Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-04-08 / nr. 41

sunt atacate de o insectă, numită Phyloxera Vastatrix, boala foarte contagioasă și care se propagă prin contact chiar in cele mai mari depărtări, aduse fiind vite infectate; la 17 curent, am rugat pe colegii mei de la interne și de la finance ca­re ia măsurile ce-i pri­vesc spre a p opri cu desevirșire importațiu­­nea de vite in țară; luați și din parte-ve, d-le prefect, toate măsurile spre a nu se stre­cura niscai­va vițe din streinătate, și dați cea mai întinsă publicitate acestor măsuri, care sunt cu totul in interesul proprietarilor de vii; faceți-le cunoscut că, după esperiențele localităților in care s’a încuibat această boală a viței, singurul remediu a fost de a stârpi cu desevirșire viile de prin acele localități, băgând plugul intr’ănsele. Primiți d-le prefect, asigurarea considera­­țiunei mele. Ministrul, N. Crețulescu. Ordinul d-lui ministru de resbel către divisiunea II teritorială. Domnule comandant. Menținerea ordinei publice este una din datoriile noastre cele mai sacre, am fost da­tă mândru de purtarea trupelor din divisia D­v., care ține garnisonă in Giurgiu. Am ce­tit cu deosebita luare aminte, atăt raportul D-v., căt și pe acela al colonelului Vlădescu asupra întâmplărilor de la 22 Martie trecut, și m­’am convins că fie­care a știut a’și face datoria. Vă rog, dară, D-le comandant, a exprima mulțumirile mele pontonierilor și roșiorilor ce țin garnisonă in Giurgiu, precum și de a convoca de urgență comisiunea prevăzută in regulamentul asupra medaliei militară la art. 17, spre a studia toate actele din dosarul ce mă grăbesc a vă înapoia, a asculta și pe co­lonelul Vlădescu, care a examinat conduita fie­cărui militar chiar la fața locului și, in cel mai scurt timp, a’mi arăta cari sunt aceia ce merită medalia militară, precum și pe a­­ceia cari merită a fi menționați print’un or­din de zi pe armată. Primiți, domnule comandant, încredințarea considerațiunii mele. Ministru de resbel, General Florescu. il. Vitimi­ÜL DE IAȘI, dețul Dorohoi, și s’a înlocuit cu o comisi­une interimară prevăzută de menționatul articol de lege, până la o nouă alegere.­ Prin decret cu No. 707, din 24 Martie 1873, medicul de batalion clasa I Petroni Con­stantin din serviciul centrale, s’a trecut in batalionul de pompieri. Cel de batalion clasa I Blanc Aleman, din regimentul No. 7 de linie, s’a trecut in serviciul civil, in locul căruia s’a trecut medicul de batalion clasa II Zlatarov George, din serviciul cen­tral. Cel de batalion clasa II Manolescu Petre, din corpul Flotilei, s’a trecut medi­cii de batalion clasa si Jeger Panait, din serveiul central. Permutările de mai sus sunt considerate pe ziua de 1 Aprilie 1873. —Prin decret cu No. 706, din 24 Martie 1873, medicul de batalion clasa 1 Bădu­les­­cu Ioan, din serviciul civil, pa ziua de 1 Martie 1873, s’a trecut in serviciul central, in locul medicului de batalion clasa I Bi­­serov Pascal, mutat tot pe aceeași zi din serviciul central in cel civil. NUMIRI. Prin decret cu No. 692, din 22 Martie 1873 s'a primit in cadrele corpului teh­nic conductore clasa III, Alexe Maxențian, ata­­șănduse la circum­scripția V. — Prin decret cu data din 22 Martie 1873, d. Scarlat Ma­­vrogeni este numit prefect al județului Făl­­ciu, in locul d-lui A. Negruzzi, demisionat. —Prin decret cu data din 27 Martie 1873, sunt numiți: d. Petre G. Oromolu, fost sub­prefect la plasa Otăsău,din județul Vâlcea, in locul d-lui loan Străchinescu; d. Anton Viișoreanu, polițait al orașului Tărgu-Jiu, județul Goljiu, in locul d-lui Alexandru Las­car demisionat.­­ Prin decret cu No. 728, d. Constantin Căncea s’a confirmat in func­țiunea de primar al comunei urbană Cala­fat, din județul Doljiu, earăm­ aceea de ad­­jutoare pe lângă d-sa, d-nii Petrache Bra­­netiu și Marin Drăgulescu.—Prin decret cu No. 729, s’a disolvat consiliul comunei ru­rale Giubega, din districtul Doljiu, și s’a înlocuit cu o comisiune interimară, prevă­zută de menționatul articol de lege, până a o nouă alegere.—Prin decret cu No. 731, s’a disolvat consiliul comunei rurale Pitulașul din județul Mehedinți, și s’a înlocuit cu o comisiune interimară, prevăzută de mențio­natul articol de lege, până la o nouă ale­­gere.—Prin decret cu No. 730, s’a disolvat consiliul comunei urbană Mihailem din la­ ȘTIRI DIN AFARĂ. FRANȚIA. Din Franția puține noutăți. Spiritele sunt preocupate de nouele alegeri care nu par a fi incurajătoare pentru adversarii republicei. Ele dovedesc popularitatea de care se bucură gu­vernul republican și cu deosebire capul gu­vernului in Franția. Doi din deputații camerei plătiră, nu de mult, cel din urmă tribut al naturii: Morel și St. Marc-Girardin, care era vice-președinte al camerei și unul din adversarii mai puter­nici ai lui Thiers și ai guvernului său. St. Marc-Girardin, fostul decan al jurnalului „Dé­­bats,“ câștigase multă popularitate sub im­periu; in timpul din urmă insă și-o perduse prin oposițiunea ce făcea guvernului repu­blican și prin c­ochetăriile sale cu bonapar­­tiștii. GERMANIA. Eata ătică un exemplu despre tendințele națiunei germane de a se consolida mai mult prin unire și reforme, și despre pedicile ce intimpina aceste tendințe in spiritul de par­ticularism mai ales a aristocrației și a unor principi. Să zice că acele femei sunt mai oneste și acele țeri mai fericite, care fac mai puțin a vorbi de ele. Saxonia era una di­n numarul acestor țeri. Insă in zilele din urmă s’a in­­tamplat un eveniment politic care samănă u­­nei loviri de stat. Guvernul Saxon, venind in conflict cu camera înaltă, s’a impăcat in urmă cu ea pe socoteala camerei deputaților și a țerei. Guvernul presentase un proiect de lege, care avea de scop a aduce oare­care disposițiuni liberale in constituțiune. Acest proiect, adoptat cu bucurie de camera de jos, a fost respins de ănteia cameră care e ultra-conservătoare. Mesajul regesc la închi­derea camerei, criticând in termini vii hotă­­rirea inaltei camere, președintele acesteia iși dete de misiunea in semn de protestare. De altă parte această cameră adoptase un proiect de lege asupra instrucțiunei, de sine se înțelege puțin liberal, pe care camera de­putaților l-a respins. Cu toate acestea, minis­terul, in­temeindu-se pe un articol din con­stituțiunea saxonă, declară această lege ne­liberală de adoptat și o face a se sancționa de rege și a se promulga. Conservatorii uitând ofensa ce li se făcuse lăudată pe guvern, insă opiniunea liberală, care in Saxonia e majoritatea țerei, află că această împăcare a guvernului cu conserva­torii e prea scump plătită. In statele ger­mane de a doua mană, poporațiunile sunt ostenite de această împiedecare și presiune ce clasele privilegiate mai fac ancă dezvol­­tarii liberale a instituțiunilor politice, in vir­tutea tradițiunilor și legilor vechi nedrepte. Aceste pedeci fac încă mai vit as ji­ rațiunile națiunei la o asistență politică mai largă și mai potrivită trebuințelor și stării actuale de cultură. AUSTRIA. In Ungaria un incident deșteptă in zilele trecute opiniunea publică din nepăsarea cu care urmează desbaterile delegaților și in­terpelările ce se făceau ministrului Andrassy apropo de cuprinsul cărții roșie. Se știe căt de mult țin Ungurii la honvezii lor, cari, pentru ei inlocuesc pana la un punct armata națională, obiectul aspirațiunei lor. In frun­tea acestei miliție, care e pe calea de a se organisa, regele Ungariei pusese pe vărul său, arh­iducele Iosif, fiul vechiului palatin al cărui nume este scump tuturor Ungarilor. Ea e subordinată unui ministru special care după constițiune e responsabil și care poartă titlu de ministru al apărării naționale. Comandantul honvezilor are ca adjutant pe bătrânul ge­neral baronul Firet, care voia a trata mili­ția ca armată regulată, fără a avea in vede­re caracterul ei după constituțiune și spiri­tul național. De aci s’a născut conflicte intre ministrul și intre generalul Piret, care con­flicte s’au terminat prin o scenă destul de vie înaintea architectului Iosif. Junele prin­cipe a trebuit se aducă aminte generalului că, după lege, ministrul e superiorul seu. , Atunci baronul Piret și a dat demisiunea ca­re fu primită la Viena și fu trimisă de Îm­păratul. SPANIA. Insurgenții carliștii surprinsără Berga, in­să fără a o putea ținea. In urmă atacară Puycerda ținănd-o împresurată mai multe zi­le. Era multă teamă pentru soarta acelui o­­raș dacă n’ar primi ajutor din afară. In ur­ma­ ajutorul așteptat sosi. O parte a oștirei republicane intră in cetate după ce locuitorii ei resistairă cu mult curagiu. Carliștii se re­traseră in munții din apropiere, lăsând pe câmpul luptei trei sute morți și răniți. In Puycerda arseră cinci case. Cei căzuți din această parte se zic a fi puțini. Orașul se a­­sigură in contra a noue atacuri. Pentru carliști Începură in Londra a se face subscripțiuni. Ministrul Gladston, inter­pelat in această afacere, respunse că după consiliul ce avu cu legiștii cei mai buni ai Statului, constituțiunea­ nu oP— Un interpolator vn se replică că artileriști din consiliu ar fi tocmai de părere contrarie. De­li mie ar resulta că cel puțin cestiunea e in­­doioasă, și asemenea in cas constituțiunea n’ar permite astfel de subscrieri. Fapta arată in disposițiunea lui Gladstone pentru guvernul Spaniei. PORTUGALIA. Sesiunea Cortesilor portugezi s’a închis lu­n­a acestei luni (s. u.). In ziua inclu­derii se primi o depeșă de la Visconti Ve­­nosta, ministrul Italiei, in care mulțămește Portugesilor, in numele regelui și a popo­rului italian, pentru primirea ce au făcut ducelui d’Aosta Ia sosirea sa pe teritoriul lor. In țară domnește oare­care neliniște in privința propagandei ce ar putea face republica spaniolă in unire cu conspiratorii indigeni pentru a resturna dinastia de Bra­ganța Corburg și a proclama o republică iberică. Inse jurnalele protestă­ri contra acestor manopere și a provocațiunilor pu­blicate, toate declară și repetă declarațiu­­nile lor in favoarea instituțiunilor Portuga­liei și a complectei ei independeță. TURCIA. De la Constantinopole se scrie că s’a in­­timplat un conflict intre poliția turcească și o sumă de sudiți persoane care făceau con­trabandă de tntun, și care fiind prinși, pro­testară in virtutea dreptului de immnimitate ce au străinii in imperiu. Aceasta fu cau­sa că Persianilor se li se d­e acest drept. De­sigur ac­eastă intămplare, și vechile cer­te de frontieră intre Turcia și Teheran, fă­cută pe regele Persiei care insistează acum Europa, se-și schimbe planul de a se în­toarce acasă prin Turcia. Farmeci sunt in astă lume Ce aprind in suflet dor Și ce pun in inimi june "Nebunie de amor, Alte car care in grabă Fie căt de depărtat Pe a vântului aripă Aduc dragul cel chemat. Cănd le-aș ști acele farmiei Nu v’aș face să’m­i zimbiți Ochi albaștri! nu aș face Cu amor să vie priviți, * Dar pe-a­vântului aripă înspre mine v’aș chema... Numai eu știu ce v’aș spune Și de plăcS v’ați tulbura. III. Îmi vorbeai plin de mânie? In zadar iubitul meu! Căci o altă, dulce știre Am cetit in ochiul tău. El nu știe­ a se preface. Și seninul trădător Biden vesel de-a ta ură Și-­mi spunea... de-al teu amor. DE UN TIMP ÎNCOACE. La dus a mea pace! De-un spectru cumplit Eu sunt chinuit De un timp incoace. Ori­ce pas aș face, Vecinie ile zăresc; Eu ingălbiuesc De un timp incoace. Nimica nu mi place, Viața-mi e un chin , Eu numai suspin De un timp incoace. Cănd natura tace In adăncu-i somn, Eu gem,—eu nu dorm De un timp încoace. De-adorm, tot a’nai pace. Corespondentia originala. Viena 15 Aprilie 1873. Domnule Redactor! Noul Mitropolit al Bucovinei, sosit în Vi­ena pentru a vota reforma electorală la do­natul imperial, după o boală scurtă (rujă in față) a reposat in noaptea spre Duminică 13 Aprilie st. u. Corpul sfiu in ornatele ar­hierești a fost expus publicului in otelul : „Wilder Mann" până Marți sara, iar Marț a fost transportat din Viena la Cernăuți, pentru a fi îngropat in St. Monast. Putna. — is. ȘTIRI LOCALE. („Hristos au înviat“.) Acea­sta este ziua in care tot creștinul este dator a saluta pe ceilalți cu cuvântul cel sfint al bisericei „Hristos au inviat“ cu care ea insăși ca o mamă comună ne salută pe toți. Să ne plecăm dar cu u­­milință inaintea ei, și se-i respundemu : „Adevărat a inviat“. De nouăsprezece secole aproape de cănd marele învățător și Dumnezeu al creștinilor, s’a sacrifi­cat pre lemnul crucei, arma puternică a creștinătății pentru a rescumpăra și a mântui lumea de păcat, a suferit moar­tea prin care a omorit pre moarte, dând lumei viață și lumină. Astăzi salutăm și noi pro abonații noștri prin cuvântul: „Hristos au inviat“, urăndu-le a petrece cu fericire această sfintă și măreață zi a invierei Domnului nostru Isus Hristos. (Serjenii noi.) Apropos de a­­ceasta, aflăm cu părere de bine că se mai inființază un numer de 40 semgenți de vii. Este incontestabil că mânerul de pănă acuma era cu totul neîndestulător pentru trebuințele orașului. (M­o­a­r­t­e g­r­a­b­u­i­t­ă.) I) Andrei Ferri, vechiul casier al teatrului națio­nal a reposat Joi noaptea, după ce a ve­nit de la casa teatrului, causa m­orței nu este ăncă cunoscută. *** (Calcat cu trăsura.) Iarăși înregistrăm un asemene fapt regretabil provenit din nepăsarea birjarilor. Un biet om a fost resturnat de o birjă in fața spitalului St. Spiridon; el a căzut cu ca­pul pe un deposit de acele de peatră Visez nencetat Spectrul încruntat De un timp Încoace. Pei, umbră hidoasă!.. De ru’ai înșela, Tu i-ai semăna Scumpa me frumoasă. ÎNTRISTARE. Eu nu pot stinge dorul momentelor trecute, Și nu­­ pot să mă apăr de rele nevăzute, Dar pot fn viu și lacrimi durerea să-mi alin, Cănd noaptea inaintează și negura se lasă, Cănd jalea mă cuprinde—iau cupa de pe masă Ridic ochii la ceruri și beau, cânt, și suspin. La regii poesiei, la visele măririi, Gândesc și găndu-mi sboard pe câmpul ne­muririi Și peptul mi s’aprinde d’un foc secret și sfânt; Dar vai!­iudată capu-mi se pleacă, visul pere, Căci ca s’ajung l’atăta lumină și putere Ar trebui in ceruri să fiu, nu pe pământ! Un erou uitat in umbră nu poate se trăiască; Nici pleasai și durerea sa vin sa se topească, Și cântecul deșteaptă amare suveniri. Amice, cănd o soartă cumplită te gonește Ce-ți pasă dacă barca s’afundă, sau plutește? Să scapi nui cu putință de cruntele! loviri? Secreta mea durere se va’ngropa cu mine Și nimeni nu va plânge la capn-mi arzător, Un plăus de vecinic doliu, de vecinice suspine, Căci viață-mi fu o lungă oftare de amor zadarnică, perdută ca și emu n’ar fi fost! Căci razele speranței și glasul măngăerii, Nu și-a varsat lumina pe sufletu-mi tăcut, Și rătăcind ca dorul pe stăncele durerii In sinul meu amorul trăi necunoscut Și jalnic ca o floare născută pe un mormânt. O tu ce-aprinzitu peptu-mi dureri ne adormite! Cănd noaptea să coboară cu șoapte fericite Pe patul tău odihna și spiritul a chema, Poate că zici adesea cu buzele-ți devine, Cetind aceste versuri d’a ta ființă pline, „Cine-i acea femee“ și nu poți divina! (Con. Liter.) I­­fff-----T I

Next