi, si cca de locu va pote deveni contri­­buciunea la sum­a d’in an. 1847. adeca indata vomu avea de a plați de 10 ori mai putina contribuciune decâtu cea de acum. Se pote intem­piaba intru o dieta adunata pre teme­iul legilor sanctionate ca naciunalitatile se nu se im­­pace si ca regimul se-si implinescaidea sa cea plăcută, adeca se faca atâte­a capitonate câte naciunalitâti sunt. Satelitii diplomei d’in 20. Opt. voru dice acést’a e bine, câ­ ce est modu ne potemu intrebuintia limb’a in afacerile publice, — ve amagiti forte, omeni buni, — ast­a se pote esoperâ si altmintrea, car’ cu impartitur’a in mai multe capitanate neaperatu ajungemu la sortea Bucovinei; au nu fusese. Bu­­covin’a la an. 1777. provincia romana, unde naci de leaeu ni vedeai unu neautiiu si ce a devenitu asta­ di Bucovin’a? O colonia străină a carei­a limba administrativa, ba ch­iaru pana si in scelele populari, e cea nemtiesca. Pote fi ca unii d’intre operatorii diplomei au­­dindu aceste voru strigă „cca argumentele renega­ților“ dar aceste pentru mine nu compenescu unu grăunte de mustariu, ast­a e convingerea mea, ca­­rea daca ar si fi gresita, e inse curata, apoi pro­verbul lalîri dice „consola mens recti famae men­­dacia ridet.“ Cugetandu ca a­supr­a acestui obieptu atât­a, ajunge asta data, inchiaiu cu rogarea, ca on. Red. se binevoesca a impartesi iu diurnaiul Concordia *) aceste idee individuali, poate, pe legi si esperiintia basate. Mociu, I. Fauru, 1862. losifu Hossu. F 01 SI 0 RA Oda catra Escelintia Sa conte Alesandru Sterca Siu- 1 u t i u de Carpenisiu Mitropolitulu romaniloru. „Vade — ad populum meum­.“ Amos p. VII. v. 15. Oh Mus’a mea crestina! voiesce anca-odata Cuvinte ’ncantatorie, si frase a-mi spirâ, Pe cordele-argintie, cu anima esaltata se potu sunore canturi, si imni a resunâ,­­ila i o po­­so wiiht-ffftitt aj aVi Pre cin’ se naltie primulu acordu alu lirei mele ? ! Pre Dieul pre putinte, eternulu imperatu, A ginteloru sperare, ce siede pesta stele, Si d?in nimicu cu-o boce o lume a creatu! * Mii patimi cercetatu-a iubit a mea națiune, Dar’ spiretulu Lui peste romani s’a leganatu, Si după atâta rele, si-a sechieloru furtune Romanulu antecu astadi mai mândru a ’nviatu. Resunu si despre tine ori S i u t u t­­ u generose ! Ce te ai ivitu pe ceruri ca unu splendedu meteoru; Resunu atale fapte, bravure gloriose, Tu fal’a si decorea străbunului popom !... Candu gintea apesata gemea in agonia, Cadînta 'n desperare de unu dulce viitoriu, Atunci­ a te tramise a cerului Pronia, Se-i fii ca Arune, Moise unu faru luminatoriu ! Si tu petrunsu la sufletu de ’nalt’a ti misiune. Te lupţi ca unu Apostolu, te lupţi neincetatu ; Numai se scapi odata prescump’a ta naţiune D’in clestele, idi carii dusmanulu a ’nferatu. Celu carele sacratu-ai atale teneretie Spre gloria romanimei, si a lui Domnedieu, Nu pauzi nece acuma in grele betranetie, Candu plete argintie acoperu capulu teu. In peptu-ti si-astadi arde dorerea milenare Acestei ginte brave, si alu patriei amoru, Si ’n ochii-ti care ninlu de lacri­ile amare, Ce vérsa acum de vecuri acestu cadiutu popom ! Altarele presante, cari cét’a Incmica In tempuri viforoase, impiu le-a surupatu, Denou adi mai măreție, mai mandre se redica, Chiamandu toti fiii gintei străbune la sacratu! Si fumulu de-arderi sacre cu-usiara aripare Ascunde casi o ruga la naltulu Domnedieu Melchisedecu mărite! la ceste noue­ altare Pre tine Providînti’a te-a pusu de Archireu! Prin arderile tale, si faptele-ti mărite Se decorezi poporala de viscole batutu; Se versi o ’nsufletire in spirtele adormite: Spre a sierbi natiunei, d­in care s’au nascutu! Si ’n giurulu teu privesce Părinte venerande,1 Cumu se aduna ostea de bravi invetiacei, 46 Transilvani’a. Universitatea saseasca (Urmare.) Comisiunea proiecteaza clara: II. Ca Universitatea naționala se binevoiesca a hotari: In consideratiune, ca redicarea poporatiunei, romanesci a Ardealului la o națiune de statu, este unu mandatu al dreptății, in consideratiune ca staturimea trage după sine a face validu elementul nationalu in vietia de statu, in consideratiune ca pentru de a reasiedia si sustiene ecuilibrul politicu intre națiunile de statu ale Transilvaniei, pentru națiunea roma­neasca spre a aduce la validitate naționalitatea ei, si spre neaternat­a administratiune a afacerilor­ interne ale ei, trebue sa se desem­*) Pre bucurosu, si cu plăcere marturisimu, cu sem­­timu multiumire interna potenda salută pre D. Coresp, pe terenul nostr­u celu comune. Noi sentemu pre convinsi ca barbatii cei erudiți, înzestrați cu adevera­ta cultura si in a caroru peptu nobilitatea sentemintelor nu e alterata, in privinti’a staruintielor naciunali, bine ca voru fi avendu ideele lor in parte, dar scopul la care trentescu trebuesce se li fie unul si acelu­a­si, adeca fericirea naciunei proprie specialminte,si binele umanității p­este totu. Candu pre unii d’intre barbatii naciunei nostre pe cari, fie sublimea inve­­tiatura, fie innait’a puseciune sociale i chiama in fruntea poporului spre aperarea intereselor lu­i cele mari, si spre alu conduce d’impreuna cu alti confrati de aceea­si mi­siune, i vedemu luptandu-se pe câmpul diurnalistecei ro­mane aperandu părerile si convingerile loru, cari potu fi opuse părerilor multimei, si combatendu opiniunile ce i­ se păru a fi greșite, dar cu scopu de a se impartesi, a se lamuri ideele si a deveni la adeveru, — atunci ascultamu seriosu ca frati reflesiun­­e, si monitoriele bine intentio­­nate venite de la fraţi,­­ atunci­­ no intielegemu; dar o spunemu verde câ nu ascultâmu neci eternele adevaruri de îa consângenii noştri candu dens­i nn graiescu d’in castre străine. Cat. Dens. ne unu deosebitu teritoriu, in fine in consideratiune câ astu teritoriu acolo unde națiunea romaneasca afara de mulțimea poporului poste de meditoeele si cerinttele a da vietiei de dreptu coloritul nationa­­litatii ei, are se se separeze intro estindere care e destul spre ajungerea scopului fara ca se se mar­­ginesca asemenele presentiuni ale celoru lalte na­țiuni de statu. Universitatea naționala se dechiara gat’a a conlucra la formarea teritorieloru de ad­m­­inist­rațiune naționala. Ea nnse face acest’a numai sub naaperat’a conditiune, ca totodată si intr'un’a, se se incorpo- I reze acestei legaturntre comunele sasesci, ce nu stau in legaturiti’a municipala a natiunei sasesci. Ea si asi­dia spre mai bun’a pricepere si ese­­cutare a acestei cause urmatoriele principie, ca punte de îndreptare conducatorie: 1) La formarea teritorieloru de administra­tiune nationale, ar fi se se mânece dela impartirea constataria a tierei, si a procede cu tota cruttarea acelora pana acuma indreptatite nationalitati, inca acesta nu ar contradice deadreptulu scopului si a consideră proportiunea posesiunei de pamentu tocmai asia, ca si recerinti’a administratiunei intr’­­unu modu cuvincios­u complanatoru. 2) Insusinea nationale a noua loru teritorie de administratiune, ar fi de buna seama a se întinde la tota relatiunile vietiei de statu, ea insa ar tre­bui se se detiermureasca la forma d’in afara si nu ar avea se esercese vreo influintia asupra dreptului personala. Pentru aceea limb’a afaceriloru interne ar trebui se fia pentru tote ramurile administratiunei publice, a justitiei si a municipalei legislatiuni in teritoriulu de administratiune ungaro-secuescu cea magiara, in celu sasescu cea germana, in celu ro­­manescu cea romana, in privinti­ a­usului oficiosu alu acestoru limbe, ar avé se stee acelu principu validu, ca comuneloru atatu cetatienesci catu si satesci ale tuturoru nationalitatiloru si confesiuni­­loru in Ardealu le remane liberu alegerea limbei afaceriloru, ca mai departe ori cărui este permisu a se servi in pertractările comitatense-cetatienesci si comunale cu ori care limba usitata in tiera si in fiecare pin ele a așterne suplici la derogatoriie a carora decisiune ar trebui se se faca totu in acea limba, in fine ca amploiații administratiunei politice si judecatoresci, ar avé se emite ori ce feliu de or­­dinatiuni si mandate, care mergu nemediulocitu catra comune in acea limba, carea limba este limb’a afaceriloru comunei loru. Limb’a afaceriloru interna a dicasterieloru tierei, oficiolateloru, a representaliunei si stabili­menteloru ar fi sa se decidă in drumulu legislatiu­­nei tierei; insa si ab­ia ar fi se aiba acelu princi­piu validitate, ca totu omulu este inndreptatitu in scrieri si vorbiri a se servi cu or­ce limba nsitata in tiera, si ca emisele decisiunile si hotaririle se se dee derogatorieloru supuse si comuneloru in a- Severe caractere, ingenie mirande, Iacobi i.arunti de dile, si Davidi tenerei. Suntu gat’a toti, se-ti urme in ori­ci ce furtune, Spre-a apera dreptatea in contra de dusmanu; Ca­ci sângele ce curse in venele străbune, Traiesce­anca si-astadi in fiii lui Stefanu. Mergi dara înainte! in calea ta mărită Fidelu te va petrece amarea de-unu poporu ; Er’ deca vei apune, — pe pulberea-ti recita O ginte va versare amare lacrimiori. Marirea ta voru spune a patriei hotare, Candu­­piretu-ti cu Isusu in ceriu va ’mperati; D’in vîeti’a ta nepoţii tardii voru invetiare : Cumu debe totu romanulu națiunea a-si iubi! Poeții romanimei, in tempuri mai frumoase Te voru mari pe lira cu imnu resunatorîu, Si voru canta atate bravure grandioase, Scitandu posteretatea, se calce ’n urm’a loru !. . Si-acumu primesce brave! cunun’a ebenina, Pletîta d’in florice de-aduncu devotamentu, Ce umili­u ti-o ’ntînde Camen’a mea crestina, Oftandu-ti traiu ferice de Nestoriu pe pamentu. Tardiu se lași națiunea f­er’ deca o vei lasare, Trecându la dieitate, de unde ai venitu, Se poți d’in ceruri nalte privi cu desfîtare, Pe vétr­a stramosiesca, la unu populu fericitu! Viena Iustinu Pop fin.

Next