Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)

1862-01-26 / nr. 3-4

Anulu II Mr. 3 c«)47.c48) Domineca 1426. Ja mi anul] 1862. Ese de doa ori in septemana Duminec’aai Joia. Pretiulu de prenumeratiune pentru provinciele austriace Pu anu intregu 10 fl „ 6, June , 5 „ . 3 » 3 „ Pentru principatele unite, si străinătate pe anu 15 fl pe 6 lune 7 fl. 50. cr, pe 3 lune 3 fl. 75, cr. mon, austr. Pentru inserciuni si totu fe- Jiulude publicaciuni se respundu 10 cr, de linia CONCORDIA Diurnalu politicii si literariu. Prenumeraciunea se face in Pest’a laSpedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Dloiu E. Podi n i si J. Noseda, in piatr’a Seminariului Nr. 7. In Comitate la tote oficiele postali si la DD. Corespundînti ai Concordiei-Cancelariele episcopali sent rogata de a primi banii de prenumaraciune. A se adresa pentru totu ce privesce amenestraciunea la spediciune, car’ pentru cele ce privescu Redactiunea la localulu acesteia strat’a Sacalului Nr. 9, Revist’a politica Pest'a 13/25, Januariu. Amintisemu la tempul seu despre convenciunea făcută intre Angli’a, Franci’a si Ispani’a in privinti’a spedîciunii militari întreprinse de aceste poteri in contr’a republicei mesîcane, — acum capetamu scrrile primari despre innaintarea ostilor ispânice, cari au si cuprinsu cetatea Ver’a-Cruce si fortereti’a Sant-Jon de Uloa. Intre amiralul ispănicu si cei doi comandanti stationari ai Angliei si Franciei sau asiediatu o invoiela, ca asceptandu sosirea ostirilor angle si francese se reserbeze tote drepturile Agliei si a Franciei, ca si candu si acu inca ostirile loru ar concurge la operaciunile militari. Amiralul fr. se ascepta pe a 2. Jan. a. c. ca se plece câtra Ver’a-Cruce, unde are se se convină cu amiralul angleacu. Pentru a pote cuprinde mai usioru capitalea Mesîcul, guvernul fr. intielegandu se cu aliații sei au determinații ca se sporesca ostea. La Paris se vorbesce cum ca Arciducele Masîmilianu ar fi primiții candîdatura la tronul mesîcanu; nu potemu neci se intarimu, neci se demintimu, ba neci se nedâmu parerea in asta privinlia, de ora ce secretele cabinetului de Vien’a mai curendu se stracora in strainetate prin miile de câli ale diplomației, decâtu in provinciele nostre, unde adeseori, chiaru si schimbările ce au se se faca intr’ insele, le cetîmu mai antâiu in diurnalele străine. D. Ricasoli au indreptatu unu cerculariu catra agintii diplomatici ai Italiei acredetati pe la curţile străine pentru a-i tiene in cursul sîtuaciunii generali al lucrurilor italienesci. — Votul camerei deputaţilor, prin care se aproba actele ministeriului D. Ricasoli, in ce’a ce privesce întrebarea Romei, r’ espira cumca naciunea cu alipire sincera eâtra ,relegiunea sa e gat’a a concede tote garantiele cari le potu dori consciintiele catolice pentru demnitatea si neaternarea sântului Părinte; ear in ce’a ce se tiene de Veneti’a, dice, câ nu trebue provocatu pro de tempuriu unu confliptu, ci câ se cuvine a dovedi Europei cumca Itali’a pricepe a potrivi desvelirea poterilor sale recerinttelor intrebarii acestei momentose, reservandiusi voi’a de a se folosi de ocasîunile favorabili spre a pune man’a pe partea teritoriului italienescu, ce e inca sub poterea Austriei. A nu pripi nemic’a si de a statui cu răbdare tenace a convinge pe Europ’a, ca Itali’a are in sine insasi destule eleminte de potere pentru a constitui o naciune neatenuata,, fara a periclita ordenea si cumpen’a europeana. Cam astfelu e in ochii ministrului programul esttu d’in desbateriie parlementului si d’in votul majorității; intru acestu intrelesu recumenda D. Ricasoli agint lor sei de a si regulă atâtu portarea, câtu si dechiiaraciunile loru fatia cu guvernele pe la cari sunt acreditati. Camer’a representantilor Prusiei au purcesu la formarea personalului seu oficiale, si precum se vede, resultatul alegerilor e in favorea liberalilor, d’intre cari se alese nu numai presiedintele ci si partea cea mai mare a biroului. In siedinti’a d’in 23. Januar, ministrul dreptatii au propusu unu proieptu de lege pentru desfiintiarea clacei (iobagia) in Pomerani’a, apoi proieptul de lege pentru responsabiletatea ministeriului. Caletoriea Dlui Rechberg la Veron’a au provocatu o multime de comentarie de totu felul, in urma unu corespundînte d’in Vien’a al Nedepindîn trei belg. dice câ densul au aflatu motivul celu secretu, si anume cumca cabinetul de Turinu sau plânsu celui de Paris pentru demustraciunile militari ale Austriei, ear ast’a dice câ tote provocaciunile esti d’in Itali’a ete. deci pentru a ceti notele schimbate asupr’a acestoru imputaciuni împrumutate au trebuitu se se ostenésca dnul conte pana la Veronia. Mai bine se credemu si noi, decâtu se ne facemu capul apa intru a conceptura spre a pote găsi caus’a cea adeverata, carea o vomu cunosce după o putina asceptare, carea de altmintrea nu e pe bani, Port’a se gatesce a publică unu manifestu, precum se aude, forte liberale, in care se va emincră egalitatea Crestinilor si a Moamedanilor; deciiiaraciunile nu lipsescuin Turci’a, precum uu lipsescu neci aiurea, decâtu lipsesce ca se fie esecutate cu sinceritate. „Reform41 despre Romani’a Fine. Socotindu-se relacinile naturali ar trebui de sigura ca industria Austriei se domneasca celu putinu targurile in totu Nordul Turciei europene; noi suntem vecinii cei mai de aprope, cursul rlurilor nostre nu areta calea, si noi cunoscemu de a dreptul d’in propria contemplare tote trebuintiele acélor popoare. Inse prin nepasarea ce nu are parechia in istori’a comerciului am ajunsu a fi intrecuti acum prin Franci si Angli si coditi de pre piatrele nostre naturali. Industriantii nostri sciti se povestésca asupr’a dauneloru acestei sîtuaciuni; noi am poté împle trei cursuri de aim al diurnalului nostru cu plansorile si greumînele loru. Representantilor politici ai Austriei d’in acele provincie li pasa mai multu de tote altele, dar mai vertosu de securitatea tronului turcescu, dacâtu de interesele comerciului austriacu, ba acestua propriaminte neci nu eră representatu, câ ce consulii noştri d’in acele tiere eră militari si diplomaţi, densii serviâ numai politicei celei mai innalte si socotîâ câ misiunea loru principalminte e de a pândi orce miscare de viétia politica a poporelor de acolo si de a intînde ajutoriu spre sugrumarea ei. — Astfelu isbutîra ei a face de totu uficiosu (odîosu) numele de Austriacu, la ce mai ajutara cu multu zelu si diurnalele oficiali si oficiose de Vien’a de ora ce densele cu tota ocasîunea innaltiâ la ceriu autoritatea turcesca, totu ce e turcescu le descriea cu cele mai fromose colori, car’ pre poporele crestine si staruintiele loru politice le tratara cu despretiu câtu se pote de mare. — Neci represaliele nu reuniseră, inse dorere, ca nemerira mai totu de un’a pre cei nevinovati. Fiindcă impoporaciunea crestina si autoritățile locali ale acelor provincie nu potea nemira in contr’a guvernului austriacu, si versâ maniea loru cu tota ocasîunea binevenită asupra comerciantiloru austr. cari eră espusi insulteloru si pagubeloru, cari daca se facea supusilor Angli, Franci, or Rusi, de sîguru ar fi causatu intrevenciunea cea mai străinica d’in partea acestoru poteri. Inse daca comercianţii noştri cercău ajutoriu la agintii noştri politici, sau li-se refusâ, ati dacă ii-se si intrudea, asta se intemplă intr’unu modu atâtu de nede’plinitu si traganatoriu, incâtu d’impreuna cu interesul supusilor austriaci, totu odata si autoritatea Austriei avu de a suferi grele loviture d’in anu- in anu. Aceste unsu. aserciuni apucate d’in.E ventu, le potemu adeveri prin documinte cari le avemu a mana de la negotiatori de frunte. Cea mai intetitoriă ,detoriutia si misiunea Austriei e ca se indreptéze d’in temeiu relaeiunile sale catra poporele crestine ale Turciei, casase lâpede de totu de politîc’a sa orientale de pana acum, si pe viitoriu se purcéda ca amicul celu mai zelosii si sculîtoriul acelor popore. Atâtu in privinti’a politica catu si relegiosa e lucru scandalosu ca Austri’a, carea suferise atâtu de multu si greu d’in partea Semilunei, carea in luptele portate in contr’a Turciei, are epoc’a cea mai strălucită in istori’a sa, asta di se fie aliat a Turciei in contr’a crestiniloru. Amiecti’a enervatei Semilune nu ii va folosi nemic’a in contr’a dușmăniei poporeloru creștine, cari, faca ce va vré in contra-le diplomatica cea tortuosa, se voru desvoltă in state vengioase si apoi in conflictu cu Austri’a voru avea aliaţi pe confraţii loru de pe teritoriul austriacu. Fatia cu noul statu aî României, periculos’a dîsproporciune e invederata. Pe teritoriul austriacu, marginasîa cu Moldov’a si Romani’a vietiuescu cam 3. milione de Romani, cari in poterea legii naturali scrise prin Ddieu in anim’a omului, carea e mai potinte decâtu tote sofismele politice, nutrescu cele mai vie simpatie câtra fratii loru de d’incolo Densir ieu parte d’in suvenirile si sperantiele loru densii sentiescu or ce vatemare a aceloru a. Neaperatu e, si neci prin o doctrina politica nu se pote delatură, ca renascerea unui statu naciunale romanu trebuesce se faca cea mai potinte inpresîune asupr’a Romanilor d’in Austri’a. Spre a intempina acesta Intîparintia nu e de ajunsu, ca Austri’a se dee Romanilor séi cea mai deplina multumire a vietiei loru politice si nacionali. Densii nu se voru multiumi cu atat’a, daca pe langa aceast’a va dură mai departe vechiul sîstemu, daca Austri’a va privi cu mâhnire staruintiele Romanilor, daca li va pune pedece, daca se va închină umbrei suzeranității turcesci, si daca vatema eternul dreptu al poporului, — Austri’a trebue se recunosca Romani’a cu sinceritate , se o ajutare cu cea mai mare amicetia; politic’a austare se staruesca a casciga in parte si aplecarea noului statu astfelu, ca intreaga impoporatîimea romana cu tote câ epolitîcesce despărțită, totusi se potu socoti ca e unitain privinti’a natiunale si si sociale. Ast’a trebue se fie preste totu scopul politicei austr. pe tote mărginile Turciei. Atunci relaciunile de acolo se voru schimbă curendu spre bine. Pana ce acum noi avemu trebuintia de corpuri observatorie dîspendîose in acele trenuluri si cautâmu se stâmu pururea in panda (vedette) atunci prin ami céti’a poporelor vomu aveasecurate tote marginile cele întinse ale Imperatiei. Atunci multe, d’in celea ce sau neseotîtu i’n seculii trecuti se voru supleni, atunci Austri’a va plini in modul celu mai demuu si celu mai nobiie misiunea ei cea innaita de a fi scutul poporelor si de a mediuloci cultura civilisatoria. CORESPUMMTIE. Da sub piatra graitoare Januar. 12, 1862, s. a. Domnulu „Unulu dia mai multi“ de langa Crisiulu répede, in Nrulu 37 alu stimatei nóastre Concordie, a provocata pe fiii lui Zevedei, d’in mulu 32. — Credu ca iubitii fii alui Zevedei nu voru se-i remana detori cu respunsulu, io totusi si cu necompetinte —utiu amícu alu scelelaru populare, care cunoscu blue starea cea deplorarera aloru, incependu dela 1854 pana acu, adeea decandu s’au predatu ordinariatului — me sentiu detoriu cu romanu, — temendu-me cu laptele mamei mele romane, ce l’am auptu, se nu me osandésca, — acolo unde e vorba de interesu nationalu, se mi descoperu parerea mea individuala, si sé lu aretu abusulu, pe câtu se poate, in ruainoa’a lui goletate. — Séme ierte ou, publicu cetitoriu, de su lungu in vorbire, caci căuşele nóstre sunt multe, or’scolele populare striga neincetatu cu Eremi’a: Nu este dorere, cu dorerea mea. Duulu: Uuulu d’in mai mulţi, cu părere de reudice: „Noa Bihoreniloru, astfellu de incunoscintiori ce faceti Dvóstra publicului nici u’bucurie nu ne făcu, si am vre sé scimuodata, cu ce? si in câtu ? e adeveratu cea ce diceti Dvóstra despre protopopi.“ La pasagiulu de nante nu potu se-i respundu alta, decâtu se-i marturiseseu sinceru, câ nimene nu pote se aiba mai mare părere de reu, decâtu mine, in privinti’a acésta, fara, dorere! fiii lui Zevedei n’au potutu se scrie aîtucum, decâtu cum e, si aici credu se se afle cutarele intre noi — cei ce ne inraimu romani adeverati, intru intrele sulu cuventului — ca se calumnie pe connationalii sei, numai d’in patima, dreptu acea tote câte s’au scrisu sunt adeverate, de si numai pucine s’au scrisu, pentrucâ se credeti, dupo dis a evangelistului. Dsa dice mai in colo : Nu câte tóte le credemu, cu atât’a mai vertosu, câ soimu de siguru câ dascalulu de nou numitu iu Miheleu scie scrie si anca bine si a servitu ca invetiatoru trei ani de dile, anca pe tempulu când sustă consiliariatulu scol.a sa. — Die unulu d’in mai multi, me ierta ca cu dorere debue se-ti marturiseseu, ca nu scie nici decâtu, adeversce acestă a’ ocasiune la carea si scrietoriulu acestoru ordinu a fosta de facia,