Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1875 (Anul 8, Nr. 1-62)

1875-05-30 / nr. 58

ANUL VIII. Iassi, Vineri 30 Main 1875. No. 58 FORTUL ABONAMENTULUI I Iași: Pe un an 12 lei noi; — Pe șase luni 6 lei noi; — Pe trei luni 3 lei noi. In districte: se adaogă portul: _________ Austria: Pe 6 luni 14 franci — Germania pe 6 luni 18 franci; — Italia, Belgia, Elveția: —Pe șase luni 22 franci. ANUNCTURI. Rândul sau locul sau 15 bani. Revista Internă. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Tot in ședința de Vineri 23 Mai 1875, D. G. Brătianu arată că biuroul central a fost pasionat, că alegerile nu se pot invalida fără un motiv serios, și singu­rul defect ce au alegerile ce se contestă nu e altul afară de acela de formă, de regulamentare mai mult. Toate cele­alte motive sunt vagi și nu pot fi luate in serios. Vorbind despre asasinate întreabă ale cui victime au fost ele? Este vre­una din oposițiune? Nici una. C. Brătianu intră aci in detalii asu­pra operațiunilor electorale, asupra des­­chiderei biurourilor, etc. Dacă consiliarul comunal n’a voit se deschiză biuroul, noi nifi, putem vedea aci un motiv serios de contestare al alegerilor, căci s’ar putea intampla ca toți primarii din țara se fie ostili guvernului. Biurourile au funcțio­nat in regulă in capitală; și se nu ju­decăm lucrurile in depărtare, dupe apa­rență, căci atunci le am vedea cu totul alt­fel. Ș’apoi care este scopul constituirei Ca­merei? Ca fie ce colegiu din țară să fie representat in sinul ei. Ei bine alegerile din capitală au îndeplinit această condi­­țiune. C. Brătianu arată și d-sa nepotrivi­rea, lipsa de program și principii in care se află coalițiunea, in scopul numai de a resturna guvernul, și pentru aceea zice că nu a întrunit ea sufragiul alegători­lor. Ei au preferat a da încredere gu­vernului care in decursul acestor ani, a făcut o administrație relativamente bună. Și cel puțin dacă ar fi fost o oposițiune omogenă­ dară nici­de­cum. Ce s’ar fi intamplat dacă ar fi trium­fat oposițiunea? Am fi vezut mereu re­­inviindu-se aceasta pănză a penelopei, acea luptă continuă intre diferitele gru­puri. Oposițiunea n’a avut simpatii de căt la Craiova și la col. I de Pitești. Și organele și autorii și scriitorii o­­posițiunei au ajuns la culmea violenței făcând chiar pe Domnitor responsabil de situație. Ceea ce mai deploră d­ sn e că s’a amestecat și junimea, studenții in lup­tele electorale, intrebuințindu’i la mani­­festațiuni politice. Camera dară să nu se intimideze de amenințări, ci să aducem omagii guvernului pentru prudența cu care s’a condus in alegeri. D. Brătianu spre a proba lipsa de u­­nitate de vederi a coalițiunei amintește acusațiunile ce s’au adus d-lui Iepureanu de roșii, cu care si află in coalițiune; de 9 ani oposițiunea nu face de­căt să acasă necontenit guvernul și să slăbeas­că prestigiul autorității. Discordiile intre patriciani și plebei au perdut libertățile in Roma. Terminând, d-sa consiliază Camera a nu se lua după amenințări, ci a conti­nua cu opera așezării claselor noastre sociale, pentru care propune a se adopta conclusiunile raportului secțiunei verifi­­cătoare asupra alegerei colegiului III de Ilfov. D. M. Cogălniceanu observă că s’a fă­­cut nedreptate oposiției de s’a acordat cuvântul d. Gr. Brătianu, care in sesiu­nea trecută și a schimbat părerile pre­cum iși schimbă și hainele și d. Iepu­reanu nu a fost lăsat a vorbi. D. Eug. Stătescu cere cuvântul. Președintele nu recunoaște d-lui Stă­tescu dreptul de a vorbi, de­oare­ce nu se vede trecut in lista deputaților din Monitor. D. Vernescu susține că d. Stătescu să vorbească arătănd că mandatul de de­putat nu emană de la guvern, ci de la biuroul central al secțiunilor alegerei. D. Președinte arată că d-sa nu cu­noaște alt deputat de căt­re cei indicați de guvern, care este intermediarul intre Cameră și corpul electoral. D. ministru de interne amintește pro­cedura după care s’a urmat sub guver­nul d-lui Brătianu in un cas analog și cere a se urma tot ast­fel și acuma, cu deosebire numai că atunci se dedeau de­putații afară și erau ținuți in zapadă, pe când acum li se permite la toți in­trarea. D. Iepureanu a fost ținut la ușa Camerei. Să v’o spue d-lui. D. Bolleac­­u care mă aleg de 12 ani necontenit, am fost dat afară din Cameră cu huideu. D. Ministru de interne citește un pa­sagiu dintr’un discurs din 1868 al d-lui Brătianu in care se zice că două rânduri de deputați nu se poate să fie. Așa s’a urmat in trecut. Ast­fel va câta să fie și acum. (Aprobări). D. Ministru arată cum s’a urmat cu secțiunile electorale din Capitală, care au adus resultatul votării lor la Primă­rie și cum guvernul a considerat ca de­putat numai pe acei cari aveau un nu­­măr mai mare de voturi. Pr. Dim. Ghica in chestiune de re­gulament, zice că, după jurisprudența ad­misă pănă acum, de chiar d. loan Bră­tianu, nu pot fi două rânduri de depu­tați. Pentru acest motiv cred că discu­ție nu mai încape. D. loan Brătianu combate închiderea discuției, de­oare­ce s’a pus in discuție procedura d-sale; d-sa declară că n’a ad­mis de căt pe acei cari aveau mandate de la biu­roul central, căci un cas con­trariu puterea esecutivă s’ar substitui corpului electoral. I­. Gr. Balș susține închiderea discuției. Incidentul asupra d-lui Stătescu fiind inchis, se continuă cu discuția asupra a­­legerilor col. III de Ilfov. D. I. Brăteanu zice că trebue a se­a­­măna verificarea alegerilor de Ilfov a­­fară numai dacă Adunarea nu voește a întrebuința arbitrariul admițăndu’i. Intrănd in fondul chestiunei d. Bră­tianu propune a se numi o comisiune de anchetă din sinul Camerii, care se constate cele ce va avansa d-sa. Apoi începe a enumera cum alegătorii de la Galben au fost opriți de a vota, că unile din bi­rouri s’au deschis mai târziu de ora prevăzută de legea electo­rală, că forța armată incongiura localu­rile de alegere întrebând mai intăi pe alegători cum au să voteze sau zicăn­­du-le la stânga împrejur, dacă nu vor să fie schilodiți. In fine unul din motivele d-sale e și acesta că pe liste se văd ca votanți căte 50 de nume de-odată, că se văd trecuți ca votanți oameni morți ales. etc. Căt despre acusațiunea ce se aduce biuroului central că ar fi amenințat pe preșidenții celor alte secțiuni, aceasta nu e fondată, de­oare­ce ele aveau la dis­­posițiune și armata și toată forța publică. C. Brătianu mai zice că secțiunea de Albastru, unde victoria a fost repurtată de partidul ordinei, n’a fost deschisă de gentilul consilier comunal d. Xanto, din causa că a văzut sala plină de figuri cu­rioase și cari nu erau alegători; că ce­rând ca se fie depărtați acești oameni, comisarul s’a opus și că in fine nepu­­tănd face apelul nominal, a plecat fără să poată deschide biuroul. 1). B. Bob­escu, ministru de externe, zice că e un sistem al d-lor, un mono­pol de patriotism din partea opoziției de căt­ve timp, că ori de căte ori nu se alege un partizan al d-lor, alegerea e vițiată. D. I. Brătianu, e adevărat, a fost mai moderat, de­oare­ce a propus a se numi o comisiune parlamentară, pe cănd d. Vernescu cere a se anula cu to­tul alegerile de la col. III de Ilfov. D. ministru espune cum s’a urmat a­­legerile și cum intr’un oraș ca Bucure­știi, de atătea mii alegători, se pot găsi individe cu nume identice. Argumentele invocate de d. I. Brătianu n’au dat nici un temeiul ele sunt numai niște acusa­­țiuni vage. Venind la argumentul că candidații partidului liberal-conservator n’au man­dat, d. ministru întreabă: oare primarul dă mandate deputatului sau majoritatea alegătorilor, ș’apoi primarul e și el ale­gător. Cum poate dară depinde de la voința unui singur om, a primarului soarta alesului? Căt pentru D. Xanto, se nu’i inter­pretați intențiunile, d-lui n’a zis alt­ceva de­căt că n’a făcut apelul nominal la coloarea de Albastru. Dară cănd e mul­țime așa de mare nu se poate face tot­­dea­una apel nominal la constituirea biu­roului provisor. Nici la col. I de Ilfov nu s’a făcut apel nominal pentru consti­tuirea biuroului provisoriu. S’o spusă d. Vernescu. Mai e încă și aceasta, care president de biurou va putea ști că cu­tare individ din cutare suburbie este persoana ce votează ? Poate oare cineva să cunoască pe toți alegătorii dintr’o secțiune sau dintr’un colegiu? Căt pentru biuroul central, ce drept are el? El e format din preșidenții tu­turor secțiunilor, care procede la recen­­simentul voturilor. Biuroul central nu se poate preumbla după localuri, ci e for­mat, precum zice, din preșidenții tuturor secțiunilor, avănd a se verifica unul pe altul. Simpaticul president al biuroului central insa a respins pe preșidenții ce­lorlalte secțiuni, zicând că numai densul e biuroul central. Legea electorală zice că biuroul cen­tral trebue să fie in localul consiliului comunal. Ast­fel au și făcut preșidenții secțiunilor de Albastru, Galben și cele două a­le ruralelor. In discursul d-sale, d. ministru Boe­­rescu constată de ce mijloace au înce­put a se servi așa numiții liberali, căci d-sa ’i numește radicali, de­oare­ce par­tidul liberal-conservator e cu adevărat liberal mijloace cari pănă acum din fe­ricire n’au fost întrebuințate. D-sa conchide că nu e nici un motiv d’a se trimite aceste alegeri din­aintea unei comisiuni parlamentare, nefiind nici o obiecțiune serioasă asupră-le. Crede asemene ori ce discuțiune de prisos. D. Al. Lahovari pronunță căte­va cu­vinte in privința magistraților demisio­nați cari sunt rude și amici cu membrii oposițiunei. Ei s’au grăbitu cu demi­­siunile d-lor, făceau mai bine de stăteau la locurile lor, ca să oprească pe stu­denții de la manifestați unele la cari au fost îndemnați dănduli-se și arme, ca să oprească tulburările și asasinaturile ce s’au comis intr’un mod laș. Sper că cul­pabilul asasinatului se va descoperi in fine și ’și va lua pedeapsa. A ținut insă a contesta că demisionații erau rude și amici d’ai membrilor oposițiunei. D. Președinte al Consiliului zice că intre alte acusări aduse, a fost și aceea că a adus forța armată in giurul loca­lurilor de alegeri. Această măsură a fost provocată de discursurile ținute la intru­­niri, și de scrierile oposițiunei, cari pro­­­vocau la răscoală și turburări. Guvernul a lăsat cea mai mare libertate pentru întruniri. Văzind insă că la Ilfov chiar alegătorii col. I veniseră gata pe batie, a luat pe dată măsuri. Roagă insă Ca­mera ca indată ce s’o constitui,­se’i vo­teze o lege asupra întrunirilor, spre a nu se mai putea provoca la tulburări, răscoale și vărsare de singe. Aretănd mo­tivele pentru care a pus oștire in giu­rul localurilor de alegere, termină zicând că Adunarea va decide dacă d-sa a fă­cut bine, ear dacă nu, ’i va da un vot de blam. Se cere închiderea discuțiunei. D. Burculescu cere cuvântul contra inchiderei. D. Iepureanu ’i cere ca să’i cedeze. —D. Furculescu persistă cu tenacitate ca să vorbească. (Risete in Cameră). D. Furculescu susține a nu se închi­de discuțiunea, de­oare­ce au vorbit trei miniștri, și echitatea cere ca să vorbeas­că și deputații. Pr. Dim. Gr. Ghica arată d-lui Fur­culescu că regulamentul Camerei permite miniștrilor a vorbi ori­cănd. Apoi susține închiderea discuțiunei, de­oare­ce sunt destul de cunoscute faptele de cari a usat oposițiunea in alegeri, mergând pănă la asasinatul unui cetățan care ’și avea familia lui, copii lui, ave­rea lui, care intr’un cuvănt nu era va­gabond. D. Stolojan întrerupe cu niște cuvin­te cari nu ne parvin fiind așezat prea in­fund. Pr. Dim. Ghica. Dacă d-voastră știți toți ce se petrece in crâșmele Craio­­vei, noi nu știm ce se petrece in orăș-FOREA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. CURIERUL DE IA­S­SI Stil vechiu. Stil nou. | ZIUA: PATRONUL ZILEI. Res. Soar. j Ap. Soar. | Stil vechiu. Stil nou. | ZIU­A. | PATRONUL ZILEI. j Res. Soar. Ap. Soar. Maiu. Iunie. [Ore. m. Ore. m. Maiu. Iunie. | N­ Ore. m. Ore. m. 25 6 Duminică. I A 3-ea afl. cap. Sf. loan Bot. J 4 17 7 41 29 10 Joi. Sf. Mucenițe Teodosia Tedora. 4 16 7 43 26 7 Luni. Apostolul Carp și C. de câine. f 4 17 7 42 30 1 11 Vineri. I Părintele Isaclie. 4 16 7 44 27 8 Marți. Mucenicul Terapon. it 4 16 7 42 31 1 12 Sâmbătă. 1 Sf. Apostoli Ermia și M. Ermeiu. u 4 16 7 45 28 _________________Mercuri.___________Cuviosul Nechita.__________________8 4 16 7 43__________1 Iunie . 13________Duminică. 1 (1) Pogorftria Sfântului Duh. 1 4 15 7 45 Apare de trei ori pe săptămănă DUMINICA, MERCURI Si VINERI. Ridaotfisnea si Admin­istrațiunea 1« localul TIPOÜAFIE­ NATIONALE. C­ALENDARUL SEP­TAMAN­EI. Inserțiuni și reclame: Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia: Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru „Curierul de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Drain, la Paris 9 rue Druot, 9. Constantinopole, 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru Curierul de Iași foaea oficială, să fac la D. Eugene Micoud. Constantinopoli 2 rue de la Banque Ottoman 2. Exemplarul 40 bani. FOILETON. DON CARLOS. Traducere de Ioan Rclducănescu. (Urmare). Ah!­ii respunde cu viociune Nitraela, mă îngrozesc numai de durerea lui. Și ce poate zice el ? Părintele meu ii dă de rival pe zeul indostanului, căruia nu a putut să mă refusă. Dar, seniore, adaogi ea, dacă ași pute se obțin de la d-voastră o grație prea scumpă, cred că nici­odată nu vaș pute arata îndes­tulă recunoștință.—Ordonați, nenorocită prin­­țesă, toată fericirea me este de a vă as­culta.—Ei bine duceți-vă înaintea generalului, și luați sama ca nime se nu se aproprie prea tare de dănsul pentru ca se-i spue nenoro­cirea lui și a mea.—Cred că nu este nici un lndian care se aibă curajul de a’i da o lo­vitură atât de simțitoare. Dar mă duc se esecut ordinile d-voastră. Ah ! aveți dreptate nimic nu trebue se tulbure triumful unui erou. Hrascar părăsind palatul, prințesa mersă Be’și reese niște haine de curte, și pe urmă intră in sala unde trebuia se fie primit fiul cel nenorocit a lui Don Carlos. Acesta a­­vusă onoarea de a vorbi cu regina, și-i ceru o favoare însemnată, de a fi și el față la triumful învingătorului. Zenobia ii acordă. In fine, Thamar sosește; el sboară la pi­cioarele reginei, depune trofeele ce atestă vic­toriile sale, și’i presintă in acela’și timp măs­linul, semn fericit al păcei. Ah! fiul meu ii zisă suverana, de ce nu sunt îndrept ca­re te pot eu resplăti! Cum­ ii respunsă resboinicul, prețul care mă așteaptă nu este el destul de frumos? măna princesei....... Nitr­ela nu mai este in stare de a-si pute stăpâni lacrimele. Thamar zerește aceasta. D-voastră plângeți, d-șoară, ii zicea el! mare D-zeule! Cine poate se vă causeze această supărare? Vorbiți, vă rog.—Scumpe Thamar ii respunde ea, bucuria.... victoriele d-vos­tră, absența regelui-----Sper că pe mine se va reinturna, așa mi-a spus, sunt doue zile un ofițer ce l’am trimis la satul Jip. Pe cănd el căuta se asigure pe marinda Nitraela, Hraskar intră in fruntea unei de­­putațiuni din partea consiliului, și după un discurs îndestul de lung, ii zice, ca pe lân­gă numele de biruitorul Maraților, consiliul suprem ii mai adaoge și numele de mântu­itorul patriei. Inalțați prea mult slabele mele lucrări, ii respunde Thamar cu îndestulă răceală (căci­­ el știa că’i era rival); generalul ce se laudă mult, de multe ori i se voiește perderea. Aceste puține cuvinte făcură pe Hiascar se tremure; el sa temea ca nu cumva crimele sale se nu fie descoperite. Thamar continuă: Apărând această țară n’am făcut asta de­căt mi-am îndeplinit da­toria. Onoarea isbăndelor noastre se cuvine acestor bravi Indieni, (el arată pe acei ce-l acompaniau). Ei puteau se triumfe și fără mine, cănd eu nimic nu puteam face fără den­­șii. Cu toate acestea dacă zelul meu imi dă oare­care drepturi la recunoștință, aș cuteza să cer, in puterea acestui drept, ca Portu­­ghesii ce sunt la Golconda se fie liberi. Am aflat cu o vie durere, că consiliul suprem n’a voit se cedeze la rugămintele mele, respund eu de acești Portughesi. Nu vă temeți că ei vor trada legile resboiului. Ei sunt niște bravi. Tinere, și zisă Don Carlos, ne mulțumesc de buna opiniune ce aveți pentru concetățe­nii mei, ei vor justifica aceasta. Nitr­ela abea putăndu-se susține, oferi a­­mantului ei prețul valoarei. Acesta ii prinde mâna, o duse la buze, și o întreabă de a doua oară causa unei dureri ce o încearcă. Princesa nu are putere ca se-i poată res­punde. Thamar se gândește la portret și la lanț, și presupune că Nizraela din această causă este supărată fiind­că nu’i zezește acea podoabă scumpă, și ’i istorisește in puține cuvinte cum a fost lipsit de dânsul Pe cănd voia Be’și convingă amanta despre fidelitatea sa, veni de inștiință pe Hiackar că consiliul suprem se întrunește pentru a ceti o scrisoare ce se primise de la monarh, și că ședința nu se va ține la palat. O groază de moarte cuprinsă pe regina In­­dostanului. Pentru ce această scrisoare nu a fost adresată reginei ? Ea tremura găndindu­­se că poate părintele ei este bolnav. Zenobia împărtășește și ea temerea fiicei sale, și roa­gă pe Thamar ca să se ducă la consiliu pen­tru ca să se informeze de cuprinderea scrisorii. Nizraela iși unește și ea rugămintele ei pe lăngă a­le maicei sale. Hiaskar plecasă. O D-zeul meu, zisă suspinând regina In­dostanului, tu știi cu ce lacrimi ferbinți te am rugat pentru ca se păstrezi zilele părin­telui meu. Dute, generale, și nu adă mai de grabă știre. Scumpă prințesă! respinsă junele Portu­­ghes, veți fi ascultată; a viețui pentru a ve servi și a ve adora, a muri dacă va cere tre­buința pentru a ve apara, va fi fericirea lui Thamar. D-nă, zisă el Zenobiel, ve încredin­țez pe acest nobil resboinic (el arată pe don Carlos); făcând aceasta, plătiți valoarea prin bine­ facere. Ilustre Portughes, nime mai bine de căt mine nu poate se va aprecieze tot meritul d-voastră și generositatea reginei. Aici ei ii datoresc totul, pănă și aerul ce’l respir și dacă am oare­care virtuți, ele sunt opera augustei mele suverane. Thamar, ii respunde don Carlos, dacă sen­timentul imperios al patriei n’a fost in stare de a pute întrece ori­ce considerație, cel pu­țin d-voastră me prețuiți prin desfacerea mea. Amândoi resboinicii iși strânseră măna cu multă dragoste; inimele lor băteau cu putere și cea mai tandră simpatie părea ai inștiință că ei se iubesc cu frăgezime, și că ar fi ne­norociți ca nici odată, cănd va trebui să se despartă. XXXI. Thamar lăsind pe Don Carlos cu regina și cu fiica ei, se dusă la locul unde avea să se întrunească consiliul. Voește se intre, dar niște străjeri ce erau așezați pe la ușele sa­lei de ședință il opresc. I se spune că consiliul este secret, și că nime nu poate se fie admis. Căți­va ofițeri ce acompaniau pe Thamar indignați de ne­cinstea ce făcea generalului lor, voese se pătrundă cu putere, dar el se opune la acest act de violență, și-i silește a se retrage și a aștepta in liniște pănă li se va face cunoscut, cuprinderea scrisorii ce el o credea că este trimisă de regi. In lipsa lui de la palat, don Carlos regă­­sese lângă regina o fericită pentru că are fericirea de a avea de fiu un viteaz, care face onoarea Indostanului. Aceste cuvinte făcură din nou pe Nizraela se verse lacrimi. Cum îi zisă augustul prisonieri d vostră plăngeți! și cu toate acestea viitorul cel mai fericit pare că vă așteaptă. Generalul Thamar va fi soțul d-voastră.

Next