Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

1867-04-20 / nr. 32

Anulu VII 32.599 Pesta, Joi, 2. maiu, 20. aprile 1867 Ese de done ori in septemana Joia si Dominec’a. / Pretiulu pentru Austria pre anu intregu . . 10 fi. v. a. „ jumetate de anu 5 fl. v. a. , trei lune ... 3 fi. v. a./ Pentru Romania si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. jumetate . . . 7 fl. v. a. trei lune . . . 80.6Ocr. DIURNALII POLITICO SI LITERARII. Prenumerafiiunea se face la „Edî tur’a Concordiei“ era corespundintiele la Redactiunea diurnalului S t r a t’a Pe lerieloru (Ilutgassc) Nr. 1. unde sunt a se adresa tote scrisorile ce privescu administratiuniea, spedîtiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespund între anonime nu se primescu. Scriptele nepublicate se vorn arde. Pentru insertiunea publicatiuniloru an a se respunde 10. cruceri de linia. — Pretiulu timbrului imp. reg. a 30 cr. pentru una publicare, e a se tramite deodata cu insertiunea, altmintrea nu se primesce. Unu unu singuratecii costa 10 cr. v. a. REVISTA POLITICA. Pest’a, I. maiu, 19. aprile 1897. In comitatele locuite de magiari si de alte soiuri neromane se intemplara restauratiunile, si in parte decurgu inca si acum’a ; in comitatulu Pestei se făcu alegerea oficialiloru la 30 aprile, in ordine buna si oficialii cea mai mare parte se alesera cu unu sgomotu ne mai auditu, cea mai mare parte prin aclamatiune. Unii d’intre membrii comitetului si-au fostu propusu a nu alege nici pe unu oficialu, care a servitu sub sîstemulu cadiutu, seu sub absolutîsmu, par’ câ acestia nu potu fi chiaru asié de buni patrioţi, ca si ceia, cari au flamenditu in 18 ani, o mare parte, pentruca nu au fostu pe atunci denumiţi, câci altmintrea si d’insi ar’ fi primitu postu câtu de grasu. Guvernulu vnse, precum ne-amu convinsu d’in denumirile prefectiloru (comitiloru supremi) nu lua nici intr’o consîderatiune acesta anomalia, denumindu in multe comitate de prefecti indîvidi de aceia, cari au servitu sub tote sistemele, era in unele comitate la sa se remana totu aceia, cari au functionatu sub provisoriulu trecutu asié numitu alu lui Schmerling si Belcredi. D’in comitatele locuite de romani inca nu primiramu pana acum nici o inscintiare despre decurgerea alegeriloru oficialiloru, ceea ce amu primitu se referesce numai la nescari conferintie preliminarie, precumu fara cele d’in Biharia si Satumare. Crédemu inse, ca romanii in totu loculu voru pune la o parte pasivitatea si sivoru incordă tote poterile, ca se reesa in nhmeru proportiunale adeca conformu nhmerului locuitoriloru. Scimu noi, ca ultraistii se voru opune acestei dorintie a romaniloru, si voru strigă in lumea mare, cu astfeliu de indîvidi, cari au functionatu sub Bach, Schmerling, etc. nu potu sa se indulcesca d’in nectarulu constitutionalismului inse astorufeliu de atacuri trebue se resîste cu energia si se arete fratiloru magiari cu istori’a in mana, cutier’a este a tuturoru ; prin urmare trebue se ne impartasimu e g au si noi romanii, nu numai d’in greutati, ci si d’in beneficiele constitutiunii. Ce se atînge de limba, se pretîndeau, ca unde romanii făcu majoritatea locuitoriloru, acolo se fia limb’a oficiosa cea romana, si numai deregatori de aceia se pota primi posturi intre romani, cari nu voru cunosce limb’a, asie poftesce: egalitatea, fratietatea si respectulu natiunale, ce trebue se observâmu facia unii cu altii. D’in Zagrabi’a se telegrafeza , câ dîet’a Croaţiei se deschise adi (1. maiu) la 11 ore. Se cetîra trei rescripte regesei. Unulu vorbesce despre conchiamarea dîetei, alu doile este respunsulu la adresa, alu treile contiene delaturarea conclusului dîetale privitoriu la libertatea confesîonale. Rescriptulu, carele respunde la adresa, dice: Guvernulu a aperatu bun’a-starea nationale si drepturile istorice ale Croatiei si Slavoniei; inse rescriptulu celu d’in urma nu convine nici decâtu cu sancţiunea pragmatîca, facta cu art. 42, d’in 1861. rescriptulu amintîtu accentuedia integritatea Ungariei, delaturarea piedeceloru încoronării, si tramite condusulu dietei magiare in traducere croata, care intînde Croaţiei si Slavoniei destula garanţia; recomenda ca sa se grabesca cu pertractările dietali si poftesce, ca pana la 15. maiu se tramita deputaţii la dîet’a Ungariei. Acest’a este cuprinsulu rescriptului regescu. Acum’a de la intieleptiunea si patriotîsmulu deputatiloru croati depinde ce dîreptiune voru luâ in viitoriu. Crédemu , câ pe mulu viit. vomu poté impartesi si resultatulu. Diurnalele d’in Vien’a scriu, câ Strossmayer episcopulu de Diakovar fu primitu decâtra M. Sa in audiintia privata. M. Sa desfasiurandu programulu guvernului relativu la cestiunea croata, puse întrebarea numitului episcopu, câ voiesce elu a aperâ acestu programu in dîet’a Croatiei ? S. sa vnse neimpacandu-se cu acesta pusetiune se dechiarâ, câ este sîlitu a remane si mai departe pe langa aperarea principieloru profesate in ultîm’a dîeta a Croației. Maj. Sa observă, ca sa se detiermuresca la alternatîv’a câ: pre voiesce a absentă de la dîet’a d’in Zagrábi’a, seu a abdice de scaunulu episcopescu? — Si precum aude „Wanderer“ „Esc. Sa episcopulu va se caletoresca catra Paris, de si pana acuma se afla inca in Vien’a.“ Ce privesce pe Romania aflamu a fi de interesu pentru publiculu nostru cetîtoriu cuprinsulu unei epistole d’in Bucuresci publicata in diuariulu francesu „Op. Natiunalin aceea relatîvu la cestiunea orientale intr’altele se dicu urmatoriele: „Putemu se asceptamu fapte ponderose in Oriente. Serbi’a acareia popom e slavu si Romani’a acareia popom este de origine latinu o sa se unesca. Domnitoriulu Serbiei primitu aici cu atât’a pompa a oferitu o aliantia mai intima in contra pericleloru amenintiatorie. Rusî’a sta gata ca sa se arunce in principate sub pretestu ca ar’ voi se ajute pre crestinii d’in Cret’a. Austri’a nu pote privi cu ochi buni la acést’a manevra aRussiei, ea inca va ocupă Bosni’a si Hercegovina. Standu lucrurile astfelu serbii, cari nu vom se porte jugulu a nice unei poteri, si romanii cari suntu jalusi de nedependînti’a lom de sine se vom aliâ; dara ei sentiescu bine câ singuri nu su capaci a tiené lupt’a cu colosulu nordicu. Ei dicu dar câ ar’ fi gat’a a se aliâ cu neamiculu loru celu vechiu cu turculu, pe acestea a lu sprigioni, si asie imprumutatu a se apera. Aceste popora dobendira mai curundu dela sultanulu concessiuni mari; interesele s’au complicatu forte, si nu de multu cugetau la tote numai la aceea nu , ca se spriginescu pre sultanulu in contra tiarului Alesandru. Intr’ aceea romanii se temu si de elementulu slavu pentru ca ei făcu numai 6 milione pre candu serbii bosnianii si altii su cu multu mai multi; sîtuatiunea dara e acést’a: neîncredere facia cu tote poterile mari, si neîncredere un’a catra alta intre aceste principate, desi aceste interese usioru potu se producă o armonia, intielegere neasceptata.“ Cuventulu de tronu alu regelui Prusiei prin care a deschisu camera prusiana n’a casinuatu impresîune buna in omenii păcii. In impregiurarile de facta cuventulu de tronu alu regelui prusianu intr’adeveru e de unu caracteru belicosu. Elu nu e alta decâtu o noua dechiaratiune in interesulu necesității unirii tuturoru germaniloru; o noua amenintiare in contra neamicului care ataca onorea si interesele Germaniei. Cetitorii noștri vom vedé espresîunea acestoru idei in telegramulu d’in Berolinu de pe rubrica noutatiloru esterne. Noi, mai repetimu, acesta dechiaratiune o consideramu de o amenintiare in momintele, candu Franci’a pretinde desiertarea fortaretiei Luxemburgului, si nu ne miramu de spaim’a ce domnesce pe la burse. Nu ne miramu candu ne-incetatu primimu spiri totu mai neliniscitorie. Intr’altele lui „Post“ foia prusesca, i se scrie d’in Dresda, cum cu Prusî’a ce e dreptu a primitu proieptulu relatîvu la conferinti’a tienenda in capitala Angliei, dar’ nu se invoiesce la desiertarea Luxemburgului; trupele sasonice la casa de batalia se voruasiedia in Schleswigu-Holstein. Er’ lui „Köln. Ztg.“ i se scrie d’in Parisu ca pregătirile de bataia — radicarea a trei armate atacatorie — se contînua si sub negotiatiunile de pace, si Bismark nu si-a dechiaratu inca la Parisu vointi’a de a desierta Luxemburgulu. Intr’aceea tote aceste sciri neliniscitorie si pierdu tota valorea după ce „M o n i t o r i u lu“ francesu d’in 30. apr. si-a redicatu graiulu, dicundu: „Guvernulu a trebuitu ca sa se ingrigiesca despre dîspusetiuni de precautiune in privinti’a casului obvenitu pentru Luxemburgu. Sciri pacifice au indemnatu pre imperatulu ca se nu mai demande dîspusetiuni noue. Concediații cari erau a fi conchiamati la armata voru remané acasa.“ După acesta dechiarare a lui Napoleone mai câ nu amu ave a ne indoi despre intorcerea lucruriloru spre bine. Dar’ trebuie se ne esprimemu, ca pre langa tota aparent’a morare a cabinetului de Berlinu potemu se fimu gat’a la o astfelu de trasiura de siacu d’in partea acestei poteri, carea usioru pote se turbure pacea asecurata pre câtu va tîmpu. Agents provocateurs et conspiratenrs. „Unu milioni pentru o revolta sangeroasa, o suta de mii pentru cateva scandale de pe strate împreunate cu obligatia musica de pisici si cu sparseturi de ferestri!“ Nu numai in anii vechei revoluţiuni francesci, ci si sub Ludovicu Filipu agenţii provocatori si conspiratori facea trebi minunate. Cu pungile încercate de bani acestu felu de agenţi cunoscuţi la poporu sub nume de spioni se scia insunuâ nu numai la tenerimea nepatita, ci si la clasele de omeni mai naintate in ani, cochetă cu femeile, mancă si bea cu barbatii loru, defaimă si suduiâ pe regimu si chiaru pe Suveranulu, era la momente de asié scotea cate o foia scrisa sau tiparita, d’in care ii citea cu facla misteriosa cateva frase spumegatore de resbunare, punea juramente si luă juramente. Noi cei carii amu traitu sub regimulu lui Metternich si sub alu lui Bach, amu sei enumerâ asemenea essemple d’in insasi esperinti’a nostra. Inse ce se mergeau asié departe ? In an. 1861. au nu se aflara omeni carii se faceau, câ voiescu se înroleze si d’intre noi la armat’a lui Klapka, dicendu, câ acela ar’ fi un’a cu Ales. Ioanu Cuza ? Si credeti dv., câ in acelasi anu unele sparseturi de ferestrii nu s’au facutu pe bani ? Pentru Ddieu se privescu si asta di flacare cu ochi limpedi in pregiurulu seu, nici se credia la vorbe dulci si frase nalte. Aceia carii au plantatu tricolorea pe unele turnuri romanesci, seu ca le asiediara inlauntrulu bisericei la iconostasu, au fostu agenți provocatori. Acei carii agiteza cu totuadînsulu in contra toturoru functionariloru publici, fara nici o esceptiune, sunt agenți provocatori. Aceia carii ne vorbescu in siopta despre confederatiunea danubiana sunt agents conspirateurs. Aceia carii predica la romani resbunare sangerosa in contra natiunii unguresci, au luatu de sîguru de undeva bani forte multi, pentruca se midilocesca ocasîune forte dorita de a convinge chiaru pe suveranulu , caraca batalionele de Honvéd (Landwehr) trebue se se re’nfiintieze, ca Principatele romanesci trebue se fia calcate si subjugate acum, pana candu ele inca sunt slabe, lipsite pana nu apuca altulu a pune man’a pe ele. Deci se ne ferimn de cium’a provocatoriloru. Tari’a, barbati’a si virtutea fiacarui romanii sta intru a resîste la orice tentatiuni de felulu acela, a nutri credîntia nedatîta in reesirea drepturiloru sale cerute pe facla, cu fruntea senina, cerute inse ne’ncetatu la tote legalele ocasîuni cate ni se dau. Virtutea nostra natiunala stâ si trebue se stee intru a ne sei infrenâ, disciplină si domină noi insine pre noi. Dominarea si disciplinarea nostra propria va face, ca agentii provocatori si conspiratori se mora de fome intre noi, pentruca cu leisioria de spioni ordinari nu potu esi. — Trenarea si portarea poporului romanescu a fostu pana acum admirabile, in catu tribunalulu esceptionalu, care mai sta si pana acum la M. Ostorheiu, in 6 ani de dile nu avu a face nimicu cu romanii. Marele Principatu alu Transilvaniei se mai afla inca totu sub stare esceptionala, pentruce ? ei insii carii au introdus’o, abié ti-ar’ mai poté spune. Noi romanii se ne sîlimu a le luâ orice pretestu de a ne mai tiene in stare esceptionala, pentruca apoi dora se voru si mai rusină de Europ’a luminata.