Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-11-08 / nr. 90

Sipotariu, Lazaru, Metr. Sulutiu, si in fine pre toti cesti 42 de opin cari, indreptandu-ne la 1. clase gramaticala ca se mai invetiamu carte, pana ce ne vomu potli mesura cu dlui carele si da aerulu a fi aflatu deja petr’a intieleptiunei celei neintielepte in biroulu beamteriloru. Unu apelu acest’a dloru! după cumu veti fi vediutu, plinu de patima, ce dovedesce o inima preste mesura reutacioasa; infcâtu , daca aru avé d. P. potere asupr’a nóastra, si cu deosebire asupr’a subscrisului, ca unu domnu seu domnitoriu mare ce este, de buna séma nu ne-aru fi îndreptată mai intaiu la I. CI. gramaticala , nici nu ne-aru fi scrisa numai in cartea cea négra a beamterasiloru, ci ne-aru fi tramisu dintr’ odata si de a dreptulu la...............! Se me credi d. P„ ca singurii te-ai judecata , si voindu a te escusa mai multu te-ai incusatu innaintea opiniunei publice, prin neblesniculu si inversiunatulu dtale Apelu. Si spunemi rogu-te, câtra care naţiune ti-ai indreptatu apelulu dtale ? Câtra a aristocratiloru birocraţiei, de carea te tieni dta ? ori câtra a opincariloru, de care te-ai lapedatu ? — Câtra cea d’intâiu nu crediu, ca ce aceea e inca prea mica la numeru, ti scie cugetele si convicțiunile si fara apelu; — câtra a opincariloru? acést’a nu mai e de soiulu dtale, e neblesnica si nu te poate intielege. Seraca națiune, ce ai mai ajunsu ! Pana acumu erai dedata ati audi numai dela străini epitetele batjocuritóre de: opincari, massa * seu grota, — unguresce , nyers tömeg etc. iaru acumu ai ajunsu tempulu de auru in care ti le audi si dela fiii tei chiaru, si inca dela acei fii ai tei, carii pe spatele tale, prin tîne, prin opincile tale, prin meritele tale voiu sa dicu si nu ale loru se inaltiara la posturile cele mai inalte civile. Ca candu d. P. aru fi esitu d’in palaturi si nu d’in opinca, — ca candu dlui aru fi fostu alesu de deputata la dieta de catra baroni, conti si principi, daru nu totu de opincari, — si ca candu prin urmare dlui aru fi representatu acolo pe boiarii tierei, daru nu totu pre opincari ca aceia ai deputatului P—a?! — E tristu si durerosu cu adeveratu, candu facia cu evedemintele cele importante de adi, facia cu atatea cause intetitere si inimici aprigi, ne vedemu certandu-ne intre noi, in cas’a nostra, in sînulu niatiunei. De diece ori mai tristu si mai dorerosu vise, ca cért’a ast’a este eflusulu ambitiunei si alu intereseloru particulare. Pana acuma celu pucinu ni seiuramu pestru solidaritatea in tote căusele natiunale; — tote dîferintiele, certele particulare dispăreau ca fumulu înaintea causei comune nationale. Daca privimu inderetu pana la 1848, ba si mai inderetu, pana la eclu d’antâiu semnu de viétia natiunala, aflamu, ca fiii naţiunei au fostu, in afacerile natiunale, unu trupu si unu sufletu. Ei se gramadeau impregiurulu bărbaţiloruloru de încredere,conducatoriloru loru Archipastoriloru loru, si nai’a natiunei vedemu ca au plutîtu binisioru in chipulu acest’a. Acumu dorere! uniculu acestu odoru, unic’a acést’a arma morale in contr’a inimiciloru nostrii: solidaritatea — inca o perduramu! — celu pucinu pe unu momenta. D’in respectu câtra natiune, precumu si d’in privire la cercustantiele nu pre favoritoare, — nu voiescu, daru si de asiu voi, — nu potu scrie totu ce asiu avé a scrie, ca se cunósca lumea romana fontan’a, d’in carea au fontanitu genesea reului tuturoru releloru. Pentru aceea, desi d. P. se tiene pe sîne de unu dîplomatu mare, si de o condîtiune si mai mare, iara pre mine ine numesce: tîneru, neespertu, necopti, opincariu si mai sciendieu cumu; — totusi, de oare-ce ds’a iu apelulu seu nu s’au tienutu de lucru, obieptu, ci au avutu de a face mai numai cu subieptele, marturisescu, câ eu nu ine potu cobori pana la acea josîme, la care s’au coboritu dlui, ca se-i respundiu , ci dreptu respunsu la tote puntele apelului dsale i dau aci urmatoriulu proverbu cunoscutu in tote unghiurile romane: „Di-mi mama câ sunt gustata, ca se nu-ti dicu câ esti béta.“ Vien’a 20. Oct. 4. Nov. 1868. N. Popea, Deputatulu celoru 30,000 suflete scu opincari d’in corn. Hunedoarei. FOISIOIVA. Inmormentarea poetului laureatu Andrem Muresianu. (Brasiovu 14.—26. Octobre 1863.) Onoarea de pe urma, ce se da de catra cei viiremasitrelor pamentesci ale unui repausatu barbatu de merite prin solemnitatea si impartesirea desa seu rara la petrecerea loru pana la mormentu, e o busola, unu cantariu d’in cele mai simtibile, cu care lumea civilisata si natiunile cele inaltiate d’in materialismu la regiunea spiritului, la nobleti’a simtieminteloru de umanitate, de recunoscintia si cuvenintia, cantarescu si dejudeca gradulu culturei, arteriele inspiratiunei si ale poterei de vietia, ce locuiesce in cutare poporu. — Asia este, si d’in punctulu acestu de vedere credemu, ca nu vomu fi cei de pe urma, pentruca solemnitatea inmormentarei Laureatului nostru poetu Andreiu Muresianu a fostu una d’intre cele mai alese, — si espresiunile de durere si doliu in feciele cortegiului, multimea lacrimeloru versate de totu sufletulu de facta bine simtitoriu, encomisarea fapteloru si a genialităţii lui poetice in prosa si poesia, au trebuitu se insufle unu dreptu respectu si se creeze o opiniune or si cumu magulitoria inaintea publicului de alte nationalitati, cumca romanii inca si seiu pretiui barbatii sei meritaţi de naţiune si ca prin urmare ei s’au smulsu d’in pacatulu si pulberea obscurantismului, a bigotismului grecoteiu si a crasului materialismu, care judeca numai după bun’a stare si n’are simtiu de nobleti’a spirituala, de averea aceea, care se propaga prin tóte fibrele massei poporului si ’i prepara o viétia mai fericita si mai ferita de neajunsele impilatoriloru. Barbatii de parte vedietori in scrierile si inspiratiunile sale, care le lase de indreptatiti si nutrimentu spiritualu la potestalitate, merita ba numai o onoare cu o petrecere de pe urma, ci si o reverintia, o respectare chiara si a remasitieloru lui trupesei. Poetulu nostru laureatu isi primi la inmormentarea s’a un’a d’in cele mai frumoase satisfactiuni, unulu d’in cele mai vederate devotamente de stima si pretiuire a meriteloru sale prin aceea, ca indata ce închise ochii, faim’a morţii sale aduse si d’in depărtare barbati d. e. si dela Sibiiu pe D. Prota Ioane Rusu, unu bravu barbatu alu natiunei nóstre, care luă asupra-si oblegamintea preotiesca de a astruCa cu toata solenitatea venerabilele remasitie ale acestui barbatu. Adi la 3 ore după prandiu se adună tinerimea studiosa din scol. mai mici gr. r. precum si ceea a gimnasiului rom.-cat. unde servise repausatulu diece ani ca profesorii ordinariu, ambe cu flamurile sale scolastice, cu corpurile profesorali si directorii in frunte; unu numeru mare de poporu de ambe sesele incungiura respectabilulu sicriu alu repausatului in Domnulu, d’impreuna cu toti amicii si nobilii stimatori ai meriteloru repausatului, cu tóte, ca tempulu era nefavorabilu fiinduca pioase vreo 3 dile inainte de acesta ne intreruptu si umediat’a eră genetaria. In cas’a, unde siedea espusu mortulu se finiră si ceremoniele besericesci de catra numitulu D. protopopu romanu gr.-cath. cu 2 asistenţi d’in Tohanulu vechiu in toata estinderea prescrisa de ritulu besericei grecoorientale, eara după absolvirea prohodirei scotindu-se mortulu in curte. D. protopopu tienîi o cuventare funebrala, care descriindu doliulu ce cuprinse pe naţiunea romana in partile, unde străbătuse prin telegrafii scriea de mortea repausatului, descriindu daun’a cea mare, ce o sufere naţiunea prin perderea laureatului ei poetu, si calitatile celea eminente si umane, activitatea cea neobosita, si pietatea cea rara, ce o dovedi barbatulu acesta catra iubit’a s’a natiune, a fermecatu animele, a storsu lacramile si a aceleratu suspinurile d’in pepturile tuturoru celoru ce se afla de facla. Vedeai facte venerande nu numai intre respectabilele caruntetie, ci si intre barbati si junime si in genere intre secsulu frumosu, udate de muri de lacrimi si urmate si procese de suspinuri dese si profunde. Inse se lasa su se urmeze la loculu seu Cuventarea funebrala: „Randuitu este odata omului se mora Evr. 9. 27. Multu onorabila si gelnica adunare ! Cu voce tramuratoria mi incepu eu cuventarea mea, cu astea ocasiune trista, candu vedu inaintemi diacandu remasitiele pamentesci ale unui barbatu atatu de demnu, atatu de meritata pre campulu celu ostenitiosu alu culturei nationale si alu scientieloru; unu barbatu dicu, ale cărui merite si talente nu sum in stare cu debitele mele cuvente ale poté descrie; unu barbatu dicu, carele prin opurele sale poetice escelente si rare, numai in an. trecuta secerase apretiuirea si stim’a publica in o adunare strălucită aci in acestu locu, in acest’a cetate, cu unu cuventu, barbatu incununatu cu laurea cea nevescedita a nemorirei pre campulu culturei si alu litereloru, — si pre lenga aceea unu servitoriu publicu inca d’in dilele tineretieloru, mai antâiu ca invetiatoriu si crescatoriu alu tinerimei la romani si in gimnasiulu r.cath. de aci, după aceea, ca amploiaţii c. r. in oficiu publicu alu statului. ■— Activitatea si zelulu repausatului in Domnulu, amicu si connationalu alu nostru, le voru sei apretiul si judeca după merita si cuvenentia acelia, cari au fostu mai aproape de densulu. Deci mi i-au volia, in acestu momentu tristu pre scurta a cuventu despre aceea: a) cu cumu si-au sciutut națiunile culte si luminate in toate tempurele a-si pretiui pre barbatii sei cei destinsi in viétia publica si b) după acestu esemplu nobile, cu ce stima si apretiuire sunt si romanii detori repausatului in Domnulu, amicu si connationalu alu nostru ? • I. Natiunile culte si luminate in toate tempurele si-au sciutu pretiui barbatii loru celi destinsi in viétia publica; ele au cautatu totudeun’a cu ore si care pietate la umbrele acelora barbati; li-a serbatu memori’a atatu prin serbatori anumite, câtu si prin redicarea de monumente; si intru adeveru, națiunea, care scia onoru si păstră memori’a barbatiloru sei celoru escelenti pre campulu vietiei publice, acea prin fapta acesta nobila nu dovedesce alt’a, decatu, ca se scia stima si pretiui pre sene ins’a-si, candu pretiuiesce si cu acesta oare-cumu remunereaza meritele si ostenelele binefacatoriloru sei. Atari esemple nobile, — martore ale conscientiei de stim’a si demnitatea unei natiuni — aflamu la vechii romani splendide, ale caroru urme de monumente gloriose redicate in memori’a barbatiloru celoru destinsi, se pastréza in ruine si pana astadi, si inca * chiaru si pre pamentulu celu elasieu alu patriei nóstre. Asemene esemple avemu si de la vechii Greci, cari onorara si eternisara cu statue de bronzu memori’a unui Miltiade, Temistocle, Aristide, s. a. Asia 388 CORESPUNDINTIA. Oradea-mare 25. opt. 6. nov. 1863. Pentru primul nostru poetu laureata de d’in cace de Carpati Andrin Mamiaim asta-di a 14 dina dela mórte-i la 8 ore dem. tienuramu in beseric’a catedrale gr.-unita pausu (requiem) la care actu in semnu de recunoscintia, se infatiosiâ intreleginti’a romana de aiia, onor. preutime si tenerimea academica, toti romanii fara destingere de confesiune, cu bucuria insemnâmu ca si sessul frumosu inca au fostu representatu. Sant’a ardere se aduse sub ponteficarea preposîtului capitulare m. s. Nicolau Borbola, fiindu insotitu inca de 3. preoţi. Prea Sand’a Sa eppul I. Selagianu inca fu de fatia sub toata celebrarea, si cântă d’in sufletu si cu pietate cântările îndatinate la parastasu. Dulce ne au suprinsu acea binevointia a Dlui canonicu Ioane Vanca care in corul de a drépt’a a cantatu viersurile parastasului, la ce in corul de a stang’a a respunsu Dnul jude prim. Ios. Romanu. Recunoscinti’a fiindu o insusire prea frumoasa a omenimei, noi ca o parte a natiunei ne-amu implenitu acésta santa detorintia catra fiul ei amatu, acestu fiu au facutu onore natiunei sale in antea Europei, cu produptele spiretului seu geniale, — cânturile lui politîce au strabatutu precum in palatie asile si in cele mai umilite casulie ale romanului. Elu mai nainte cu 15 ani, ca inspiratu de innalta dieetate, presentiandu tempestatea ce se apropia, a cantatu „Desceptate romane d’in somnul celu de morte!“ Natiunea l’a auscultatu, si s’au desceptatu, si d’in acést’a desceptare gusta asta-di fruptele ce le are. Daca vedemmu si audimu cu cântecul ,,Des ceiptate romane“ se canta inca si pe aicia, intra Oradea si Dobritinu, de tierenii nostri, atuncia potemu dice cu memori’a primului nostru poetu laureatu e eternisata, deci ifiavremu alt’a se dorimu decâtu: „se-i fia tierin’a usiora, spiretul lui asiediatu cu cei drepți ; era familiai amata se se mângâie cu națiunea inca sentiesce dorerea si compatîmesce. Cuveniţii de tronu alu Imperatului Napoleone lu publicâmu in estrasu precum ni l’aduce telegraful : „Parisu 5, noemvre. Cuventul de tronu alu Imperatului vorbesce mai cu de amănuntul despre căuşele interne ale imperiului: înaintarea comerciului si a industriei, înmulţirea cailor de ferit si inbunetatirea porturilor.