Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-11-08 / nr. 90

Anulu III. Nr. 90.—237. Domineca 27. Opt., 8. Nov. 1863. Ese de done ori in septeman» i o i - a si Dominec’a. Pretiul pentru Austri­ a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate ... 7 „ „ „ trei lune . . . 3 „ 50 cr. Prenumeratiunea se face la Re­­dactiunea diurnalului S­t­r­a­t’a lui L e­o­p­o­l­d­u Nr. 8, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si coreapundin­­tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicationi • lor au a se respunde 6. cruceri de linia. împrumutul,pentru cei lipsiţi­­din Un­garin. Cetîtoriloru dinariului nostru li este cu­noscuţii cumca guvernul, respetive ministrul de finantie Dlu Plener a proeptatu in senatul imperiale unu imprumutu de 30 de milione fl. v. a. pentru ajutorarea celoru lipsiti d’in Ungari’a in urmarea secetei cei mari de estu­­tempu. Acestu proieptu alu ministrului, îm­preuna cu bugetul, se dede spre desbatere antîcipatîva comitetului finantiaru. Acestu co­­mitetu pentru a potl judecă si decide bine de eaus’a imprumutului, pretinse de la cancela­­ri’a ung. de curte date in acest’a privintia. Escelend­’a Sa cancelariul si­ tramise de repre­­sentante in comitetu pe consîliariul de curte Pápay, ca se deie deslucirile necesarie ce s’aru recere. Comitetul redusese sum’a imprumutului la 20 de milioane, iar’ consîliariul Pápay face predare pentru 30 de milioane, provocandu-se la date si desclinitii la impregiurarile speciali a­le Ungariei, totu­si comitetul remase pe langa propunerea sa de mai ’nainte, dar’ a­­cest’a decisiune a comitetului fu adusa cu o majoritate forte mica de voturi, anume 14 contr­a 12. Abiă veni la cunoscinti’a publicu­lui inca pe cale privata decisîunea comitetu­lui, si causâ indignări, d’intre cari amintîmu mai cu seama un’a d’in diuariul „Presse“ unde intre altele se dice: „Lips’a in Ungari’a e mare. Daunele le apretiuescu unii la 126 de milione fl. v. a. alţii la 8/s, dar si jumetate d’in sum’a acest’a e atâtu de mare, câtu nu se pote suplini prin ajutoriul ce lu vre gu­vernul a-i dă. Proprietariul n’are nici grâu de seminţia, nici vite, proletariatul nu-si afla lucru, deci in asemene impregiurari nu avemu lipsa de date statistice pentru a ne convinge câ aici ajutoriul e necesariu. Numai aceea pote fi inca întrebare. De unde se se deie a­­cestu ajutoriu ? — Noi de la ivirea acestei cestiuni, am fostu de parerea cumca unu im­prumutu speciale pentru Ungari­a e unicul mediulocu adeveratu pentru ajutarea celoru lipsîti si pentru scutirea in contr’a dauneloru economice ulteriore. In locul acestui­a, minis­­teriul voesce unu imprumutu de statu de 30 de milione, ceea ce insarcina o posîtiune in bugetul statului, si care nu pote fi scusata de câtu numai d’in motive politice. Noi pre­­cepemu aceste motive, si ceea ce nu prece­­pemu este: cum de comitetul finantiaru a a­­vutu atâtu de putiena prevedere politica. Un­gari’a nu cere subventiune, si unu imprumutu de tiera aru fi votatu dîet’a ei, daca o aru fi iertatu impregiurarile politice. Dîet’a Aus­triei de josu votâ sume mari pentru cei daunati prin essundare, astu-felu aru fi fa­­cutu si dîet’a Ungariei daca s’aru fi con­­chiamata, si nimene nu se indoesce cumca su­mele ce le-aru fi votatu ea aru fi pestrecutu cele proieptate de ministeriu. Daca senatul im­periale a credintu ca elu funtiuneza aci in lo­cul representantiloru dîetei Ungariei, in ase­mene casu cu atâtu mai vertosu au trebuitu se lucre in spiretul acelei dîete, pentru care voesce a fi curatorele absentelui. Daca comi­tetul finantiaru privesce caus’a d’in altu puntu de vedere, adeca câ e vorb’a despre unu im­prumutu de statu, atunci a trebuitu se ieie in consîderatiune cumca representatii acelei tiere nu sunt in senatul imperiale. Vocea tierei nu s’a pututu audi in comitetu, si comitetul n’a tre­buitu se considere de pricepători de lucru nici pe ministeriul de finantie nici pe cancelari’a de curte a Ungariei. Respetu câtra cunoscin­­tiele membriloru sengurateci a­le comitetului, dar’ nu e cu potîntia se judece despre lips’a­­d’in Ungari’a necalcandu pe acestu pamentu, deci a fostu necesarie organele cancelariei de curte, cancelariul e totuodata si ministru au­­striacu si cine nu se încrede in elu, i pote fi garanția ministrul de finantie. — S’a disu câ d’in lips’a tierei se nu se faca unu capitalu politîcu, si noi am fostu de parerea ca sub­­ventiunea se nu se foloseasca de mediulocu po­litîcu, dar’ acu se intempla si mai reu. Noi scimu câ cert’a de constitutiune nu se va de­­latură nici daca se va aplacidă Ungariei 30 seu tocm’a 50 de milione; inse daca senatul imperiale denega Ungariei chiaru si cele 30 milione proieptate de guvernu,acest’a fapta nu pote face in Ungari­a alta de câtu o sensatiune rea po­litica. Seu dera cutare politîca d’intre deputaţii nostri, prin denegarea unei parti a imprumutului voiesce a pedepsi oposîtiunea d’in Ungari’a si asta-felu a demonstră tierei câta dauna sufere pentru ca cei 85 de deputaţi a ei nu sunt in senatul imperiale ? Barbatii de partite d’in Ungari’a mai curundu se vom­ apropiă de constitutiunea imperiale prin liberalitate, de câtu prin astu-felu de mediuloce. Senatul im­periale trebue se sentiesca o detorintia morale si o necesitate politîc’a, fliindu ca e vorb’a de o tiera nerepresentata, a procede astu-felu ca­ si candu Ungari’a aru fi in senatul imperiale. Senatul imperiale dice ca elu e intregitu, de-si lipsescu deputatii d’in Ungari’a, deci acu are ocasîune a dovedi acest’a aperandu interesele Ungariei ca­ si candu Ungari’a aru fi repre­­sentata. Nimicu n’aru fi mai imbucurato­­riu, de câtu ca senatul imperiale se lapede proieptul comitetului si se primesca a regimu­lui aplacidandu creditul de 30 de milione. Daca senatul imperiale nu va aplacidă acestu credîtu, i se va impută cumca in primul casu candu a potutu face ce­va pentru Ungari­a, nu s’a folosîtu de ocasîune, si in locu de mul­­tiamita a atrasu asupr’a-si ur’a tierei. Guver­nul voiesce unu imprumutu de 30 de milione pentru ajutorarea celoru lipsîti in Ungari’a, daca senatul imperiale nu va aplacidă acestu credîtu, in astu-felu de casu pentru Ungari’a aru fi mai bine daca d’in cece de Leit’a nu aru esîste representatiune constitutionale, care se puna frâne vointiei bune si marinimitatii guvernului absolutu.“ Astu-felu vorbesce diu­ariul „Presse“ si precum se vede a facutu sen­satiune buna a­supr’a deputatiloru senatului imperiale. In siedînti’a din 3. noem. veni iara­si pe tapetu aceast’a cestiune, dar’ cas’a decise a desbate mai antâiu bugetul justitiei, si caus’a calei de feru de la Lemberg la Cernauti — pentru care sosise o petîtiune pe calea telegra­fica la senatu — Abiă in siedînti’a d’in 5 no­­emvre se incepu­ desbaterea a­supr’a acestui imprumutu. Pe banc’a ministeriale erau repre­­sentantii cancelariei ung. de curte: consîlia­riul Eckstein si secretariul presîdîale Somossy. Siedînti’a se incepi­ cu raportul comitetu­lui cetîtu de referintele Dr. Stamm, in care areta câ comitetul a redusu la 20 de milione imprumutul de 30 de milione proieptatu de guvernu. Luâ cuventul deputatul Skene: I pare râu ca proieptul s’a facutu in or’a d’in urma, candu nu e cu potîntia a mai culege date, se indoesce despre autenticitatea date­­loru, pretiul graneloru scade pe tota septe­­man’a, nu pote fi temere de femeie, proiepteaza 15 milione ca­ ce atât’a cugeta a fi destul, iar’ comitetul fin, se se însărcineze a proiepta ca­sei cum se se intrebuintieze aceast’a suma. — Bar. Walterskirchen sprijinesce proiep­tul comitetului. — Dr. Gross. E in contr’a ambelor­ proiepte. Senatul imperiale nu e com­­petînte in acest’a causa, care e speciale nu­mai a tierei. Cancelariul nu e de fatia prin urmare si densul e convinsu câ senatul nu e competînte. Elu scie câ tier’a are mediulece, aceste trebuescu folosite, dîet’a tierei potea dis­pune despre aceste si trebuiâ conchiamata ad hoc pentru aceast­a causa. Guvernul nu­ a conchia­­matu-o, a amanatu ocasîunea, si acu aceast’a amanare se o plateasca cele­lalte tiere cu banii ? — Mende e in contr’a proieptului comite­tului. Ungari’a are lipsa de imprumutu, pen­tru ca se pota platî in venitoriu darea, iar’ de­putații ei nu sunt de fatia, deci cugeta ca impru­mutul se se deie fondului tierei, si acestu­a se ga­ranteze limpedirea. — Mühlfeld intr’o vor­bire mai lunga pledeaza pentru imprumutul de 30 de milioane proieptata de guvernu. — Herbst vorbesce pentru proeptul comitetului. — Dr. Ryger. E pentru votarea aloru 15 milioane, atât’a cugeta a fi destul, ce aru fi mai multu s’aru pote numi numai unu apelu la sentieminte. Schindler amintesce de lipsele ce domnescu si prin alte tiere, Ungari’a intr’unu anu bunu va fi pusa in piciore, dar’ alte multe tienuturi nu potu speră ce­va bine. Elu e pentru proiep­tul comitetului. Dr. Rechbauer. Guvernul a dechiaratu câ voiesce a conchiamă dîet’a Un­gariei , daca n’a facutu acést’a d’in mai multe motîve politice, totu­si trebuia să o consulte pentru usiorarea lipsei. Elu e pentru imprumu­tul de 30 de milioane proieptatu de guvernu, daca totu­si se voru dă numai 20 de milioane, elu se multiumesce si cu atât’a, ca­ ce spereza câ dîet’a se va conchiamă si va mai votâ ajuto­­riele ce voru fi de lipsa. Doresce ca la toata intemplarea cestiunea unguresca se se reguleze câtu mai curundu. — Putzer e pentru pro­ieptul regimului, nu crede câ regimul aru cere mai multu de câtu e necesariu. — Ministrul de finantie Dlu Plener aperâ proieptul guvernu­lui, iar’ referintele comitetului vorbi pentru alu loru. Cu aceste se inchiâ desbaterea gene­rale, si pentru siedînti’a venitoria se puse la ordinea dilei desbaterea speciale. In siedîn­ti’a di’n 6. noemvre, după o desbatere mai lunga, se primi proieptul comitetului finan­tiaru, si astu-felu pentru ajutorarea celoru lipsîti d’in Ungari’a in urmarea secetei, se meniră 20 de milione fl. v. a. iar’ nu 30 de milioane precum voiă guvernul. Uespun­st­ la: „Unu Apelu la Naţiune.“ Inca in dîtele nefericitei desbinari la dîe­t’a Transilvaniei, candu inca deputaţii romani se aflau la olalta in Sîbiiu, me ispitiră unii d’intre cei desbinati séu N ei ni sei, cumu li place dloru a se numi, cu scrisamu, seu scrie­­voiu ce­va asupr’a dloru in diuarele natiunale? si eu li dedui cuventulu: câ nu amu scrisu nimicu, si nici câ voiu scrie ce­va de asta data; pentru­ câ demnitatea natiunei si interesulu na­­tiunalu, care trebue sé ne fie mai pre­susu de tóte, nu me iérta a desgoli slabitiuntile frati­­loru mei, si prin acestea a face natiunea in­­tréga de rusine naintea strainiloru, de o parte, iara de alt’a, pentru­ ca eu credeamu tare, câ scisîunea escata intre noi va fi numai momen­tana, si câ preste pucinu iara­si ne vomu im­­paciui si vomu restabili concordî’a si solidari­tatea natiunala. D’in puntulu acest’a de vedere purcediendu, credeamu totu-adata, câ si in inimele fratiloru Nem­isci va bate totu unu asemenea sentiu de onore natiunale , si câ prin urmare, si dloru cu atâtu mai vertosu voru tace tacerea pescelui, cu câtu pare-mise consciinti’a li va fi spunendu, câ dieu dloru suntu cei mai pecatosi. Inse ce se vedi! Contrarii nostrii, respec­tive celu d’intâiu intre dloru — daca e ade­­veru, câ stilulu e om­ulu — pote insuflatu ici colea si de satelitulu seu celu mai intîmu, — ca unu dîplomatu mare, ce dice câ este, nu­­mindu pre toti cei­lalti gramatisci si oameni neblesnici, — se vediu indemnatu, după cumu dice in urm’a unei frementaturi mari de capu, a emite faimosulu „Apelu la Naţiune“ d’in Concordi’a Nr. 85 sî 86 a. c. subsemnatu de P., in care Apelu prin terminii cei mai triviali, colcăitori de ura si resbunare, impresca mai intâiu pre Telegrafulu romanu, carele au co­­misu ererea, de a aduce la publicitate numai faptele, simplu, fara comentariu si cu cea mai mare crutiare a dloru, — apoi pre deputatulu celoru 30,000 suflete scu opincari in dîalep­­tulu apelantelui, d’in comitatulu Hunedoarei, pre

Next