Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-08-07 / nr. 60
AmilulV. Nr. 60.—314. Domineca 26. Juliu, 7. Aug. 1864. Ese de doue ori in septemana Joi*a si Dominec’a.. Pretiul pentru Austri'a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. jumetate de anu 5 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „CONCORDIA. pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. » jumetate . . . 7 „ „ „ trei lune . . . 3 „ 50 cf. DIURNALU POLITICO SI LITERARIU. Prenumeratiunea se face la Tipografia Trattner - Caroliana in strat’a domnesca Nr. 2. era corespundintiele la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopoldu Nr. 8. unde sunt a se adresă tote scrisorile, ce privescu administratiunea, speditiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespund în tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. Scrie ele trie o data in Carloveti u, 5 Aug. 4 ore 44 min. dom. sosita in P e s t ’a 5 Aug. 9 ore, 20 min. ser’a. Redacliunii Concordiei! Astudi ne luaramu in modu solene concediu de la congresulu si natiunea serbesca. Missiunea inchiaiata cu demnitate. Din partea serbiloru intempinare fratiesca. Alegerea, mane. Masiriechiv prospecta. Babesiu. REVISTA POLITICA. Pest’a 25. Juliu, 6. Aug. 1864. Dechiaratiunile ostili Prussiei n’au incetatu inca in Germani’a. Astfelu, camer’a deputatiloru Sasoniei, după ce ascultase esplicatiunile dlui Beust, vota unu protestu, in care procederea Prussiei e cualeficata ca abusu de sila si de usurpatiune. Guvernulu bavâricu insarcinâ pre representantele sâu plenipotentiatu la Francofurtu a face rechiamâri la dîet’a federale pentru nemediulocit’a depărtare d’in Rendsburg a ostiloru prussiane. Diurnalele francesci de necagescu de resultatulu conferintieloru de Vien’a. Diurnalulu Pays dice , câ guvernulu fr. vede cu superare anesarea pârtii scandinave a ducateloru cu Germani’a; cu alte cuvinte dâ de scrre, câ guv. fr. va protestă, in contr’a acestei înfrângeri a principiului de nationalitate. Intru adeveru, Prussia, intru inceputulu resbelului dechiarase, câ vre sâ scape pre bieţii nemţi ce suferu jugulu celu nedreptu alu Daniei, carea impune limb’a sa ducateloru, staruindu a le danifica; acum Prussia ins’a-si cade intru acestu pecatu, vrendu a germanisa poporatiunile dânice d’in ducatele ocupate. Se dice adeca, cumca toti deregatorii, invetiatorii si preotii daniei fusera scosi d’in posturi prin comisariulu prussianu, inlocuindu-se cu alti functionari nemti, si in loculu limbei danice se introduse cea nemtiesca, chiaru si pentru Dani. Va sadica, nedreptatea de mai nainte se inlocuesce prin alta nedreptate inca mai mare, chiaru prin aceia cari dicea cu lupta in numele ei. Sîtuatiunea la Taurinu semena a merge spre o crise. Cabinetulu inca nu e decisu, pre care cale sa apuce. Guvernului regelui Italiei inca nu scie, face-va o schimbare ministeriale, or desfiintia-va parlamentulu. Se pare, câ guv. impinsa de opiniunea publica, va cere tierei ca sa-i dee o dereptiune politicei sale, care nu i-o dau evinemintele. — Relatiunile mai proaspete intre curtile de media-nopte, dedera indemnu Italiei a se folosi de asta ocasîune si a se uni si ea mai strinsu de curţile apusene. Apropiarea acést’a s’ar intempla usioru si curendu, de nu i-ar sta in cale o mare podeca: cestiunea Romei. Se vorbesce despre negotiatiuni confidenţiali spre acestu scopu intre curţile de Taurinu si Paris, si caletoriea Dlui Menabrea, ministrulu lucrariloru publice, la scaldatoriele de Vichy, unde petrece acum imperatului, se pare a da ore si care va crediementu acestoru presupusetiuni. In vecina Romania se făcu pregătirile pentru alegerea membriloru consîlieloru municipali. Diurnalele Libertatea d’in Bucuresci si Tribuna romana d’in Iasi, au si inceputu a publica cate o lista de barbati recomendandu-i alegatiloru, ca pre nesce barbati cu insusirile recerute spre acelu scopu. Dembovitia ar dori ca si guvernulu se publice numele candîdatiloru sai. Intre luptele ce s’ar escupote intre guvernu si opusetiune, un’a e ce dorimu noi, ca poporatiunile cetatiene si satene sâ porte grige a fi bine representate prin barbati cu intrelegintia si devotati causei natiunali, falu caror’a patriotîsmu sâ fie mai presusu de interesele cele egoistece ale unei sau altei partite. Poporulu romanu sa fie representatu si la municipie si in Adunarea viitoria, amesuratu intereseloru sale, cu ce de altmintrea, ne avendu elu incurgerea necesaria in crearea legiloru, nu va fi liberu, neci improprietatitu. Umbra lui Catargi, — careia guvernulu fece decurendu actulu de espiare, — in locu de a descuragia pote câ va imbarbatâ inca mai multu in cerbiciea sa pre partît’a boeresca alu careia capu fusese acea fiintia imperiosa. Ni se pare câ guvernulu, prin pensiunea de 2000 gâlbini decisa in adunarea boeresca inca in 22. jun. 1862 si esecutata numai acum prin decretu domnescu, in favorea veduvei si a orfaniloru ucisului, cari avendu o avere nemărginită, neci o trebuintia n’avea de acesta pensiune — au vrutu numai sa mai imblandiesca pre contrarii sai se insufle putintîca incredere in inimele opusetiunii reactionare, câtra guvernu, ale caruia aspre mesure impluse cu frica tota partît’a boeresca. De ar fi asife, guvernulu se insiela in calcululu sâu, câci prin acelu omagiu facutu memoriei nedumeritului capualu apesatoriloru poporului, natiunea se pote instraina de câtra guvernu, precandu partît’a reactionaria credînciosa principieloru sale tradîtionali in locu de a se apropia cu spiretulu reconciliarei va intrebuintiâ ocasîunea binevenita chiaru pentru scopuri contrarie. Corespundîntele (M.) d’in Bucuresci a lui Wanderer, cu datulu 29 jul. impartesiesce ca negotiatiunile intre Guvernulu României si consululu generale austriacu, se estindu nu numai asupr’a cestiunii de imbinare a liniei calii ferate, ci si asupr’a altoru cestiuni de comunicatiune. Anume Conventiunea postale, care se tragana de doi ani de dile (!) fâra a deveni la unu resultatu, apoi Regulare a relatiuniloru comerciali. In privinti’a acestui puntu dice coresp. câ: nu prin tratatu comerciale, ceAustri’a conservativa nu vre sâ inchiae cu unu statu suz eranu; dar’ in câtu tratatele generali inchiate cu Port’a otom. nu sunt de ajunsu pentru relatiunile de acolo, guv. austr. vre a le supleni prin o regulare a m a rgi n i o r u. In fine are se se deslege si cestiunea regulârii Dunării la Cataracte. Aici inca nu se invoiescu guvernele respetîve, câ ce precandu Austri’a voiesce efeptuirea proieptului d’a se incungiura cataractele prin cladîrea unui canalu pre malulu serbescu, Romani’a mai vre a primi cel’alaltu proieptu de a se sparge stancele cataractei ca sa nu se mai impedece navigatiunea. Ar fi de doritu ca guvernulu nostru luandu in consîderatiune innaintarea comunicatiunii si a comerciului intre aceste doa state vecine si prosperare supusiloru de ambe pârtile, sâ puna de o parte tote prejudetiele provenitorie d’in slendrianulu celu vechiu, si sâ intîndia mana amica spre daslegarea aceloru cestiuni de mare insemnetate. Austriei, ca potere mare europeana, neci de câtu nu-i potu deroga de va inchiă tratate cu Romania, precum nu i-au derogatu de felu la anulu 1830, candu inchiase unu tratatu cu Moldavi’a, precum n’au derogatu Angliei in secl. alu XVII. Diurnalulu of. de Vien’a impartesiesce, după C. G. nesce date asupr’a evineminteloru d’in Cacarlovetiu, cu datu 1 aug. „Opiniunea publica, — cascigata mai vertosu prin franculu si insufletitoriulu respunsu la cuventulu salutatoriu alu episcopului Masimieviciu si catra deputaţii incungiurati de o désa multime de poporu, precum si limpedirea pareriloru in cfercurile deputatiloru, face de se nemicescu tote agitatiunile. Apoi adauge „Fatia cu portarea cea solidare, de comune recunoscuta de loiale, si deschisa, a Romaniloru, se pare ca oamenii au ajunsu la cunoscintia, cumca opusetiunea atâtu de nemotîvata a unoru deputati, prin desbinarea si discordia Serbiloru au casiunatu o intîparintia trista.“ In fine dice „spre intarirea loialitatii loru, dechiarara Romanii apriatu, cu d’insii intre alte impregiurari, neci unu minutu nu s’ar indoi, a da voturile loru administratoriului ar de pis co plei numitu de vin. guvernu.“ Sublime privelisce e credînti’a necondîtionata, numai credînti’a cea barbatesca o întrece. O deslucire veciniloru nostri. Pre câtu sunt de unite polemiele, pre atât’a sunt frumose si folosîtorie contielegerile pacice, inspirate de buna-vointia, si esprese in termini intielepti si chiari. De aceea am despretiuitu totudeaun’a polemiele seci si despicaturele de pâru purcese d’in vr’o antipatia, si chiaru de era de vr’o importantia obieptulu de care se tratâ, am preferitu a nu grai despre elu pentru ca sa nu avemu d’a face cu ómeni de partita seu condusi de prejudetie, ci mai bucurosu sa seamane caus’a pana candu la randulu ei va veni in manile omeniloru intrelepti. — Câ ce ce însemna a dâ peptu cu cei incarcati de prejudetie ? Aethiopem lavare, acesti soiu d’omeni nu se potu mântui de céti’a ochiloru de câtu numai după ce tempulu desvolta relatiunile astu-felu, câtu adeverulu sâ lu poti prinde cu man’a, sâ-i atînga si pre ei, numai atunci vedu câtu de ratecita a fostu credînti’a loru d’antâia. — D’in contra, a vorbi despre causa, atunci candu ea e in man’a barbatiloru intrelepti, acéstea este o deferintia ce a primitu-o asupra-si tacendo fie-care indîvidu atunci, candu a pasitu in societate, ca ce interesuri unei societati — d. e. a statului — recere ca cutare cestiune sa se desbata de tóte laturile, ca astu-felu facandu-se decisiunea, sa fie spre multiamirea tuturoru, nesuferindu nici o partita vr’o scirbare in dreptulu, seu in libertatea sa. Noi ca diurnalisti, candu se ivesce vr’o cestiune, schimbamu asupr’a ei părerile, firesce era si cu diurnalisti, in tempulu acestu a secu pentru politica in Ungaria, lipsita fiindu tiér’a pre unu tempu de orice viétia publica politica, candu prin urmare toate schimbările de păreri, le monopoliséza diurnalistica. Astu-felu amu schimbatu adese păreri cu redactiunea diurnalului „Magy. Sajtó,“ care ne-a intîmpinatu totudeaun’a cu respunsuri intielepte, fie disu spre laud’a on. redactiuni, desi nu poturamu ajunge la o contielegere perfepta, pentru ca vedi bine, câti omeni atâte cugete ; apoi candu omulu judeca o causa, o multime de impregiurâri esercieza impressiune asupr’a omului, si chiaru sentînti’a ce se dice a fi d’in dreptulu naturei, nu remane neinfluintiata de relatiunile nóstre speciali; se despartu ambele parti, fie care afirma ca dreptatea e pentru sine, desi ambele concedii câ dreptatea e numai un’a. Estu-modu se are acést’a si intre fratii magiari si noi, ei ni spunu cine au fostu ei si ce sunt, noi li spunemu ce suntemu si ce vomu fi. Sperandu ca suslaudat’a redactiune va avè pentru o contielegere aceeasi bunavointia ca si pana acu, ni luamu libertatea a-i face unele observatiuni la artîcululu ce l’a publicatu in numerulu de la 23 juliu, su tîtlulu: „Ratiucinari false.“ Vecinulu nostru in mentiunatulu artîclu ataca mai antâiu folosirea epitetului „renegatu“ ce se dâ, cui?scu bine, iubite cetîtoriu, — si crede câ acestu cuventu e indreptatu in parte si contra natiunalitatei magiare; apoi areta neplăcerea sa pentru massim’a: „nu e bunu patriotu acelua, care nu si-apera nationalitatea sa propria.“ Ambe aceste spressiuni neplăcute DSale, le folosescu popoarele nemagiare ale Ungariei, astu-felu si Romanii, prin urmare cele scrise de DSa ni