Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-10-20 / nr. 81
Amilii IV. Nr. 81.—335. Joi, 8./20. Opt. 1864. Ese de d o u e ori in septem/ma J o i - a si Dominec'ä,. Pretiul pentru Austrii pre anu intregru . . 10 fi. v. a. „ jumetate de anu 6 „ * * trei lune . . . 3 „ , pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregru . . 14 fl. v. a. n jumetate . . . 7 „ , „ trei lune . . . 3 „ 50 erCONCORDII. I DIURNALU POLITICII SI LITERARII 1. Prenumeratiunea se face la Tipografia Trattner - Caroliana in strat’a domnesca Nr. 2. era corespundintiele la Redactiunea diurnalului S t r a t'a Sacarului (Zucker- Gasse) Nr. 9 unde sunt a se adresa tote scrisorile ce privescu administratiunea, speditiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespund între anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuniloru au a se respunde 6. cruceri de linia. REVISTA POLITICA. Pest’a 7/19. Opt. 1864. Politîc’a d’in afara, ca si cea d’in launtru e séca, forte séca, incâtu diurnalistic’a intrega se vede silita a trieră, numai paie gole, pre candu o parte a ei mai rode inca la conventiunea d’in 15. Sept., ceealalta apuca cu lăcomia tote spirile si faimele câtu de vage reimprospetandu chiaru si de cele vechie, si comentandu-le voinicesce. Asié unu corespundînte alu Independintiei belgice vre si sele ca imperatulu Napoleone (totu elu si éra elu) ar vre se efeptuesca o desarmare generale, dandu estmodu Europei pacea sa, de care atât’a trebuintia are betran’a cocona , spre a se poté descurcă celu putinu d’in nevoile finantiarie si a-si mai odihni osele cele frânte. Adecă, Napoleone III. vre se incepa o demustratiune antiresbélica spre a servi de invitatiune celoru lalte poteri ca se-i urmeze esemplulu. Cetitorii nostri si-aducu aminte negresita ca asta faima nu acum ceruleza antâi’a data, precum si de aceea câ in asémene impregiurâri candu ventulu Tuilerleloru sufla de pace, avemu si ne ingrigimu de furtuna. Gazet’a austriaca dice câ guvernulu Austriei n’au protestatu in contr’a conventiunii d’in 15. Sept. si reporturile lui cu Francia n’au suferitu neci o schimbare , adauge inse insinuarea ca Prussia au grabitu a se alipi de asta conventiune cu scopu de a-si cascigă spriginirea Franciei pentru proieptele sale de estindere teritoriale, dar ca acesta spriginire nu i se va incuviinti a fara de unu folosu materiale pentru Francia. Diurnalele de Vienna, si precum vedemu chiaru cele oficiose, se pricepu de minunea denuncă poporului nemtiescu pre aliatulu celu bravu care inca numai eri alalta eri eră obieptulu laudei loru. — D’in tote indegeturile aceste resulteza pentru noi, ca acţiunea politica cerca a găsi puncte de alipire si ca, pentru momentu celu putinu, guvernele cerca de tote pârtile cu mai multa buna vointia decâtu sucesu a pregăti terenulu unde marile interese politice se se pota intalni fara a se ciocni. Oservatoriulu romanii reproducandu not’a dlui Drouyn de Lhuys, face a se vedea contradicerea intre talcuirile date conventiunii prin ambe guvernele contractanti. Asta contradicere i se pare de reu auguriu pentru credîncios’a esecutare a intocmiriloru inchiate, înfruntarea de cugete reservate si de duplicitate, formulate prin acestu diurnalu papale se adreseza atâtu la Francia câtu si la Italia. — D’in norocire diurnalulu romanu se bucura ca are doi ani întregi innaintea sa, si eventualităţile ce se potu nasce intru acestu restempu sunt atâtu de numerose, dice elu, incâtu nu va fi datu urditoriloru acestei conventiuni de a vedé împlinirea opului loru. Astea vise e numai sperarea condemnatului care totu crede ca va fi agratiatu. De altmintrea acesta credîntia fatuistica a diurnalului se pare a fi comune si guvernului papale, alu caruia capu pro santitu insusi, cu prilegiulu impartesiriloru solului Franciei asupr’a conventiunii, la punctulu despre cei doi ani stipulați pentru scoterea ostiriloru fr. se dice a fi facutu glumitori l a observatiune „Ah, in doi ani, asânulu seu va crepă seu va rumpe capestrulu!“ Interesante e o corespundîutia d’in Paris a Independintiei belgice in care se cuprindu nesce date secrete despre genesea conventiunii franco-italiane. Amintîndu-se in treăcatu intemplarea cu copilulu israilteanu Coen, pentru a caruia răpire spre alui boteză crestinu, guvernulu fr. făcuse nescari imputări guvernului papale, care d’in parte si se mira cu guv. fr. se intrepune atunci candu insisi părinții copilului n’au reebiamatu, cu tote ca acestu subterfugiu vicleanu s’au dovedîtu mai tardiu a fi o minciuna, de care se folosescu cate odata si cei ce făcu pretînsîune la santienta, destulu cu guvernulu fr. n’au mai venturatu acestu incidînte secundariu, lasandu-lu iu poterea opiniunii publice manifestate prin tote diurnalele europene, — nascandu-i-se inse principelui Napoleone, — pre care imperatulu lu iubesce multu, — unu pruncu, imperatulu doriă ca nanasiu pruncului se-i fis mosiu-seu Regele Victoriu Emanuilu si ceru spre acestu scopu incuviintiarea Ponteficelui, acest’a vuse refusâ sub cuventu câ Regele stâ sub legatur’a escomunicatiunii fulgerate asupra-i pentru rapirea Marceloru si a Umbriei, era a lu deslegă nu vre. Asta refusare au casimnatu mare mahnitiune in sînulu familiei imperatesci, care si-au adusu aminte si de refusarea d’in 1857, candu Ponteficele fusese rogatu a incoronă pre imperatulu. Acestu „tiene minte,“ afla resultatulu seu in conventiunea d’in 15. Sept. spre a careia negotiare barbatii de statu ai Italiei sciura intrebuintiă bine tempulu de „far niente“ aparinte alu vilegiaturei. — însemna in fine corespundîntele câ de si papalinii, — precum numesce poporulu pre omenii guvernului papale, — sunt forte drimboiati pentru conventiune, sentiescu si ei totusi necesitatea unirii celoru trei mari seminţie (races) latine spre a pote da fatia cu eventualităţile europene si ca acesta va face se inceteze susceptibilităţile relegiose. Corespundîntele elice ca mai scie inca multe lucruri in asta privintia (a unirii semintieloru latine) cari iuse nu potu intră in o corespundîntia. Nu potemu gac intielesulu acestui oraclu, neci nu ne vomu frementă cu interpretarea lui, dar pentru curiosetate nu-lu poturamu trece cu tacerea. Guvernulu fr. s’au 'ncunoscintiatu prin prefectii despartieminteloru, ca clerulu innaltu alu tierei nu va face demustratiuni in contr’a conventiunii, neci chiaru pre zelosulu prelatu de Poitiers nu mai vre se încerce atitiurile sale de acum doi ani ci se marginesce la curiose rogatiuni. In tota intemplarea politîc’a cea mai intielepta ce are se faca unu popa evlaviosu. Urmarea lucoveinentului in diet’a Transilvaniei. La confiance doit venir d’en bas, et le pouvoir d’en haut. (Încrederea trebue se vina d’in josu, si poterea d’in susu.) S i e y é s. Afăcerile publice, carii acum se dîscutu, sunt de o natura forte grava, ele escerceza o influintia cumplita in spiritele publice, ele producu diverse nuance, (adumbruture) precum e si publiculu, d’in care acesta tiera consta; o portiune a acestui publicu sunt malcontentii, adeca : nobleti’a cea magiaro-feudale, carea cu impregiurarile spiritului presînte nu se pote neci decum impacă, ea se tiene cerbicosu de edîficiulu celu vechiu, alu caruia fundamentu s’au cutrupitu, deodată cu total’a desparere a privilegieloru sale cele odîose, gustulu ei pentru institutiunile cele noue, e asié de adversu, ca si elemintele, d’in cari ea e alcătuita, ea comtempleza cu o curiosetate desvoltarea institutiuniloru constitutionali, si se bucura, candu ele in desvoltarea loru se contradicu, ea cauta neintreruptu refrenulu seu seculariu , ădeca eroismulu dreptului istoricu, si se revolta de form’a introducerei instutiuniloru constitutionali, dicandu , ca ele sunt impuse, era nu emanate d’in una invoela împrumutata a suveranului si a nobilimei magiare, inse noi, romanii nu avemu, decâtu a aplaudă acestui evenementu mare politîcu, pe care e fundata egalitatea drepturiloru, si just’a irrterventiune a natiunei in guvernulu de statu perseverandu ea (nobilimea magiara) in o inertia politica, se vede mai apicatu, câ ea mai tare opera o sîtuatiune personale, de câtu unu principiu, câ ce unu principiu a unei constitunie, candu o natiune e asiediata in drepturile sale cele mai sacre, de aceea si noi, romanii urmarimu cu o seriosîtate severa, liber’a dîscusiune a acteloru publice, ca se vedemu, in ce mesura, cugetarea natiunei, si a ideeloru predomnitorie, resuna in camer’a legislativa, in ce mesura spiritele innalte, independînte, libere, manuescu punctele in dîplom’a d’in 20 oct. 1860, dietei transilvane reversate, in ce mesura prevaléza diet’a a cumpeni vointi’a parteculare a guvernului, si e in stare vointi’a sa generale la valorea unei legi a o aduce; gradurile acestea influintiei de ace’a le insiru, pentruca in deciderea si in constatarea cuestiuniloru celoru mai importante de tiera, poterea regimului totu deun’a prevaleza preste ce’a a dietei, pe langa tote ca semiiemintele natiunali si ideele domnitorie sunt sprijinite de spirite energice si luminate cu o căldură estrema si cu tota poterea argumentării, pana candu cele timide si mediocre sex retragu la celu d’antâiu impedîmentu obvenitoriu, mai câ se ar’ poté deduce, câ diet’astâ intre doue estreme, s’au a adoptă pareminte si sîmpleminte proiectele de legi asié precum suntu tresute de regimu, (nu intielegu modificările neînsemnate întreprinse d’in partea dietei) s’au a le reieptă, acesta manopera de constitutiune e funesta, pentruca drepturile nostre publice nu apuca neci o radecina in vieti’a constitutionale, opiniunea publica ambla ferbecandu in intunérecu, ca dora va deveni la caus’a reului, ea e bizara, ca si indîvidi, d’in carii emanéza, pornindu d’in veritati simple si fundate ea degeneréza in rateciri, si in fine, se afla veritatea cu minciun’a in conflictu, caus’a inconvenientului, câ cele mai salutari decisîuni cadu fara neci unu spiritu vitale in mediloculu legislatiunii, e, câ cugetarea regimului domnesce in legislatiune pana candu ceea a natiunei e de totu slăbită, caus’a e câ legislatiunea nu are neci o partecipare in afacerile regimului, pana candu regimulu si-au reservatu si acţiunea si direcţiunea afăceriloru publice, caus’a e, ca legislatiunea nu e introdusa in guvernu intrega, de câtu numai pe diumetate, candu regimulu s’au decidatu a introduce diet’a in afăcerile publice, e reu candu o întreprinde numai pe diumetate, câ-ce ea sîlesce pre porțile numai de diumetate deschise, e necesariu a o introduce intrega, câ-ce atunci ea se insotiesce cu guvernulu, se intereseza de elu, se pasîoneza pentru elu, si d’in obstaclu ce ar fi ea, devine o adeverata potere pentru elu, e necesariu a ochiă afăcerile publice pe basea sentieminteloru adeveratu natiunali, si a ideeloru domnitorie ca asie incréderea d’in josu se consolideza, altmintrelea sentiemintele publice recescu de totu, si nimene nu se intereseza de o dieta a careia acțiune e străină de interesele tierei, si asié cast’a malcontentiloru se mai immultiesce cu ceea a romaniloru. M’au revoltatu debutarea dlui deputatu Acsente in dieta, prin care elu apostrofeza pe romani de copii nepreceputi, pana candu elu pentru Sasii sei cei liberali, in a caroru sînu ideele sale liberali afla refugiu, se entusiasmeaza intr’unu gradu asie esorbitante; mai antâiu trebuiă DSa se sondeze, catre propunerea regalistului Zimmermann basata e pe nesce régule fundamentali, adeverata e, si nu stângace, si radâcata numai asie in ventu, ca se producă furare, propunerea d. Z. e de o data absurda si falsa, cumu ? unu cancelariu aulicu se fie judecatu pentru actele sale publice prin unu tribunalu supremu ? a caruia menire e, de a judecă actele civili si criminali ale parteculariloru, acesta maniera nu vei află-o neci intr’unu stătu constitutionalu, in statele constitutionali. Ministri inca suntu supusi judecatii pentru violarea legiloru fundamentali, sau pentru seducerea Monarcului prin consîlie false, inse care tribunalu e menitu pentru personele publice? parlamentulu.