Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-02-23 / nr. 22

Anul VI. PREȚUL ABONAMENTULUI­ Iasi», Vineri 23 Fevruarie 1873. No. 22. Rândul 60 bani.—Epistole nefrancate nu se primesc.—Manu­scriptele nepublicate se vor arde. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. Exemplarul 20 bani. CALENDARUL SEPTAMANEI. Iași: Pe un an 80 lei noi;— Pe șese luni 11 lei noi­ —Pe trei luni 6 lei noi. Districte: Pe un an 24 lei noi; —Pe șese luni 18 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; —Germania: Pe 6 luni 18 franci, Italia, Belgia, Elveția: — Pe șese luni 22 franci; —Francia: Pe șese luni 26 franci. Apare de TREI ori pe septamana; DUMINICĂ, MERCURI Și TINERI. ANUNCIURI. Rândul sau locul sau 15 bani. Inserțiuni și reclame: Stil Stil DTOR I PATRON ST­ OIL PI II Răsăritul Apusul Stil Stil 0104.« PATRONUL PILEI.­­ Răsăritul Apusul vech­iu. n­o­u. plUA. PATRONUL pILEI. j| Soarelui. Soarelui. vocin­u. nou. V­­ ” | Soarelui. Soarelui. “Fevruarie^ Martie.­­ u ~ lore. m. vrei m.~ Fevruarie. Martie. — Jore. m. Űre. m. 18 2 Duminică. P. Leon papa Rem­. (L. de brânză). 6 35 6 49 22 6 Joi. Afl. M. din Eug. 1 6 29 5 55 19 3 Luni. Apostolii Arhip. 1 6 33 5 51 23 7 Vineri. Păr. Pol. Ep. 1 6 28 5 56 20 4 Marți. Păr. Leon episcop 6 31 5 52 24 8 Sâmbătă. 1 Afl. capului Sf. loan. 6 26 5 57 21 5 Mercuri. Cuv. Tim­otei și Eustatie.______ 11 6 30 5 53 | 25 9 Duminică. Păr. Tarasie Arhiepiscop. 1| 6 23 | 5 58 FALIMENTE IN IAȘI. Falimentele in Iași sunt do căt­a timp la ordinea zilei. Una după alta magazii­le se inclu­d, plățile încetează și creditul este greu lovit. Nu știm care să fie ca­usa acestui adevărat dezastru ce a lovit in comerțul lașului. S’ar putea crede că provine din scăderea populațiunei și a bogăției, mai ales din scăderea popula­ției creștine care consumă mai mult, pe când cea evreeasca este mult mai re­­strinsă in necesitățile sale. Dar pe de altă parte sunt semne care arată că ora­șul nostru nu merge așa de rea, dovadă mulțimea de clădiri însemnate ce se în­treprind și se efectuesc pe fie­ce zi scum­­perea chirielor și alte de aceste. Causa pare a fi mai generală căci după cum am relatat nu unul din numerile trecute Galațul este de asemene bântuit de o cri­­să ce a provocat o mulțime de falimente. Dacă acelaș lucru s’ar constata și pen­tru celelalte orașe și mai ales pentru ca­pitală, atunci de­sigur ar trebui să cău­tăm aiurea explicarea acestui fenomen, și ar fi foarte de dorit ca diversele zia­re din­ țară să se ocupe cu această che­stiune arătând cum merge comerțul in orașele respective, și care este numerul falimentelor intămplate in cele din urmă 6 luni, in comparație cu numerul fali­mentelor pentru aceeași epocă din anii trecuți. In Iași sporirea este așa de în­semnată incăr bate la ochi. Tuturor ma­­gasiilor le merge reu , multe din ele se mențin prin repetate invoeli cu creditorii. Această stare de lucruri, dacă este generală pentru toată țara este un semn foarte reu, este dovadă de slăbirea pu­­terei noastre consumatoare, prin urmare și de puterea noastră producătoare; cum­părăm mai puțin pentru că vindem mai puțin sau cu preț mai reu; este un in­diciu de un regres economic care nici poate să intărzie căt timp vom remăne numai popor agricol și cu o agricultură așa de grosolană ca acea ce o avem a­­cuma. Dacă din contra numai lașul și Ga­lațul sunt lovite de această epidemie, a­­tunci este evident că aceste orașe dau inapoi, după cum o spune de atăta timp opinia publică. In ori­ce caz ruinarea atător case de comerț merită o luare aminte oare­care, căci nu este de loc normală. ȘTIRI DIN VITRU. In ședința din 19 a Adunărei s’a depus la biurou raportul comitetului de delegați asupra creditului funciar. Camera a prim­­it cu aplause această bu­nă știre. Raportul se va imprima și peste căte­va zile se va incepe in Cameră discuțiunea a­­supra lui. SENATUL ROMÂNIEI. Senatul s’a ocupat in ședința de azi 19 Fevruarie cu continuarea desbaterei asupra proiectului de lege pentru dreptul de licență sau brevet ce trebue să ’și procure, drept plata unei sume cătră fisc, cei ce vor a esercita comerciul de băuturi spirtoase in grp sau in detaliu. Legea fiind luată in considerare și art. 1 votat incă din ședința precedentă, s’a ur­mat in ședința de azi discuțiunea și votarea pe articole. Discuțiunea cea mai mare a fost asupra articolului 8, pe care l-au combătut cu mai multe argumente d-nii N. Drosu, Th. Weissa, I. Manu și D. Deșliu. D. Weissa a argu­mentat in contra art. 8 in basa principiilor de libertate a comerciului pentru streini ca­re este un drept recunoscut in toate țările; a explicat cum nu mai poate fi vorba de naturalisația mică spre a fi alegător comu­nal, de­oare­ce art. 16 din Cod. civil o a­­probă, și curtea de Casație s’a pronunțat tot astfel: — Eară in susținerea art. 8 au vorbit cu argumente contrarii,­­împărtășite de majori­tatea senatorilor: D. Răstoveanu, N. Raco­­viță, și in numele guvernului d. ministru de finance și d. ministru de justiție Iepureanu, ale căror argumente au fost aplaudate de Senat.­­ D-nii miniștri au declarat că art. 8 nu era un proiect și s’a introdus de Ca­mera deputaților și guvernul l’a aprobat. D. ministru Mavrogeni sprijinind art. 8, a combătut și puntul acesta important de care s’au servit unii că se lovește prin aliniatul 2 de la art. 8 dreptul streinilor de a face comerciu. Mai intăi s’a deslușit că nu este vorba in art. 8 decât de o mică deroga­­țiune la principiile generale, spre a protege comunele rurale contra unei vătămări ce ar aduce streinii unei populațiuni care are incă trebuință de a fi protegiată — streinii de oii­­ce rit fac comercia de spirtoase in comunele urbane, nu insă in cele rurale. Pentru aceste comune se cere de la cărciumari a fi locui­tori romăni sau naturalisați, cu drept de a­­legători comunali. Asemenea protecțiune dată comunelor ru­rale nu este ui ce barbar, căci ea a avut loc până la 1869 chiar in țara cea mai ci­­vilisată, Prusia (in Posen) și in Germania de Nord, adică intr’o epocă pe când acele țări se bucurau de culmea civilisațiunei. Numai de curând s’au desființat acolo acele restricțiuni. D. Iepureanu a adaus, intro alte argu­mente, că, chiar dacă s’ar împuțina cârciu­mile rurale, și s’ar aduce o lipsă de câștig Statului, guvernul preferă o mică pagubă materială pentru protecțiunea moralităței pu­blice. Art. 8 puindu-se la vot s’a admis de Se­nat cu mare majoritate. Sau votat apoi fără multă discuțiune ar­ticolele următoare, fară legea in total s’a admis fără modificare, astfel cum a fost votată de Cameră cu 31 bile­ albe contra 7 negre. Ședința s’a ridicat la 5 o­re, și s’a anun­țat cea viitoare pentru Mercuri 21 curent. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 19 Fevruarie 1873. Președinta d-lui Dim­. Gr. Gh­ica. După deschiderea ședinței cu formalită­țile ordinare, d. C. Văleanu interpelă pe d. ministru cultelor pentru că nu a făcut re­­parațiunile ce era dator a face monastirei Ionașcu din Slatina. D. ministru cultelor respunde că la lici­tațiunea ce s’a ținut, atât la minister căt și in Slatina, nu s’a presentat nici un con­curent. In urma acestor explicațiuni se urmează oare­care desbateri asupra ordinei zilei. După arătările d-lui ministru de externe, Adunarea decide a se ocupa cu chestiunea funcțiunilor drumurilor de fer romăne cu cele austriace pe la puntele Brașov și Plo­iești. D. C. N. Aslan, citește raportul comisiu­­nei delegaților, proiectul de lege al guver­nului cu modificările introduse de comisiune. Intre aceste modificări este și aceea că A­­ustria să aibă să dea pentru construirea drumurilor de fer o subvențiune, fare nu o garanție. D. G. Costaforu, ministru de externe, a­­rată pentru că guvernul a priimit ca Austria să dea garanție, un loc de subvențiune, ca­re ar fi fost mai umilitoare pentru țară. Arată apoi că guvernul a voit să indice convențiune cu Austria pentru juncțiunea pe la puntele deja votate de Cameră, dară Austria a pus ca condițiune ca să i se dea SÍ Un punt pe la care 6& 00 facit juncțiunea prin Cronstadt. D. M. Cogălniceanu arată mai intăi im­portanța chestiunei și combate propunerea de funcțiune pe care o face guvernul, ca fiind in detrimentul nostru național și eco­nomic. Oratorul observă că noi ne am legat nu numai cu diferite State, dar­ și cu diferite societăți, din a căror causă ne a fost ame­nințată chiar autonomia țărei. Austria, mai cu samă in timpul din urmă, ne a apărat foarte mult autonomia noastră. Suntem in drept a cere de la Austria ca să nu ceară să sacrificăm interesele noastre pentru inte­resele străine. In secolul al nouă­spre­zecele chestiunea căilor ferate este și o chestiune politică; pentru căile noastre ferate este interesată toată Europa, și mai cu samă statele limi­trofe. Modificarea tratatului din Paris, cerut de cancelarul imperiului rus, a fost moti­vată de drumurile noastre de fer. D-sa ci­tează cuvintele cancelarului pentru care a cerut modificarea, cuvinte privitoare la RO- FOILETON. ERAST Bramă intr’un act de Gesner Tradusă de E. Schwarzfeld. SCENA VIII. (Fine). Simon. Da răpit. Vă voi zice tot nu ve voi ascunde nimica. Cănd m’am întors din tărg, am trecut, apasat de durere și foarte suparat, pe la munții din regiunea noastră, m’am pus pe un deal ca să mă odihnesc puțin și am privit orașul depărtat, am ză­rit palaturile a căror vărfuri ajung până la cer, acei netrepnici, care par a fi inchi­­riet pentru dănșii toată fericirea, care lasă ca saracul să cerșitorească in zadar pe la casele lor, și ei aruncă averea lor pentru des­­frănări și ticăloșii. Deveneam sălbatec, cum gândeam eu, ei să aibă toate plăcerile pe cănd un stăpân cinstit cum sunteți d-voas­­tră care nu v-ași schimba pentru zece de acei luați la un loc, care posedați femeia cea mai bună de pe suprafața pământului să trăiți in astă lume părăsit și alungat de toți. Eram grozav de înciudat cănd m’am gândit la starea noastră și ca tocmai acu­ma nu era nici o bucată de pane in casă, pe cănd acolo la niște proști care nu meri­tă nici păne cu sare, să se cheltuească intr’o zi mai mult decât trebue unui om cinstit, ca să trăească un om cu o familie; ăi per d in cărți mai mulți bani, căt un muncitor n’ar câștiga in douăsprezece luni. Blastâmă și sudite ca un călău, cănd cineva, cu inimă apăsată, ’i cere ceva. Risipesc o avere mare ca să amăgească pe un copil nevinovat, a unor părinți buni și cinstiți. Se cuvine oare, gândeam mai departe in mine, ca să se îm­partă așa averile care sunt făcute pentru toți, și căte­ odată abușază unul atăta, căt ar fi destul pentru o mie. M’am rădicat in fine, am luat sacul pe umeri și m’am dus trist, apăsat de durere, mai departe. Puțin după aceea am zerit intr’o cotitură pe un călăreț, frumos îmbrăcat înaintând spre mine. Cum? dacă ar im­părți cu mine... D-zeule­ un adevăr n’ar fi zeu, mi-am zis eu, mânia me ațiță dur conștiința, imi îuăi curajul. Tre­bue să’m­i dee jumătate, de ar perde dracul o ureche! trebue să’mi dee. Atunce voi că­pătă atăta căt voi pute trăi un timp înde­lungat. Nu cer prea mult, dar nu se cuvine să murim de foame, n’am sfirșit ăncă... cănd călărețul ’mi venise foarte aproape. Am aruncat sarcina in tufiș, ’mi era ca și cănd cine­va ar voi să mă tragă, nici odată nu mi-a palpitat inima așa de tare, stăi bol­­borăsăm eu, și am apucat calul de hățuri cu o mănă, scoțind cu ceelaltă cuțitul, da­­ti’mi jumătate din banii ce aveți, dar nu strigați ajutor, căci, pe toți dracii, cănd voi chema pe ai mei care nu sunt departe nu veți scăpa teafăr—Călărețul era și mai pu­țin curajos decât mine; de m’ar fi obser­vat că­ eram de asudat și eu ce frică ți­neam hățurile in mănă. Mi-a dat atunce a­­cești bani, ce erau aice in pungă, palid ca un mort m’am intors in tufiș, și eram ca trezit dintr’un vis. Dacă privesc lucrurile bine ved că nu merit a fi spânzurat. Erast. Și tu, am cinstit, te-ai putut hotărî la un asemenea lucru? Simon. Ași fi voit ca banii să mi se to­pească in mănă! ba­ni, gândiți bine împre­jurările mă desvinovățesc. Erast. împrejurările nu pot desvinovăți o faptă așa dă rea. Simon. N’am găndit să fie așa de rea. Erast. Voi fi neliniștit, până ce banii nu vor fi in mâna adevăratului lor stăpân, Simon. Dar cum il vom găsi? afurisiți bani! și apoi... el ’i au dat cu un singe rece ca și cum nici nu-i pasa, și căt de u­­șor va suferi el lipsa acestui bagatel. Vă pare d-voastră atăt de mult pentru că n’ați avut de mult atăta la un loc. Erast. Nu se cuvine să luăm câtuși de puțin din averea altuia contra voinței sale. Dute Simon! pe dealul cela de unde poți vede ulița, poate că ai să’l zărești. Simon. Eu trebue dar... Erast. Ce? Simon. Eu singur să-i dau banii inapoi? Erast. Bată-i ții dau fă ce voești. Simon. Bine mă duc pe dealul cela poate că voi zeri. Dar n’auziți nimica, aud trea­­pădul unui cal, cine să fie? Cum dacă ași la tractat, și ar veni cine­va să mă închidă și poate și a mă spânzura? Dar la dracu! De ce să gândim totdeauna numai la lu­cruri rele ? Bată vine cine­va! Mii de draci! Este chiar eh

Next