Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)
1862-02-23 / nr. 12
---------—--------------------------------------------------------------- Ese de dóa ori in geptemana D om i n e c' a s i J o i-a. Pretiulu de prenumeratiune pentru provinciele austriace. Pe anu intregu 10 fl n fl. June , 5 „ » 3 n • 3.. ■„ Pentru principatele unite, si strai -netate pe anu 15 fl pe 6 lune 7 fl. 50, or, pe 5 lune 3 fl. 75, cr. mon, austr. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 10 cr de linia. CONCORDIA. Prenumeraciunea se face in PestolaSpedîciunea diurnalului, localul'«, tipografiei Dloru E. P o 1 di n i si J. N v seda, in piali’a Serainariului Nr. 7. In Comitat« la tóte oficieie po»lali si la DD. Corespundînti a-i Concordiei. Cancelariele episcopali sent ta de a primi banii de prenumeraciune. A se adresa pentru totu ce pr^vescu amenestraciunea la spedîciune, ea 'pentru cele ce priveseu Redactiunea lra localulu acesteia strat’a Sacarului Nr. 9, Diurnalu politicu si literariu. Revist’a politica. Pesta 10/22. Fauru. In senatul francescu acum se desbate proieptul de adresa ce se va da in respunsu la discursul de tronu al imperatului. Presiedîntele Troplong au cetîtu in 18. 1. c. acestu proieptu vnse cu tote cu cestiunile ce se agitéza asta-di atâtu in Franci’a ins’a-si, câtu si afara de ea, sunt de mare insemnetate, acestu documenta totu-si e prevescedu incâtu i lipsesce tota colorea, si daca imperatul, ar trebui se cerce intr’insul lumin’a carea sé-lu chlarifice asupra dîrepciunii Opiniunei publice, ar veni in mare perplesîtate de a-si face o idea dreapta despre celea ce se vorbeseu si se intempla in imperaile, — dar tota lumea scie ca despre asemene lucruri Mai. Sa nu se informa prin senatu. — In cea ce privesce Itali’a, adres’a sémena multu cu renumitul raspunsu al oracului delficu „ibis redibis non molieris in bello.“ Reportatoriul a portatu grige mare ca se nu iee parte pentru neci unul d’in cabinetele italice, si au reesitu estmodu a mahni tota lumea. Intre Rom’a si Regatul Italiei au trenutu cumpena egale, incâtu frasele intrebuintiate sunt aséminea pentru o parte câtu pentru alt’a; pasul respetîvu suna estmodu „fara indoéla, Sire, ace’asi părere de reu incercati, carea o resemtimu si noi intempinandu inca acusi pârîme nedumerite si preiînsîuni neastemperate (Itali’a), acusi resîstintia si nemiscare (Rom’a); inse suaturile vóstre sunt ale intielepciunii, etc.“ Atâtu Regele Italiei, câtu si S. S. Ponteficele potu se dee testimoniu de paupertate senatului fr. dar multiumita ba. — Vediendu principele Napoleone cuprinsul proieptului de adresa, in cea ce privesce redegerea paragrafului ce se tiene de Rom’a, va reapucâ modîficaciunea sa, carea numai la promisiunea Domnului Troplong — ca va multiumi in asta privintia pe amicii Italiei — se decisese a o intrelasa. Se vorbesce câD. Pietri va face amandamentul insusi, ear principele lu va apera prin discursul seu. Ministrii fr. judecandu-se de după dechiaratiunile loru făcute in sinul comisîunii, se vedu a fi amici causei italice, cu tote aceste ostile nu se voru rechiama d’in statul papale, si guvernul fr. se totu mai opintesce se afle o cale de transactiune carea se garantuesca Ponteficelui Rom’a si patrimoniul sântului Petru. Apoi de alta parte se dee si Italiei capital’a sa, va se dica Mai. Sa se frementa a găsi modul cum ar potea se fie si cu clism a intreaga si cu curechiul unsu. — Noi nu potemu crede ca imperatul vrendu a crutia si cabinetul de Rom’ă si celu de Taurinu se cugete seriosu la o combinaciune, carea se multiumesca deodata si pe guvernul papale si pe celu italienescu; imperatul Napoleone, elu incurca,elu descurca; deci sé nu ni facemu capul apa cu deslegarea cimilitarelor acestui stinge modernu, frangasi diplomații capul, noi vomu inregestra faptele la tempul seu. In cas’a deputatilor Prusiei se fece o moțiune subscrisa de 151 de insi spre a se provocă guvernul ca se recunosca regatul Italiei; imperatul Napoleone intr’unu manuscrisu prospetu inca au provocatu pe regele Prusiei la acéstea, deci regele strintoritu (?) d’in tote pârtile, apoi luandu In socotîntia si dîferintiele escate in privintia confederaciunii nemtiesci intre Prusia si curtea de Viena, s’au invoitu a face acestu pasu de mare insemnetate, documentul se dice a fi gata numai subscrierea regelui i lipsesce; mai nainte de a scrie, regele au facutu întrebare la ziarul Muscanilor cerendu-i opîniunea, imperatul Alesandru se invoiesce in principiu, numai oportunitatea acestei mesure se vede a contestă d’in nescari priviniie ce are atâte câtra S. S. Ponteficele d’in caus’a Poloniei, câtu si catra ex-regele Francescu II. Aceste se păru inse a fi numai preteste desierte, ear in câtu pentru Prusia acestei poteri i vine bine la socotela impregiurarea ca are pretestuplausibile de a poté recunosceregatul Italiei; cu totecadens’a o face numai in privintia provinicielor ce se afla acum in man’a lui V. Emanuil, fara a prejudeca posesiunea Romei si a Venetiei. In urmarea cerculariului emisu de D. Ricasoli câtra profetii provincielor, manifestările popuari s’a mai alinatu, dar agitaciunea totu domnesce inca, fiindu nutrita chiaru si prin cleru, d’intre cari unii, in predicele loru cele bisericesci vorbescu in asemenâri alegorice despre trinitatea loru cea poitîca, dicandu: Vit. Emanuil e poterea, Mazzini e cuventul si Garibaldi eamerea, nu e mirare daca prin astfelu de cuventuri se atitia polonii, carele de altmintrea inca avendu stemperamentul seu meridionale e destulu de infocatu. In regatul grecescu si anume in Nauplia au emptu revoluciunea, careia s’au insotu si despartiementul de calarime regesca ce se află in Argu. Guvernul au tramisu la Naupli’a unu vaporu spre a se informă despre starea lucrului, dar rescolatii au impedecatu debarcarea. Generalul Hahn e tramisu spre intrenarea rescolatilor, cari pretîndu schimbarea ministeriului in intielesul opuseciunii si conchiamarea adunării nacionali spre a reformă constituciunea. Lumea crede ca acesta mișcare e începutul conflagraciunii imperiului turcescu, fiindu pregătită de o mana lunga si câ rescol’a ar fi in legătură cu mișcările italice, carora se mai adauga si nescari pregătiri ce se observară in Ancon’a. Senatul imperiale de Vien’a se ocupa incetîsioru acusi cu caus’a ungurésca, acusi cu unu proieptu de lege etc. cari inse tote nu au neci o insemnetate, ou. cetitorii noştri nu se voru miră ca nu ne ocupamu cu trebile acestui corpu, fiindcă pe de o parte acele nu au pentru noi neci unu interesu reale, ear de alta parte nu ni e rusine a mărturisi, ca noi pana in diu’a de asta-di nu cunoscemu atributele senatului imp. nu scimu daca densul e unu corpu legelativu or numai pure consultative Lucrul celu mai momentosu pentru imperatie e regularea finantielor, daca comisîunea asiediata spre acestu scopu va inclită lucrările si se va incepe desbaterea asupra-i in senati, vomu resume si noi asta cestiune vitale pentru imperatie, de la a cărei deslegare aterna si celelalte. In Romania, adunarea nacionale purcede cu seriosîtate amesurata misîunei sale, intru desbaterea diferitelor intrebari momentose, a caroru deslegare tierea o ascepta cu neastemperi. Ddieu se lumineze pe representantii naciunei si se ajute ca se faca partasi de libertățile tierei si pe acele milione de frați ai loru, cari pana asta di sunt socotit! numai ca pariele si pentru cari spre rusinea guvernului si a representantilor nu s’au facutu chiaru nemic’a in restempu de trei ani, — pana acum libertățile Romaniei sunt monopoliul boierilor, si a catorva proprietari de a do’a mana. Legea electorale striga la ceriu pentru grabnica schimbare, dens’a e atâtu de miserabile incâtu nu are parechia in staturile Europei cele constitucionali. Tota Romania nu are mai multi alegatori decâtu 1/3 parte d’in cetatienii Pestei, adeca spre a lamuri lucrul cu cifre, sum’a alegatorilor României unite face: 5090!! eara cetatea Pestei numera 15,000 alegatori. Asta lege electorale atâtu de favorabile pentru tieranii Ungariei au facutu-o aristocratica aceea, carea numai cu a Angliei se pote asemena, pana cea d’in principate neci nu merita acestu nume, parte pentru ca Romania nu au cunoscutu acésta casta, parte pentru ca esti ce porta acestu nume asta-di nu-su decâtu nesce bulbuci de ori de alalta ori, totusi nu voru sé se supună pretinsiunilor spiretului seclului. Acum voru poté dovedi boierii, câ ce asta-di mai numai ei sunt ironic’a representantia a naciunei, — daca sângele ce cure in venele lorn e curaturomanescu or numai o corcitura. Nu potemu ca se ascundeam durerea si întristarea nostra vediendu-ne siliti a ceti mai in toti numerii diurnalelor d’in Romania scandaloasele poienile, cari ni infatisia o icoana trista despre inversiunarea ce domnesce intre barbatii partîtului liberale si a celui, nu sciu cum se-lu numimu conservative or ruginitu? al boierilor. Fatia cu turburarile escate in câteva locuri ale judetiului Ialomitiei, a caroru cause pre naturali se vedu a fi fostu impilaturele proprietarilor dar mai vertosu a arendasilor si misteriele complicelui sub prefetu (pe care diurnalele nemtiesci luandu-lu sub patronarea loru , lu si cosura in untura de porcu) noi nu potemu justifică neci decâtu imputaciunile „Unirei“ ce le face mai in toti sumerii sei omenilor liberali, nu potemu presupune ca densii se atitie pe tierani la rescola asupra boerilor, noi crédemu ca tieranii sunt atitiati prin necuviintiele arendasilor si altoru împilatori ai proprietarilor mari, pe cari poporul nu-i mai pote suferi, si nu ne mirâmu audiendu-i strigandu ca mergu „se serbeze crăciunul ciocoilor“ ci ne miramu ca inversiunati de atate asupriri nu l’au serbatu pana acum’a, si daca acést’a nu s’au intemplatu, caus’a e caraterul celu blandu si rabdatoriu al poporului romanu. Boerii se staruiésca a desrobi poporul si va inceta urma, dar liberalii au misiunea a da impulsul la acestu lucru maretiu care va onoră naciunea romana, pana atunci inse rabdare si fratietate. Noi credemu ca si „Romanul“ si „Unirea“ si tote organele României ce lucra pentru binele naciunii , carele trebue sc luporte in anima toti fiii cei buni ai patriei, di verginti’a opiniunilor si partitele sunt lucru firescu in tiere constitutionali dar se nu fimu pre delicati, se suferimu si opiniunile contrarie, se nu vedemu indata idra cea cu siepte capete daca barbatii progresului in neastemperul lor ar dori se mérga lucrurile mai repede; astfelu apoi Romania va ajunge sé fie atâtu de fericita precâtu e de frumosa. Asia sé fie! Nr. 12 — 5. Domineca 11/23 Faur. 1862. Anulu II. Dieta Transilvaniei. (Fine) D’in cele amintite pana acum apriatu s’au potutu vedea cumca dîeta Transilvaniei au avutu dreptul de a vota contribuciunea si cumca dens’a au si esercitatu acelu dreptu, deci se instéla forte toti, cari cugeta cumca prin dîplom’a d’in 20. opt. 1860. nu s’au luatu acelu dreptu de la noi si cumca prin acea diplo nu ni s’au facutu una nedreptate,— dorere ca se luara chiaru acelea dea drepturi fara de cari constituciunea e numai satira, de ora ce de la acestea aterna esistinti’a materiale, se nu dicu cea spiretuale, pentru ca in secolul presînte numai acea națiune e tare, carea e avuta, numai acea naciune pote fi nedependinte carea are mediulocele supeditate prin avuţie, numai acea naţiune se pote cultivă, carea poste de isvorele avutlelor materiali recerute spre asestu scopu, de ora ce cultur’a cu avutlea sunt fraţi gemeni; lipsesce-ti avutlea mamateriale? ai perdutu esîstînti’a spirituale pentru ca nu ai mediuloce de a te cultivă. D’in aceste amintele se vede, ca in tempul absolutismului de 12. ani milionele de contribuciuni dîrepte si nedirepte, timbrul si monopoliele, cari se aruncase asupra-ne nu se potu justifică neci prin o lege, se indica ca acelea sunt chiaru in contra Art. 13. al diplomei Leupoldine, ce dice: Datia et alia apud ipsos inusitata exactionum genera introduci non curabimus, Vectigalia aut tricesimus non augebimus. Acestea asia fiindu intrebu acum pre cei ce cu atâtea esaltaciune vorbescu despre diplom’a din 20. Opt. 1860. intrebu pre aceia cari cu mani cu piciore se léga de aceeasi diploma cumca pre ce bine făcu densii națiunii romane cu alipirea loru catra acea-si. Nu ve amagiti fraţilor ca ce cu alipirea-ve catra ca îngreuiaţi sortea Romanilor ;celu ce se indoiesce cetesca proieptul ministeriului de finantia si se va convinge ca d’in anu in anu se urca catetatea contribuciunii, carea nu o mai potemu plati, si carea pe bietul tieranu romanu l’arunca intru o stare mai trista decâtu cum fusese cea mai d’innainte de 1847. — Neci se cugetati, Dior, ca dera prin alipirea catra diploma ajutati naciunii romane ca naciune, nu, si eara nu, ca ce in faimos’a diploma neci pomana nu e de Romani. Ma chiaru in manuscriptul indreptatut sub aceluasi data, catra contele Rechberg cuvintele cari suna despre îndreptăţirea naciunalitatilor pana acum neindreptatite toam’a asia se potu interpreta in favorea Armenilor, Israilitenilor, Grecilor etc.