Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-11-08 / nr. 90
Anulu III. Nr. 90.—237. Domineca 27. Opt., 8. Nov. 1863. Ese de done ori in septeman» i o i - a si Dominec’a. Pretiul pentru Austri a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate ... 7 „ „ „ trei lune . . . 3 „ 50 cr. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului Strat’a lui L eopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si coreapundintre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicationi • lor au a se respunde 6. cruceri de linia. împrumutul,pentru cei lipsiţidin Ungarin. Cetîtoriloru dinariului nostru li este cunoscuţii cumca guvernul, respetive ministrul de finantie Dlu Plener a proeptatu in senatul imperiale unu imprumutu de 30 de milione fl. v. a. pentru ajutorarea celoru lipsiti d’in Ungari’a in urmarea secetei cei mari de estutempu. Acestu proieptu alu ministrului, împreuna cu bugetul, se dede spre desbatere antîcipatîva comitetului finantiaru. Acestu comitetu pentru a potl judecă si decide bine de eaus’a imprumutului, pretinse de la cancelari’a ung. de curte date in acest’a privintia. Escelend’a Sa cancelariul si tramise de representante in comitetu pe consîliariul de curte Pápay, ca se deie deslucirile necesarie ce s’aru recere. Comitetul redusese sum’a imprumutului la 20 de milioane, iar’ consîliariul Pápay face predare pentru 30 de milioane, provocandu-se la date si desclinitii la impregiurarile speciali ale Ungariei, totusi comitetul remase pe langa propunerea sa de mai ’nainte, dar’ acest’a decisiune a comitetului fu adusa cu o majoritate forte mica de voturi, anume 14 contra 12. Abiă veni la cunoscinti’a publicului inca pe cale privata decisîunea comitetului, si causâ indignări, d’intre cari amintîmu mai cu seama un’a d’in diuariul „Presse“ unde intre altele se dice: „Lips’a in Ungari’a e mare. Daunele le apretiuescu unii la 126 de milione fl. v. a. alţii la 8/s, dar si jumetate d’in sum’a acest’a e atâtu de mare, câtu nu se pote suplini prin ajutoriul ce lu vre guvernul a-i dă. Proprietariul n’are nici grâu de seminţia, nici vite, proletariatul nu-si afla lucru, deci in asemene impregiurari nu avemu lipsa de date statistice pentru a ne convinge câ aici ajutoriul e necesariu. Numai aceea pote fi inca întrebare. De unde se se deie acestu ajutoriu ? — Noi de la ivirea acestei cestiuni, am fostu de parerea cumca unu imprumutu speciale pentru Ungaria e unicul mediulocu adeveratu pentru ajutarea celoru lipsîti si pentru scutirea in contr’a dauneloru economice ulteriore. In locul acestuia, ministeriul voesce unu imprumutu de statu de 30 de milione, ceea ce insarcina o posîtiune in bugetul statului, si care nu pote fi scusata de câtu numai d’in motive politice. Noi precepemu aceste motive, si ceea ce nu precepemu este: cum de comitetul finantiaru a avutu atâtu de putiena prevedere politica. Ungari’a nu cere subventiune, si unu imprumutu de tiera aru fi votatu dîet’a ei, daca o aru fi iertatu impregiurarile politice. Dîet’a Austriei de josu votâ sume mari pentru cei daunati prin essundare, astu-felu aru fi facutu si dîet’a Ungariei daca s’aru fi conchiamata, si nimene nu se indoesce cumca sumele ce le-aru fi votatu ea aru fi pestrecutu cele proieptate de ministeriu. Daca senatul imperiale a credintu ca elu funtiuneza aci in locul representantiloru dîetei Ungariei, in asemene casu cu atâtu mai vertosu au trebuitu se lucre in spiretul acelei dîete, pentru care voesce a fi curatorele absentelui. Daca comitetul finantiaru privesce caus’a d’in altu puntu de vedere, adeca câ e vorb’a despre unu imprumutu de statu, atunci a trebuitu se ieie in consîderatiune cumca representatii acelei tiere nu sunt in senatul imperiale. Vocea tierei nu s’a pututu audi in comitetu, si comitetul n’a trebuitu se considere de pricepători de lucru nici pe ministeriul de finantie nici pe cancelari’a de curte a Ungariei. Respetu câtra cunoscintiele membriloru sengurateci ale comitetului, dar’ nu e cu potîntia se judece despre lips’ad’in Ungari’a necalcandu pe acestu pamentu, deci a fostu necesarie organele cancelariei de curte, cancelariul e totuodata si ministru austriacu si cine nu se încrede in elu, i pote fi garanția ministrul de finantie. — S’a disu câ d’in lips’a tierei se nu se faca unu capitalu politîcu, si noi am fostu de parerea ca subventiunea se nu se foloseasca de mediulocu politîcu, dar’ acu se intempla si mai reu. Noi scimu câ cert’a de constitutiune nu se va delatură nici daca se va aplacidă Ungariei 30 seu tocm’a 50 de milione; inse daca senatul imperiale denega Ungariei chiaru si cele 30 milione proieptate de guvernu,acest’a fapta nu pote face in Ungaria alta de câtu o sensatiune rea politica. Seu dera cutare politîca d’intre deputaţii nostri, prin denegarea unei parti a imprumutului voiesce a pedepsi oposîtiunea d’in Ungari’a si asta-felu a demonstră tierei câta dauna sufere pentru ca cei 85 de deputaţi a ei nu sunt in senatul imperiale ? Barbatii de partite d’in Ungari’a mai curundu se vom apropiă de constitutiunea imperiale prin liberalitate, de câtu prin astu-felu de mediuloce. Senatul imperiale trebue se sentiesca o detorintia morale si o necesitate politîc’a, fliindu ca e vorb’a de o tiera nerepresentata, a procede astu-felu ca si candu Ungari’a aru fi in senatul imperiale. Senatul imperiale dice ca elu e intregitu, de-si lipsescu deputatii d’in Ungari’a, deci acu are ocasîune a dovedi acest’a aperandu interesele Ungariei ca si candu Ungari’a aru fi representata. Nimicu n’aru fi mai imbucuratoriu, de câtu ca senatul imperiale se lapede proieptul comitetului si se primesca a regimului aplacidandu creditul de 30 de milione. Daca senatul imperiale nu va aplacidă acestu credîtu, i se va impută cumca in primul casu candu a potutu face ceva pentru Ungaria, nu s’a folosîtu de ocasîune, si in locu de multiamita a atrasu asupr’a-si ur’a tierei. Guvernul voiesce unu imprumutu de 30 de milione pentru ajutorarea celoru lipsîti in Ungari’a, daca senatul imperiale nu va aplacidă acestu credîtu, in astu-felu de casu pentru Ungari’a aru fi mai bine daca d’in cece de Leit’a nu aru esîste representatiune constitutionale, care se puna frâne vointiei bune si marinimitatii guvernului absolutu.“ Astu-felu vorbesce diuariul „Presse“ si precum se vede a facutu sensatiune buna asupr’a deputatiloru senatului imperiale. In siedînti’a din 3. noem. veni iarasi pe tapetu aceast’a cestiune, dar’ cas’a decise a desbate mai antâiu bugetul justitiei, si caus’a calei de feru de la Lemberg la Cernauti — pentru care sosise o petîtiune pe calea telegrafica la senatu — Abiă in siedînti’a d’in 5 noemvre se incepu desbaterea asupr’a acestui imprumutu. Pe banc’a ministeriale erau representantii cancelariei ung. de curte: consîliariul Eckstein si secretariul presîdîale Somossy. Siedînti’a se incepi cu raportul comitetului cetîtu de referintele Dr. Stamm, in care areta câ comitetul a redusu la 20 de milione imprumutul de 30 de milione proieptatu de guvernu. Luâ cuventul deputatul Skene: I pare râu ca proieptul s’a facutu in or’a d’in urma, candu nu e cu potîntia a mai culege date, se indoesce despre autenticitatea dateloru, pretiul graneloru scade pe tota septeman’a, nu pote fi temere de femeie, proiepteaza 15 milione ca ce atât’a cugeta a fi destul, iar’ comitetul fin, se se însărcineze a proiepta casei cum se se intrebuintieze aceast’a suma. — Bar. Walterskirchen sprijinesce proieptul comitetului. — Dr. Gross. E in contr’a ambelor proiepte. Senatul imperiale nu e competînte in acest’a causa, care e speciale numai a tierei. Cancelariul nu e de fatia prin urmare si densul e convinsu câ senatul nu e competînte. Elu scie câ tier’a are mediulece, aceste trebuescu folosite, dîet’a tierei potea dispune despre aceste si trebuiâ conchiamata ad hoc pentru aceasta causa. Guvernul nu a conchiamatu-o, a amanatu ocasîunea, si acu aceast’a amanare se o plateasca celelalte tiere cu banii ? — Mende e in contr’a proieptului comitetului. Ungari’a are lipsa de imprumutu, pentru ca se pota platî in venitoriu darea, iar’ deputații ei nu sunt de fatia, deci cugeta ca imprumutul se se deie fondului tierei, si acestua se garanteze limpedirea. — Mühlfeld intr’o vorbire mai lunga pledeaza pentru imprumutul de 30 de milioane proieptata de guvernu. — Herbst vorbesce pentru proeptul comitetului. — Dr. Ryger. E pentru votarea aloru 15 milioane, atât’a cugeta a fi destul, ce aru fi mai multu s’aru pote numi numai unu apelu la sentieminte. Schindler amintesce de lipsele ce domnescu si prin alte tiere, Ungari’a intr’unu anu bunu va fi pusa in piciore, dar’ alte multe tienuturi nu potu speră ceva bine. Elu e pentru proieptul comitetului. Dr. Rechbauer. Guvernul a dechiaratu câ voiesce a conchiamă dîet’a Ungariei , daca n’a facutu acést’a d’in mai multe motîve politice, totusi trebuia să o consulte pentru usiorarea lipsei. Elu e pentru imprumutul de 30 de milioane proieptatu de guvernu, daca totusi se voru dă numai 20 de milioane, elu se multiumesce si cu atât’a, ca ce spereza câ dîet’a se va conchiamă si va mai votâ ajutoriele ce voru fi de lipsa. Doresce ca la toata intemplarea cestiunea unguresca se se reguleze câtu mai curundu. — Putzer e pentru proieptul regimului, nu crede câ regimul aru cere mai multu de câtu e necesariu. — Ministrul de finantie Dlu Plener aperâ proieptul guvernului, iar’ referintele comitetului vorbi pentru alu loru. Cu aceste se inchiâ desbaterea generale, si pentru siedînti’a venitoria se puse la ordinea dilei desbaterea speciale. In siedînti’a di’n 6. noemvre, după o desbatere mai lunga, se primi proieptul comitetului finantiaru, si astu-felu pentru ajutorarea celoru lipsîti d’in Ungari’a in urmarea secetei, se meniră 20 de milione fl. v. a. iar’ nu 30 de milioane precum voiă guvernul. Uespunst la: „Unu Apelu la Naţiune.“ Inca in dîtele nefericitei desbinari la dîet’a Transilvaniei, candu inca deputaţii romani se aflau la olalta in Sîbiiu, me ispitiră unii d’intre cei desbinati séu N ei ni sei, cumu li place dloru a se numi, cu scrisamu, seu scrievoiu ceva asupr’a dloru in diuarele natiunale? si eu li dedui cuventulu: câ nu amu scrisu nimicu, si nici câ voiu scrie ceva de asta data; pentru câ demnitatea natiunei si interesulu natiunalu, care trebue sé ne fie mai presusu de tóte, nu me iérta a desgoli slabitiuntile fratiloru mei, si prin acestea a face natiunea intréga de rusine naintea strainiloru, de o parte, iara de alt’a, pentru ca eu credeamu tare, câ scisîunea escata intre noi va fi numai momentana, si câ preste pucinu iarasi ne vomu impaciui si vomu restabili concordî’a si solidaritatea natiunala. D’in puntulu acest’a de vedere purcediendu, credeamu totu-adata, câ si in inimele fratiloru Nemisci va bate totu unu asemenea sentiu de onore natiunale , si câ prin urmare, si dloru cu atâtu mai vertosu voru tace tacerea pescelui, cu câtu pare-mise consciinti’a li va fi spunendu, câ dieu dloru suntu cei mai pecatosi. Inse ce se vedi! Contrarii nostrii, respective celu d’intâiu intre dloru — daca e adeveru, câ stilulu e omulu — pote insuflatu ici colea si de satelitulu seu celu mai intîmu, — ca unu dîplomatu mare, ce dice câ este, numindu pre toti ceilalti gramatisci si oameni neblesnici, — se vediu indemnatu, după cumu dice in urm’a unei frementaturi mari de capu, a emite faimosulu „Apelu la Naţiune“ d’in Concordi’a Nr. 85 sî 86 a. c. subsemnatu de P., in care Apelu prin terminii cei mai triviali, colcăitori de ura si resbunare, impresca mai intâiu pre Telegrafulu romanu, carele au comisu ererea, de a aduce la publicitate numai faptele, simplu, fara comentariu si cu cea mai mare crutiare a dloru, — apoi pre deputatulu celoru 30,000 suflete scu opincari in dîaleptulu apelantelui, d’in comitatulu Hunedoarei, pre