Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)
1872-09-17 / nr. 103
tin că in art. 1 din mtendonata lege nu se rezice: numai străinii de ori te rit creștin ci și se zice, străinii de ori cu rit creștin etc. m Considerând că jurisprudența înaltei curți p de Casațiune, in adevăr, poate fi luată in 1’ considerațiune la interpretarea legilor, însez asupra materiei ce ne preocupă nu există nici o jurisprudență, deoarece Înalta Curte a avut pensiunea a se pronunța numai intr - un cas isolat. Considerând că principiul reciprocitatei introdus prin legea din 1864 numai atunci se poate aplica la Evrei când ei ar fi supuși vreounei protecțiuni străine, căci străinii in adevăratul înțeles al cuvântului sunt numai persoanele supuse la protecțiuni străine, eară nu și subpușii locali; că dacă religiunea mosaică este o pedecă pentru dobândirea drepturilor politice, de aci nu resultă că Evreii supuși locali trebue să fie considerați ca străini in privirea drepturilor civile, căci nici o lege nu supune capacitatea de a dobândi drepturi civile la posibilitatea de a dobândi și drepturi politice. Considerând un fapt că israelita Dvoite, cumpărătoarea, este supusă locală. Mai considerând că transcrierea actului in cestiune este ordonată prin incheerea din 7 luniu anul curent No. 15 a jumi, in că tribunalul a cororte un esces de putere dacă ar reveni asupra inchierei sale; că întârzierea transcrierei actului pănă in present a provenit numai din causă că nu s’a depus taxa cuvenită, ănse acum s’a presentat recepția de depunerea taxei. Pe aceste motive subsemnatul președinte Vasile Tasu sunt de opiniune a se transcrie actul. Tasu. CURIERUL DE IASST I fr ■ [■_< ■ [UNK] ........... ] Schi (lin Intru. D-nu G. Costa-Foru, ministru secretar de Stat la departamantul afacerilor străine, fiind insercinat de Măria Sa Domnul a complimenta pe Majestatea Sa Imperatorele Rusiei cu pensiunea trecerei Majestăței Sale la Bender, a plecat din București, Sâmbăta trecută, însoțit de d. locotenent-colonel Poliz, adjutant Domnesc. Luni la 4 Septemvrie, «1. ministru » «o ,it Tödé,, pe bordul Vițuuda, C« «c dl‘ in „m-tnl 0-1«6 -1« «ttra d. . i mutic și consul general al Poștei E. S. guvernatorele general din Odesa făcut d-lui Costa-Foru primirea cea mai distinsă. Joi la 7 ale curentei, d. ministru Costa Foru a avut onoarea de a fi primit in ardientă de M. S. Imperatorele. In aceeași zi, D. Costa-Foru a fost invtat la dineul Majestăței Sale și a primit aceeași invitațiune pentru a doua zi. Sâmbătă, d. ministru a plecat pentru București (Monitorul.) Ministrul Înaltei Porți intorcându-se , Basarabia cu calea ferată română a fost ivit de o apoplexie fulgerătoare care l-a lsat mort chiar in vagon unde se afla și Osta-Foru și fratele reposatului. Cadavr lui Djemil-Pașa a fost adus in București înaintat la Constantinopole cu toate onorrile militare. Corespondenții originala. Crișana in Septemvrie 1872 La noi in Crișana și, in genere, lamânii din Austria, încurcarea de idei, unuil din influențele străine, nici astăzi nu a cetat, ba ea este doară mai mare decăt pe acuma. Influențele străine, ce apasă asa] noastră, sunt cu mult mai puternice și cu mult mai slabi, decăt ca ele să petrece fără urme peste noi. — Tinorii nu se cresc in așezeminte de invățământighiare, germane și romăne-latinisate, e pe putință ca oameni crescuți sub influențe de eterogene, să se înțeleagă unii prea —De aici urmează cum că, in viața polii noi avem numai șapte partide: in Tranvania activiști și pasiviști,—in Timișana cionisti și Olteaniști, — in Crișana națio și renegați, fară in Maramureșiu, afară puțini naționali, o clasă proprie de oame nu se pot califica.—Să fim convinși c că toate aceste—așa numite—partide crează spre același scop , causa deosebit in lucrare este numai lipsa de iițele, intre oameni.— Românii desnaționalizați ,putea numera pe degete. In viața literară încurcarea este ăncă nare. Pe lângă o lipsă desevfirșită de scție, avem un număr neseverșit de poeți in public, ce, in genere, nu cetește tolănește. La noi lucrarea literară, de către ublicul cel mare, este chiar desprețuită. oare cum că și scrierile d-lor: Vulcani, Groescu, Popfiiu, Petric, Bădescu și alții au ontribuit foarte mult spre acest sfârșit, restul, cum că și puținul gust de cetire, ceva înainte de asta cu 5—10 ani, ,este nulțit cu deseverșire, oamenii nu cetesc romănește pentru că li se dau numai scrieri slabe. Astfel am observat, cum că mai multe amilii din Crișana prenumerează la „Familia“, ani întregi remăn însă neatinși. Prenumerațiunea nu s’a făcut clar decăt din referință națională. — Am cădea ănse intr o rătăcire foarte mare, dacă am voi să aruncăm vina asupra scriitorilor noștrii: ei sunt precum sunt, și altfel nu pot să fie, au crescut, trăesc și lucrează sub influințele lumei din împrejurul lor. Prin negura deasă chiar nici razele soarelui nu pot să strîbată. — Ei in tot cașul formează epocă in viața noastră: din reacția contra lor se va naște direcția, ce duce spre progres.—Ajutor sigur nu putem să așteptăm decăt de la frații noștri de dincolo de Carpați: ei trebuesc să influențeze asupra vieții noastre sufletești, ca astfel influențele străine, pentru care nu suntem atăt de receptivi, să fie imposibile. I In România este o mică comoară literară; dacă românii de aici se vor impărteși de această bogăție sufletească, ei au să înceapă o nouă viață, in care V. Alecsandri, Holiad, C. Negruzzi, Bolintineanu și alții vor străluci ca luceferi conducători. — Ne lipsește ănse un spirit puternic, care ar fi in Sare, ca, adunând spiritele comune inprejurul seu, să ne poarte in această direcție. Nu mai puțin este lipsa de cunoștințe istorice. Românii din Austria știu foarte puțin despre zilele de mărire din trecutul lor; ce știu, acea au primit de la străinii, ce totodată sunt și neamicii lor.—De aici urmeaz: acea lipsă de mândrie națională, ce careterizează pre romănii de dincoace de Cârpiți și acea lipsă de demnitate, ce caracterizesz faptele lor politice.—Vina nu o poartă oamenii, ci timpul in care ei trăesc: aesh care din copilărie pănă la vresta bărbătească’au auzit și invățat despre altă decăt desult măririle — Hunilor Arpazdlor și Huniadba ■xilor,—acela este împins ca să fie astfel . j Mândria națională este mierea si dar sau jingurii ce, ca niște albine i-ar clădit stia banii. I- Este înse dureros a vedea căt de put simțesc românii de aici toate aceste lipsi- Dl. Densușanu, un literat cunoscut publicului din mai multe scrieri ale sale, la noi, tot cazul unul dintre cei mai buni,—ne sintr astă privință un semn foarte clar.— ! Sunt in viața noastră doua nume, pe c: romanul de bun simț numai cu devotam îcutează să le pronunțe, pentru că ele si însemnarea celor mai mari doi apostoli romănitații,—Ștefan cel Mare și V. Alecsandri,—doue actári in viața noastră, care a devenit idei.—Dl. Densușanu in critica ă scrisă in „Familia“ asupra poemului < d. „Dumbrava Roșie,“ — in loc ca să cercul populariza aceste doue idei, — spune puși cului de aici, cum că actul căutat in „Dimbrava Roșie“ este un capriciu a lui St. cel Mare, și V. Alecsandri care a cânt acest act, un poet care a trecut vremea, credem cum că această—zisă—nu are modele, la urma urmelor—ea este urmarea li . de devotament.— ro_ In zilele aceste a murit Avram latță centrul mișcărilor naționale din anii 1848- nn. —Despre purtarea românilor de aici la i iingerea acestei viețe candide, unii voiu perra să vorbesc intr'unul din nimerii viitori. noi — ată Paris, 24 Septemvrie 18 știi Primirea d-lui Thiers la Havre a adina minte Franciei zilele călătoriei lui Naptiste prin țară; nimic n’a lipsit din ceremocitătusitat pentru un suveran la asemenea misiuni: orașul era paroasat, clopotele, ticările umpleau aerul cu sgomotele lor, aristi era sub arme și urărele și buchetele de Mo curgeau din toate părțile și in tot lungul uali inului. Prin precedenta mea scrisoare de trimes resultatul discursului d-lui Thiern, respuns la cuvântarea ce i-a ținut prii ani orașului. Din această mică alocuțiunu este de remarcat decăt reserva ținutărilor Thiers relativ la forma de guvernămentere cănd primarul il angaja prin cuvintele s’ar a fonda republica, d. Thiers respundt tănd încrederea sa in grandarea Framai Cele uite puncte sunt destul de explicite din cere vreun comentariu. Ceia ce áase acestei visite o importanță mai insem Senată a fost felicitările ce s’au adresat pre- preot ședintelui de doue fregate englese venite ina- ar fi, dins pentru aceasta la Havre. Unele surde anale au voit să vadă in acest fapt contra- tinde pondul intrevederei de la Berlin și o chestiune minore la aceia ca Francia nu ar mai avea de pe cine să se sprijine la eas de nevoe. Cum cumo că guvernul englez a făcut cea mai mare cev onoare președintelui republicei trimetend la Bars Havre doue fregate spre a-1 saluta cu acasasiunea sosirei sale acolo, nu remăne nici o Mindoeală, dar consecințele ce se trag de alte cont mi se par puțin exagerate față mai cu samă corn cu afirmațiunele repetite că întrevederea de șir la Berlin n’a avut vr’un caracter politic. dane De la Havre d. Tbiers s’a intors la Trou- siur viile și apoi éri a venit la Paris oprindu-se crec la Elysée. I» trecerea sa a fost foarte a- ved clamat la Pont-L’Evéque, Lisieux, Evreux și e și mai mult decăt ori unde la Paris. Alti Jurnalele sunt pline de profesiuni de ere mul dință de toate culorele, ele au luat septă- Oct mâna aceasta o estensiune ne mai pomenită, 200 scrisori, discursuri, manifeste sar și resar din soț toate părțile. Este drept să constatăm că in ace acest vărtej de protestațiuni opiniunea republicană ține rangul ăntei și se manifestă pretutindene sub o formă de moderațiune ce-i atrage, cu drept curent, toată lauda. Cele mai importante din aceste documente sunt o scrisoare a d. Casimir Périer prin care fostul ministru declară că cu toate credințele a sale monarhice, acceptă republica pentru că de silințele partitelor care aspiră a restaura mo f m' snarhia s’au văzut a fi imposibile; a doua ,'a , este iarăși o scrisoare deschisă, aceasta înséă' , antirepublicană, a d. Carayon La Tour că l'é tră presidentul republicei prin care il acusăse de a fi culcat pactul de la Bordeaux. Mai 10 a este de remarcat respunsul ce a făcut d. to e Barthélemy Saint Hilaire la adresa ce a trim• nies d. Thiers presidentul Consiliului general din Saône et Loire și prin care atingând la chestiunea disolvărei adunărei zice că adusionarea se va disolva de la sine cănd timpul d pentru evacuarea teritorului ocupat va fi atăt de de apropiat incât se va considera ca sigur, ba. Dreapta pentru toate aceste este la cuțite ei cu d. Thiers, toate jurnalele ei nu-și pot rec r*ținea «.ania și. fac a se prevede ă o luptă intusfocată la deschiderea Adunărei având decopiera, determina pe presic,vizita republicei a gurii “ Tina cu majoritate și in sensul ei. j du. Laboulaye prin o serie de scrisori publicate in jurnal des Debats arată necesitat lintea de a se elabora o constituțiune republic iecană ne mai putând dura acest provisoriu in fiucare se găsește Francia, și se încearcă a in trage bazele unei asemenea constituțiuni. 1 lă Nemulțumirea generală ce a produs in cer 1 — curele republicane circulara d-lui Victor Le- 1arc franc prin care interzice ori _ ce manifesta «națiuni pentru ziua de 23 Septemvrie a determat minai in line pe Ministrul de interne a triasmite instrucțiuni prefecților fie departamente sauprin care, susțiind totuși disposițiunea sa in in ceia ce privește banchetele și alte întruniri sau publice, permite întrunirile private. După epic cum va spuneam dar in scrisoarea mea din ie a urma vor fi banchete private și cel mai im ibmportant din ele va fi desigur cel de la Chammbers unde va asista de Gambetta. Tribunul elm va vorbi, se zice, acolo și vorba sa, nu retimăne indocală, va avea o influență decisivă • că asupra chestiunelor ce se agită in momentul time de față. ipsei Una din căușele care au determinat pe d. Gambetta a întreprinde călătoria sa in Sanca, vcea ar fi, se zice, și propaganda separatistă ! —49. ce, cu toată privigherea autorităților nu instrue tează a se produce acolo, pentru acelaș mile motiv se asigură că guvernul are intențianea de a trimete cu puteri speciale un comisar central in Alpii maritim 172. Un fapt care a produs zilele acestei miș„8care vie in Paris a fost vestea neașteptată deoa despre arestarea in Germania a d. Edmond îiakl About redactorul en chefa jurnalului Lecca- Siécle. Causa arestărei d. About se zice că tum ar fi o serie de articole publicate de el anul nnaia trecut in privința Alsaciei și Lorenei și prin i flori care s’ar fi făcut culpabil de crima de inalta l dra tradare contra împăratului Germaniei. Guva amvernul Germaniei susține aceasta pe temeiurs ca că di. About fiind Alsacian era considerat, marul pănă la espirarea termenului de obțiune, care nu supus german, și prin urmare nu putea pute d.blica articolele sale fără, ca in această ca iipe litate, să nu se facă culpabil de crima cei sale se impută. D. de Rémusata telegrafia!eară imediat la Berlin și la Strasbourg (locul undi vioiei, este incarcerat d. About) in privința aceasta ,e spre și se speră mult că afacerea nu va avea ur a dat mări rele. , susține că chestiunea vice-presidenței după încă pe d. Thiers; candidatul seu , se zice acum, d. Grevy care are șanse i întruni majoritatea in cameră. Se pres că și d. Casimir Periei ar avea intența să-și pue candidatura. 3 crede că in curând guvernul va face scut composițiunea consiliului de resboi ?a fi însărcinat a judeca pe mareșalul aine. D. Gambetta a făcut deposițiunea la Versailles in această afacere, lercuri 18 curent s’a esecutat la Satorv damnații la moarte pentru crime ordinare use in timpul comunei: Lolive, Deschamm Jeaivelle. Oricare au fost faptele confinaților, esecuțiunea lor a făcut o minre ac penibilă la Paris. Incepuse lumea a de că nu se va mai vărsa singe, dar selecă comisiunea de gradare,,,, începuse la a avea această părere. Destul de tristfe 7 condan,națiuni la moarte au fost ” tate in munca silnică pe viață. La anteiomvrie ,ar pleca pentru Noua Caledonie , condamnați la deportațiune și vor fi vii de loc militari ce vor remănea și ei de pentru întărirea garnisonei. r. Pensionatul normal de domnișoare. Solemnitatea deschidere} acestui nou staliment de educațiune a avut loc Joi in 14 d't. in presența I. P. S. Mitropolitului și unui numeros public compus in mare parte i danie. Sfințirea apei s’a făcut de către rea St. Sa Episcopul Bobulescu asistat de n diacon, și doi preoți, intre care se afla părintele George Simescn, profesor de regie la acest pensionar.. . După terminarea îrviculu, divin. dl. Primar Nicu Gane a 111 mijlocul atențiunei generale, următarele cuvinte simpatice, primite cu mulțumire de public: Domnilor ! „înainte de a ne despărți de la această denuitate, vroesc a’mi împlini o plăcută atorie, aceea de a esprima mulțumirile mele lomnilor care au avut patriotica idee de a nființa acest institut. Mulțumirele mele sunt u atăt mai sincere cu căt acești domni sunt :o osebire și vechi amici ai mei. Se simțea ' J . •. ] o imperioasă necesitate ca alături Sărita Maria creat prin nobilare:* Sf. Sale Mitropolitului Moldovei o înființeze și acesta care prin smulațiune să se întreacă cu cel d’ăntei, unde junele noastre fiice se poată capata o bună învățătură, o bună educațiune, și unde in vederea rolului ce au a juca mai pe urmă in societate, să se poată desvolta intr’o direcțiune conformă cu spiritul religiunei și a naționalităței noastre... Termin, d-lor urănd din toată inima mea, un bun succes acestui institut de a cărui prosperitate viitoare nici me mai indoesc vezându’l sub luminata direcțiune a d-nei Humpel.“ După ce termina d Primar, ),la cuvântul d. Stefan Micle, rectorul Universităței de Iași, și se esprima in modul următor: Onorat public! „^uine pot reținea de a nu-mi esprima și eu mulțumirea sufletească ce simt, cănd mi se dă această fericită ocasiune de a mai putea înregistra in analele școalelor încă un nou centru de lumină ale căruia raze binefăcătoare suntem siguri că sa vor propaga pănă la cele mai depărtate estremități ale națiunei intregi, și după cum dorim și credem acest institut nou de creștere va ocupa un loc demn și ilustru in istoria instrucțiunei și a educațiunei naționale romăne. „Această credință și speranță se întăresc cu atăt mai mult, avănd in fruntea lui o doamnă directrice, care mai mult decăt oricine întrunește calitățile și talentul necesar unei misiuni atăt de nobilă și grea, talent pentru care părinții de pe memoria d-nei directrice nu au cruțat nimica spre a’l desvolta și cultiva. „Aceste am onoare a vi le avansa, onor, public, despre persoana onorabilei doamne directrice, ca martor ocular de timpul educațiunei sale, și care cunoștință, mai repet, Imă întărește ăncă mai mult in credința și speranța ce am că noul Institut de d-șoare i va prospera și înflori sub auspiciile d-sale, , după cum o dorim din inimă cu toții care țin aceste momente sublime ne unim in sentimente cu dl. Primar și onorabilul public, - și urăm noului Institut un succes strălucit.“ După aceste două discursuri, care ai făcut asupra asistenților una din cele mai plăcute e impresiuni, unindu-se toți cu urările d-nului a Primar și a d-nului Rector al Universităței !- publicul se împrăștia spre a visita localul și splendida grădină de care e incunjurat^ ev