Constructorul, ianuarie 1971 (Anul 23, nr. 1-5)
1971-01-16 / nr. 3
meroase date privind forma și dimensiunile mobilierului, ale sculelor utilizate, amenajarea locului de muncă, amplasarea judicioasă a organelor de comandă a utilajelor etc. Un exemplu de greșită înțelegere a acestor aspecte dimensionale ale locului de muncă îl constituie amenajarea provizorie a rampelor de urcare de la un etaj la altul, la clădirile în construcție. Rezolvarea accesului la etajul superior prin cîteva șipci prinse la distanțe mari (peste 45 cm) pe rampa de beton îl obosește considerabil pe executantul care urcă sau coboară des în cadrul schimbului, diferența de nivel maximă recomandată este de 22 cm. Factori de ambianță La asigurarea unei bune dispoziții de lucru contribuie în mare măsură ambianța pe care o găsește executantul la locul de muncă — în mod deosebit zgomotul, lumina, decorul și temperatura. Un obiectiv important al cercetărilor ergonomice îl constituie înlăturarea acelor condiții de ambianță care au ca efect scăderea randamentului, surmenarea sau îmbolnăvirea executanților. Efectele generale ale zgomotelor asupra organismului sunt dintre cele mai variate, începînd cu influențele asupra sistemului nervos și terminînd cu diferite afecțiuni de organe. Acțiunea îndelungată a zgomotului poate avea ca efect slăbirea sau pierderea auzului, creșterea tensiunii arteriale, dereglarea circulației sîngelui și a ritmului respirației. De asemenea, ea poate fi cauza unor astenii nervoase, ulcere etc. Zgomotul peste nivelul admis contribuie la creșterea pericolului de accidente, prin scăderea atenției și încetinirea reacțiilor. In general, zgomotul nu trebuie considerat ca o chestiune de confort, ci ca un factor deosebit de nociv. Lupta împotriva zgomotelor trebuie încapînă la a preciza culoarea necesară pentru a crea senzația de răcoare (galben deschis, verde deschis etc.) sau de cald (bej, albastru etc.), în funcție de elementul de construcție sau de destinația spațiului respectiv. Mroc. In forma ei modernă, ideea adoptării muncii la posibilitățile și aspirațiile omului este relativ recent Din cele mai vechi timpuri au existat însă preocupări de a cunoaște mai aprofundat capacitatea de muncă a oamenilor; o dată cu dezvoltarea accentuată a forțelor de producție aceste preocupări s-au amplificat, ajungînd să constituie astăzi obiectul unor cercetări sistematice. Modificările aduse de revoluția tehnico-științifică și progresul tehnic realizat au ridicat importanța factorului uman în procesul de producție. Dacă în trecut omul acționa individual și în majoritatea cazurilor direct, nemijlocit asupra obiectelor muncii, azi el acționează în posesia unui important volum de ■ cunoștințe tehnico-profesionale asupra complexelor procese de producție. Apare astfel necesară preocuparea pentru sporirea cunoștințelor și pentru efectuarea unor modificări ale condițiilor de muncă, prin care să se asigure executantului capacitatea corespunzătoare de muncă și menținerea acesteia la nivelul desfășurării normale a activității. érf Toate aceste probleme, legațite de proiectarea și realizarea mijloacelor de muncă, de organizarea rațională a locului de muncă, de stabilirea rolului, locului și poziției executantului precum și, în general, cele privind relațiile între om, mijloacele de muncă și obiectele muncii sînt studiate de ERGONOMIE, începutul acestei tinere științe poate fi găsit în primele preocupări sistematice în domeniul studiului muncii. Ele sînt legate, la începutul secolului nostru, de numele soților Frank și Lilian Gilbreth, care au determinat un număr de 18 mișcări tip ce stau la baza oricărei munci umane. Pe baza acestor elemente se poate descompune orice , activitate care implică efort fizic. De asemenea, tot pe baza lor poate fi conceput un proces de muncă îmbunătățit. . Un exemplu reprezentativ îl constituie organizarea muncii zidarului. Gilbreth reduce, la respectivul ciclu de lucru, de la 18 la 5 mișcările necesare pentru așezarea cărămizilor. Sînt, de pildă, inutile și trebuie eliminate mișcările muncitorului cînd face un pas la dreapta către grămada de cărămizi, cînd se apleacă pentru a lua o cărămidă (adică, își deplasează corpul de 70—80 kg pentru a ridică o cărămidă de 2 kg) etc. Prin măsuri corespunzătoare — o astfel de organizare a locului de muncă, prin care Factori informaționali Omul, în muncă, acționează în funcție de ceea ce percepe, în special cu ochii, cu urechile și cu mîinile. De aceea, prezintă o importanță deosebită o astfel de organizare a întregului cîmp senzorial, incit emisia și recepția informațiilor să se facă cu maximum de eficiență. Este necesar, în acest sens, ca pentru fiecare caz concret să se precizeze care sînt semnalele, cite semnale pot fi recepționate simultan, care semnale sînt mai raționale, cum se organizează semnalizarea etc. Mijloacele de semnalizare acustică sau optică trebuie să fie cit mai simple. Spre exemplu, pentru viteza și securitatea montării elementelor prefabricate este importantă organizarea informării reciproce între macaragiu și montatori. Respectarea codului de semnalizare unic elimină strigătele, gesturile inutile și asigură securitatea muncii. în cazul lucrărilor de vopsitorii la tîmplărie este necesară practicarea unui sistem bine conceput și, în special, bine executat (marcarea jocurilor și a cercevelelor cu semne distincte), pentru transmiterea informației. Sînt frecvente cazurile cînd imprecizia acestor informații generează numeroase încercări, oboseală, enervare, pierdere de timp. Un alt aspect de ergonomie informațională în construcții îl constituie redactarea planurilor, a detaliilor de execuție. Sînt necesare detalii explicite și la scară corespunzătoare, pentru înțelegerea lor precisă și rapidă,să se elimine mișcările de aplecare, de ridicare și altele — a obținut o creștere a productivității de la 120 la 350 de cărămizi zidite pe oră și, totodată, reducerea oboselii. Tot pe baza cercetărilor întreprinse de sofii Gilbreth au fost formulate principiile de economisire a mișcărilor, în scopul de a simplifica și îmbunătăți munca, de a mări eficacitatea și securitatea ei. Mai tîrziu, profesorul Ralph M. Barns perfecționează aceste principii, formulînd, în 1937, cele 22 de reguli pentru raționalizarea muncii, micșorarea oboselii și sporirea productivității. în continuare, numeroși cercetători contribuie la perfecționarea metodelor de analiză și optimizarea proceselor de muncă. Sfera de preocupare a specialiștilor care contribuie la aceste cercetări se lărgește. Ingineri, medici,sihologi, economiști, sociologi, aritecți și alții își aduc contribuția la îmbunătățirea tehnologiei, utilajului, ambianței condițiilor de muncă și... în general, la așezarea pe baze mai raționale a corelației funcțiilor din ciclul OM-AMBIANTA-MAȘINA. Se pun astfel bazele ergonomiei: în 1949 are loc un congres la Oxford (Anglia), considerat ca momentul constituirii ergonomiei ca disciplină distinctă. Ca urmare a interesului crescînd de care ea se bucură, în 1959 se creează Asociația internațională de ergonomie (IEA), care are ca scop coordonarea și unificarea rezultatelor obținute în lume. In țara noastră — unde, în condițiile relațiilor de producție socialiste, în condițiile în care munca reprezintă o necesitate vitală a omului, preocupările pentru ușurarea ei, pentru a face din muncă o plăcere, asigurînd nu numai menținerea capacității productive a omului, ci și întărirea sănătății sale constituie o problemă de stat — se desfășoară în prezent o largă difuzare a cunoștințelor de ergonomie și se fac numeroase aplicații în cadrul acțiunii de organizare științifică a producției și a muncii. Cunoașterea ergonomiei și a legilor sale este o condiție fundamentală pentru orice constructorconducâtor sau organizator al proceselor de muncă, muncitor, maistru sau inginer. Și este de sperat că și în acest domeniu se vor iniția, cît de curînd, cercetări concrete care să ducă la raționalizarea proceselor de muncă atît de variate din construcții, în pagina de față ne propunem doar să punctăm unele principii și aspecte capabile să definească sfera și să releve importanța problemei. în stațiile de beton automatizate, prin dispunerea aparaturii care furnizează informații vizuale (cadrane, avertizoare, termometre, cîntare etc.) în cîmpul vizual normal, s-au realizat condiții optime de desfășurare a muncii. De asemenea, ergonomia informațională își aduce contribuția în numeroase alte domenii, cum ar fi semnalizarea la lucrul pe timp de noapte, concepția și construcția aparaturii organelor de comandă (manete, butoane etc.), transmiterea dispozițiilor prin radio portativ, telefon etc. Factori dimensionali Așezarea minerului la uși la o înălțime de cca. 100 cm ține seama de faptul că majoritatea oamenilor pot atinge cu mîna, cu minimum de efort, această înălțime. Ca și în acest caz, în procesele de producție apare necesitatea ca dimensionarea elementelor ce compun mediul de muncă să fie astfel realizată, încît să se asigure desfășurarea normală a muncii pentru oricare din executanți. La amenajarea locului de muncă trebuie să se aibă în vedere ca poziția și posibilitățile de mișcare ale executanților să fie optime, ținînd seama de dimensiunile normale pentru cazul lucrului în picioare, la banc, de spațiul de care este nevoie în cazul manevrării unor obiecte grele sau voluminoase, de spațiul mining necesar pentru genunchi și picioare și de spațiul liber în spatele executantului. De asemenea, dimensiunile principalelor scule și mijloace frecvent utilizate pe șantiere dau informațiile necesare dimensionării spațiilor pentru mobilitatea normală a executanților. Studii ergonomice aprofundate (topoergonomia) ne furnizează nu Factori de efort Forțele pe care le dezvoltăm la utilizarea unor scule ca foarfeci, pîrghii, chei, clești implică momente mari, care pot ajunge, în mod excepțional, pînă la H0 kg. De reținut însă că o forță permanentă nu trebuie să depășească 30 kg. De asemenea, trebuie luată în considerare diferența dintre forța dezvoltată în mod normal de mîna dreaptă (cca. 38 kg) și de mîna stingă (cca. 30 kg). Toate aceste date, privind diferitele posibilități de efort ale corpului, trebuie cunoscute în scopul utilizării lor raționale și reducerii cauzelor de oboseală. De exemplu, un muncitor vopsitor exercită cu mîna o presiune de cca. 7—8 kg în timpul vopsirii unei uși în poziție orizontală. Dar acest efort depinde în mare măsură de poziția corpului, de direcția efortului și de poziția picioarelor. Chiar cînd eforturile sînt relativ mici, ele trebuie analizate, avînd în vedere frecvența pe care o au unele mișcări în activitatea muncitorilor constructori de diferite meserii. Un parchetar ridică o sarcină de aproape 1 kg (ciocanul) de peste 8000 de ori în cursul unui schimb, un zidar se apleacă de peste 1500 de ori pentru a ridica sarcini de pînă la 3 kg ! în cadrul factorilor de efort, ergonomia studiază forma și dimensiunile îndeaproape mînerelor de scule, forma și construcția organelor de comandă — butoane, volane, leviere, pedale etc. O formă nerațională, dimensiuni necorespunzătoare cel mai mult efort, grăbesc oboseala, scad randamentul muncii, ratată prin măsuri eficiente la fiecare loc de muncă. De asigurarea iluminării corespunzătoare depind în mare măsură viteza și precizia cu care se desfășoară munca. Este suficient să exemplificăm prin faptul că la decofrarea unui subsol de clădire, condițiile proaste de iluminare naturală pot dubla durata de muncă, datorită nesiguranței cu care se lucrează, în comparație cu situația cînd se asigură iluminatul cu lămpi portative etc. în țara noastră, nivelele de iluminare pentru diferite condiții de muncă au fost standardizate și prevăzute în acte normative pe linia tehnicii securității muncii. Prezența unei flori, a unui petec de iarbă, a unui perete vopsit într-o culoare potrivită are, pe plan psihologic, un efect favorabil asupra oricărui executant. Studiind legătura între om și mediu, ergonomia stabilește numeroase recomandări care merg ERGONOMIA ACTIVITĂȚILOR In vederea stabilirii celor mai raționale metode de muncă, pentru realizarea unei sarcini de producție cu minimum de efort și în condiții de securitate sporită, este necesar să se țină seama de complexul de factori ergonomiei care intervin și de legăturile dintre aceștia. Ergonomia precizează datele necesare, dar acestea trebuie aplicate cu discernămînt, pe baza unei metodologii generale, pentru a asigura unitatea de ansamblu a acțiunii de perfecționare a muncii. Munca fizică implică numeroase mișcări ale membrelor și ale corpului, deplasări, așteptări etc. Pentru a asigura utilizarea cea mai rațională a muncii fizice, sînt necesare eliminarea — prin mecanizare sau prin măsuri de organizare — a activităților neproductive, cum sînt transporturile și manipulările, precum și combinarea anumitor operații sau mișcări, eliminarea celor inutile. Aceste preocupări au condus la definirea unor principii fundamentale pentru economia de mișcări. Aceste principii au o largă răspîndire internațională, fiind utilizate în toate cazurile cînd se urmărește valorificarea eficientă a efortului uman. • Mișcările mîinilor și ale brațelor să fie simetrice, simultane și continue. Cea mai largă utilizare a acestui principiu își găsește locul în cadrul posturilor de muncă la banc. Pe șantier, el poate fi ilustrat prin tendința firească a parchetarului, a fierarului, de a lucra în același timp cu ambele mîini (la rașchetare, la fasonare etc.); • Mișcări cît mai ușoare, cît mai scurte și cît mai rare, în măsura în care o permite executarea corectă a muncii. Ca regulă generală, este cunoscut faptul că, cu cît mișcarea angajează mase musculare mai mari și pe durate mai lungi, cu atît este mai obositoare. De exemplu , în activitatea zidarului, manevrarea cauciucului cu mortar trebuie făcută cu o încărcătură anumită, optimă, și la o distanță minimă. Supraîncărcarea canciocului duce la efort static, canciocul prea puțin încărcat necesită aplecări numeroase; în toate cazurile, targa trebuie să fie cît mai aproape. • Succesiunea logică a mișcărilor. Pentru respectarea acestui principiu este necesar să se aibă în vedere ca uneltele și materialele necesare să fie astfel așezate la locul de muncă, încît să permită și chiar să impună o succesiune logică a mișcărilor. ♦ Loc stabil pentru unelte și materiale. Fără respectarea acestui principiu nu ar fi posibilă realizarea unor mișcări cu frecvență mare (2000—3000 pe schimb) în activitatea specifică unor meserii. Cînd muncitorul cunoaște cu precizie locul unde se află materialul (cuiele — pentru parchetar sau dulgher, targa — pentru zidar etc.), sau locul de depozitare a sculei (pe marginea tărgii, în buzunar etc.), cînd se respectă în permanență aceleași distanțe, face o economie considerabilă de mișcări. ♦ Utilizarea gravității Prin utilizarea gravității economisim efort. La turnarea betonului, prin folosirea jgheabului se realizează un transport în condiții avantajoase. Dar cea mai importantă regulă generală ce derivă din acest principiu pentru activitatea din construcții este aceea că un material, o dată ridicat de la sol, trebuie lăsat acolo unde va fi pus în operă. Orice transbordare, reapucare, deplasare cere un efort sporit. • Piesele sa fie fabricate cite două sau mai multe, de fiecare dată cînd acest lucru este posibil organizînd locul de muncă pentru a alimenta, a acționa asupra produsului sau pentru a evacua dintr-o dată cu mai multe produse, se obține reducerea duratei de lucru pe fiecare unitate de produs. Securitatea muncii Consecința directă a tuturor principiilor enunțate, securitatea muncii rămîne unul din principalele obiective ale măsurilor tehniceorganizatorice. Trebuie evitată prezența oricărui risc. In afara acestor principii, în atenția specialiștilor în organizarea muncii și în studiul află și regulile practice muncii se pentru economia de mișcări, în special prin folosirea judicioasă a mișcărilor corpului, prin amenajarea corespunzătoare a locului de muncă, prin concepția sculelor, aparatelor și utilajelor. ERGONOMIA BIOLOGICĂ Bioergonomia are ca obiect analiza fenomenelor legate de apariția și combaterea oboselii în cadrul schimbului de muncă, de organizarea schimburilor, ca și probleme legate de selecția profesională. Analiza activității orare a muncii evidențiază că în a doua jumătate a zilei de muncă, și mai ales în ultimele două ore, productivitatea muncii scade foarte mult. Cercetările efectuate au demonstrat că acest fenomen este determinat de o serie de modificări fiziologice care au loc în organism — și că raportul între muncă și odihnă, precum și momentul în care intervine odihna condiționează randamentul muncii, în țara noastră, prin contribuția specialiștilor din cadrul Ministerului Muncii, Institutului de igienă și Institutului de psihologie al Academiei, a fost elaborată o metodologie de stabilire și folosire a timpului rezervat pentru odihnă și necesități firești. Pentru a reglementa un regim rațional de muncă și odihnă, metodologia recomandă luarea în considerare a 11 factori de solicitare. Menționăm, dintre aceștia — efortul fizic pe care îl efectuează executantul în vederea realizării operațiilor de ridicare, transport, descărcare etc. ; el are ca efect creșterea consumului de energie, modificarea schimburilor respiratorii, a tensiunii și a pulsului. Pentru ridicarea unei sarcini de 10 kg de la sol la o înălțime de 50 cm se produce un consum de 3,7 kcal/min., iar pînă la 1m — de 5,7 kcal/min. De reținut că pentru transportul cu spinarea al unui sac încărcat, la o distanță de 25 m, sînt necesare de asemenea cca. 5,7 kcal/min. — efortul static, resimțit ca urmare a susținerii unor greutăți sau păstrării unei poziții incomode. Acesta scade productivitatea și este foarte obositor. Astfel, utilizarea unor scule prea grele (cauciuc prea mare, ciocane prea grele), lucrul la înălțime pe scară în loc de platformă etc. — prin solicitarea excesivă a unor mase musculare — favorizează apariția oboselii — încordarea nervoasă, provocată deseori de nesiguranță ca urmare a creșterii complexității operației sau a vitezei normale de executare a ei. Efectuarea unor transporturi în condiții improvizate, cu pericol de răsturnare, pericolul de desprindere și cădere a unor materiale, sau chiar executarea unor lucrări de categorii superioare calificării executanților favorizează tensiunea nervoasă ; — condițiile de temperatură și umiditate. Prin specificul activității șantierelor, constructorii lucrează mult în aer liber. In această situație, organismul este supus unor variații de temperatură care pot ajunge, în cursul aceleiași zile, pînă la 15 °. în general, organismul se adaptează acestor variații prin antrenament, dar ele sînt, de regulă, urmate de o accentuare a oboselii și, respectiv, o scădere a productivității. De asemenea, mai sînt considerate și alte aspecte ca zgomotul, îmbrăcămintea, complexitatea proceselor etc. Prin analiza tuturor acestor factori se obține, în final, valoarea timpului de odihnă și se pot stabili recomandări privind eșalonarea acestuia. Dezvoltarea studiilor de ergonomie în domeniul construcțiilor va putea avea efecte deosebit de favorabile și în ce privește îmbunătățirea condițiilor de muncă prin conceperea materialelor și elementelor de construcție în așa fel, încît să poată fi puse în operă cu minimum de efort fizic. Astfel, dacă un bloc ceramic sau de beton este de șase ori mai mare decit o cărămidă obișnuită, aceasta poate fi deosebit de avantajos sub multe aspecte, inclusiv costul de fabricație, dar pentru eficiența sa finală se mai pune încă o problemă; prin ce mijloace se asigură posibilitatea ca zidarul să nu obosească repede la manipularea acestor blocuri grele ? Iată de ce pentru orice material nou trebuie să se studieze și asigure cele mai bune condiții și mijloace de transport, de punere în lucrare, sculele specifice cele mai productive, măsurile organizatorice necesare. ★ Importanța deosebită a ergonomiei în proiectarea și organizarea desfășurării muncii este relevată de faptul că astăzi, mai mult ca oricînd, aportul elementului ONU este hotărîtor. Oricît de perfecționate ar fi procedeele tehnice sau utilajele, ele nu vor da rezultatele scontate, dacă factorul uman nu va fi luat în considerare. Studiile și aplicațiile erfitmomice asigură punerea în valoare a potențialului productiv — individual și colectiv , dar necesită, în acest sens, o preocupare permanentă și complexă a organelor de conducere de la toate nivelele ierarhice, pentru organizarea studiului muncii. ERGONOMIA, instrument indispensabil al organizării științifice a producției și a muncii, furnizează cunoștințele necesare adaptării raționale a omului in muncă și a muncii la om. Respectind principiile ergonomiei, vom putea fi in măsură să concepem, să proiectăm și să executăm orice lucrare — in așa fel, nicit să obținem maximum de randament cu minimum de efort Preocupările ergonomice au, în general, două direcții principale de orientare . ■ . x Ergonomia de concepție — care urmărește proiectarea utilajelor, uneltelor, mobilierului etc., ca acestea să fie adaptate în așa fel, încît omul, lucrînd confortabil și într-un mediu nevătămător, să poată da rezultate cît mai bune. . Ergonomia de corecție — care studiază nu numai mijloacele de muncă, ci întreaga ambianță a muncii — sistemul de iluminat, condițiile de lucru pe timp friguros, vibrațiile, radiațiile etc. Din ansamblul factorilor care stau la baza regulilor și legilor ergonomice, literatura de specialitate din țară distinge următoarele direcții principale de investigare : ★ «