Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)

1872-10-18 / nr. 115

Teți comunica ministerului fără cea mai mi­că întârziere. Primiți, D-le prefect, asigurarea conside­­rației mele. Ministru: N. Crețulescu. DE PESTE CARPATI. Corespondentia originala. Crișana iu Oct. 1872. Cu o vreme cam îndelungată inainte de asta am fost zis, că am să raportez despre pornirile sufletești, ce, cu ocasiunea stinge­­rei din viață a ilustrului nostru Erou Avram Iancu, s’au manifestat—aici, intr’această țară, mai mult ori mai puțin lipsită de binecu­vântarea obștească.—Dar— nu am avut ce să raportez!—Manifestările isolate, ce au aflat loc—din cănd in cănd, chiar și dacă nu ar fi fost atât de sfiicioase și pline de te­mere nefeciorească,—au fost și remăn o tristă satiră, o apotheasă nepotrivită cu o viață atât de mândră, cum a fost acea, a cărei oglindire ea ar fi trebuit să fie.------Câți­va tineri au pus văl negru pe pălărie. — căți­va oameni au șoptit un ascuns; căte­va comune au celebrat—incet, — fără zgomot, un modest parastas, și apoi simțirile pietoase incetat. In comparație cu această sfială purtarea jurnalisticei a fost „non plus ultra.“------La noi frasele mari,—rachetele literare, — bul­bucii de 8opor sunt—oare-și­ cum fisionomia vieței comune, dar la moartea lui Avram Iancu chiar și noi, oamenii de aici deprinși cu această jucărie, a trebuit să ne simțim suprinși sub inm­urirea unei parade atăt de imposante, precum a fost acea înscenată talia.“ —și „Gazeta Transilvaniei.—Char și de foile „Albina,“ „Federațiunea,“ „Fa­ri­nul Drăgescu, rod­e Brut-Catonia-Horia, —a părăsit tăcerea tainică, păstrată de un timp încoace.------La urma urmelor—oamenii s’au bucurat de ocasiune!—Mi ar plăcea ănsa să știu,­oare atăta de deșartă a fost viața lui Iancu—incă să nu se poată vorbi despre ea decât in frase, ce pocnesc și apoi — ni­mic?------O zicere deșertă asupra unei vieți pline de lucrare folositoare este o profanare a sfințeniei, cu care trebue să ne aducem in minte arătările mândre din trecutul no­stru.------„La moartea lui lancu să fi plăns un intres* a unor lacrimi fericinți­—moar­tea crudă a răpit o viață din cele mai scum­pe!“—Astfel sună apoteosa — scrimă de acei oameni, ce au lăsat pe lancu să moară pe sub garduri; acea națiune plănge „lacrimi fericinți“ la mormântul „regelui munților,“ — care peste toată viața acestui rege n'a simțit nici chiar pietatea datorită cătră aproapele căzut in o stare atât de tragică, cum era acea a lui Iancu.------Nu moartea este cru­dă; moartea este o întâmplare firească, pre­meditată de toți oamenii: crud este timpul, in care trăim, cruzi suntem noi!—La moar­tea lui Iancu nu a plăns nime, pentru­ că ea a fost sfirșitul firesc al unei vieți, pe care o putem numi—nefirească.------Dar „nu za­dar voiți să ne acoperiți mișelia prin frase pompoase!------Ușor este a injura acuma dacă in viață l’ați părăsit!“ zice „Hon,“ zi­arul stângei maghiare. Nu este nimic mai firesc decăt acea, că, in urma unei aseminea purtări, ziarele ma­ghiare s'au bucurat de ocasiune, și ne-au batjocurii. Ziarele maghiare au drept: cei nedemni sunt—cel puțin—de batjocură.­ Zi­sele maghiarilor avem să ni le însemnăm, căci ei sunt oameni, — onești și sinceri in privirea lor, iși iubesc patria și națiunea, și ne desconsideră pe noi. „Soarta lui Iancu nu are să însuflețească pe Junimea romănă spre o aseminea viețuire.“ — zice „Alföld,“ ce trăește batjocorind pe Români.—Și „Alföld“ are drept! In urma unor aseminea întâmplări trebue să simțim o adâncă satisfacțiune sufletească, cănd auzim, cum că Românii din Arad, cen­trul Crișenei, au hătălit că, după respirarea celor șase săptămăni obicinuite in biserica română răsăriteană, să celebreze, in biserica catedrală de aici un parastas pentru odihna sufletească a lui Iancu. Parastasul va afla loc Sâmbătă, in u/.6 1. c. Urmănd din spiritul ce domnește intre Ro­mânii din Arad și împrejurul seu, se poate spera o manifestațiune potrivită însemnă­tății, ce trebue să aibă. Voiu raporta: S. republicane. Lin 7 departamente che­mate la scrutin, șese au ales candidați pe față și sincer republicani D. de For­ca de la R­oquette, candidatul tip al mon­­archismului, și care se presentase ca bonapartist, a fost invins de d. Caduc cu o majoritate mai mult de 16 mii de voturi. Resultatul acestor alegeri a causat, precum era natural, o foarte mare sa­tisfacere in presa republicană de ori­ce nuanță. Guvernul, care nu era fără ne­liniște asupra sfârșitului luptei in Cal­vados și in Gironde, s’a asociat cu a­­ceste sentimente de bucurie. Se înțelege de la sine nemulțumirea partidei conser­vatoare de toate coloarele, in fața aces­tei noue dovezi despre lățirea și popula­rizarea ideilor republicane. Jurnalul „1 Union“ publică o scrisoare a Contelui de Chambord, in care el des­­voaltă ideea că , republica, conservatoa­re sau nu, trebue să conducă la anarh­ia socială. Republica moderată este o slu­­siune, zice contele. Dacă Franția vroește ordinul in lăuntru și alianțe in afară, ea trebue să se întoarcă la monarh­ia tra­dițională, care singură ii va da liberta­tea, și care singură e conservatoare . Acest nou manifest va îndeplini disolu­­țiunea care se face in șirurile dreptei din Adunare. In 20 Octomvrie au avut loc alegeri municipale in Paris, in 1­iul arondisment Doi candidați erau față in față, unul radical d. Piétremont și cela­lalt con­servator, d. Virmaitre. Cel intăi a eșit cu 1,849 de voturi in contra 544, date concurentului seu. Scrutinul ănse se va face din nou fiind­că numerul voturilor capatate de D. Pietremonte nu e de a­­juns pentru ca alegerea să fie valabilă. D. Thiers a părăsit Parisul, și s-a re­întors la Versailles in 19 Octo. la amendă. SOIRI DIN AFARA. FRANȚI­A. Alegerile care au avut loc in 20 Oc­tom­­brie au dat o deplin de victorie opiniei CURIERUL DE IASSI. *** (­Holera) au încetat cu desevărșire. Zilele din urmă de și a început iarăși căl­duri, nu s’a mai ivit nici un singur caz. Pu­tem spera că vo­m fi scutiți la primăvară de o nouă ibucnire a epidemiei, vâzând că iice­­rea ei nu este datorită numai răcirei timpului *** (Telegrafe evreești). O parte a Tă­­tărașului, acea ce se mărginește cu Târgul- Cucului, presinta un curios aspect: de la casă la casă vezi întinse niște firme in direcțiu­nile cele mai diferite. Aceste „telegrafuri“ nu sunt alt­ceva decăt un analogon a ațelor ce vroi să mai dăunăzi unii Evrei să le în­tindă împrejurul orașului pe la respintiri. Ele se intind intre casele Evreilor ce sunt intr’un grad de inrudire. Nu cunoaștem în­destul toate superstițiile Evreilor ca să știm de unde vor fi mai păstrat ei și acest anapoda obiceiu. Sciri Locale. (Iluminarisirea orașului cu gaz aerian) s’au adjudecat definitiv la 12/21 cu­rent asupra D-lui Mounier. Prețul unei care de ardere e fixat pentru fie­ce plisc la 6­/10 bani. Concesiunea e dată pe 30 de ani la fine a cărora toate mașinele, toată reteua de canaluri va remăne a comunei fără nici o despăgubire. Mărimea pliscului de gaz va fi de 0/î lampe cârcel. In București prețul oarei e numai de 6 bani, dar pliscurile au mărimea numai de 1 lampă cârcel, din care causă Bucureștenii se plăug vecinie de în­tuneric, apoi concesiunea e pe 40 de ani, și la sfârșit comuna va trebui să despăgubească pe antreprenori cu 1,200,000 de franci. Con­­dițiunile antreprisei de la noi sunt deci mult mai favorabile orașului și comunei. (Antreprisa cămei) s-a publicat din nou de onorabila Primărie, adăugindu-se la condiț­unile de până acuma un nou articol anume: antreprenorul va fi ținut a nu între­buința alți tăetori la Salhana decât Romăni sau naturalizați Romăni. Prin această dispo­­sițiune simplă cuțitul hahamului este supri­mat. ^(Procesul) corecțional in contra junelui Mavrodi, care d­evașase pe d-ra An­­gonescu, s’a hotărit Luni in 16 la Curtea de Apel s.­i­ in absența prevenitului. Mavrodi a fost condamnat la două luni de închisoare și cinci mii lei noi despăgubire pentru par­tea civilă. Ministeriul public a fost representat prin d. Corne, iar d-ra Antonescu prin d. Maiorescu. (Lefile profesorilor de la Școala Militară) care nu e de tăg­uluit erau cam mari, s’au micșurat in zilele din urmă, din causa modificărilor introduse in organisarea scoalelor militare. (Teatru). Mai multe neajunsuri mici ale teatrului nostru in ceea ce privește ad­ministrația, le insemnăm aice rugând pe cei in drept a le înlătura căt mai mai in grabă. Astfel lipsește numărul de scaune necesar in loje, incăt spectatorii care vin mai de­vreme sunt nevoiți să-și com­plecteze mobilisarea lor cu scaune luate din loji de alăture, ceea ce dă loc la neplăceri. In bufet apoi apa este foarte necurată incăt cu greu iți vine s’o bei. Pe la tricheluri lipsesc farfurioarele de sticlă incăt ceara cade pe capul celor mai de jos. Mai dăunăzi un biet demn din un stal de lăngă lojă primi un cap ferbinte de acest, pe tu­va sa din nenorocire goală, ceea ce-l făcu să simtă mai viu impresiunea, ui­­tăndu-se iute in sus, primi un al doile­a­ nas, și pe urmă o ploae întreagă care nu i îndulci de loc oarele petrecute. Revistă teatrală. Representarea comediei Mercadet a avut loc voea trecută in presența unui public mult mai puțin numeros decăt eră la des­chiderea teatrului. Nu ne putem explica causa acestei nepăsări, decăt numai admitend că publicul nefiind prea mulțumit la ănteia re­­presentare, și-a făcut o idee nu prea favo­rabilă despre trupa din anul acesta. Noi credem ănse că s’a inșalat, și aveam drep­tate să zicem că nu judecăm după o sin­gură representare pe toate celelalte. Fap­tul că Mercadet a mers din general cu mult mai bine decăt Căsătoriile false. D. Pancu care a avut rolul principal, l’a esecutat cu o artă și cu o cunoștință demnă de toată lauda. Publicul a recunoscut de astă dată pe deplin meritele sale deosebite, și de mai multe ori l-a chemat pe scenă spre a-l a­­plauda, iar la sfârșit, d. Pancu a fost in doue rânduri aplaudat cu foarte mare căldură și simpatie. Ori­cine a văzut pe d. Pancu in Mercadet, a putut recunoaște ni ci­stofa din care se face un adeverat ar­tist. Nu numai mișcările și gesturile sale sunt pline de artă și naturale, dar apoi și timbrul voacei sale e plăcut și sonor. E a­­deverat că și piesa a secondat de minune talentul d - lui Pancu. Operă a lui Balzac, ea e de la început și până la sfârșit plină de spirit, de aluziuni fine și de­licate și de trăsături de moravuri luate d­upa natura. Negreșit ca a perdut mult in traducere, lucru ce se poate înțelege ușor, cu toate că traducerea nu e lucrată după cum se fac de ordinar traducerile la noi din limba franceză. De­și piesa in traducere e o icoană slabă a originalului, și aceasta din greutăți cu ne­putință de invins pentru cazul de față, to­tuși constatăm cu plăcere ca traducătorul și-a dat silințele putincioase spre a isbuti, nei­­mitănd pe cei cari l’au precedat și care se mulțumeau a întrebuința o limbă pestrițată, neținând nici o samă de geniul propriu a limbei noastre. Negreșit încercarea n’a re­ușit pe deplin, dar e un început bun. Deja o asemene încercare fericită am constatat și nn Căsătoriile false, și ne măgulim a crede că direcțiunea va urma pe această cale și pe viitor. Fără indoeală că încurajările din partea publicului amator nu-i vor lipsi. D na Merișescu in rolul seu de soția și d-ra Constantinescu in acel de fiica lui Mer­cadet, au contribuit, pentru partea ce le pri­vea, la succesul piesei. Cu deosebire d-ra Constantinescu avea toată naivitatea și ne­vinovăția unei copile, cu un debit plăcut, și o voace dulce și atrăgâtoare, plugari să vină la solemnitate, totuși sărbă­­torei nu i-a lipsit nici decorul nici entusi­­asmul. — In ziua de 1 Od­. încă de la oa­rele 10 a. m., timpul fiind înseninat, culmea despre Golășei era deja plină de pluguri, iar Pavilionul expres preparat de Comitet abunda in obiecte manufacturate de tot fe­lul p. c. scoarțe, leicere, ștergare, stofe pentru haine, etc. La carele 121­, din zi, două plutoane de călărași in mare ținută, aducea pe membrii juriului, din cătuna Um­­brăești, unde erau concentrați, la reședința Tărgu-Bujor, und­e era locul destinat pentru Exposiție.­­ D-nii membri din juriu, împre­ună cu alți notabili ai ținutului, merse ca atare ceremonial și dădu o visită de etiche­tă a lui Prim-Ministru L. Catargi, ce se afl­an Golășei. De aici să dirijară la Pavilionul destinat pentru Exposiție, unde după sfin­țirea apei, se incepu îndată concursul plu­gurilor. — D-nul Prim-Ministru a făcut o­­noare ținutului de a asista timp mai bine de 2 oare atăt la cerearea plugurilor, căt și la examinarea productelor și a obiectelor manufacturate, după aceasta apoi s’a retras salutat cu afecțiune de plugari, arendași și proprietarii mari pentru nobilul interes ce pusăse in ocazia acestei sărbători.­­ Juriul continuând cu operația sa a clasificat pre­mianții și cănd era asupra momentului de a se distribui premiile, ținură căte un discurs bine simțit d-nii Gh. Mihailescu, și prefectul d. N. Batargi. Plugarii ce au escelat la concurs și cărora li s’au dat ca premii, câte un plug de sistema cea mai nouă, au fost d-nii P. Cristea din Comuna Tărgu-Bujor; V. Stanciu, din Nosca; N. Trifan, din plă­cinta; I. Sava Din, din Cuca; C. Theodoru, din satu Berești și I. Tofa, din Jorăști. — Bară buhaii ce Comitetul ii cumparasă ca premii, s’au dat unul la comuna Satu Be­rești, altul la Filești și al treilea la Tărgu Bujor. — Obiectele manufacturate s’au pre­miat in bani, dăndu-se căte 10—20 lei noi fie­cărui premiant. — In atare mod s’a ter­minat serbarea concursului de pluguri și ex­posiția de obiecte făcută in ziua de 1 Oc­tomvrie. (Gard. Civil.­ INSERȚIUNI ȘI RECLAME*) Domnule Redactor! Trompeta Cârpacilor presupune, că unul din articolele publicate in „Curierul de Iassi“ asupra chestiei israelite ar proveni de la sub-scrisul. Vă rog să bine-voiți a confirma prin pu­blicarea rândurilor de față, că nu am scris nici odată un „Curier" și că nu am onoarea de a lua parte la redigerea sau susținerea acestei foi. Primiți etc. Iassi, 12 Oct. 1872. Titu Maiorescu. Scrii din tiara: Exposiția agricolă a jiul. Covurlui. Astăzi suntem puși in posițiune a da compt lec­torilor nostri despre solemnitatea Exposiți­­unei agricole a județului nostru, ce a avut loc la 1 Octomvrie in comuna Tărgu-Bujor. — De­și ploile ce au căzut in ziua de 30 Septemvrie, a impedecat pe mare parte din "­ Responsabilitatea articolulu­i "le subt aceasta ru­brică privesc« Iizmai pe autoriu. Cronica scandaloasă a Jesniților. Cetini in jurnalul din Geneva Patrie, din 29 Aprilie 1872, următoarele: „Un fapt revoltant a pus de curând in mirare toată populația din Carouge. Confeso­rul unui pensionat de copile din acest oraș s-a făcut nevăzut fără de veste. Acest domn este culpabil de atentaturi la pudoare asu­pra unui mare număr de copile. Procurorul general a cantonului Geneva a deschis în­dată o cercetare, pentru ca această afacere să nu fie înăbușită. Populațiunea orașului Carouge reclamă energic pedepsirea acestor acte infame.“ In L Echo de Constantine (Algeria) din 1 Maiu 1872 cetim următorul fapt: „Un popă dintr’o mică localitate din­pre­­jurul Constantinei, profitănd­ de lipsa bărba­tului, a dus la dânsul, sub protest de a o prepara , împărtășirea de puști, pe o fe­­mee tineră, măritată numai de căteva zile, și a ținut-o in presbiterul seu de la 8 oare de sară pană in zori de ziuă. Informat de acest fapt prin vitetul public, bărbatul, la întoarcerea sa, ar fi ucis pe popă, dacă gar­distul de țară (le garde chhampétre) nu l’ar fi făcut imediat să plece. Nu se știe ce s'a făcut acest confesor de noapte. Adevărul e că tinera femee a povestit cu naivitate fap­tele înaintea mai multor persoane din sat.“ Cetim in Indépendance beige din 20 Mar­tie 1872: „Printr’o sentință dată de curtea cu ju­rați din departamentul Saône-et-Loire, ținu­tă la Châlons sur Saône, sub data de 16 Martie 1872, numitul Ducret (Jean Pierre), in religiune fratele Anselme, in vrăstă de 49 de ani, născut in 9 Ianuarie 1823, la Balu­­se, arondismentul Nantua (Ain), institutor adjunct la Saint-Aubin-sur-Loire, acum fu­git, declarat culpabil de atentat la pudoa­re fără violență, a fost condamnat la 10 ani de închisoare și la cheltueli.“ Cetim in Journal de Piruwelz (Belgia) din 20 Octomvrie 1871: „Doi din orfanii din acest oraș, așezați in orfelinatul Saint-Joseph, la Schaerbeek, au dispărut de cănd cu întâmplările petrecute la acest stabiliment. Aceștia sunt: Emile și Agathon Duph­e, unul in vr­stă de 13, și celalalt de 10 ani.—Sunt acești copii opriți de justiție, sau sunt doi martiri compromi­țători pe care călugării doresc să-i inlăture­­ze? Se așteaptă cu nerăbdare informări de la d. procuror regesc din Bruxelles, pentru a se ști cum stă lucrul.“ Tot asupra acestui fapt, cetim in Inde­­pendance beige din 24 Octomvrie 1871: „Orfelinatul Saint-Joseph din Bruxelles, care a fost teatrul celor mai desgustătoare obscenități comise de frații Doctrinei crești­ne, s’a inchis. Fratele Goudou este princi­palul inculpat; faptele ce i se imputează sunt atăt de revoltătoare incăt pana refuză de a le scrie. Fratele Celsius a crezut de cuviință să nu aștepte vizita doamnei Jus-

Next