Cronica, 1969 (Anul 4, nr. 1-52)
1969-10-18 / nr. 42
V Proletari din toate țările, unici-vill 'л SPIRITUL DE FEUDĂ Pe unii poate i-a surprins observația atît de îndreptățită, făcută la Congresul al X-lea al Partidului de către tovarășul Nicolae Ceaușescu, cu privire la spiritul de feudă care mai poate fi întîlnit în diferite instituții de cercetare științifică și de învățămînt. Aceștia, dacă snt, sînt extrem de puțini și ei înșiși au promovat un astfel de spirit. Marea majoritate a oamenilor de șiință, a cercetător lor și cadrelor diactice, toți cei care sprijină și promovează echitatea între oameni, au subscris și subscriu fără nici o rezervă remarcei făcute de secretarul general al Partidului. Incompatibilă cu relațiile dintre oameni, cu crieile de apreciere ale activității fiecăruia dintre noi, pe care le-a stabilt și pe care le perfecționează orînduirea noastră, această optică ce face pe unii să și închipuie că institutul, sectorul, catedra etc., încredințate să le conducă, sînt proprietate personală, le pot lăsa moștenire, pot dicta peste ele după bunul plac, dăunează enorm atît pe plan moral, cît și pe plan material. Nimic nociv pentru nu este mai dezvoltarea științei, pentru formarea unor cadre capab Ie să răspundă imperativelor prezentului și viitorului, decît un asemenea spirit. Concretizat, el transformă competiția de pregătire, de inteligență și îndrăzneală, în competiție de relații. С [UNK] cît ești mai impersonal, cu cît accepți totul (chiar și eroarea) în fața șefului, cu atît ești mai aproape de inima lui și, deci, cu mai multe șanse. Astfel mediocritatea și îngustarea se substituie inteligenței fanteziei creatoare. In aselmenea locuri, cel ce dorește sincer să se înainteze și care poate contribui intradevăr la această înaintare, prin muncă și pregătire, este indezirabil. Exemplele sînt la îndemînă. Nu le tipărim din jenă și poate și din credința că ele nu se vor mai repeta, că nu vor mai fi determinați cei capabili să-și părăsească locul din institut sau de la catedră din cauză că nu sînt pe reacul șefu’ui respectiv, sau că aceștia nu vor fi ținuți în umbră, nu li se vor refuza sau întîrzia Intrările și arendarea unor merite firești. Dacă ar fi să răspundem de ce importăm area intelgență în anumite domenii — cînd poporul nostr a dovedit nu o dată ce este de înzestat — atunci ar trebui să amintim și de fest spirit de feudă practicat de către unii. Conducătorii tuturor sectoarelor de activitate, d’i mai ales cel din acestea, credem că au datoria de a cește în jurul lor oameni complet, nu simțit executanți. Omul de știință și profesorul, dornic să contribuie la progresul societății noastre, va fi capabil nu numai să ajungă un exemplu strict profesionel, ci și omenesc. Acesta va fi în stare să și recunoască eroarea, să dialo- CRONICA Adrian Rădulescu .DOUĂ POZIȚII ALE PUBLICULUI FAȚĂ DE ARTĂ* (pag. IV) „Dincolo de „înțelegere“ și „explicație" arta ascunde na ceva ce ne întotdeaunace să intrăm in lumea ei cu discreție și grijă, atenți la fiecare pas, ca noaptea într-o grădină cu plante fragile și prețioase. Acest „ceva" atît de greu de cunoscut și atît de misterios nu sîntem, poate, decît noi înșine, zidiți mereu cu amintirile, cu aspirațiile și viziunile noastre între simbolurile operei, pentru a le da durabilitate în timp și în frumusețe..“ Cum agonizează și mor sentimenteV? (pag. X) • Procesul de inaniție și decristalizare sentimentală. • Sațietate și suprasolicitare. • Uzare și automatism. In articolul „Cimitirul sentimentelor“ semnat de prof. emerit V. Pavelcu | BIBLIOTECA „ASTRA"| SIBIU SÃPTAMÎNAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL • ANUL IV, NR. 42 (193)# SÎMBĂTA 18 X 1969* 12 PAGINI 1 LEU , - Ь : ' * Petru Popescu : Recepție și opacitate (pag. VII) „Critica lui da și nu, critica culturală, chiar practicată de analiști de geniu, e ca durabilă, secundar, in ultimă instanță ei ea Ceea ce rămine utilă ? din actul critic nu e dațil ori nuui, ci fundamentarea acestui da ori a acestui nu, fundamentare care nu poate să fie aceea elementară: „Are talent" — „Nu are talent” . In problema ISTORIEI ORAȘULUI IAȘI rămînem la monografia lui N. A. Bogdan ? Citiți intervenția din pag. X-a a cercetătorului N. Grigoraș. TOAMNA, ÎN CÔTE D’OR (род. XII) ... La sărbătoarea vinului din septembrie, grupuri folclorice din toate țările se adună la Dijon, defilează și dansează pe străzile decorate cu struguri enormi și viță de vie în sălile de spectacol, în satele cu podgorii celebre, din împrejurimi, într-o veselie contagioasă... DE STRAJA ■ • • • • 1 . л '• PATRIEI Tradiționala sărbătorire , la 25 optpmtriș a zilei. Bornelor: ,Armate, ale Republicii, Socialiste România , evocă un amomient memorabil , al luptei duse de poporul nostru pentru libertate și progres. La a țeastă dată —,înscriși cu litere de aur în istoria țârii ■— în urmă cu 25 de ani a fost desăvîrșită , eliberarea întregului teritoriu național, de sub cotropitorii fasciști. . Aniversarea Zilei Forțelor Armate a devenit un simbol al recunoștinței poporului nostru față de vitejia și spiritul de jertfă dovedit de ostașii români în războiul antihitlerist, o expresie dragostei și a prețuirii pe care oaamenii muncii le acordă armatei noastre. Făurită, și condusă de Partidul Comunist Român, armata noastră populară este purtătoarea unor glorioase tradiții de luptă, a unor străvechi virtuți ostășești ale poporului român Țara noastră a participat la adrobirea Germaniei hitleriste di efective militare de peste o jumătate de milion de oameni. Trupele române au străbătut prin grele lupte peste o mie de kilometri de la Mureș pînă în apropiere de Praga, eliberind 3.831 de localități, dintre care 53 orașe. Glorioase fapte de vitejie, dar și numeroase jertfe au jalonat drumul de luptă al trupelor române. Pierderile armatei române în războiul antihitlerist se cifrează la 170.000 de oameni — morți, răniți, dispăruți. Pentru eroismul și abnegația în luptă, trupele române au fost citate de comandamentul român prin numeroase ordine de zi pe întreaga armată, pe armate, corpuri și divizii, precum și de Comandamentul suprem sovietic. Peste 3.000 de soldați, ofițeri și subofițeri, au fost distinși cu ordine și medalii românești, sovietice, cehoslovace și ungare. Pagină glorioasă în istoria României, participarea la războiul antihitlerist, a evidențiat profundul patriotism al militarilor, hotărîrea și fermitatea poporului, în lupta pentru eliberarea patriei, pentru făurirea unei vieți noi, libere și fericite. Astăzi, răspunzând grijii partidului, militarii armatei noastre, animați de simțul datoriei față de patrie, muncesc cu abnegație , pasiune pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin. Cadrele militare își îmbogățesc permanent cunoștințele, în concordanță cu cerințele revoluției tehnico-științifice actuale, își însușesc ceea ce apare nou în știința militară, în arta organizării și conducerii acțiunilor de luptă, se afirmă ca buni organizatori și conducători ai activității de instruire și educare a trupelor. Tinerii care vin an de an să se instruiască depun eforturi susținute pentru a se forma ca luptători iscusiți. Mărturia strădaniei lor o constituie creșterea continuă a numărului de ostași, care dețin titlul de „Militar de frunte“ sau „Specialist de clasă“, al celor care devin foarte buni mânuitori ai armamentului și tehnicii din înzestrare. Poporul nostru poate fi sigur că armata sa, strîns unită în jurul partidului, a cărui politică o urmează cu neabătută fermitate, este gata oricînd să-și îndeplinească nobila misiune cu care a fost învestită. Pătrunși de un fierbinte patriotism, de înaltă răspundere pentru apărarea patriei, militarii forțelor noastre armate stau neclintiți de strajă pământului strămoșesc, cuceririlor revoluționare ale poporului, libertății și independenței României socialiste. Colonel VASILE VJENIUC «