Convorbiri Literare, 1879-80 (Anul 13, nr. 1-12)

1879-07-01 / nr. 4

Anul XTII.—No 4. Apare la 1 a fie­cărei luni. RESBOAELE DINTRE SOSI SI TURCI şi Inm­urirea lor asupra Ţerilor noastre. (urmare) V. Ce urmări au avut acest răsboiu asupra ţerilor noastre ? Este o idee foarte respăndită in poporul nostru, de cănd au început a se scrie istorie, anume aceea că politica lui Brăncoveanu şi Cantemir ar fi provocat venirea fanarioţilor. Se pretinde anume că Turcii ne mai avănd încredere in domnii pământeni, ca unii ce aceştia se dăduseră in partea Ruşilor, se ho­­tăresc de atunci înainte a trimite in ţara noastră Greci din Fanar, in care Poarta putea să se încreadă mai mult. Cu alte cuvinte hainirea lui Brăncoveanu şi Cantemir slujesc de apărare Turcilor pentru încălcarea capi­­tulaţiunilor noastre; ei au avut dreptul de a ne trimite domni străini, de vreme ce acei pămenteni s’au arătat duşmani împărăţiei lor.35) Această îndreptățire a Turcilor ne pare cu totul neintemeetă. * I '*) Vezi spre exemplu: Magazin istoric pentru dacia III p. 372 F. Aaron. Manual de istoria principatelor dunarenea Buc. 1839, p. 182. I. Filade. Prescurtări de istoria Romanilor etc. Cosv. Lat.­ual XIII geala ir. Intr’adevăr caracterul cel mai însemnat al epocei fanariote nu este atăta in faptul că domnii erau de neam grec, căt in modul cum se numeau domnii de Poartă, in mij­loacele pe care le intrebuinţau pretendenţii pentru a ajunge la domnia ţerii, in repeju­­nea ameţitoare cu care se schimbau domnii, se numeau, se mazileau şi earăş se puneau înapoi, in un cuvănt in acea nestatornicie înspăimântătoare, care făcea din domniile ţe­rilor romăne o adevărată jucărie in mările Turcilor. Căci este de observat că chiar in aşa numita epocă a Fanarioţilor domnesc mai mulţi principi romăni de viţă cum sunt in ambele ţeri Racoviţeştii şi Ghiculeştii,3­6) din care cei d’intăi domnesc de patru ori in Mun-Această părere au adoptat-o și otrăjuit in scrierile lor asupra Romanilor. Th. Danubiana Principalities by a britisch resident London 1854. I. p. 294 Elias Regnault Histoire politique et sociale des principantés danubiennes pag. 57. Destruhes. Confidences sur la Turqnie. Paris 1855. p. 178. Această teorie au trecut până și in cărțile de școală. M. Kirițescu. Elemente de geografie, ed. III Buc. 1877. p 148 3B) Mihail Racoviță Voevoda, venind la scaun in Iaşi carus, bucuratu-s’au toată ţara fiind el pămăntean... Ţara ăncă se bucura, căci era Moldovan şi le era prea lesne la divan a grăi cu dânsul.“ Ioan Neculcea p. 386. „Care era din neam vechiu din boeri de ţară.“ Alex. Amiras p. 102.—Ghiculeştii sunt de neam al­banez, dar romanisați. Miron Costin spune despre Gr . Ghica cel d’intăi „și fiind de an neam ca densul albanaș l’au tras Vasile-Vodă (Lupui) la densul.“ M. C. ed. nouă p. 357. 1 Iulie 1879

Next