Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1874 (Anul 7, Nr. 72-141)
1874-08-02 / nr. 84
________________________________________________ CALENDARUL SEPTAMANEI. Stil vechiu. Stil nou. DIOA. PATRONUL DUEL Res. Soar. Ap. Soar. Stil vechiu. Stil nou. DIOA. PATRONUL DIEL. Res. Soar. Ap. Soar. FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII PREȚUL ABONAMENTULUI: Iași și districte: Pe un an 12 lei noi:—Pe șase luni 6 lei noi;—Pe trei luni 3 lei noi: DUMINICA, MERCURI si VINERI. Austria: Pe 6 luni 14 franci:— Germania: Pe 6 luni 18 franci;— Italia, Belgia, Elveția :— Pe șase luni 22 franci. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. Revista Internă. Publicăm după Mónu, oficial următoarea circulară a d-lui ministru de interne cătră toți d-nii prefecți de districte. Domnule ■prefect. Cunoașteți că prin art. 20, alin. 5, din noua lege modificatoare a legii timbrului și înregistrării din 1872, promulgată prin Monitorul oficial sub No. 122, din 6 Iuniu trecut 1874, actele stărei civile sunt și remăn in general scutite de taxa timbrului, cu începere de la 1 Iuliu 1874. Ca să se poată pune cu înlesnire in lucrare această nemerită disposițiune din noua lege, care înlesnește mult regulata constatare pe viitor a mișcării populațiunii, cred de neapărată trebuință să dați îndată D-lor oficiări ai stării civile din comunele urbane și rurale următoarele instrucțiuni, in urma corespondenței ce s’a urmat in privința aceasta cu ministerul de finanțe. Toate actele obligatorii, care interesă ordinea publică, privitoare la înscrierea tuturor nascerilor, căsătoriilor și morților sunt scutite de taxe timbrale atât in comunele urbane cât și in comunele rurale. Prin urmare nu se va cere nici o taxă pentru următoarele acte: declarațiunile ce se vor priimi, fie verbal fie in scris, despre vr-o naștere, căsătorie sau moarte; procesele verbale ce se vor încheia pentru constatarea vârstei a martorilor aduși ca să ateste faptul, cum și cele pentru constatarea nașterii, căsătoriei sau morții; buletinul de naștere, certificatul de căsătorie, autorizația de imormăntare, ciclule ce se vor libera pentru a servi la botez, cununie, pentru legalizarea fonei zestrale sau pentru îngropare; publicațiunile ce se fac înainte de celebrarea căsătoriei, încredințarea celor patru martori că socii nu sunt rude și in fine certificatul că nu s’a făcut oposițiune la căsătorie. In toate comunele rurale chiar extractele după actele stărei civile sunt scutite de orice taxă a timbrului, și D-nii primari sunt datori, in qualitate de oficiali ai stărei civile a libera pururea fiecăruia, numărul cerut de extracte după actele inscrise in registrele stărei civile; eară aceste extracte prin comunele urbane sunt supuse unor taxe cerute de lege și anume: pentru petiția cu care se cere extractul, bani douăzeci și cinci eară pentru act, una coală de hârtie de un leu (art. 15, alin. 5). Se înțelege, D-le prefect, că este ad vorba numai de taxele timbrale ca să nu despre legea pentru maximum taxelor și contribuțiunelor comunale, care rămâne in lucrare și pe viitor. Ca toți cetățenii cu știință de carte să poată afla că s’au scutit de taxe timbrale actele stării civile, am dat ordine a se publica instrucțiunele de față prin foaia Monitorului oficial; eară pe de altă parte, vă invit să îndatorați pe D-nii primari din comunele rurale a face cunoscut acestea prin mijloacele obicinuite locuitorilor de prin sate. Dacă veți mai intimpina nedumeriri in aplicarea acestei legi a timbrului și inregistrare de trei ori pe septămănătrărei, veți bine-voi a vă adresa pururea direct ministerului de finance. Joi, 25 iulie, la orele 6 după ameazi, s’a pus intăia peatră in temeliile circului-manejal Societății Equestre Romăne in prezența D-lor membri acționari ai comitetului dirigent, presidat de d. General Florescu, și a unui numeros pubic. După binecuvăntarea religioasă, președintele a rostit următoarele cuvinte: Domnilor, îngrijirea cu care se desvolta odată la noi arta călărețului, precum și îmbunătățirea și smulțirea cailor contribuiau la Întărirea și bogăția țarei noastre. De mult timp insăși una și cealaltă au degenerat in modul cel mai regretabil. In actuala situațiune a țerei toate instituțiunile iau un nou avănt, și grație spiritului de asociațiune care a început și la noi, și care face cea mai mare onoare societăților moderne, ne dă ocasiunea de a ne presinta aici, uniți in aceeași cugetare, aceea de a pune intăia peatră nu numai a unei simple clădiri, dară, pot zice, a unei mari și frumoase instituțiuni. Să punem, D-lor, această întâia peatră cu statornică hotărâre de a ne îndeplini pănă in sfârșit misiunea ce ne-a dat cu atâta incredere acționarii Societății Equestre Romăne. Avem o mare garanție de succes in bine-voitorul concurs al concetățenilor noștri și in luminata direcțiune a lucrărilor din partea D-lui inginer Berton. D voastră cunoașteți, D-lor, impulsiunea ce Măria Sa Domnitorul dă și acestei instituțiuni, să inaugurăm dară această solemnitate prin cuvintele: să trăească Măria Sa Carol I! Să trăească România! Aceste cuvinte au fost aclamate de toți asistenții și in urmă s’a pus intăia piatră in care s’a inchis intr’un tub de plumb planurile construcțiunii, statutele societății, procesul-verbal sub-scris de membrii comitetului dirigent și mai multe monete noui cu efigia Domnitorului și cu armele trei. In tot timpul acesta, musica regimentului 1 de linie a esecutat cântecele sale. fost pururelnica datină a bisericei de la începutul creștinătății pănă in zilele noastre, un material artificial preparat din alte substanțe, care nu este permis a se proaduce la altarul lui Dumnezeu ca prinoase, pentru că prin natura lor nu corespund cu curăția și inălțimea tainelor religioase ce se revărșesc in biserica lui Dumnezeu. Acest material care cu înșelăciune s’a introdus in fabricarea luminărilor de ceară constă din: 1) parafină, o substanță cristalizată, estrasă din păcură ordinară; 2) stearin, ce se estrage din sout animal; japon o ceară artificială cunoscută sub numirea de ceară de Japonia; 4) o substanță numită ceain, care servește a da acestor amestecături o culoare Roșu-Galbenă. Luminările fabricate din asemene materiale afară de aceea că prin natura lor nu sunt conform cu practica bisericei creștine, produc și alte urmări cu totul contrarii demnității lăcașurilor Dumnezeești și anume: 1) produc un fum extraordinar, carele consumpe aerul in biserică, ingrenează respirațiunea plămânilor, incăt creștinii adeseori neputând suporta, sunt siliți arși din biserică. Nu o dată s’a văzut persoane slabe de constituție căzând in biserică leșinate din causa ingrenerei respirațiunei produsă de fumul acestor luminări false.—2) Fumul acestor luminări strică podoabele bisericilor precum : zugrăveala și poleiala de pe păreți și de pe temple (catapetesme).—3) Luminările aceste ne avănd o consistență solidă ca ceară, puindu-se in sfeșnice se moaie și cad singure, ținăndu-se in mână de preoți și de alte persoane, ele de asemene se moaie și lasă pe mănă o unsoare murdară, eare prin scurgerea lor necontenită murdăresc veștmintele sacre, cărțile și celelalte odoare bisericești cu care vin in contact. Din toate aceste se vede că o asemenea fabricare a luminărilor de ceară este o falsificare a ofrandelor destinate pentru serviciul Dumnezeesc, o profanare a sanctuarului, o jertfă necurată, asemenea celei ce a adus la altar Cain, carele a adus jertfă lui Dumnezeu, roadele cele mai rele și netrebnice. Sf. Sinod, in dorința sa de a desrădăcina acest mare abus și după datorința sa de a se îngriji de bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici din ortodoxa noastră Românie, desbătând asupra mijloacelor prin care răul s’ar putea îndrepta, a decis mai ăntăi de toate a se adresa la conștiința tuturor bine credincioșilor și pioșilor fii ai bisericei noastre, clerici și mireni și a-i sfătui părintește de a întruni cu toți puterile lor spre desrădăcinarea acestui nesuferit abus. Sf. Sinod, mai ăntăi declară de contrarie invățăturei și practicei pururelnice a bisericei creștine, orice fel de falsificare introdusă in fabricarea luminărilor de ceară, destinate pentru trebuințele religiunei in biserică sau afară de biserică și afirmă că atăt cei ce falsifică aceste luminări, căt și cei ce aduc luminări false la serviciile religioase, păcătuesc greu contra santității religiunei și iși atrag asupră de respundere sufletească atăt pentru profanarea și înjosirea celor sănte, căt și pentru vătămarea sănătății confraților lor creștini, cari vin la biserică spre a depune rugele lor inaintea celui prea inart. Sântul Sinod, pune aceasta in vedere mai ăntăi fabricanților de luminări și părintește și sfătuește și îi roagă, in interesul măntuirei lor sufletești, de a fabrica pentru trebuințele bisericești numai luminări de ceară curată, fără a amesteca in ele nici una din substanțele arătate mai sus, care strică și degenerează substanța cerei, a nu pune câștigul lor mai pe sus de cinstea cuvenită celor dumnezeești și de folosul sufletesc și trupesc al aproapelui, a nu uita că un fabricant fraudulos impedecă de la lucrarea cea bună și pe fabricanții onești și generalisează răul, căci fabricantul fraudulos prin estinătatea materialului ademenind la sine pe oamenii neștiutori, pricinuește pagube fabricanților onești și-i atrage și pe ei la fraudă. Este mai bun și mai folositor câștigul puțin dar cu dreptate și onestitate, decăt căștigul mare dar cu nedreptate și cu înșelăciune, căci zice sănta scriptură: „mai bun este puținul celui drept, decăt bogăția cea multă a păcătosului“. Pe proistoșii bisericelor și pe epitropi și îndemnăm și-i sfătuim a recomanda tuturor enoriașilor numai pe fabricanții onești, sfătuind pe toți enoriașii a aduce luminări la biserică, numai din fabricele acele dovedite că nu le falsifică. Epitropii pentru trebuințele bisericești și pentru pioșii creștini cari voesc a aduce la biserică prinoase de luminări se aibă pe la pangare numai luminări de fabricele cele bune. Luminările cele răle se cunosc după culoarea lor galbenă-roșie, ori prea albă, ori albă mohorită. Cele de’ntăi sunt colorate cu ceam, cele de al doilea sunt mai mult de stearin, cele din urmă sunt mai mult de parafină , se mai cunosc după unsoarea ce lasă pe mănă, de pe fumul ce produc și de pe muerea lor, indoirea și căderea lor din sfeșnice. Preoții se sfătuească pe poporenii lor de a nu aduce la biserică astfel de luminări și dacă vreunul din neștiință ar aduce, acele să nu se întrebuințeze in biserică, nici resturile lor să nu se văndă la fabricanți impreună cu altele, spre a nu consumpe materialul cel bun al fabricanților. Poporenilor cari prin eftinătate să adimenesc a cumpăra luminări false, să se pună in vedere că mai bine se aducă la biserică luminări mai puține și mai mici, numai să fie de calitate bună, decăt mai mari sau mai multe de acele de calitate rea, căci Domnul Christos a lăudat mai mult prinosul cel mic dar curat al văduvei cei sărace. In fine prea iubiți fii ai noștri in Domnul, aducăndu-vă aminte de cuvintele Domnului nostru Isus Christos zise cătră apostoli: „cel ce vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă, iar cel ce se leapădă de voi de mine se leapădă“, vă rugăm impreună cu Apostolul Pavel: „Fraților, ascultați pe învățătorii voștri și vă supuneți lor, căci ei privighează pentru sufletele voastre, ca cei ce trebue să dea samă, ca se facă aceasta cu bucurie, iar nu suspinănd, căci aceasta nu vă este de folos“. (Ebr. 13 și 17). Harul Domnului Isus Christos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sf. Duh fie cu voi cu toți, amin. Președintele Sf. Sinod. CALINIC, Mitropolitul Moldovei. (Urmeză sub semmăturile membrilor Sf. Sinod.) 1874, Mai 31. APELATIVE DIN IASSI. ANUNCIURI. Rândul sau locul sau 15 bani. Inscrțiuni și reclame: Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francius—Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anuncurile pentru „Curierul de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rne Drouot, 9. Exemplarul 40 bani. Iulie. August. I Ore. m. Ore. m. August. August. I Ore. m. Ore. m. 28 9 Duminică. Apostolii Prohor și Nicanor. 4 49 7 11 1 13 Joi. f Scoaterea Sf. Cruci și Macovei. 4 54 7 6 29 10 Luni. Mart. Calinic și Teodora. 4 50 7 10 2 14 Vineri Moaștele Arhiereului Ștefan. 4 56 7 4 20 11 Marți. _ I. Apost. Sila și Siluam. 4 52 7 8 3 15 Sâmbătă, Cuvioșii Isachie, Dalmat și Faust. 4 57 73 ______________12_____ Mercuri. Sfântul și dreptul Evdochim. 4 53 77 4 16 Duminică. I Sf. Șapte Martiri din Efes. 4 0 70 Sântul Sinod al bisericei ortodoxe autocefale Romane. Prea cucernicilor protoerei, cucernicilor preoți, prea cuvioșilor arhimandriți cu soboarele lor monahicești și la toți bine credincioșii creștini, fii in Domnului smereniei noastre, har vouă și pace de la D-zeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Christos. De cățiva ani s’a introdus in România un mod fraudulos, de a întrebuința la facerea luminărilor pentru trebuințele bisericei, in loc de ceară curată provenită din cultura albinilor, după cum a Revista Externă. FRANȚA. In ultima ședință, adunarea națională a discutat—și amănat pănă după vacanțe,—afacerea deputaților, judecați de tribunalul marcial, Ranc și Melville-Blancourt. Comisiunea de permanență s’a întrunit la Versailles in cabinetul președintelui Buffet și a decis, ca acei membrii, cari ar avea de vinaintat precari întrebări guvernului, se incunoștiințeze mai intziu comisiunea de permanență. Stănga republicană a ținut la 5 August o ședință care prezintă mare interes și a redactat un manifest, care a făcut mare sensațiune asupra guvernului și asupra monarhiștilor. Acest manifest se va tipări in două milioane de esemplare, și se va împărți prin toată țeara, la cas când nu va fi oprit de guvern. Stănga republicană, mai nainte FOILETON. O CĂLĂTORIE IN CALIFORNIA. sau Expiațiunea. Traducere de Ioan Răducănescu. (Urmare.) Pe dată se opriră uitănduse in toate părțile se vadă din cotro plecase glontele. Dar pădurea părea deșartă și nimic nu putură descoperi. Pericolul era cu atăt mai mare cu căt era nevăzut, cea ce ii făcu se gândească că era mai prudent se părăsască vânatul și să se intoarne inapoi. Dar încotro se apuce, căci ei înaintaseră mai bine de o leghe, facând diferite cotituri urmărind gazela. De o dată, dl. Jamin zeri prin desimea copacilor doi oameni, înarmați cu o pușcă și altul cu un arc. El ii arătă și lui Rousseau. Acesta fiind mai indrăsneț, se îndreptă spre dânșii, cu pușcă in mână. Dar abea făcu cățiva pași și acei doi oameni dispărură denaintea ochilor lui scoțind niște țipete ascuțite. Deodată o sută de voci respinseră din toate părțile; și intr’o clipă se văzu inconjurați de o mulțime de oameni înarmați cu diferite instrumente de vânat. Era un trib din cei cu Pelea Roșie. Rousseau, care cunoștea căteva cuvinte din limba lor, se incercă sei întrebe ce voesc. Un șir de cuvinte sau mai degrabă a zice de strigăte sălbatice ii respinseră toate gurele. El nu putu distinge decăt aceste cuvinte: împușcă, vânatul, hoți. Atunci el ințelesă că gazella pe care o gonea el, era rănită de cei cu Pelea Roșie, și că pentru acea zi reproșază că le fură vânatul. Vor să le dea oarecare explicațiuni; insă ei nu-i respinseră și începură a se apropia tot vorbind intre dânșii, și căteva săgeți plecară din dreapta și din stânga, care trecură pe deasupra capetelor bieților minori. Momentul era critic. „Să luăm sama să nu ne despartă, zisă Rousseau, și se mergem tot înainte. Ei merseră in adevăr ca la o sută de pași fără alt pericol decăt căteva săgeți ce picau pe lăngă dânșii, mai mult pentru ai speria, decăt pentru ai ucide. Afară de asta, ei observară că, cu căt sălbaticii ce li erau in față se retrăgeau, cu atăt cei de la spate inaintau mereu. Așadar ei se văzură de o dată cuprinși in mijlocul unui cerc ce ii urmau și mergeau impreună cu dânșii. Această situație, prelungind neincetat pericolul, începea a fi nesuferită. Rousseau nu mai putea se rabde, el ochi pe unul din cei ce erau in fața lui, și la această vedere toți se imprăștiară in toate părțile scoțind niște strigăte cumplite; dar in același timp se auzi in dosul lor, trei lovituri de pușcă și un pârâu ce samana cu acela ce produce grindina cănd pică; era o ploae de săgeți ce străbăteau printre crengi sau se infingeau prin trunchiurile copacilor. Atunci Rousseau infuziinduse, se întoarse inapoi, hotărit de astă dată, ca se tragă asupra lor, dar ca prin farmec, toți dispărură. Aceste atacuri lașe și furișate ’1 iritară peste măsură, și cu toată recomandația ce o făcusă singur, ei voi să se repadă intre dânșii și se spărcue vreunul. Din fericire, dl. Jamin il impedecă de la aceasta. Cu toate acestea trebueau să se hotărască intr’un fel. In fine conveniră intre dânșii ca se’și mai grăbească pașii, și se meargă tot direcțiunea ce o apucasă și la nevoe chiar se tragă și cu focuri in aciia ce le vor eși inainte. Ei înaintară astfel cu puștele in măni și cu oțelele trase. Abea făcură vreo câțiva pași și pe dată se iviră cei împrăștiați prin mișcările lui Rousseau, înainte de a trage intrănșii ei vor să se asigure despre intențiunele sălbaticilor. Cercul iarăși se formasă imprejurul lor. De astă dată erau asediați in toată regula, și intr’o clipă o ploae de săgeți sbură printre copaci; dar fiind că dușmanii lor se țineau la oareșicare depărtare, ele nu ajungeau până la dânșii. Dl. Jamin ’1 sfătui atunci se meargă inainte fără să se mai ingrijască de acest atac al lor, care nu putea să le facă nici un rău. Dar sălbăticii luând nepăsarea lor drept o frică, se mai apropiară cu cățiva pași, și acum săgețile picau chiar aproape de picioarele lor. Impușcăturele începură din nou; din fericire, armele lor erau intr’o stare proastă și nu bateau departe. Dar această liniște din partea lor, insumați și mai tare pe sălbătici și îngustară cercul atăt de tare, incăt acum ei erau la doi sau trei pași departe unul de altul. Cu toate acestea dl. Jamin se păzi și de astă dată se nu respundă la atacul lor. Dar pe dată o săgeată atinsă coapsa lui Rousseau și’l răni ușor. Asta ’l infuriă peste măsură. El nu mai putu ține; iute se întoarsă in dărăpt, puse pușca la ochiu, și trase atăt de repede incăt sălbaticii nu mai avură timp să se ascundă. Unul dintre dânșii pică lovit drept in pept, și atunci un strigăt feroce sbucni ca și strigătul unei pezne de tigri. Lupta era declarată de amândouă părțile. Parte din cei cu Pelea Roșie, care s’au fost ascuns auzind detunătura poștei, apărură drept in fața lor scoțind niște urlete grozave. Pe urmă începură a fugi oprindusă la fiecare pas pentru a arunca căte o săgeată sau se trimată căte un glonte. Dl. Jamin observă că toate glontele lor și toate săgețile lor, se opresc la oarecare depărtare de dânșii, și pentru un moment ei se crezură departe de loviturele lor. Atunci Rousseau ochi incet pe unul dintre dânșii, acela ferind pușca întinsă asupra lui, in loc să se ascundă, plecă spre dănsul, și se opri la căți va pași, crezindusă in destulă siguranță la această depărtare. Rousseau tot ținea pușca intinsă asupra lui, și cănd il văzu că se oprește, ii dădu drumul. Sălbatecul scoase un țipet, se poticni și pică, pe urmă iarăși se sculă șchiopătând. Glontele il atinseră la șold. Toți cei alți cănd văzură aceasta, se cuprinseră de spaimă și luară fuga. Cei doi amici ai noștri profitară de groaza lor și-și mai îndesiră pașii. In fine in căteva minute sosiră la marginea pădurei. Erau scăpați. Dar pentru viitor iși promiseră că nu le va mai veni gust se mai vâneze in California. După aceasta ei iși începură lucrul și averea lor sporea din zi in zi. Această clemă era cea mai bogată din toată laturea acea. Cu toate acestea ei nu puteau să se profite cu desevărșire de averea lor. Rousseau știa din practică că îndată ce se va afla bogăția minei lor, ar fi un pericol de a fi atacați și depositați cu forța. De acea cănd se duceau se-și cumpere provizii erau nevoiți se o acopere cu nisip, ba chiar și cănd lucrau, numai partea căt aveau trebuință o descoperiau. Aceste precauțiuni si intarzia lucrul, cu toate aceste erau nevoiți se sufere, căci altfel iși expuneau viața.