Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-02-21 / nr. 12
Anulu IV. Nr. 12.—266. Domineca 9./21. Febr. 1864. Ese de doue ori in septemana Joia si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „CONCORDIA. A trei lune . . . 3 „ 50 cf. DIURNALU POLITICII SI LITERARII. pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7 „ „ Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t'a lui Leopolds Nr. 8, unde sunt a se adresa tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund în tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. REVISTA POLITICA. Pestea 8./20. Faurii 1864. M. S. imperatulu Austriei au inchisu luni in persona sesiunea senatului imp. Cuventulu tronului acum antâi’a-si data semena a fi compusu după modelulu dîscursuriloru de tronu usîtate in Angli’a. Elu cuprinde in sîne in locu de o privire generale ca pana aci, — unu felu de espunere detaiata asupr’a sîtuatiunii interne si esterne. Cetitorii nostri, avendu-lu in Nr. tr. in tota estinderea sa innaintea ochiloru si-au potutu formă, părerile asupr’a acestui cuventu imp. Mai la vale impartesimu deosebitele păreri si comentarie ale mai multoru diurnale asupr’a acestui actu insemnatu. D’in parte-ne, afara de cele notate in acea revista diurnalisteca, redîcâmu doue mominte mai insemnate. Unulu, ce voru fi observatu si cetitorii nostri ca tota lumea, e ignorarea totale a cestiunii unguresci. O impregiurare ce multi o torna in favorea pretînsîuniloru magiare. Noi inse ni luamu libertatea de a judecă altmintrea. Guvernulu centrale, după o incercare aprope de trei ani, vediendu pre de o parte cerbid’a opusetiunii de a se aplecă la vre o transactiune onesta, si intiepenit’a-i persîstere in pasivitatea cea amortitoria, era pre de alta parte apriatele tendîntre reactionarie si absolutîstece ale oligarciloru magiari, n’au potutu află a tu mediulocu mai salutare pentru elementulu magiam, decâtu mediuloculu isolarii, sînguru mantuitoriu pentru unu popori a cărui conducători refractari si cu putina prevedere politica nu sciu ocupă pusetiunea ce li se îmbla intre poporele imperatiei si loculu cuvenitu in constitutiunea comune a statului. Suntu, celu multu diece mii de omeni, cari influintieza tiér’a, făcu presiune asupr’a presei si prin acest’a asupr’a opiniunii publice, cari pururea vom fi nemultiumiti, cu ce ei totu viseza merbu la unu mare imperiu magiam domnindu elementulu loru preste atâte popore mai mari si mai menuntime, ca si can duelu, cu aceste d’impreuna, nu ar incape bine intru imperati’a Austriei. Acesti omeni, cari punu pedece atâtu guvernului intru staruintiele si de consolidare, câtu si nationalitatiloru intru pretensîunile loru forte naturali de egalitate si libertate comune constitutionale, trebue negresitu isolati, ceea ce cu atâtu mai usioru se pote efeptul cu ce mas’a poporului sâtulu de atâte secature casiunate prin ei, nu-i va mai ascultă, neci nu le va urmă, apoi ei insisi prin pasivitatea loru, abdicandu de buna voie a loru de o activitate folosîtoria, au calcatu pre terenulu isolarii, unde nu numai trebue lasati, ci totodată si restrinsi spre a nu mai potte face atât’a încurcătură. O de ar abdice dloru, de totu rolulu politîcu, de tota activitatea, precum au abdisu sub presiunea lor si conducătorii magiari d’in Transîlvania, atunci un restempu de siese ani, ce tiene mandatulu célor alesi la senatulu imp. ar fi de ajunsu a-i desbetă. Acestu restempu ar fi binevenitu precâtu guvernului preatotu si nationalitatiloru, pentru a se regulă referintiele pârtiloru câtra totusi intorsu. Vieti’a contemplativa sub decursulu acestui tempu ar fi totodată de ajunsu a convinge pre acesti planisatori politici, cumca constitutiunea cea comune a Austriei, avendu vitalitate, multiumindu dreptele si cuviinciosele pretînsîuni a toturoru nationalitatiloru, e de a se preferi aventurosului planu de o confederatiune danubiana, chiaru si cu visat’a suprematia magiara. — Partît’a rugiuitiloru d’in Ungaria,compusa mai vertosu d’in puturosele sire ale oligarcei ratecesce prin regiunile estremu ale reactiunii si a absolutismului, venandu pururea interesulu privatu si omnipotînti’a castei proprie in tote rămurile vietiei politîtesi sotiali. Acestia precum sunt ei gata spre absolutîsmu asife ar starul, potendu face, de a înduplecă si pre conducătorii celeilalte partite a se lapedă de tote libertatile constitutionali, numai se-si păstreze influinti’a cea precumpenitoria, ădeca vorbindu mai chiaru domnirea cu supremati’a elementului loru nationale. In orbi’a loru nu vedu neci atât’a, câ guvernulu centrale d’in resolut’a volutia a M. Sale imperatului, e decisu a innaintă pre calea libertății constitutionali, carea numai singura e in starea consolidă statulu sia-lu face sa prospereze. Guvernulu centrale cunosce bine aceste tendîntie si daca nu le desavueza apriatu caus’a e, ca de multe ori le intrebuintieza ca nesce moderatorie pentru a mai astemperă d’un tempu in tempu câte unu pasu mai grabitu alu liberaliloru constitutionali. — Ignorarea cestiunii unguresci in cuventulu tronului este data unu fenomenu cu totulu contrariu insemnetatii complementului facutu Transîlvaneniloru pentru portarea loru cea loiale si spriginirea politicei imperiali. Noi, la tempulu seu, totu cu aceasi credîntia si cu asemene activitate vomu sprigini guvernulu M. S. imperatului intru realisarea innaltului scopu, staruindu a consolidă statulu si cercandu pre de o parte asecurarea drepturiloru politice si a vietiei nostre nationali. Cei ce nu mai potu de necasu asupr’a nostra asta divoru află si ei mai tardiu pietr’a intieleptiunii. Celalaltu momentu privesce politîc’a esterna si anume cestiunea ducateloru pretinse de a fi nemtiesci. Ar fi cu greu a scote d’in pasulu respetîvu alu discursului vre o inductiune câtu de putinu precisa in ceea ce privesce scopurile celoru doue poteri nemtiesci in privinti’a ducateloru Schleswig-Holstein. Se pote observă totusi câ imperatulu Francescu-Iosîfu, după ce amintesce câ acţiunea militare a Prussiei si Austriei au avutu sînguru scopulu de a luă in marile loru unu perinore materiale pentru implinirea oblegaminteloru d’in 1851—2, respinge atâtu de la sine, câtu si de la regele Prussiei, aliatulu seu, or ce cugetu de ambiţiune si de cucerire. Despre propusetiunea unui armistiţiu, dîscursulu imperatului nu face neci o amintire. D’in campulu resbelului neci o noutate, afara de nesce frecature mai neînsemnate a lungulu intaritureloru de Duppel. Numerulu ostiloru aliate reunite in peninsula de Sundevitu se urca la 40 de mii ; in fruntea loru sunt pretorianii prussiani, acestia voru avé onorea de a începe navalitur’a candu se va dă ordine spre acést’a. Danii sunt resoluti a resîstepana la cele d’in urma poteri. Densii, in diurnalele loru de Copenaga, impinsi de sentiementulu natiunale, dechiara, ca armistitiulu nu se pote primi pana ce inimicii nu voru desiertă ducatulu Schleswig si pana candu nu voru reasiestediă guvernulu regelui in ducate cu statulu quo d’in 31. januariu, a. tr. Adecă nu pote fi vorba de apropiare la pace. Se vorbiă la Parisi cu regele Daniei prin solulu seu contele Moltke ar fi cerutu in favorea tierei sale ajutoriulu armatu alu Franciei. Asta faima vnse pote fi numai o versiune neesacta a staruintieloru făcute prin acestu diplomatu la curtile Angliei si a Franciei, anume in privinti’a stipulatiuniloru tratatului d’in 1720. Acestu tratatu fusese inchiatu la Neustadt intre regele Daniei Fridericu IV. si intre Suedî’a, cu mediulocirea Angliei si a Franciei spre a pune căpetu aliantiei quadruple ce nu aveă altu scopu decâtu a despoiă Suedî’a de provinciele sale băltîce in folosulu Russiei si a Prussiei. Prin acestu tratatu Francia si Anglia garantase Daniel, ca desdaunare pentru cesiunea insulei de Rügen, de Stralsund si alte cetati ale Pomeraniei regali, posesiunea nedespărţită a ducatului de Schleswig, desbinata de posesiunile ducelui de Holstein, Carola Friderica. Francia si Anglia avea mare interesu la inchiarea acestei pâci, incâtu ele imbiase pre ducele de Holstein, cu o suma de bani forte însemnata, ce voiă sâ-i respunda in capu de desdaunare, inse acestu principe au refu-* satu. Pre slabu de a pota continuă lupt’a, parasîtu de aliații săi, ducele Carolu-Fridericu se margini a protestă in contr’a dîspusetiunii, care-lu despoiă de Schleswig. Casatori’a lui cu mare duces’a Anna Petrovna d’in Russi’a in 1725 asiedia pre următorii sei pre tronulu celui mai latitu imperiu d’in lume. *) Cam in acesta epoca, prin o coincidîntia unica in istoria, tote coronele Nordului veniră in posesiunea descendîntiloru regelui Daniel Cristianu I, d’in famili’a Oldenburgica. Totu acestu tratatu fu opusu in 1848 prin guvernele Angliei si a Franciei pretînsîuniloru Prussiei si motiva o protestatiune ce solii celoru doue poteri adresată ministrului afăceriloru esterne ale Germaniei in Francofurtu in contr’a incorporatiunii ducatului Schleswig in confederatiunea nemtiesca. O sclie electrica d’in Bucuresci cu datu 16. Fauru, vestesce: Domnitoriulu României, luandu in socotîntia cu multe obiecte insemnate, intre cari anume si bugetulu, au remasu nedesbatute si nedecise, au aflatu cu cale a prelungi pre una luna periodulu siedîntieboru de estempu alu Adunarii legelatîve. Starea lui Juarez se pare a fi desperata, câ ce după soirile mai noue se asceptă se sosesca in Matamoras si care se parasesca teritoriulu mesîcanu. De după alte sciri presiedîntele se afla inca in statulu Zacatecas d’impreuna cu Locutienintele seu Ortega, care posiede intru aceste tienuturi proprietăți latite si o mare incurgere asupr’a seminteloru indiané cari acolo formeza elementulu domnitoriu alu impoporatiunii. Monitoriulu francescu au primitu noutati d’in Mesîcu, cari incunoscintieza ocupatiunea Guadalajarei prin ostile fr. si de aprope căderea cetatii de Campesia in prov. Yucatan, ceea ce ar supune poterii noului imperiu totalăturea ce stâ fatia cu marea Antîleloru. Noutâtile d’in Americ’a vestescu o noua redîcare de 200 mii feciori in stăturile de Nordu ale uniunii si câ flot’a federale pregatesce unu atacu de aprope in contr’a cetâtii Mobile. Aceste mesure dovedescu vointi’a cea resoluta a presiedîntelui Lincoln de a continuă resbelulu pana la estremitati. De nu s’ar fi decisu presiedîntele a face acést’a si mai nainte, are tota caus’a a se decide acum, candu predi ce merge intre desbinati se manifestéza aplecarea de a se reintorce in sînulu uniunii. Păreri despre cuventulu de tronu. Diurnalele nu incéta a comentă cuventulu de tronu, luandu-lu mai fiecare d’in altu puntu de vedere, si unindu-se mai tóte intru aceea cu cuventulu de tronu de estu-tempu a disu fórte putienu in relatiune cu cuvintele de tronu d’in anulu trecutu. — Insirâmu aci părerile mai insemnate ale diurnaleloru nemtiesci. Diuariulu oficialu „Wiener Zeitung“ cu cuvinte entusîastece lauda cuventulu de tronu, pana si espresîunile lui, ce le dice câ suntu cele mai alese, si prin cari se manifestă o demnitate si mărime. Era devenindu la constitutiunea de lauru — de care altumintre, nu s’a facutu amintire in cuventulu de tronu — amintîtulu dinariu dice: „Tuturoru poteriloru li s’a deschisu unu teremi avutu si largu prin consti*) Intemeiatoriulu dinastiei rusesei fusese unu negotiatoriu (macelariu) d’in Constantînopole, precum se dice de origine grecu. Se scie ca Grecii, (inca si fanariotii si grecii de astadi) se numescu Romei, astfelu acestu capu alu dinastiei falindu-se ca toti Grecii, cu gloriosulu nume de romanu lua comunele de Romanovu(of Roman). Tiarii rusesei pastrara acestu nume, cu tote ca lini’a barbatesca s’au stinsu cu fiiulu lui Petru, Ales’a ucisu prin tata-seu, si dinastia de asta-di ar ave se parte numele ducelui de Holstein Gottorp, care casatorindu-se cu fiic’a lui Petru au datu inceputu dinastiei de acum. Red.