Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

Concordia_1867_07-12 - 1867-09-17 / nr. 73

tiene, ck reichsratulu se­­nu-si dee votulu la învoirea financiaria primita de catra deputa­­tiune, pana candu guvernulu nu va dechiara espresu si precisu, ck nici intr’unu modu nu va paralisa instiintiele reichsrathului in contra con­­cordatului. Depinde — dice „Presse“ — dela aceea ck­tre majoritatea reichsrathului este aplecata a primi acesta proieptii. Metropolitului Al. Ster­ca Siulutiu. „Fratii mei! vorbesce falniculn betrani* Domnedieau voit'au ca se moriu romanu, Celu ce-a sa viétia tierei sale ’nchina, Mare ca lumin’a intr’a sa lumina.“ £ o 1 i n t. „Siulutiu amoritu” resuna d’intr’o parte a Româ­niei pana in cealata, la acestu tîpetu tristu pismasii nostri seculari trnsalta de bucuria, natiunea se imbraca de nou in doliu. O stea brilianta a apusu de pre prisontele Româ­niaiei, nu vise spre a nu mai resari; ea a apusu dar­ ra­­diele ei voru luci pentru totu de un’a. Nu, Siulutiu n’a moritu! pre catu tempu Ddieu va voi ca romanulu se trai­­esca, pre catu tempu pre „Campulu libertăţii“ va resunâ unu suspinu: „voiescu se moriu ca ro­manu,“ pre atâta Elu va trai in memori’a poporului ro­manu, ca­ci barbatulu care a desvoltatu tota energi’a to­tu zelulu spre a crea poporulu romanu pentru istoria si civilisatiune este nemeritoriu. Siulutiu a fostu acel’a ca­re a imbraci siatu intr’o singura stringere de inima pre toti romanii. Elu a suflatu a­supra romaniloru unuspiritu nou, spiritu viu. A vorbi de Siulutiu este a vorbi de devo­­tamentu si resemnatiune, de dreptate, adeveru, si de li­bertate, la ale caroru triumfu a lucratu neobositu. Elu fu unu preotu alu independintiei nationali, unu apostolu alu adeverului, unu representante fidelu alu ideei românis­mului, cu unu cuventu initiatoriulu si propagatoriulu ace­lor adeveruri mari si sânte, desceptatoriulu aceloru vir­tuți cari voru mântui națiunea in diu’a dreptății, in diu'a judecații si desceptarii consciintieloru. Acestu părinte bunu, acestu conducatoriu bravu si nobile, ale caruia cu­vinte pre candu traia, pareau o aliantia a tuturoru frati­­loru de acelea­si sânge, s'a dusu, ne-a lasatu in doliu, la­­sandu-ne totu odata o arma ce nu se va rugini, nu se va toci­,spiritulu seu, spiritu care nu ne va parasi nici oda­ta, care ne va apera sustient si va resuna pururea in ani­­mele romaniloru. Cuvintele lui erau cuvinte sânte, cu­vinte romansci ce mergeau la sufletulu adeveratiloru ro­mani, cuvinti scose d’in dictionariulu strabunu pre a că­reia prima pagina sta scrisu cu litere de auru: Ddieu patria, onoare, libertate si naţionalitate. Cu catu naţiu­nea nostra a fostu mai insultata si apesata, cu atât’a iu­­bit’o mai multu, cca prin ce si-a insemnatu elu loculu in posteritate Fiu alu naţiunii romane, a fostu omulu României vntrege, a fostu unlu d­in acei pucini, care sciu ca nu e destulu a fi mare, a fi lumina, ci trebuie a si lumină poporulu si a-lu conduce pre calea adeverlui, pre calea mântuirii. Elu a sciutu cu suferinti’a pentru dreptate si adeveru e sem­­nulu celu mai nobile alu unui omu, astfeliu elu a mersu dreptu înainte pre calea adeverului si dreptăţii, si a por­­tatu cu resemnatiune crucea sa. Acesta cruce fu cu atâtu mai grea, cu câtu Elu a ocupatu unu postu mai inaltu. Seimu cu totii cumu si-a portatu Elu crucea sa, seimu cu a fostu chiar’ si gata a muri pre ea. Siuluttu a fostu mare si nobile in vieti’a sa, dar’ a fostu mai mare prin mortea sa. Cuvintele d’in urma a omeniloru mari sunt icon’a caracterului, inimei loru. Orele cele d’in urma le-a petrecutu Siulutiu in rogatiuni: „Domne, tie-ti recomenda beseric’a, patria si natiunea mea, tu nu ai parasitu nici­odata pre poporulu romanu, ajuta-i si acumu ca­ci are multi inimici. Domne binecuventa si protege clerulu, patri’a si naţiunea mea.­ Acestea fura cuvintele d’in urma ale marelui mortu. „ Traiescu pentru naţiune ca se potu mori pentru ea11 a­dicea adese­ori nobilulu mortu si in tota lung’a­­ viétia a urmatu acestoru cuvinte. Fundatiu­­nile lasate de Siulutiu vorbescu destulu de elocinte de­spre iubirea nemărginită ce o aveă catra naţiunea sa. Elu a sciutu ca cultur’a e arteri’a de viétia a natiuniloru, pent­ru aceea a sitestatu naţiunii preste douesute de mii flori­ni v. a. Istori’a va vorbi cu pietate despre Siulutiu, cea mai frumosa pagina a ei e reservata fapteloru lui neuitate. Ales. S. S i u t u t i u de Carpenisiu comite romanu, ar­­chiep. si metrop. consiliariu act. intimu alu M. S. comen­­datore alu ordinului leopoldinu, cavaleru alu ordinului coronei de feru clas­ a I. si alu imp. Fr. Iosivu I. prelatu domesticu si asistinte alu scaunului pontif., vice-presied. ordin, alu societăţii parisiane pentru ştergerea negotia­­toriei cu sclavi, membru fundatore alu asociatiunii tran­­silv. repausu in Domnulu in 7. sept. c. n. a. 1867 in Bla­­siu, resiedinti­a metropolitana, in alu 74-lea anu laborio­­sei sale vietie, in alu 53-lea alu păstoriei sufletesci, intre cari 3 ani servi ca episcopu si 14 ca metropolitu. Immor­­mentarea marelui mortu avu locu in 10 sept. asistandu epis. Dobra si Vancia o multime de preoţi, multi strain de pre la Fagarasiu, Sibiu, Orasti’a si Gherl­a si popo­rulu d’in pregiuru. D’in 48 n’a fostu intrunitu in Blasiu atat a poporu ca cu acesta trista ocasiune. Piatr’a Blasiu­­lui eră indesata de „săteni,“ d’in cari pre multi-i vedeam plangandu.Immormentarea preste totu fu splendida ser’a mormentulu fu iluminatu. Repausatulu in Domnulu nu s’a immormentatu in „cript’a episcopesca,“ ci in cimiteriulu bisericei orasiului vis­a vi cu „petr’a libertății, “ca­ci lă­sase cu limba de morte ca se-lu ingrope a­fara intre poporu. O spirite nobile, o umbra mare ierta cate­va cu­vinte unui adoratoriu alu teu: „ In câmpii elisei, acolo unde petrecu tote spiritele brave si oneste, roga­te pent­ru mântuirea poporului romanu, si spune stramosiloru noştri ca strănepoţii loru suntu demni de d’insii finesce în ceriu cea ce n’ai potutu pre pamentu, pr’ noi cei rema­­si in vietia, vomu stărui a urmă mantuitoriele tale inve­­tiaturi.“ Moliterossa cubent-Springu 13. sept. 1867. I. C. Dragescu. F­O ISI­ORA. Dela esposetiunea universale d’in Paris. Scólele de adulti si bibliotecele poporali. (Continuare.) III. Unulu d’in resbelele gloriose ce au se încununeze de laure sceptrulu lui Napoleonu III., va fi fara indo­­iela si acelu declaratu in contra ignorantiei. In 1865, imperatorele francesiloru, inspiratu de o idea sublima, ardice la innaltimea tribunei corpului legislativu si in midiloculu aplauseloru unanime ale natiunei unu stin­­dariu stralucitu pe care erau scrise urmatoriele cuvinte memorabili: „Dans le pays de suffrage universel tout citoyen doit savoir lire et éevire.” (In tiera sufra­giului universale totu cetatienulu trebue se soie citi si scrie.) Cuvintele augustului suveranu avura unu eco frenetica si generale , ca fulgerulu se stracurara de la o margine la ce­a­lalta a tierei si toti, de la micu si pana la mare, se scolrara ca unu singuru omu pen­tru a se grupă in giurulu ilustrului autore alu vietii lui Cesare cautandu fie­care a se intrece prin zelu si serviciu. Resbelulu eră d’in cele mai dificili; elu inse se face in numele unei cause juste si nobile, si cumu lumin’a in totu d’auna a invinsu intunereculu, er’ sciinti’a pe ignorantia, numai remanea indoiela ca si asta data, luptandu cu amare si perseverantia, inimiculu va fi in­vinsu, sucesulu asicuratu, er’resultatele bune si favorabili după cumu au si fostu in adeveru. Astu felu, după o lupta de scurta durata (de 4 luni) inse energica si decisiva, de unde mai ’nainte numerulu scoleloru de adulţi, in toata Prand­’a, eră numai de 7844, se urcă la cifr’a de 24,686 d’in care 22,980 pentru bar­baţi si 1706 pentru femei. Numerulu celoru ce alergara după panea inteligintiei fu de 595,506 d’in ambele sexe si d’intre cari cei mai multi se aflau deja intr’o versta, in care esperiinti’a vieţii face se regreteze cine­va cu du­rere neglegerea invetiaturei d’in timpulu tinereţii. Asia, intre alte caşuri, s’a vediutu unu betranu octogenaru ca­re decidendu-se se invetie carte, scriu urmatoriele unui amicu alu sou: La prima­véra am se-mi maritu fit­­a si plăcerea se suberiu, cu mana mea propria, contractulu matrimoniale.” Eră unu spectacolu imposante acelu alu scoleloru de adulţi, unde printre unele de figuri verdi si robuste ale juniloru se perdeau fisionomiele palide si frun­ţile albite de vechimea timpuriloru !... Adese­ori intre concurinti figurau chiaru si membrii consilieroru comu­nali sau generali, a caror’a presintia negresitu că produ­cea unu efectu fórte bunu fiindu ca, prin esemplulu datu de ei, stimula si indemnă pre cumu pe juni si pe betrani ca se asiste si ei. Daru se vedemu acuma ce felu si cumu s’a potutu obtiené o victoria atatu de strălucită in catu, in mai puti­­nu de unu anu, se scota la lumina mai bine de o diumeta­­te de milioni de individi invetiandu-i pe unii a citi, scrie si contă, er’ pe alţii (in numeru de 346,307)Alte materie­le ce se predau in clasele adeca -.elemente de geometria si de fisica, gramatica, istoria, geografia, aritmetic­a ap­licata la comerciu si la industria, notiuni de agricultura, music’a vocale, ba inca chiar si desemnulu ?... Era cum: După ce imperatorele Napoleonu prin discursulu tronului de la 1865, manifestă dorinti’a de a vedé că totu cetatianulu si-esercita cu conscitntia unui^d’(|^ dreptu­rile sale cele mai esențiali, acel’a de a merge la elecţiuni cu votulu scrisu de elu Însuşii după liberala' vointia, indata dupaacést­a,­­Rcu,--se^qmiâo armatărf compusa d’in 30,222 de bravi cu totii profesori si profesore­ d’in diver­se ramuri de invetiamentu si sub conducerea dlui Duruy ; si cumu resbelele nu se potu face nice­odata fara bani, gu­­vernu si profesori, consilie comunali si generale, asociati­­uni private si particulari, cu totii rivalisara in acoperirea chieltueleloru necesarie si îndeplinirea unor aspiratiuni asia de nobili, contribuindu cu sumele urmatorie : 72,767 franci votati de cons. gener., 656,164 d’in partea cons. co­munale, 90,999 dați de profesori, 125,760 de pe la parti­­ticulari, or, 414,940 au fostu strinsi d’in plățile adultiloru ce urmara unele d’in cursurile făcute cu plata. Totalu : 1.360,630 franci. Toti banii strinsi si cari se voru mai stringe se depunu intr’o casa numita a scoleloru de adulti. Ei nu se in­trebuintieza de catu la intretienerea scoleloru infiintia­­te deja si la creatiunea altor’a noua candu numerariulu, o permite, si o permite, in adeveru ca ci de la fundarea aces­tei case si panaasta­ di s’au­­Lescfrisu o mulțime de cur­suri de adulți si cu toate acestea ea e necontenitu plina sau, după, espresiunea dlui Duruy, e comora nesfarsita. La sumele de mai susu trebue se mai adangemu si ausiliulu pecuniaru ce a datu si administratiunea afara de procurarea multoru locale cu iluminare si incalditu. Sum’a asestei subventiuni inca nu e cunoscuta, se crede, inse ca ea nu trece peste 100.000 de franci. Daru ce’a ce se scrutu de toti e că, dupi patru luni de lupta, celoru mai bravi li s’au datu medalie de auru, cârti si alte recom­pense in numele siefului Statului si a princiului imperiale lucru ce, fara indoiala, trebui se produ­ca o mare incura­­giare si emulatiune spre continuarea luptei celei frumose. Venindu acumu la puntulu alu doile, adeca la bib­­liotecele poporarie, se spunemu mai antâiu ca, daca resul­tatele obtienute pana asta-di in privirea acestor­a nu sun­tu totu atatu de satisfacatorie ca si cele capetate cu sco­­lele de adulti, caust a pare a fi ca activitatea individuale nu s’a pronuntiatu si in favorea loru totu cu aceea si ta­­ria cu care s’au manifestatu in privirea celoru d’antâiu 290 Protocolul u. siedintieloru directiunei asociatiunei natiunali aradane pentru culur’a poporului romanu, tienute in a. 1868­, SIEDINTI’A IX. Tienuta in Aradu, in 8. sept. nou, 1867. Presiedinte: Mirone Romanulu, dire­­ctore secund. Membri oficiali: Em. Misiciu, perce­­ptore Ioane Goldisiu, esactore subst. Teodoru Serbu, bibliotecariu subst. si lulianu Grozescu notariu. Membru asistentu: Dr. Alesandru Siandoru. 91. Deschidiendu-se siedintia, se cetesce si autentica protocolulu siedintiei trecute. 1­2. Dln persiedinte propune algerea unei comisiuni, carea timpuriu se se ocupe cu adunarea dateloru trebuin­­tiose la compunerea raportului pentru adunarea generală. Determinata: Propunera se primesce cu unanimitate, si de membri ai acestei comisiuni se alega dd. Ioane Goldisiu, Teodoru Serbu si notariulu 93. Notariulu areta cumca dlu Grigoriu Birisiu v. notariu magistratualu d’in Aradu pe baz’a declaratiunei formale cu deoblegamentu de 2 fi­ la anu, voiesce a fi alesu de membru alu asociatiunei Determinatu. Dlu acu amintitul recendu prin votizare secreta, se decliiara de membru ordi­­nariu alu asociatiunei. 94. Notariulu areta ca primindu foi’a „Romanulu“ d’in bunavointi’a redactiunei a acelui diariu, o oferesce aso­ciatiunei, totu deotata impartasiesce cumca dlu Nicolau Philimonu advocatu in Aradu inca oferesce asociatiunei foi’a germana „Zukunft“ d’in anulu curinte. Determinatii: Ambele oferte se primescu cu multiamita. 95. Cu privire la determinatiunea de sub nr 74 a anului curinte, ca adeca statutele asociatiunei ren­­tornate de la locurile mai ’nalte se se descrie si se se retramita la locurile amintite spre intarire, notariulu areta cumca acesta determinatiune inca nu s’a esecu­­tatu, totu de odata atrage atentiunea directiunei la ace’a impregiurare, cumca restulu acestoru statute mo­dificate la locurile mai ’nalte in multe privintie pre

Next