Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)

1872-10-22 / nr. 117

r­­­­ Anul V. lassi, Duminica 22 Octomvrie 1872. Ro. 117. PREȚUL ABONAMENTULUI: lassi: Pe un an 20 lei noi. A șese luni 1i fi fi fi trei luni b ., n Bist­riete . Pe un an 24 lei noi. .. șese luni 13 „ „ „ trei luni 7 „ „ Austria: Pe șese luni 14 franci. M­UXCIURL Sandul :«40 locul «ca 15 bani. Reserțiuni și reclame. Rândul 60 bani. Epistole nescandate nu se primesc. Germania: Pe șese luni 18 franci. NI nn ia : I Belgia: > Elveția: 1 Francia: Pe șese luni 2d franci. Pe șese luni 22 h­. I. E IAȘII. Apare de trei ori pe săptă­nână: Duminică, Mercuri și Vineri.­­Redactiunea si Administratiunea in localul Tipo­litografiei Nationale. CALENDARUL SEPTEMANEI. * 22 * 24 25 Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 de bani. 23 4 Luni. 8 Sf. Apost. Iacob fratele Domnului. 8 6 41 4 49 27 8 Vineri. Sf. Mart. Nestor. 6 47 4 44 I 24 5 Marți. 5 Sf. Mart. Aretha. 3 6 43 4 48 28 9 Sămbătă. SS. Terentiu și Neonila. 6 48 4 43 g Erată. In numărul trecut, la finea articolului d’ăntăi sTau tipărit din greșală, ar fi rău in loc de n'ar fi rău. DTOi­p a­T R­o­x­iT t­­» I 1 n » i! ItSsSritul | Apusul Stil Stil T»ip a PATRONUL PILEI. I ® asaritul Apusul Tech­iu. bou. piOA. PATRONUL ț­­I L­I­I. | Soarelui, j Soarelui. rechin. nou. "1UA> r A­i K­o­a " u­u Soarelui. Soarelui. Octomvrie. Noem­vrie. > .­Ore. ni. Ore. înT Octomvrie. Noemvrie.­­1 lore. ni. Ore. ni. 22 3 Duminică. | Sf. Averchie. I 6 39 4 50 26 7 Joi. 1 (t) Sf. M. Mart. Dimitrie. i 6 45 4 45 L 25 6 Mercuri. | Sf. Mart. Marcion._________________1 6 44 4 46 29____________10______Duminică. Cat. Mart. Anastasia romană. 6 49 4 40­­ Creditul fonciar. Publicăm următoarea importantă cir­culară a D-lui Ministru de Interne, re­lativă la înființarea unui credit fonciar in Romănia. Domnule prefect. Cu pensiunea sesiunei consiliilor generale județene, grăbesc a ve informa că un număr de proprietari de moșii au luat in București inițiativa de a înființa un credit funciar prin asociațiunea a insăși proprietarilor de moșii din țară; in acest scop proprietarii care au luat această lăudabilă inițiativă au convocat întrunirea lor pentru a discuta și stabili con­dițiunile acestui institut de credit pentru ziua de 20 a curentei luni. Guvernul, in con­vi­ncți­un­e că sistemul de fondațiune a unui credit fonciar, prin aso­­ciațiune și garanție mutuală a insăși pro­prietarilor teritoriali, este sistemul cel mai fericit pentru stabilirea unui credit funciar, nu poate decât a încuraja buna inițiativă ce s’a luat din toate puterile sale și a’i da tot concursul și sprijinul seu. De aceea vé iuvit, d-nule prefect a pune in vedere consiliului general din județul de această importantă cestiune, pentru ca și a­­cel consiliu general, cugetănd asupră’i, să îndemne și pe proprietari teritoriali din ju­deț a se asocia pe căt mai mult la lucrarea întreprinsă la București din inițiativă privată, pentru stabilirea acestui credit funciar pe base atât de solide. Primiți d­­e prefect, încredințarea deose­bitei mele considerațiuni. Ministru: L. Catargi. Această inițiativă este un semn îmbu­curător in mijlocul tuturor nenorocirilor ce ne bănuie. Interesul cel mare a pro­prietarilor și in genere­a exploatatorilor agricoli— căci alții nu prea sunt la noi — este scăderea procentului dobânzilor. Necesitatea unei bance de credit funciar este atât d­e simțită incăt ea a devenit ca un fel de Mesia pentru proprietari. Și intr’adevér nici că va fi cu putință o îmbunătățire și un progres in agricultură pănă cănd procentul de plătit pentru ca­pital nn trece cu mult ori­ce posibilitat de căștig din exploatația pământului. în­trebuințarea capitalului trebue să se ef­­tinească dacă vroim să facem să prospere atăt singurul nostru izvor de avuție de până acum, cât și să-i adăogim altele none. Până acuma mijlocul unic ce­­ are pro­prietarul nostru ce are nevoe de capital pentru exploatarea agricolă, este de a lua bani cu dobândă de la privați, de la oameni care caută să scoată cel mai mare venit posibil din numerarul lor. Pentru aceasta însă imprumutătorii ce sunt supuși la toate periculile percizei capitalului, la toate indelungatele trăgă­nări a proceselor, se despăgubescu de mai nainte luănd procente mari. Proprietarii nu sunt in stare să scoată din exploata­rea pământului, n ci măcar procentele, căt despre capital nici vorbă nu poate fi. De aici urmează că mai toate proprie­tățile odată amanetate sunt mai curând sau mai târziu scoase in vânzare. Această stare deplorabilă reduce la im­posibilitate ori­ce ameliorare a exploa­­tărei agricole, căci ori­care proprietar vroind a face de aceste, trebue să îm­prumute și împrumutând iși sapă singur ruina neputănd plăti indărăt nici măcar proce­s­ele din venitul pământului. Ea nu se poate inlătura decăt scăzându-se pro­centul dobănzei, nu prin o lege civilă care să impedece luarea de procente mai mari decât pănă la o sumă oare­care, căci aceasta e numai o utopie—dobânzi căt de mari se ieu atunci prin punerea lor in capete — ci prin o inm­urire ge­nerală economică care să silească indirect pe fie ce cap talist, să-și împrumute ba­nul cu un procent mic, dacă nu voește a­sta cu el neproductiv. Pentru aceasta trebue să se creeze un institut mare de bancă care prin întinderea operațiunilor sale să fie in stare a se mulțămi cu un procent mai mic. Un privat care trăe­ște din capitalul seu caută să-l procen­­teze cu căt poate mai mult deci căt se poate mai scump; o casă de bancă care căștigă prin mulțimea operațiunilor caută să procenteze căt se poate mai mult, deci căt se poate mai eftin. Unul caută că­știg in mărimea procentului, ceslalalt in mulțimea debitorilor. O casă de bancă ánse nu poate să se pună in posiția unui privat. Ea nu poatre să se expună la aceleași riscuri și peri­­­cole la aceleași prelungiri și procese pen­tru a-și scoate capitalurile date. O casă de bancă trebue să fie sigură pe opera­țiunile sale, și aceste trebue să mergă repede. Celeritatea și siguranța sunt con­dițiile esențiale pentru prosperarea unui asemene așăzămănt, și fără de aceste nici nu poate intra in viață. Dacă o bancă ar trebui pentru fie­care suma împru­mutată să fie expusă la lungimile și chel­­tuelile unei urmăriri imobiliare, atunci care ar fi avantajul seu, ce profit ar a­­vea, cănd deja ar fi dat capitalul esten, apoi ar mai plăti advocaților pentru ur­mărire s. c.? Aceste necesități și greutăți se inlă­­turează de­odată prin crearea a doue mari stabilimente financiare: o bancă de credit fonc­ar și o bancă de scont. Am­­bele sunt necesare una alteia — cel pu­țin creditul fonc­ar fără o bancă de scont ar fi un așezământ sterp. Intr’adevĕr un așezamănt de credit funciar este o asociațiune de proprietari care garantează solidar cătră public o­bligațiunile luate de fie­care din ei sau chiar de alț­i prin intermediul lor. Tot complexul de pământuri puse in asociație garantează pentru fie­care obligațiunii e­­misă de stabilimentul creditului fonciar. Aceste obligațiuni sunt date proprietari­lor ce au nevoe de bani, și ei bazați pe garanția cea puternică solidară a asocia­­țiunei găsesc capitale de indată fiind o­­bligația sigură. O casă de bancă va lua deci ușor asemene obligațiuni emise de asociațiunea creditului fonciar, pe cănd ea­­ se va feri de a da bani privaților pe ipo­tecă ordinară. Banca de credit fonciar face deci spe­culă cu creditul seu. Ea vinde proprie­tarului nevoes credit pe o sumă oare­care, cu care acesta poate să-și găsască bani eftini și indată, căci obligațiunile creditului fonciar vor deveni in curent efecte de comerț ce se vor preface in bani după trebuință. Pe de altă parte banca de credit fon­ciar liberează obligațiuni proprietarului nevoeș numai pe ipotecă sigură. Nu plă­tește imprumutatul suma la timp, i urmă­rește ipoteca in mod sumar și se îndes­tulează. De unde se vede că garanța asociațiunei de credit fond­ar este numai o asigurare față cu publicul care remăne oare­cum in stare latentă, nu se preface iu o plată pentru cel garantat decăt in cașul cănd banca fondară și­ ar gera rea afacerile, sau ar da falită, ceea ce la un asemene așezământ este imposibil căt timp e bine condus. Banca func­ară se interpune deci intre capitalist și proprietarul nevoeș; procură acestuia credit eftin și sigur, scutește pe celalalt de procese, Împliniri, urmăriri pe care banca le ie asupră-și. Bată in scurt­ă teoria bancei fonciare basate pe asocia­țiunea proprietarilor, cea mai simplă, cea mai sigură și mai avantajoasă pen­tru o țară. Necesitatea ce o are țara noastră de o bancă fonciară, a fost simțită de mult timp de streini, cari in diferite rânduri au propus guvernului nostru proiecte pen­tru înființarea unei bance fonciare in Romănia. Acest sistem de bancă fonci­ară este, după natura lucrului, cu totul de altă natură: nu este bazat pe asocia­țiunea proprietarilor, ci este o bancă ca celelalte căreia să i se aco­rde privile­giul monopolului. Pe lăngă faptul că monopolul unei ban­ce ar impedeca ori­ce desvoltare a ini­țiativei private și in această ramură, din care causă monopolurile nu trebue intro­dusă in economia unei țeri decăt in caz de mare necesități bănești (monopolul tutunului) — apoi este de observat că a se conceda o asemene întreprindere unei companii streine, este a se da toată a­­verea imobiliară a țerei in muinele lor. In curând ne-am trezi cu felurite presi­uni exterioare pentru a se face tot felul de concesiuni in legislația noastră, pre­cum permisiunea Evreilor de a concura la licitații și cumpăra imobile etc. etc., iar la din contra am fi iarăși amenințați cu intervenții diplomatice, sau cu alte mijloace și mai energice, căci banca ar avea in mările ei o mare parte din a­­verea imobilă privată a țerei. O bancă fond­ară prin concesiune că­tră streini trebue respinsă cu ori­ce preț. Dacă nu reușesc să se ințeleagă proprie­tarii noștri pentru a funda o bancă fun­c­ară pe principiul sănătos a asociațiu­nei atunce e un semn că nu a venit ăncă cuțitul la găt, că nevoia nu este ăncă așa incăt să determine acțiunea. In a­­cest caz să mai așteptăm in dauna noas­tră, precum mai bine am fi făcut să su­ferim încă căți­va ani lipsa drumului de fer, decăt să le facem cum le-am făcut. Persoanele, singurele interesate in cesti­une suntem noi, proprietarii, de averile noa­stre să discută. Să nu lăsăm dar această cestiune vitală pentru proprietate să se re­guleze fără concursul nostru. Soluțiunea cestiunii in interesul adevarat al proprietății n’ar presinta dificultăți, dacă intre proprietari va fi bună voință și înțele­gere. Pentru aceasta subsemnații ne adresăm și la d-voastră rugandu-ve se bine voiți a veni Vineri, la 20 Octomvrie, la 8 oare sara, in sala Ateneului din București, spre a ne con­sulta intre noi, cum am putea înființa cre­ditul funciar prin asociațiunea proprietarilor: Băleanu George Em., Berindey Dimitrie, Blaremberg Constantin, Boerescu Basiliu, Bră­­tianu Ioan, Calenderu Lazar, Cantacuzino Iolid, Cantacuzino Grigore, Cogălniceanu Mi­hhail, Crețescu, Danuileanu George, Dumba Eraclie, Fălcoianu Scarlat, Fin­tis Panait, Ghica Dimitrie, Ghica loan, Gigurta colone­lul, Goga Iordache, Golescu Stefan, Lah­o­­vary Grigore, Manolescu Nicolae, Marait M., Pascal Aristide, Paucescu Grigore G., Sturza Dimitrie, Sutzu Michail, Saceea Lazar, Trian­­dafil Grigore, Vernescu George. Invitarea pentru întrunirea din București relativă la creditul funciar. Domnule. Cunoașteți că suntem in momentul de a se Înființa in țară un credit funciar. Conce­siunea acestei instituțiuni va face negreșit obiectul celor d’ántei desbateri, ce vor avea loc in camerile noastre. Se reclamă in mo­dul cel mai imperios stabilirea unui credit funeiar, un asemene credit, făcut in condi­­țiuni bune, nu numai că va putea descărca proprietatea de sarcinile ce o apasă, dar va mări chiar valoarea ei. Noi credem încă că creditul funciar va fi in condițiuni de­ a aduce și mai mari avan­­tagie proprietății, cănd astă instituțiune va fi incredințată însuși proprietarilor. Scris din Intru. CAROL I. Prin grația lui Dumnezeu și voința națio­nală Domn al Românilor, La toți de față și viitor sănătate. Asupra raportului ministrului Nostru se­cretar de Stat președinte al Consiliului mi­niștrilor sub No. 830. Vezând jurnalul consiliului nostru de mi­niștri, încheiat in ședința sa de la 12 Oct. curent, In virtutea art. 5 din Constituțiune. Am decretat și decretăm ce urmează: Art. I. Corpurile Legiuitoare sunt convo­cate in sesiune ordinară a anului 1872—73 pentru ziua de 15 Noemvrie viitor. Art. II. Președintele consiliului nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la în­deplinire a disposițiunilor acestui decret. Dat in Sinaia, la 17 Octomvrie 1872. CAROL. Președintele consiliului miniștrilor, L. Catargi. No. 1­ 685. SCIRI DINAFARĂ. FRANȚIA. La Paris lumea tot se ocupă cu pro­­iectele de organisare constituțională, ce se crede că se vor supune Adunărei națio­nale, in viitoarea sa sesiune D. Edmond Texier a publicat de curănd o carte in­titulată „Două­zeci de luni de președență”, care a contribuit mult la această mișca­re.—Din ea sunt luate soluțiunile cesti­­unelor constituționale, m­i cu samă ace­le relative la instituirea și la compune­rea unei a doua camere. Dar ceea ce a dat mai mare autoritate vitezelor im­­prăștiate este că Buletinul centrului stâng, intr’un articul care a atras atențiunea, stăruește pentru ca regimul provizoriu actual să dea loc unui regim definitiv. Guvernul nu va lua inițiativa acestor pro­puneri, dar le va sprijini, ceea ce ar da a înțelege că el nu e așa de străin de inițiativa lor căt vrea să se arate. E însă probabil că, afară de o prelungire eventuală a puterilor d-lui Thiers pentru un termen de patru ani, și instituirea u­­nei vice-președinte, care se va da poate vice-președintului Adunărei naționale, fă­ră numire de persoană, toate celelalte cesti­uni vor fi amânate. Intre vitezele imprăștiate la Paris, fi­ TMTM»"8 co­nfor­m­­prfinirii la putere a

Next