Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-10-22 / nr. 85
Anulu III. Nr. 85.232. Joi 10./22. Opt. 1863. See de doue ori in septemana Joia si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ trei lune .8 pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7 „ „ „ trei lune . . . 3 „ 50 cr. Pr enumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopold'u Nr. 8, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespundîntre anomine mi se primescu. Scriptele nepublicate se vorn arde. Pentru insertiunea publicationilor au a se respunde 6. cruceri de linia. DNRNALU POLITICO SI UTEKAWO. Despre cestiimea constitutiunei unguresc!. Diurnalistic’a se ocupa iarasi de unu tempu in cece forte multu cu cestiunea de constitutiune a Ungariei. Noi in colenele acestui diurnalu am constatatu totudeaun’a numai puntul pana la care a inaintatu acést’a cestiune, astu-felu voimu a face si acii, reproducandu pe scurtu d’in dramul „Ost u. West“ — carele su rubric’a. Epistole d’in Ungari’a are trei artíclii de fondu — artîculul alu doile: „Dreptul Ungariei si interesele Austriei. Intru ce consta sîmburele constitutiunei unguresci ? In dreptul de convoire a dietei in privinti’a contributiunei si a militiei. Dreptul acestua nu scutesce si garanteaza tote celelalte si desclinitu fara de dreptul de a vota contributiunea, pentru Ungari’a nu este autonomia mai multu. Pretîndu de la noi o renunciare necondîtionata la aceste doue drepturi cardinale a regatului, in favoarea unei parlamenti timp. austriacu. Daca sustarea Austriei ca potere mare, sau daca unu regimu liberale si conlucrarea tuturoru poporeloru austriace spre regularea afaceriloru monarciei intrege aru fi cu nepotîntia fara de unu astu-felu de parlamentu imp. atunci noi am strigă dietei unguresci : renuncie! * Dar’ nici starea Austriei ca potere mare nici libertatea poporeloru sale nu ne impune de deterintia o renunciare totale la dreptul nostru de convoire in privinti’a contributiunei si a militiei. Interesele Austriei ca potere pretîndu de la noi numai ca dîet’a nostra intru esserciarea susnumiteloru doue drepturi si se ingrijesca cu consciintia de ele; sustienerea principiului representatîvu pentru tote poperele Austriei, pretinde de la noi numai atât’a, ca representantii tierei nostre prin o comisîune alésa din sinul loru, seu pran o astu-felu de deputatiune la Vien’a in fie-care anu se se unesca cu representantii celoru lalte tiere in o conferintia libera asupr’a contributiunei si militiei, si câtimea de contributiune seu de trupe ce aru cade pe Ungari’a, aru fi tréb’a dietei d’in Pest’a de a le votâ. Coatîngerea continua si comunicatiunea reciproca a deputatiloru nostri cu representantii celoru lalte popoare austriace, curându si va avéa de urmare o conlucrare împrumutata energica si politica pentru interesele de ambe partile, d’in acést’a frecare a pareriloru si pretensîuniloru curundu va resulta o contielegere de tote partile asupr’a aceia ce intr’adeveru e necesitatea imperiului, si dietei ungi va fi cu nepotîntia a se retrage de la presiunea recunoscuta de câtra multimea poporeloru de necesitate a imperiului. Deci noi voimu o conferintia libera a tuturoru tiereloru imperiului pentru reunirea asupr’a bugetului anualu alu imperiului. Dar’ nu voimu unu parlamentu imperiale in care prin decisiunile majoritatei sa i se impună Ungariei câtu are se contribue la contributiunile si trupele imperiului. Parlamente si regimne parlamentarie potu fi numai in acele state, cari sunt asiediate pe base natiunale sau in cari desi sunt eleminte natiunali deselinite, dar’ procesul contopirei au inaintatu intru atât’a, câtu si aceste eleminte intru consciinti’a loru făcu numai o nationalitate politica, seu unde, in fine, precum in Prusi’a o natiune formeaza minoritatea despareteria a poporatiunei. Austri’a nu se numera câtva nici unul d’in aceste state.“ — Autorul amintesce câ in parlamentu precum e acii, e cu nepotîntia a nu majorisâ, seu Slavii pe Germani, seu acestiape Unguri, si d’in contra. Acést’a nu aru conveni cu devis’a Austriei, carea aru trebui sâ fie : a reuni, si nu a majorisâ. In fine dice autorul: „Nu plevitiele sengure ci materialul tiene edificiul, si acestu materialui pentru Austria se numesce: Reunire. Reunirea tuturoru poporeloru Austriei e cea mai buna unitate a statului nostru, e cea mai buna constitutiune imperiale a nostra.“ Lim Apelu la Natiiute! Multu m’amu frementatu cu mintea, ce se făcu, sâ me apucu de acestu a p e u ori sâ me lasu, — me resolvamu pote la ceast’a d’in urma, radimatu pe „contemne et vinces“ si „praetor minima non curat“ daca nu-mi vinea la mana num. 88 d’in „Telegrom.“ si anume daca nu videamu acolo 1) unu neadeveru — (bine romanesce : mintiuna) in favorulu pe cum se vede a unui Patronu a acelui jurnalu. 2) o atenţiune pe mare totu câtra acelasiu Domnu, despre cari mai la vale. Asie aceste dupe me făcură se ieau pen’a la mana si se făcu acestu Apelu câtra naţiune. Nu câtra naţiunea cum a intielesu-o Deputatulu aloru 30,000 suflete d’in Comitatulu Hunia aorei (vedi Nr. 88 a Telegraf. Rom.“ pag. 354 serie 6.) candu in conferinti’a natiunale a disu cu ig. face Apelu la naţiune — sub care elu a intielesu o pincarii, pe cari mai bucurosu i-aru fi vâdiutu in Dieta de câtu pe cei 7—8 inşi — totu d’in naţiunea romana cari au disuneri, —. nu, nu la natiunea acestui D. Deputatu care s’aru sculă candu se scóla D. Deputatu P ... a si aru siede candu siede acestu Deputatu a la Lytwinowicz cu rutbenii lui! nu, — ca la toti aceia fii ai natiunei cari I) sunt fara patima in contra altora si fara predilectiune pentru fetulu loru; 2) se pricepu la lucru despre care e vorba; 3) se tienu de masîm’a sutor ne ultra crepidam; 4) sunt barbati, defecati si cu characteru cari nu supunu de altii totu reu, si numai despre sine ei socii bine,— la acest’a parte a natiunei făcu eu acestu apelu ! Nu sciu luat’ au bine aminte cetitorii Telegrafului Rom. ca in Nr. 84 a acestui diurnalu chiaru la urma sub rubric’a: „Mai nou de la Dieta“ se dice, cu unu amendementu a lui Sipotariu la §. 16 in altul alui Popoviciu la §. 17 a cadiutu, caci Pop, Moldovaiul, Alduleanu, Bologa, Branu, Puscariu si Vasici nu-lu sprijinira“ daca cumva a trecutu cu viderea acelu mai nou, se faca bine sa-lu mai citesca odata, ca amu se spunu ceva despre elu — mai la vale! Totu in acelu forte meritatu diurnalu la Nr. 85 iarasi sub: „mai nou de la Dieta“ se dice cu amendementulu Metropolitului Siulutiu la §. 18 sprijinita de toti romanii afara de Pop, Moldovanu, Bologa, Bran, Laday si Vasici — la cari după rogarea Telegr. Rom. din Nr. 86 vine a se adauge si Macelavriu — cade cu 37 in contra la 49 de voturi, si numile se scriu cu litere mari! In Nr. 87 pag. 350 mai repetiesce D, Telegrafii cu cari au fostu aceia cari au (cutesatu) votatu in contra amendementului lui Popoviciu la §. 17. Ce amu aflatu in Nr. 88 voiu spune mai la vale! Va intrebă cineva ca din ce causa aducu eu inainte lucruri tuturoru cunoscute, si de ce mai repetiescu ce sta in diurnale ? si întrebarea trebue se marturisescu ca e fundata pe deplinu — dara numai pentru aceia carii nu sciu ce se intempla dup?, Coullisse! onoratii cetitori se aiba numai pucintica patientia si se binevoiesca a ceti mai încolo si iae voru iertă escursîunea noastra! lumea nu scie ce s’a intemplatu si se intempla hinter den Coullissen intre Deputatii romani si in Conferintiele loru natiunari in cas’a Caierului si afara pe strade, aceia nu sciu ce insemneaza ai aduce cu numile inainte pe aceia, ci irî nu au sprijinitu amendementele unui seu altui romanu, a Ie insir numele in litere mari si a le repeți in mai multe locuri! Se ve spunu ea ce insemnesa, insemne sa atata: „hic niger est, hune tu Romane caveto!“ e Domnitoru, — acei 7 ori 8 insi scrisi cu litere mari sunt inferați sau inserați in cartea cea neagra făcută / legata, negrită de catra cei-al’alti Deputați romani cari seu au facutu, amendementele cele vestite, seii noile veile, pricepandule seu neprice•pandule, aprobandule seu neaprobandule, — au trebuitu se le sprigineasca ca se nu intre si ei in cartea cea negra! vai de acei 7—8 insi ca Deputatulu aloru 30000 suflete *) au facutu, seu de nu au facutu va face Apelu la națiune; se cunosca națiunea pe vendiatorii sei, si poate apoi sei si esheredeze seu sei spendiure ori ce se mai faca cu ei! cu cei albi seu rosii seu cum le place a se numi fatia cu cei 7—8 negri, nu au potere asupra acestora, spre marea norocire a loru, ca almintrene nu sciu ce aru fi de ei ! . . Se vedemu ce au gresitu acei nefericiti 7—8 insi, cari au trasu anatemia natiunei, — vruiu sedicu a Deputatului aloru 30000 suflete, si a ucenicilorului si anume si a Domnisiorului Telegrafii asupra loru, eaca ce! La §§. 3. 11. 16. 17 si 18 a piroieptului de lege despre intrebuintiarea celoru trei limbe ale tierei nu au votisatu pentru amendementele făcute de catra unul sau altul romanU, ci au votisatu pentru proieptulu regimului, atat’a totu.» E mintiuna dara ce dlQU unii d’intre amendementut ca cei 7 —8 au votizatu cu Sașii, ei nu au votisatu cu Saşii, ci pe n trup proieptulu regimului; numai atunci s’aru potea dice câ au votisatu cu Saşii,candu aru fi votisatu pentru propuneri făcute d’in partea Sasiiloru! Acuma lasu ca fiecare membru a Dietei are voia libera si trebue daca e omu de omenie se votese dupa convingerea sea, si prin urmare nu ar avea nime dreptu a-i face imputation pentru votulu cuiva, lasa ca nu sta acea, ca acolo e adeverulu si intieleptiunea unde e multimea, vreau se aretu matematice cu omu cu cunosciintie juridice, omu care a mai vediutu si a mai cetitu legi, — omu fara patima, fara prepusu asupra a tota lumea, ca vrea se lu insiele, omu care vede mai departe de catu nasulu etc. nu a po tutu se sprigineasca amendementele făcute din partea unor Deputatii romani la §§. 3, 11, 16, 17 si 18. Spriginitorii amendementului Deputatului Lazar la §. 3. a proieptului Regimului, ba insusi facatoriulu amendementului trebue se marturisesca (si a si marturisitu) ca proieptulu regimului in punctulu acestea este mai liberalu decatu amendementulu romaniloru, inse ei vreau se justifice amendementulu facutu cu acea, ca poporulu e fricosu, nepriceputu etc. si romanii nu voru cutesă a pretinde a se scrie fasiunile loru in limba in care vorbescu ei ci voru lasă se scrie cum va vre amploiatulu si asie nu se va mai scrie romanesce neci unu protocolu! Eu inse dicu ca daca romanii sunt asile de ticăloși câtu nu voru sei aduce la valere direptulu datu loru prin §. 3. a proieptului Regimului, atunci nu-si voru sei apera neci alte direpturi si atunci nu este lege care se fie salutare pentru poporu; daca nu va priveghia insusi indreptatitulu ca se nu i se calce direptulu, apoi insedaru sunt tote precautiunile, ca soiutu este câturâ vigilantibus inserviunt! Durja masim’a amendementistiloru va fi de lipsa ca la fiecare omu d’in proporu se-i dai unu vighitoriu jurisconsultii ca se nulu lase ai se calcă direpturile. Legile se făcu pentru omeni cu minte, pentru barbati pricepuţi, iara nu pentru tîndare, legiuitoriulu nu are de nutrit neintieleptiunea si trândaviea! Cei 7—8 uniunisti au avutu omenii pricepuţi in antea ochiloru, cari vom sei spune amploiatului in care limba vreau ei *) Si-au uitatu ca nu representa pe cele 30000 suflete, fara pe cei 1000 si atatia alegatori!