Cotidianul, iulie 2006 (Anul 16, nr. 154-179)

2006-07-22 / nr. 172

18 Reportaj. milioane de­­ spectatori vor fi prezenți anul acesta pe marginea șoselelor pentru a urmări Turul Franței. '> V­I ’ » TURUL FRANȚEI VĂZUT DE LA FIRUL IERBII Patimi de Cuptor pe două roți ! Un pluton de 200 de sportivi, văzut de pe marginea șoselei și ajutat cu un bidon de apă, aleargă prin Hexagon după un tricou galben. — Cosmin POPAN (Col D'Aspin - Franța) TREI ETAPE din Turul ciclist al Franței din cele 20, din care două în mu­icii Pirinei, în timp ce românii obișnuiți se uită la Marea Buclă, o competiție cu o istorie de peste 100 de ani din fața te­levizorului, acompaniați de cei doi Radu, Naum și Ban­­ciu, și de imaginile difuzate de Eurosport, pentru împă­timiți e o experiență obliga­torie să vadă cursa la ea aca­să, fie și pentru trei zile, printre francezi, basci și alte neamuri aflate pe marginea drumului. Minerii șoselelor Se spune că ciclismul este cel mai dificil sport din­tre toate, iar despre Turul Franței se spune că e tatăl lor. Nu ai cîștigat măcar o etapă pe șoselele din Hexa­gon în iulie, nu exiștă prac­tic. 3.675 de kilometri în 23 de zile și două incursiuni prin Pirinei și Alpi și probe de foc pentru cei care se îm­bracă în galbenul cîștigător la Paris. Cine vrea să vadă la lucru minerii șoselelor, cum i-a numit un scriitor pe cicliștii din Turul Franței, trebuie musai să urce în­ Pi­­rinei, munte care triază ca nimeni altul zeii de restul muritorilor cu pedale. Am ales etapa a 11-a, dintre Tarbes și Val d’Aran, care se­ întinde pe mai mult de 200 de kilometri, cu trei cățărări, dintre care una de peste 2.000 de metri, pe giganticul Col de Tourmalet. După ore bune de stat în șaua rutieri­lor, cu o zi înainte, în care n-am văzut mai nimic din patimile de pe vîrfuri, am­ decis să-i aștept la cotitură, pe Col d’Aspin, de unde să-i pot urmări mai bine în lupta cu gravitația. Picnic la marginea pedalelor francezii iau prînzul ori­unde. Terasele la care brînza­­­u mucegai sau scoicile cu miros­ de Atlantic sînt la ma­re cinste se întind pașnic la colț de stradă în orice oraș cu blazon din Franța. Vîntul bate, căldura toropește, fran­cezii mănîncă. La fel fac și în Turul Franței. Urcă la 1.500 de metri cu rulota, cu bi­cicleta sau la pas, se aștern cuminți cu ore bune înainte să treacă șleahta pe două roți, pun sandvișurile la cale și așteaptă cuminți atleți transpirați și bronzați pe ceafă. „Turul n-a mai trecut , prin localitatea din care sunt de șase ani, așa că a trebuit să vin pînă aici tocmai din mijlocul Franței să-i văd pe­dalând“, spune o franțuzoai­că pensionară așezată con­fortabil într-un scaun raba­tabil și păzită de soare de o umbrelă pestriță. Ca ea sunt unui numai pe Col D’Aspin, cățărare care totalizează 13 kilometri și o înclinare a pantei de 5%. Sprijin la dusul crucii Arc­agale pe Col d’Aspin cu o bicicletă cu roți subțiri și ghidon încovoiat închiri­ată pe 17 euro ca să-i prind în vîrful coastei pe cicliștii „înmatriculați“, călare pe adevărați bolizi din crom și aluminiu, care cîntăresc opt kilograme și bat lejer înspre 10.000 de euro bucata. Tre­buie să ajung pe vîrf înain­tea lor, pentru că altfel nu mi se mai permite să pedalez de către jandarmi pironiți la fiecare 50 de metri pe tot parcursul etapei de munte, în același timp, pe lîngă mi­ne se avîntă fără mari greu­tăți inși cu kilometri nume­roși în pedale, mulți trecuți deja de prima tinerețe. „Parcurg în fiecare an dis­tanța care li se rezervă cicliș­tilor în etapele din Pirinei. Particip astfel într-un fel la o parte din chinul lor", măr­turisește un localnic între două vîrste echipat asemeni celor mai temerari rutieri, însă fără vreun număr de înregistrare sau vreun spon­sor pe piept. Momentul sponsorului Ciclismul este un sport scump, iar echipele sunt sus­ținute de sponsori care-și scriu cu litere groase numele pe tricourile atleților. Aceș­tia desfac fermoarul cînd panta se înclină, însă scot pieptul la înaintare frumos împachetat cu sigla băncii franceze sau olandeze la li­nia de sosire. E partea ba­nului și pentru unii, și pen­tru alții. Caravana publicita­ră a Turului este o altă găsel­niță prin care sponsorii co­munică publicului despre produsele lor. Cu o jumătate de oră îna­inte ca cicliștii să ajungă la fața locului, din automobile cît mai alegorice cu putință, promotori tineri și veseli aruncă în toate direcțiile cu brelocuri, berete și alte mă­runțișuri, astfel încît nu ai cum rata un mic gadget, dacă te nimerești prin preajmă. „La această ediție avem 48 de sponsori în caravana pu­blicitară, care distribuie pes­te 15 milioane de cadouri celor aflați la marginea șose­lei“, afirmă ulterior Christophe Marcha­­dier, reprezentant în relația cu media din partea Turului Franței. Jumătate de oră de glorie Pentru miile de specta­tori adunați pe Col d’Aspin încă de la opt dimineața, momentul de glorie su­premă vine abia în jurul orei 13.00, cînd primii temerari ajung la 1.489 de metri, cota maximă a cățărării. Ultimul kilometru pînă în vîrf e deli­mitat de garduri din metal și străjuit strașnic de jan­darmi. Lumea aplaudă „mi­nerii“ pînă la ultimul sosit, generic numit „lanterna roșie“ și care acumulează peste o jumătate de oră de întîrziere față de cei mai harnici din pluton. Jandarmii își tempe­rează zelul abia după ce tre­ce și mașina-mătură, cea ca­re adună rutierii epuizați care abandonează. Lu­mea se împrăștie la vale, iar împătimiții se îndreaptă deja spre masivele din Alpi pentru etapele din zilele ur­mătoare. Unii preferă vinul sec la marginea asfaltului, alții se implică mai cu talent. Un mic suvenir de la o vacă mereu zîmbitoare. „Diavolul" Didi Senft încurajează în maniera sa aparte Turul încă din 1993. Ochii cît roțile ! Ajunsă la centenar în 2003, legendara cursă din Hexagon este unul dintre cele mai mediatizate evenimente mondiale. Peste patru milioane de telespectatori urmăresc zilnic în direct Marea Buclă pe durata celor trei săptămîni de competiție. Numai la nivel european se înregistrează 1.489 de ore de transmisie tv. Turul Franței se bucură de o cotă de notorietate de 96% în Franța, Germania, Belgia și de peste 50% în Statele Unite. 1.800 de jurnaliști sunt prezenți anul acesta pe șoselele Franței, iar bugetul total al turului atinge 3.000.000 de euro. Sîmbătă 22, Duminică 23 iulie 2006 I Cotidianul «

Next