Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-08-04 / nr. 59
Anulu LV. Nr. 59.313. Joi 23. Juliu, 4. Aug. 1864. Ese de doue ori in septemana J o i - a «i Dominec’a. Pretiul pentru Austri'a pre anu intrepn . . 10 fl. v. a. , jumetate de anu 5 „ „ * trei lune . . . ■ 3 „ „ pentru Romani'a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate ... 7 v „ „ trei lune . . . 350 cf. DIURNALU POLITICII SI LITEHARID. Prenumeratiunea se face la Tipografia T rattner - Caroliana in strat’a domnesca Nr. 2. era corespundintiele la Redactiunea diurnalului Strat’a lui L e o p o du Nr. 8. unde sunt a se adresă tote scrisorile, ce privescu administratiunea, speditiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespund în tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. 8 ci* c electrica data in Ca r o v eti u. 2. Aug. 4 ore 41 min. dom. sosîta in Pes t’a 2. Au. 10 ore, 36 min. seria. Redactiunii Concordiei! Toţi deputaţii romani, cu episcopulu Aradului in frunte, după premisele remonstratiuni colective, immanuara comisariului congresuale la intrarea-i solene unu dechiaramentu motivatu pentru neparteciparea naţiunii romane la congresulu serbescu si la alegerea arhiepiscopului-metropolitu,precum si unu memorandu detaiatu catra Maestateasa. Infatisiarea Romaniloru totudeaun’a pretotîndenea solidaria de comune recunoscuta, loiala, deschisa si resoluta. Miscamentulu electorale insemnatu. Diu’a allegerii nedeterminata. Italicsiu. REVISTA POLITICA. Pest’a 22. Juliu, 3. Aug. 1864. Conferintiele de Vien’a, in decursu de câte va dile, produseră resultatulu ce nu potura conferintiele de Londîna in decursu de doua luna. Poterile beligeranti aflara in urma, in or’a a unusprediecea, basea impaciuirii. Armistitiulu s’au inchiatu pre trei lune, se pote inse abdice de amendea partile in restempu de se se septemane. Contributiunea impusa Iutlandei d’in partea aliatiloru e sistata. Desbinarea ducateloru de catra Dani’a, in preliminariele pâcii neci decâtu nu e enunciata fâra de reserva, ci numai in principiu. Aceste punte le impartesiesce o scrie electrica d’in Vien’a publicata in „Spen. Ztg.“ — „Post’a de sera“ a Diurnalului cf. de Vien’a constateaza d’in contra, intr’unu artîculu ,mai lungu, cesiunea fâra de reserve a celoru trei (cu Lauenburgulu) ducate si dice, cu resbelulu ce portara marile poteri nemtiesci n’au fostu resbelu de cuceritura, neci de pretînsîuni fantastice de nationalitate (!?) ci ele prinseră arme pentru efeptuirea unoru drepturi pusetive. Desfiintianduse, prin resbelu, tratatele de mai nainte cu Danila, sucesele aliatiloru fecera posibile desbinarea deplina a teritoriului ducateloru delariulu Albea atâtu celu de pre uscatu câtu si in amendea mârile. Confederatiunea nemtiesca refusase parteciparea la resbelu decisa in 14. jan. a. c. de majoritatea federale, deci urmarea necesaria si neincungiurata fu ca pacea inca numai pârtile beligeranti poteă se o inchiaie. Incâtu pentru detorinitele mariloru poteri nemtiesci fatia cu confederatiunea, si drepturile acesteia asupra ducateloru, se dice, cu aceste remanii nevatemate. Se enuncia in fine sperarea: ca după pace si linisce va urma contielegere federale libera intre guvernele nemtiesci. Unu telegramu mai tardiu (3. aug.) adauge ca in tratatulu de pace inchiatu intre beligeranti s’ar cuprinde stipulatiunea: ca spesele resbelului se le porte ducatele. Dani’a se invoiesce, in fine, ca marile poteri nemtiesci se despuna cum voru vre ele, asupr’a teritorieloru casiunate. Firesce, ce-i mai pasa Daniei ale cui voru fi ducatele, daca nu mai sunt ale ei. — Cumca ursît’a Daniei fu atâtu de rea, e vin’a Angliei, carea o sumuitase si incuragiase, apoi opunendu-se vointiei lui Napoleone pentru conchiamarea unui congresu europeanu, nefiindu sprijinita de guvernulu francescu in conferintiele de Londînu, nu potu esoperă nemica in favorea Daniei, neci ajutoriu armatu nu-i potu intînde, prin urmare relatiunile cele rele intre poterile apusene avura resultatulu acela nefavoritoriu cu tote poterile neutre eschidiendu-se de la conferintiele de Vienna, efeptuirea vointiei celoru doa mari poteri nemtiesci fu scutita de orce incurgere paralisatoria. Aliatii nu avea neci o causa a mai scade d’in asprele loru pretînsîuni si Dani’a, vediendu-se singura, trebuil se se plece. Ast’a e deducerea firesca d’in pr’emisele cunoscute. Basea cascigata pentru pace se va sustiente si la inchiarea definitiva a tratatului de pace, de cumva referintiele poteriloru neutre intre sîne, nu se voru schimbă. Si un’a ca acest’a nu se crede usioru pentru cuventulu cu imperatulu Napoleone nu vre sé ésa d’in pusetiunea sa cea reservata, mai vertosu daca siaduce aminte cum tratase si dlui numai sînguru cu Regele Italiei asupră incorporării Nizzei si Sabaudîei. Celu putina asife inca pote argumentă vre unu dîplomati austrianu or pi’ussianu. De ora ce cestiunea Schleswig - Holsteiniana au intratu in cea mai noua fase, vine întrebarea: mai aprope e d’ins’i acum de deslegare ? câ ce deslegata inca nu e. Fapteca posesiune a ducateloru e fara indoela prima condîtiune pentru dreptulu Germaniei, inse greutatile ce impresura asta cestiune însemnata atâtu ca interna nemtiesci câtu si ca europeana, voru causă inca malta fbrbere de capu diplomaţiei. Anume, daa interesele parteculari ale Prussiei au incurcatu inca si cestiunea de sucesîune, apoi dera procedura ei cea cuceritoria in Holstein ai casiunatu si pana acum o desbinare a cmfederatiunii, ce are se urmeze mai apoi, când se va constitui sîtuatiunea cea noua creata ii nordulu Germaniei ? Se mai adaugemu acun si momentulu europeanu. Reducerea Daniei h jumetatea teritoriului seu de mai nainte, arnasce întrebarea si pote chiaru convingerea cumca Dania nu mai are vitalitate de s'catu independînte. Eca motîvulu plausabile pentru unu congresu europeanu amesuratu dorintiei iiperatului Napoleone. Asta idee, ce e dreptu, se poteă realist mai usioru acum anulu, dai asta di candu poterile nordice inchiara de sin aliantia, totusi vre o togméla in privinti’a portarii loru fatia cu cestiunile europene penînti; dar cu tote aceste imperatulu francescutotu maitiene la vointi’a sa si la posibilitatea le a schimbă cart’a Europei, pre care paciuiti intru contie- Rgere cu toti domnitorii. Si atuci usioru se pote intemplă ca prin asfemene ncercare, cestiunea Schleswig-Holsteiniana sé se supună crasi desbăteriloru dîplomătîce. Scirile ellctrice sosite pana acum despre deschiderea congresului de Carieetiu, eră cam contradicatorie. Nu multu ne lisa, daca are Masimeviciu prospetu mai multi a reest metropolitu serbescu ori Atanaseviciu, ast’a e lucrulu Serbiloru, dar’ ne pasa ,e cele ce făcu fraţii noştri in cestiunea despartei besericesci a Rloru de Sârbi, respetîvu a scaprii de suprematiea ierarciei serbesci. Telegranalu de mai susu, de la binemeritatulu nostru barlatu, va servi de indreptariu onoratiloru cetitor, cari d’impreuna cu noi asceptă cu sete află despre pasii deputatiloru rom. la Carhetiu, cu atâtu mai vertosu cu unu telegram, si după cum se pare oficiosu, alunecase pna a dice intru impartesirile sale, „ca Roman au datu o petitiune la Congresu“, ca săandu , vedi tu, congresulu de Carlovetiu, ari vre unu decasteriu, vre o autoritate , ape inca chiaru si pentru Romani. Acum scimi ce s’au intemplatu, scimu ce au facutu eputatii rom. cu Ardereulu Aradanu in frunti si sufletele nostre se implu de bucuria vecindu solidaritate, demnitate si vertute romana tre romani. Dee ceriulu ca asta privelisce sulme se o immaresca si atitudinea presuliloriromani. Adunarea generale a Asottiunii nostre litararie se tiene acum intre ruine tienutului Sarmis-Egetusei, intre mari Suviri de vertutea strabuniloru si firme sperantide unu viitoriu mai ferice a stranepotiloru. Domnedieu se-i aiba pre toti in sant’a sa pa si sub scutulu celu de sieptesprediece secle ! De la dieta Transilvaniei. Siedînti’a d’in 27 juliu, s a ocupatu asisdere de §. 3. d’in regulamentulu dietale, si desclinitu de institutulu regalistiloru. Motivele oratoriloru fura mai multu totu cele cunoscute, sa desclinite variatiuni. A inceputu Schuller-Libly a respinge aserţiunile celoru ce ataca pre contrarii institutului regalistiloru. Areta compunerea dietei presante unde intre 110 membri ce partecipa la desbateri, sunt 70 de oficiali, apoi vr’o 40 bărbaţi preoți s. a. mai putienti dependînti, deci e de prisosu a chiamă si regalisti la dieta, consîderandu acésta impregiurare. Pentru diet’a presînte fura de lipsa regalistă, cace fui vorba de efeptuirea asiediaminteloru de statu, era dietele venitorie se voru ocupă numai de cestiuni aministrationale interne. Doresce ca guvernulu se remana la esecutiune, si se nu influintieze legelatiunea prin chiamarea la dieta a loru 40 barbati, cari de securu voru fi de parerea lui. Problema essentiale a representatiunei poporului nu e restringerea drepturiloru monarcului, ci controlarea siervitiului de statu, intrenarea esceseloru birocratece. — Mai vorbescu inca 9 orator’i, intre cari Balomiri e pentru parerea minoritaiei, numai ca primindu-se acést’a, si sustiene dreptulu a propune unele modeficatiuni. — Cons. gur. Haupt cugeta ca institutulu regalistiloru e o eluptare, si acestia nu voru ave alta tienta de câtu ceea a deputatiloru. Sie dînti ’a d’in 28 juliu. In siedienti’a de asta di s’a finitu desbaterea ce duréza de patru siedintie, si s’a facutu votîsarea asupr’a §. 3. d’in regulamentulu dietale, decidiendu-se ca coron’a se aiba dreptu a denumi 40 de regalisti. Contr’a acesteia si resp. pentru proieptulu minoritatei au votatu numai 7 sasi, intre cari si regalistulu Trausch. In restulu proieptului majoritatei s’a facutu doue modeficatiuni, si anume unde se vorbesce de 40 de barbati, s’a pusu „barbati Trni“, era in urmarea propunerei lui Serv. Popoviciu s’a stersu sentînti’a „fara dîferintia de religiune si nationalitate.“ — Desbaterea de asta di a deschisu-o regalistulu Dr. T eu tsch, aretandu cum acestu institutu, desi membrii lui erau chiamati de guvernu, totusi nu lu representau pre acestua,si acésta insusire face in impregiurarile de mai ’nainte d’in Transilvania, cace acésta tiera constitutionale d’in vechime, nici candu n’a identificatu guvernulu cu coron’a, precum a facutu-o acést’a alte tiere constitutionale, in Trii’a d’in contra vediuramu guvernulu adese in o opusetiune nu pre loiala contr’a Maj. Sale. In tempurile antemartiale s’au facutu multe incercari de a asiediă acestu institutu pre base mai rationale. In diet’a d’in 1841 diceă unu regalistu. Regalistă nu suntu representantii guvernului, nici a aristocratiei, ci suntu nisce veghiatori independînti asupr’a constitutiunei, aleşi de principe, si detorinti’a loru este a scuti constitutiunea. Acesta insemnetate — dice oratorele — va avie si pentru venitoriu institutulu regalistiloru. Oratorele mai amintesce de diet’a d’in 1291 la care au luatu parte si nobiles Olachi, si de Ioane Uniade, de celu mai mare barbatu alu seci. 15 pre care lu crede de Romanu etc. — Binder areta cum ante de 1848 luau parte la dieta si guv. regescu, tabul’a reg. comită supremi, judii reg. d’in cotte si secuime, unu adeveratu birocratîsmu. Votiséza pentru propunerea regimului. Nu impartesiesce parerea lui Koronka, d’a lasă nedetiermuritu numerulu regalistiloru, ca ce doresce ca nobilimea si posesorii mari sé se scobore la clasea cetatianiloru statului, ca după conceptulu moderau alu statului se recere se fie numai unu domnitoriu fara de coreginti; elu cugeta cu tata negatiunea ce domnesceacă intre marginile Ungariei, si-are caus’a intr’aceea, ca unii domni nu