Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-11-22 / nr. 94
Anulu III. Nr. 94.^241. Domineca 10./22. Nov. 1863. iJV erijKiEoi ni rl u Ese de doue ori in septemana Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui J o i a si Dominec’a. Pretinl pentru Austri’a adresa tote scrisorile. „ juraetate de anu 5 „ Scrisori nefrancate si corespund între anomine nu se pnmescu. Scriptele nepublicate se voru arde de onimnoi pre amii intregu pentru Romani’a si Straipetate pre aim întregii Pentru insertiunea publicatiivni lor au a se respunde 6. cruceri de „ numetate . . . 7 „ 3 „ 60 cr. „ trei lune . linia. DIURNALU POLITICO SI LITERARIO. Votul universale in Romania. Domnul Romaniloru a deschisu adunarea eleptîva in Bucuresci. Coalitiunea d’in aduna-ire a trecttta ’s dovedi in cătai face la inima fericirea tierei si delaturarea releloru cu care invinovetiă pe guvernui, fara a se invinoveti si pe sine, ca ce si ea a fostu in multe de vina „candu guvernul a fostu dîspusu a face ceva pentru tiera — dice „Reform’a“ — a intempinatu pe deci d’in partea adunarei, ca in tempul ministeriului S. Golescu, corabi’a statului s’a lovitu de stancele adunarei, si statul a suferitu. Candu camer’a a fostu bine intentionata si a votatu câte ceva bunu, voturile ei s’au sfaramatu de omnipotenti’a ministeriale.“ Nici candu dar’ nu eră acordu intre poterea legelatîva si cea esecutîva, par’ ca nu aru constitui ambele unu intregu, si nu ambele ar’ avu acel’asi scopu: fericirea tierei. Dar’ nici nu potea speră Romani’a ceva innaintare mare, pana candu legea ei eleptorale are unu censu atâtu de mare, in câtu nu potu fi alegatori si aleși numai cei mai avuți ai tierei, prin urmare cei mai conservativi, — daca s’au viritu in camer’a României si liberali, acést’a e unu resultatu numai a lucrarei provedîntiei, carea n’a voitu a lasă tier’a numai in man’a conservatîviloru, pentru ca după capriciul loru se nu impileze si mai tare pe poporul sermanu. La noi mai multi ieu parte la cas’a de susu a dietei, de câți ieu in Romani’a la adunarea legelatîva. Prin urmare se poate presupune ca la noi cas’aT d§ engíi are mal multî liberali de cati are adunarea eleptîva d’in Bucuresci. Si totusi ce s’aru alege d’in noi daca am fi lasati numai in manele casei de susu, daca n’am avè representantii poporului alesi cu censul de 5 fi. ? bunul Ddieu se ne feréasca! magnatii nu sunt d’in popom, interesele loru nu sunt identice cu ale poporului,desi altum intre totu loru li se cuvine laud’a pentru ca ei au luatu initiatîv’a si au efeptuitu reform’a legei eleptorale, de acea la noi numele de magnatu si aede nume de onoare, si insemna o casta a poporului carea totudeaun’a s'a pusu in fruntea lui, pentru sustienerea constitutiunei — in tempurile candu aceast’a eră amenintiata — si pentru libertățile lui, si care in fine elibera si trasa la sîne pre popor, pentru a se consultă in comuna cu densul despre afacerile tierei. — In Romani’a tocm’a d’in contra, boiarii nu iau stindardul eliberarei tieraniloru, cum o făcură acést’a la noi boiarii noștri, de acea in Romani’a numele de boiaru a devenitu de batujocura in gur’a liberaliloru „Elu e boiaru, elu nu e Romanii.“ Dar’ se revenimu la obieptu: Ce se pote alege d’in Romani’a cu organismul de acu alu adunarei ei eleptîve? Totu ceea ce a fostu si pana acu, bietul popom impilatu, iar’ statul ca naea fara capitanu. Candu vediuramu in curentul de tronu alu Domnitoriului Romaniloru facandu-se amintire despre lărgirea legei eleptorale, ne cuprinse o bucuria nespusa. Acii dar’ a sosîtu tempul, ca si trunchiul natiunei, poporul romanu, carele nici candu nu s’a rusîtu, nu s’a nemtitu, nu s’a turcitu, nu s’a grecitu, se intre in drepturile lui cei competiescu după legi divine si omenesci, se dîspuna elu insusi despre sîne, se nu lase ca se dîspuna mai numai impilatorii lui. Sîstem’a representatîva lasata pe adeveratele interese ale poporatiunei este intr’unu statu ceea ce este mintea intr’unu corpu, — statul fara o adeverata sistema representatîva de interese nu poate corespunde chiamatei sale, nu póate avè legi egali fericitorie pentru toate clasele poporatiunei, desi aceste egali contribuescu la portarea sarcineloru lui, câ-ce si de ar’ avb intentiunea buna, totu nu póate aduce legi bune, câ-ce nu cunósce recerintiele tuturoru claseloru, in asemene casu unu astu-felu JJlfííííOU SJ‘) j»j*]» 'j/(t ' 'mitli' I J‘) fj* TJu de «tatu se asemena unei nai carea se bate candu de o stanca candu de Jalta, caletorii ei nu o seju conduce si simt siliți a strigă pentru ajutoriu strainu ca se scape' de perire, seu I daca ei incepu a conduce, ppn nepreceperea loru, in tecta’a ca omul fara Simte, conducu naea si la mai mare periclu. Deci candu dice Domnitoriul Romaniloru ca elu se va ingriji de asemene pentru toate clasele poporatiunei, ceea ce are si de detorintia ca Domnitoriu , noi nu o precepemu ast’a altumintre de câtu prin lărgirea legei eleptorele, asta-felu ca la legelatiune se ieie parte toate clasele poporului, ca toate se se bucure de drepturile politice in patri’a lor, după cum se interna acest’a in toate tierele lumei civilasate. — Daca Domnitoriul cugeta a se ingrigi pentru toate clasele poporului pe alta cale, si nu prin lărgirea legei eleptorale, in asemene casa toata ingrigirea si toata promisiunea lui va fi diadarnica, ca ce nici se poate intîpui ca elu se faca ceva bunu pentru acele clase, neascultandu doririle si oftările loru, iar’ aceste nu le pote ascultă aiurea de câtu in adunarea legelatîva, deci porţile adunarei legelatîve trebuescu deschise pentru intrarea representantiloru poporului adeveratu romanii. Intre proieptele cele multe ce le promite Domnitoriulu adunarei legelatîve mai mulţii atrage atențiunea nóastra acestu proieptu pentru lărgirea legei eleptorale, ca ce o camera buna este mintea, este, preceperea tierei. Celelalte proiepte inca sunt de mare interesu, ele inlesnescu comunicatiunea prin tiera, lega locurile de frunte, si toate sunt menite pentru a insuflă tierei o viétia noua,, dar’ ce ajunge viéti’a unui indîvidu, candu mintea lui e beteaga, ce ajungu mirele de mediulece intr’o tiera menite pentru inaintare, candu representanti’a tierei are atâte defepte in câtu nu e in stare se arete aceea cale a innaintarei, pe care trebue se purceda națiunea. Noi legâmu sperantie de adunare, dora si va cunoasce defeptele ei si le va suplini. Credemu ca acei liberali d’in adunare si voru face deforinti’a de liberali facia cu tier’a. Noi am fostu de consensul loru candu au aretatu lipsele tierei, credemu si acu ce credu ei, dar’ ne cam tememu a purcede in convingerea nóstra pe o cale cu ei si mai in colo, ca ce in compani’a loru sunt unii barbatii pe cari trecutul loru nu recomenda astu-felu ca se ne potemu increde in ei si se purcedemu totu cu ei. Adeveratu ca lipsele tierei sunt asile precum le-au aretatu adunarea trecuta, dar’ nu suntemu convinsi ca toti membrii acelei adunări se fie aretatu lipsele tierei numai cu intentiunea de a cere vindecare pentru ele, lumea crede ca sunt unii carii numai de aceea s’au unitu cu liberalii si au aretatu lipsele tierei ca se descredîteze guvernul, si astu-felu se contribuesca de se poate la resturnarea lui, seu celu putienu la unu plcu de turburare in tiera, pentru ca, vedi bine! acesti óameni numai in turburare potu siervi scopuriloru loru. Amu dori deci ca liberalii se mearga cu boiarii numai pana atunci, pana ce esti d’in urma voru fi liberali, si se grigeasca a se cufundă in cat’a loru astu-felu, ca se li fie cu nepotîntia a retornă iarasi la principiele liberali. La toata intemplarea aru trebui ca mai ’nainte se se estinda legea eleptorale, peste toti locuitorii României, cu censul celu mai micu, si apoi numai se se ieie la desbatere imbunetatirea sórtei tieraniloru, cu ce aru fi o nedreptate fórte mare, a desbate acést’a cestiune intr’o adunare in care ei nu sunt representati, si la care de buna séma se voru folosî de esceptiunea „de nobis sine nobis.“ On. cetîtoriu va intrebă: dar’ cum se introducă lărgirea legei eleptorale, cum se se deie poporului votul universale? După parerea noastra , nu ar’ conveni cu autoritatea autonomiei si independîntiei romane, ca in privinti’a acést’a se se faca recursuri pe la noterile străine, acést’a aru fi unit servilismu, dar’ s’aru si intînde caus’a pre lungu tentpu, daca s’aru incepe si in privinti’a acést’a pertratari diplomatice, ce sunt de prisosu. Doue cai sunt pentru votul universale, si anume: ' ' * # . , 1. Domnitoriul se asterna acést’a camerei, cerendu consensul ei, daca acést’a se va convoi — ceea ce nu se crede, — remane numai efeptuirea, si scopul e ajunau, iar’ d^fca acést’a nu se va convoi, in asemene casu 2. Domnitoriul plece urechi’a sa graiul poporului, asculte-lu pe acestua se spun^rolu suferintiele lui, si noi suntemu convinsi ca poporul va da voti? de neincredere camerei, poporul se va dechiară pentru votul universale, câ ce nu este popom, nu este națiune pe fati’a pamentului, carea se se lupte pentru siervitute, se mai vreie sclavi’a de câtu liber tatea, se se supună oligarchiei potendu inaltiâ democratic si principiele ei. In ambele casuri se petie efeptul votul universale fara a l’octroă, fara a recurge la mediu locul acestu meschinii pentru unu statu constitutionalu; si efeptuindu-se, in ambele casuri tier’a lu va consideră ca-si purcesu din bunavointi’a si energia Domnitoriului. Adunări nationali amu mai avutu — se va dice — dar’ nu ni-au potutu ajută numai energi’a Domnitoriului. Inchidemu artîculul nostru, sprimandu-ne convingerea ca DomnitoriulRomaniloru are acu ocasiune a se face principele celu mai popularii in tota Europ’a, pe popeau se se baseze si poporul lu va glorifică, face ca Romani’a libera se aiba cetatiani liberi si’ nxr sclavi,si atunci va fi Domnul cetatieniloru liberi nu si a sclaviloru. Atunci si numai atunci se va incepe unu viitoriu mai ferice pentru națiune, si cu decretarea votului universale se va incepe primul anu alu mantuirei naţiunii romane, si acest’a ginte ce de atâti ani n’a vediutu sarele libertăţii, va rosti totudeaun’a cu pietate numele lui Alessandru Ionu I. Rieplica la Respunsulu Domnului deputaţii Popea. (Inchiare.) Domnule Popea! dar’ ti-ai uitatu cânta te-ai provocatu la „opincari“ ti-ai si uitatu de cuvintele cele renumite si remarcabile pline de sentiu de onoare nationale si iubire crestinesca ce trebue se caracteriseze pe unu preotu? câ adeca atunci candu a esttu antâia óra nefericitulu nemn de pe budiele si mai nefericitiloru vendiatori seu desbinati — cum numescista acum’a, — ai disunta in conferinti’a natiunale, in cas’a clerului gr. res d’in strad’a Cisnadîei urmatoriele cuvinte: „vomu (ori voiu nu-mi aducu bine aminte) face apelu la natiune, ca se-si cunoasca natiunea pe vendiatorii sei, — daca amu fi sciutu cu Domniatoru voru vota cu sasii, atunci mai bine amu fi alesu opincari de deputati câ aceia sciu câ nu s’aru fi sculatu cu Sasii“ ipsissima verba Dtale Die Popea, ast’a e genes’a numirei de opincari, cuventulu aflatu de Dta l’amu intrebuintiatu eu la inceputulu apelului, vorbindu tocm’a de apelulu ce era se lu faci Dta! nu pricepu dara cu ce sentiu de onóare si de adeveru poteai dice cu opine arie in dîalectulu meu; eu numai acolo l’amu intrebuintiatu unde a fostu vorba de apelulu Dtale la natiune, sub care Dta nu ai potutu intielege pe altii, de câtu pe cari i-ai fi doritu in loculu celoru 7—8 in dîeta, pe carii Dra cu sentiulu celu mare de onoare natiunale i-ai numitu opincari, — se ierți dara câ trebue se protestezu in contr’a aceea, câ eu asiu fi numitu pe cele 30,000 suflete altale de opincari, eu ne cum suflete curate, dar’ neci Unite cu trupulu nu le-amu numitu si nu le voiu numi neci o data opincari, — poporulu are sentiu de onóare, e demnu de onóare care, eu totu deauna i-auuu dat-o si nu-mi vei pote aduce Dra Die Popea neci