Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1874 (Anul 7, Nr. 72-141)

1874-08-02 / nr. 84

________________________________________________ CALENDARUL SEPTA­M­ANEI. Stil vechiu. Stil nou. DIOA. PATRONUL DUEL Res. Soar. Ap. Soar.­­ Stil vechiu. Stil nou. DIOA.­­ PATRONUL D­I­­EL. Res. Soar. Ap. Soar. FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII PREȚUL ABONAMENTULUI: Iași și districte: Pe un an 12 lei noi:—Pe șase luni 6 lei noi;—Pe trei luni 3 lei noi: DUMINICA, MERCURI si VINERI. Austria: Pe 6 luni 1­4 franci:— Germania: Pe 6 luni 18 franci;— Italia, Belgia, Elveția :— Pe șase luni 22 franci. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. Revista Internă. Publicăm după Mónu­, oficial următoa­rea circulară a d-lui ministru de interne cătră toți d-nii prefecți de districte. Domnule ■prefect. Cunoașteți că prin art. 20, alin. 5, din noua lege modificatoare a legii timbrului și înre­gistrării din 1872, promulgată prin Monito­rul oficial sub No. 122, din 6 Iuniu trecut 1874, actele stărei civile sunt și remăn in general scutite de taxa timbrului, cu începe­re de la 1 Iuliu 1874. Ca să se poată pune cu înlesnire in lu­crare această nemerită disposițiune din noua lege, care înlesnește mult regulata constatare pe viitor a mișcării populațiunii, cred de ne­apărată trebuință să dați îndată D-lor oficiări ai stării civile din comunele urbane și rurale următoarele instrucțiuni, in urma corespon­denței ce s’a urmat in privința aceasta cu ministerul de finanțe. Toate actele obligatorii, care interesă or­dinea publică, privitoare la înscrierea tuturor nascerilor, căsătoriilor și morților sunt scu­tite de taxe timbrale atât in comunele ur­bane cât și in comunele rurale. Prin urmare nu se va cere nici o taxă pentru următoa­rele acte: declarațiunile ce se vor priimi, fie verbal fie in scris, despre vr-o naștere, căsătorie sau moarte; procesele verbale ce se vor încheia pentru constatarea vârstei a martorilor aduși ca să ateste faptul, cum și cele pentru constatarea nașterii, căsătoriei sau morții; buletinul de naștere, certificatul de căsătorie, autorizația de imormăntare, ci­­clule ce se vor libera pentru a servi la botez, cununie, pentru legalizarea fonei zestrale sau pentru îngropare; publicațiunile ce se fac înainte de celebrarea căsătoriei, încredințarea celor patru martori că socii nu sunt rude și in fine certificatul că nu s’a făcut oposi­­țiune la căsătorie. In toate comunele rurale chiar extractele după actele stărei civile sunt scutite de ori­ce taxă a timbrului, și D-nii primari sunt datori, in qualitate de oficiali ai stărei civile a libera pururea fie­căruia, numărul cerut de extracte după actele inscrise in registrele stărei civile; eară aceste extracte prin co­munele urbane sunt supuse unor taxe cerute de lege și anume: pentru petiția cu care se cere extractul, bani două­zeci și cinci­ eară pentru act, una coală de hârtie de un leu (art. 15, alin. 5). Se înțelege, D-le prefect, că este ad­ vorba numai de taxele timbrale ca să nu despre le­gea pentru maximum taxelor și contribuțiu­­nelor comunale, care rămâne in lucrare și pe viitor. Ca toți cetățenii cu știință de carte să poată afla că s’au scutit de taxe timbrale ac­tele stării civile, am dat ordine a se publica instrucțiunele de față prin foaia Monitorului oficial; eară pe de altă parte, vă invit să îndatorați pe D-nii primari din comunele ru­rale a face cunoscut acestea prin mijloacele obicinuite locuitorilor de prin sate. Dacă veți mai intimpina nedumeriri in a­­plicarea acestei legi a timbrului și inregis­trare de trei ori pe septămănă­trărei, veți bine-voi a vă adresa pururea di­rect ministerului de finance. Joi, 25 iulie, la orele 6 după amea­­zi, s’a pus intăia peatră in temeliile cir­cului-manejal Societății­ Equestre­ Romăne in prezența D-lor membri acționari ai comitetului dirigent, presidat de d. Ge­neral Florescu, și a unui numeros pubic. După bine­cuvăntarea religioasă, pre­ședintele a rostit următoarele cuvinte: Domnilor, îngrijirea cu care se desvolta odată la noi arta călărețului, precum și îmbunătățirea și smulțirea cailor contribuiau la Întărirea și bogăția țarei noastre. De mult timp insă­și una și cealaltă au degenerat in modul cel mai regretabil. In actuala situațiune a țerei toate insti­­tuțiunile iau un nou avănt, și grație spiritu­lui de asociațiune care a început și la noi, și care face cea mai mare onoare societăților moderne, ne dă ocasiunea de a ne presinta aici, uniți in aceeași cugetare, aceea de a pune intăia peatră nu numai a unei simple clădiri, dară, pot zice, a unei mari și frumoase instituțiuni. Să punem, D-lor, această întâia peatră cu statornică hotărâre de a ne îndeplini pănă in sfârșit misiunea ce ne-a dat cu atâta in­­credere acționarii Societății­ Equestre­ Romăne. Avem o mare garanție de succes in bine-vo­itorul concurs al concetățenilor noștri și in luminata direcțiune a lucrărilor din partea D-lui inginer Berton. D voastră cunoașteți, D-lor, impulsiunea ce Măria Sa Domnitorul dă și acestei institu­țiuni, să inaugurăm dară această solemnitate prin cuvintele: să trăească Măria Sa Carol I! Să trăească România! Aceste cuvinte au fost aclamate de toți asistenții și in urmă s’a pus intăia piatră in care s’a inchis intr’un tub de plumb planurile construcțiunii, statutele societății, procesul-verbal sub-scris de membrii comitetului dirigent și mai multe monete noui cu efigia Domnitorului și cu armele t­­rei. In tot timpul acesta, musica regimen­tului 1 de linie a esecutat cântecele sale. fost pururelnica datină a bisericei de la în­ceputul creștinătății pănă in zilele noa­stre, un material artificial preparat din alte substanțe, care nu este permis a se proaduce la altarul lui Dumnezeu ca pri­­noase, pentru că prin natura lor nu co­respund cu curăția și inălțimea tainelor religioase ce se revărșesc in biserica lui Dumnezeu. Acest material care cu în­șelăciune s’a introdus in fabricarea lumi­nărilor de ceară constă din: 1) parafină, o substanță cristalizată, estrasă din pă­­­cură ordinară; 2) stearin, ce se estrage din sout animal; japon o ceară artificia­lă cunoscută sub numirea de ceară de Japonia; 4) o substanță numită ceain, care servește a da acestor amestecături o culoare Roșu-Galbenă. Luminările fabricate din asemene ma­teriale afară de aceea că prin natura lor nu sunt conform cu practica bisericei cre­știne, produc și alte urmări cu totul con­trarii demnității lăcașurilor Dumnezeești și anume: 1) produc un fum extraordi­nar, carele consumpe aerul in biserică, ingrenează respirațiunea plămânilor, in­­căt creștinii adese­ori neputând suporta, sunt siliți a­rși din biserică. Nu o dată s’a văzut persoane slabe de constituție căzând in biserică leșinate din causa in­­grenerei respirațiunei produsă de fumul acestor luminări false.—2) Fumul acestor luminări strică podoabele bisericilor pre­cum : zugrăveala și poleiala de pe păreți și de pe temple (catapetesme).—3) Lu­minările aceste ne avănd o consistență solidă ca ceară, puindu-se in sfeșnice se moaie și cad singure, ținăndu-se in mâ­nă de preoți și de alte persoane, ele de asemene se moaie și lasă pe mănă o un­soare murdară, eare prin scurgerea lor necontenită murdăresc veștmintele sacre, cărțile și celelalte odoare bisericești cu care vin in contact. Din toate aceste se vede că o aseme­nea fabricare a luminărilor de ceară es­te o falsificare a ofrandelor destinate pen­tru serviciul Dumnezeesc, o profanare a sanctuarului, o jertfă necurată, asemenea celei ce a adus la altar Cain, carele a adus jertfă lui Dumnezeu, roadele cele mai rele și netrebnice. Sf. Sinod, in dorința sa de a desră­­dăcina acest mare abus și după datorin­­ța sa de a se îngriji de bună­starea sfin­telor lui Dumnezeu biserici din ortodoxa noastră Românie, desbătând asupra mij­loacelor prin care răul s’ar putea îndrep­ta, a decis mai ăntăi de toate a se a­­dresa la conștiința tuturor bine credin­cioșilor și pioșilor fii a­i bisericei noastre, clerici și mireni și a-i sfătui părintește de a întruni cu toți puterile lor spre desrădăcinarea acestui nesuferit abus. Sf. Sinod, mai ăntăi declară de con­trarie invățăturei și practicei pururelnice a bisericei creștine, ori­ce fel de falsifi­care introdusă in fabricarea luminărilor de ceară, destinate pentru trebuințele re­­ligiunei in biserică sau afară de biserică și afirmă că atăt cei ce falsifică aceste luminări, căt și cei ce aduc luminări fal­se la serviciile religioase, păcătuesc greu contra santității religiunei și iși atrag a­­supră de respundere sufletească atăt pen­tru profanarea și înjosirea celor sănte, căt și pentru vătămarea sănătății con­fraților lor creștini, cari vin la biserică spre a depune rugele lor inaintea celui prea inart. Sântul Sinod, pune aceasta in vedere mai ăntăi fabricanților de luminări și părintește și sfătuește și îi roagă, in interesul măntuirei lor sufletești, de a fabrica pentru trebuințele bisericești nu­mai luminări de ceară curată, fără a amesteca in ele nici una din sub­stanțele arătate mai sus, care strică și degenerează substanța cerei, a nu pu­ne câștigul lor mai pe sus de cinstea cu­venită celor dumnezeești și de folosul su­fletesc și trupesc al aproapelui, a nu ui­ta că un fabricant fraudulos impedecă de la lucrarea cea bună și pe fabricanții o­­nești și generalisează răul, căci fabrican­tul fraudulos prin estinătatea materialu­lui ademenind la sine pe oamenii neștiu­tori, pricinuește pagube fabricanților o­­nești și-i atrage și pe ei la fraudă. Este mai bun și mai folositor câștigul puțin dar cu dreptate și onestitate, decăt că­­știgul mare dar cu nedreptate și cu în­șelăciune, căci zice sănta scriptură: „mai bun este puținul celui drept, decăt bo­găția cea multă a păcătosului“. Pe proistoșii bisericelor și pe epitropi și îndemnăm și-i sfătuim a recomanda tu­turor enoriașilor numai pe fabricanții o­­nești, sfătuind pe toți enoriașii a aduce luminări la biserică, numai din fabricele acele dovedite că nu le falsifică. Epitro­­pii pentru trebuințele bisericești și pen­tru pioșii creștini cari voesc a aduce la biserică prinoase de luminări se aibă pe la pangare numai luminări de fabricele cele bune. Luminările cele răle se cunosc după culoarea lor galbenă-roșie, ori prea albă, ori albă mohorită. Cele de’ntăi sunt co­lorate cu ceam, cele de al doilea sunt mai mult de stearin, cele din urmă sunt mai mult de parafină , se mai cunosc du­pă unsoarea ce lasă pe mănă, de pe fu­mul ce produc și de pe muerea lor, in­­doirea și căderea lor din sfeșnice. Preoții se sfătuească pe poporenii lor de a nu aduce la biserică astfel de lu­minări și dacă vre­unul din neștiință ar aduce, acele să nu se întrebuințeze in biserică, nici resturile lor să nu se văn­­dă la fabricanți impreună cu altele, spre a nu consumpe materialul cel bun al fa­bricanților. Poporenilor cari prin efti­­nătate să adimenesc a cumpăra luminări false, să se pună in vedere că mai bine se aducă la biserică luminări mai puține și mai mici, numai să fie de calitate bu­nă, decăt mai mari sau mai multe de a­­cele de calitate rea, căci Domnul Chris­tos a lăudat mai mult prinosul cel mic dar curat al văduvei cei sărace. In fine prea iubiți fii a­i noștri in Domnul, aducăndu-vă aminte de cuvinte­le Domnului nostru Isus Christos zise că­tră apostoli: „cel ce vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă, iar cel ce se lea­pădă de voi de mine se leapădă“, vă rugăm­ impreună cu Apostolul Pavel: „Fraților, ascultați pe învățătorii voștri și vă supuneți lor, căci ei privighează pentru sufletele voastre, ca cei ce trebue să dea samă, ca se facă aceasta cu bu­curie, iar nu suspinănd, căci aceasta nu vă este de folos“. (Ebr. 13 și 17). Harul Domnului Isus Christos și dra­gostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sf. Duh fie cu voi cu toți, amin. Președintele Sf. Sinod. CALINIC, Mitropolitul Moldovei. (Urmeză sub semmăturile membrilor Sf. Sinod.) 1874, Mai 31. APELATIVE DIN IASSI. ANUNCIURI. Rândul sau locul sau 15 bani. Inscrțiuni și reclame: Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francius—Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anunc­urile pentru „Curierul de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rne Drouot, 9. Exemplarul 40 bani. Iulie. August.­­ I Ore. m. Ore. m. August. August. I Ore. m. Ore. m. 28 9 Duminică. Apostolii Prohor și Nicanor. 4 49 7 11 1 13 Joi. f Scoaterea Sf. Cruci și Macovei. 4 54 7 6 29 10 Luni. Mart. Calinic și Teodora. 4 50 7 10 2 14 Vineri Moaștele Arhiereului Ștefan. 4 56 7 4 20 11 Marți. _ I. Apost. Sila și Siluam. 4 52­ 7 8 3 15 Sâmbătă, Cuvioșii Isachie, Dalmat și Faust. 4 57 7­3 ____­__________12_____ Mercuri.­­­ Sfântul și dreptul Evdochim.­­ 4 53 77 4 16 Duminică. I Sf. Șapte Martiri din Efes. 4 0 7­0 Sântul Sinod al bisericei ortodoxe autocefale Romane. Prea cucernicilor protoerei, cucernicilor pre­oți, prea cuvioșilor arhimandriți cu soboarele lor monah­icești și la toți bine credincioșii creștini, fii in Domnul­ui smereniei noastre, har vouă și pace de la D-zeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Christos. De căți­va ani s’a introdus in Româ­nia un mod fraudulos, de a întrebuința la facerea luminărilor pentru trebuințele bisericei, in loc de ceară curată prove­nită din cultura albinilor, după cum a Revista Externă. FRANȚA. In ultima ședință, adunarea națională a discutat—și amănat pănă după vacanțe,—a­­facerea deputaților, judecați de tribunalul marcial, Ranc și Melville-Blancourt. Comisiunea de permanență s’a întrunit la Versailles in cabinetul președintelui Buffet și a decis, ca acei membrii, cari ar avea de vi­­naintat pre­cari întrebări guvernului, se incu­­noștiințeze mai intziu comisiunea de perma­nență. Stănga republicană a ținut la 5 Au­gust o ședință care prezintă mare interes și a redactat un manifest, care a făcut mare sensațiune asupra guvernului și asupra mo­­narh­iștilor. Acest manifest se va tipări in două milioane de esemplare, și se­ va împărți prin toată țeara, la cas când nu va fi oprit de guvern. Stănga republicană, mai nainte FOILETON. O CĂLĂTORIE IN CALIFORNIA. sau Expiațiunea. Traducere de Ioan Răducănescu. (Urmare.) Pe dată se opriră uitănduse in toate păr­țile se vadă din cotro plecase glontele. Dar pădurea părea deșartă și nimic nu putură descoperi. Pericolul era cu atăt mai mare cu căt era nevăzut, cea ce ii făcu se gân­dească că era mai prudent se părăsască vâ­natul și să se intoarne inapoi. Dar încotro se apuce, căci ei înaintaseră mai bine de o leghe, facând diferite cotituri urmărind ga­­zela. De o dată, dl. Jamin zeri prin de­simea copacilor doi oameni, înarmați cu o pușcă și altul cu un arc. El ii arătă și lui Rousseau. Acesta fiind mai indrăsneț, se în­dreptă spre dânșii, cu pușcă in mână. Dar abea făcu căți­va pași și acei doi oameni dispărură de­naintea ochilor lui scoțind niște țipete ascuțite. De­odată o sută de voci res­­pinseră din toate părțile; și intr’o clipă se văzu inconjurați de o mulțime de oameni înarmați cu diferite instrumente de vânat. Era un trib din cei cu Pelea­ Roșie. Rousseau, care cunoștea căte­va cuvinte din limba lor, se incercă sei întrebe ce voesc. Un șir de cuvinte sau mai degrabă a zice de strigăte sălbatice ii respinseră toate gurele. El nu putu distinge de­căt aceste cuvinte: împușcă, vânatul, hoți. Atunci el ințelesă că gazella pe care o gonea el, era rănită de cei cu Pe­lea­ Roșie, și că pentru acea zi reproșază că le fură vânatul. Vor să le dea oare­care ex­­plicațiuni; insă ei nu-i respinseră și înce­pură a se apropia tot vorbind intre dânșii, și căte­va săgeți plecară din dreapta și din stânga, care trecură pe deasupra capetelor bieților minori. Momentul era critic. „Să luăm sama să nu ne despartă, zisă Rousseau, și se mergem tot înainte. Ei merseră in adevăr ca la o sută de pași fără alt pericol de­căt căte­va săgeți ce pi­cau pe lăngă dânșii, mai mult pentru ai spe­ria, de­căt pentru ai ucide. Afară de asta, ei observară că, cu căt sălbaticii ce li erau in față se retrăgeau, cu atăt cei de la spate inaintau mereu. Așa­dar ei se văzură de o dată cuprinși in mijlocul unui cerc ce ii ur­mau și mergeau impreună cu dânșii. Aceas­tă situație, prelungind neincetat pericolul, în­cepea a fi nesuferită. Rousseau nu mai pu­tea se rabde, el ochi pe unul din cei ce e­­rau in fața lui, și la această vedere toți se imprăștiară in toate părțile scoțind niște stri­găte cumplite; dar in același timp se auzi in dosul lor, trei lovituri de pușcă și un pâ­râu­ ce samana cu acela ce produce grindina cănd pică; era o ploae de săgeți ce străbă­­teau printre crengi sau se infingeau prin trunchiurile copacilor. Atunci Rousseau in­­fuziinduse, se întoarse inapoi, hotărit de astă dată, ca se tragă asupra lor, dar ca prin farmec, toți dispărură. Aceste atacuri lașe și furișate ’1 iritară peste măsură, și cu toa­tă recomandația ce o făcusă singur, ei voi să se repadă intre dânșii și se spărcue vre­unul. Din fericire, dl. Jamin il impedecă de la aceasta. Cu toate acestea trebueau să se hotărască intr’un fel. In fine conveniră in­tre dânșii ca se’și mai grăbească pașii, și se meargă tot direcțiunea ce o apucasă și la nevoe chiar se tragă și cu focuri in aciia ce le vor eși inainte. Ei înaintară ast­fel cu puștele in măni și cu oțelele trase. Abea făcură vre­o câțiva pași și pe dată se iviră ce­i împrăștiați prin mișcările lui Rousseau, înainte de a trage in­trănșii ei vor să se a­­sigure despre intențiunele sălbaticilor. Cer­cul iarăși se formasă imprejurul lor. De as­tă dată erau asediați in toată regula, și in­tr’o clipă o ploae de săgeți sbură printre copaci; dar fiind că dușmanii lor se țineau la oareși­care depărtare, ele nu ajungeau pâ­nă la dânșii. Dl. Jamin ’1 sfătui atunci se meargă inainte fără să se mai ingrijască de acest atac al lor, care nu putea să le facă nici un rău. Dar sălbăticii luând nepăsa­rea lor drept o frică, se mai apropiară cu căți­va pași, și acum săgețile picau chiar a­­proape de picioarele lor. Impușcăturele în­cepură din nou; din fericire, armele lor erau intr’o stare proastă și nu bateau departe. Dar această liniște din partea lor, insumați și mai tare pe sălbătici și îngustară cercul atăt de tare, in­căt acum ei erau la doi sau trei pași departe unul de altul. Cu toate a­­cestea dl. Jamin se păzi și de astă dată se nu respundă la atacul lor. Dar pe dată o săgeată atinsă coapsa lui Rousseau și’l răni ușor. Asta ’l infuriă peste măsură. El nu mai putu ține; iute se întoarsă in dărăpt, puse pușca la ochiu, și trase atăt de repede in­căt sălbaticii nu mai avură timp să se ascundă. Unul dintre dânșii pică lovit drept in pept, și atunci un strigăt feroce sbucni ca și strigătul unei pezne de tigri. Lupta era declarată de amândouă părțile. Parte din cei cu Pelea­ Roșie, care s’au fost ascuns auzind detunătura poștei, apărură drept in fața lor scoțind niște urlete grozave. Pe urmă începură a fugi oprindusă la fie­care pas pentru a arunca căte o săgeată sau se trimată căte un glonte. Dl. Jamin obser­vă că toate glontele lor și toate săgețile lor, se opresc la oare­care depărtare de dânșii, și pentru un moment ei se crezură departe de loviturele lor. Atunci Rousseau ochi in­cet pe unul dintre dânșii, acela ferind puș­ca întinsă asupra lui, in loc să se ascundă, plecă spre dănsul, și se opri la căți­ va pași, crezindusă in destulă siguranță la această depărtare. Rousseau tot ținea pușca intinsă asupra lui, și cănd il văzu că se oprește, ii dădu drumul. Sălbatecul scoase un țipet, se poticni și pică, pe urmă iarăși se sculă șchiopătând. Glontele il atinseră la șold. Toți cei alți cănd văzură aceasta, se cuprin­­seră de spaimă și luară fuga. Cei doi a­­mici ai noștri profitară de groaza lor și-și mai îndesiră pașii. In fine in căte­va mi­nute sosiră la marginea pădurei. Erau scă­pați. Dar pentru viitor iși promiseră că nu le va mai veni gust se mai vâneze in Cali­fornia. După aceasta ei iși începură lucrul și a­­verea lor sporea din zi in zi. Această cle­mă era cea mai bogată din toată laturea a­­cea. Cu toate acestea ei nu puteau să se profite cu desevărșire de averea lor. Rous­seau știa din practică că îndată ce se va a­­fla bogăția minei lor, ar fi un pericol de a fi atacați și depositați cu forța. De acea cănd se duceau se-și cumpere provizii erau nevoiți se o acopere cu nisip, ba chiar și cănd lucrau, numai partea căt aveau trebu­ință o descoperiau. Aceste precauțiuni si in­tarzia lucrul, cu toate aceste erau nevoiți se sufere, căci alt­fel iși expuneau viața.

Next