Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1876 (Anul 9, Nr. 1-72)

1876-01-16 / nr. 5

Anunciu foarte important Sub-semnatul Dr. in medicină chirurgie­i mamos am aflat un medicament cu totul igur contra durerilor de măsele, el este uperior tuturor medicamentelor esistente, ăci prin aplicarea lui numai o singură ată dispare imediat durerea fără a mai eveni. Spre înlesnirea unor. public suferind, aedicamentul se află depus la D. Ulrich­­eiten unde și’l poate ușor procura și c are se află cu locuința in Strada mare asa Selten etajul de sus vis-a-vis de ma­­­azia D-lui Pruncu, Caracaș. Carele de consultație se poate avea atat ziua cat și noaptea la ori ce timp. Dr. S. Georgescu. Revista Internă. Un laș atentat a avut loc Marța trecută n București asupra D-lui L. Catargiu, pri­­nul Ministru. Din norocire însă ranele au ost Ușoare. Publicăm depeșa trimisă in a­­­eeași zi de D. Ministru cătră Prefecți: „Un individ anume Paraschivescu fost sub­prefect la Cahul și in urmă șef de biurou ,la Poliția Capitalei, depărtat pentru dela­pidare de bani publici, cerea mereu a i se­­ da un post. Această cerere refuzăndui-se, ,astăzi pe cănd sub­semnatul venea la Ca­meră a fost atacat de acest individ la poar­ta Mitropoliei și rănit fără gravitate la mă­­­nă și obraz. Culpabilul s’au prins imediat ,și dat pe măna justiției. Camera aflând a­­­cest laș, atentat au exprimat prin inter­­­mediul D-lui Colonel Manu, sincerile sale ,regrete pentru această nenorocită intămpla­­­re și D. Ministru de Resbel au respuns in­­ numele întregului cabinet, exprimând recu­noștința noastră Adunării. Ve invit­a adu­­­ce aceasta la cunoștința publicului din ju­­­­­dețul D-voastră. Președintele Consiliului: L. Catargi. Consiliul Comunal local adănc mișcat de acest atentat a trimis îndată D-lui Prim Mi­nistru următoarea depeșe : D-lui L. Catargi Ministru-Președinte. Consiliul Comunal din Iași, adănc mișcat de ;entatul comis asupra persoanei D-voastră, se grăbește a ve prezenta sincerile sale felici­­tări pentru protecția ce v’au acordat Provi­­dența, scăpăndu -i viața. Adunarea a reînceput lucrările sale și Luni in 12 curent, a ținut ședință publică. S’a co­municat o petițiune a D-lui N. Furculescu și mai mulți locuitori din comuna Furculești, prin care se plânge contra unor anchete fă­cute de un Procuror. Camera a votat pro­­ictul de lege pentru crearea de taxe noue in comuna Botoșani, peste legea maximului taxelor comunale, taxe destinate pentru fa­­­­re de pasage in acel oraș. D. Prim Ministru a înaintat Camerei pro­­ectele de lege: Convențiunea poștală înche­iată cu guvernul Austro-Ungar, pentru ta­xele telegrafo-poștale și proectul de lege pentru autorizarea Ministerului de Finance a retrage acțiunea intentată proprietarilor pă­­mânturilor din Basarabia Romană posedat mai nainte de Cazaci. D. Ministru al Finan­­țelor a înaintat proectul de lege, pentru ca moneta ce se va bate in viitor să poarte e­­figia Domnitorului. D. Ministru de Resbel înaintează următoarele proecte de lege: 1) pentru deschiderea unui credit de 5,667,552 lei, spre a se cumpăra munițiuni și alt ma­terial trebuitor armatei. Camera a încuviin­țat urgența in secțiuni a acestui proect; 2) proectul pentru chemarea sub arme a 15.000 tineri, pentru contigentul anului 1876. Se ia in discuțiune acest proect. D. P. Carp pro­pune un amendament, prin care cere să fie supuși la recrutație toți contra cărora se va proba că nu și-au îndeplinit îndatoririle mi­litare in țara lor. Mai mulți deputați susțin că armata fiind eminamente Națională nu trebue umplută cu străini. Camera a respins acest amandament. ANUL IX, Iassi, Vineri 16 Ianuarie 1876, No 5. PREȚUL ABONAMENTULUI s .și: Pe un an 12 lei noi; — Pe șase luni 6 lei noi; — Pe trei luni 8 lei noi ș i districte: se adaogă portul de 2 tr. 40 bani. Istria: Pe 6 luni 14 franci — Germania pe 6 luni 18 franci­ — Italia, Belgia, Elveția: —Pe șase luni 22 franci AMUECIURI. Rândul sau locul sau 15 bani. Apare de trei ori pe septămănă DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE, și pretinde dacă această țară ar fi continuat să susțină Turcia in loc de a fi rece privitor Francia și Italia nu s’ar fi unit cu acțiunea puterilor de Nord. Opiniunea publică insă in Englitera este că Turcia nu se mai poate susține și că toată atențiunea guvernului En­glez trebuește anuntată acolo ca interesele Britanice in orient să nu fie compromisă prin vre­o cădere grabnică a Turciei. Serbia. Se depeșează din Belgrad cu data de 11 Ianuarie, cum că Scupcina a trimes in judecată pe lăngă cabinetul Marinovici și pe Stefanovici, cu toată protestațiunea șefului de cabinet D. Kaljevici, la comisiunea însăr­cinată cu instrucțiunea procesului. Fostul mi­nistru de Resbel Protici a fost deja ascultat in ziua precedentă de această comisiune. Turcia. Cu toată asprimea iernei lupta continuă in Herzegovina, ast­fel de la 6 pănă la 9 curent adică trei zile bătăliile a ținut necontenit pe drumul Trebinjei. Resultatul și de astă dată a fost nefavorabil Turcilor Calea de la Ragusa pănă la Trebinje se află in măna insurgenților victorioși. Cetim in Gametta d’Italia din 11 Ianuarie, următoarele despre noi: CONFLICTUL TURCO-ROMÂN. „Se vede că Turcia avea trebuință de noile complicațiuni! Se vede că nu’i ajungea insu­­recțiunea bosno-crțegovineană și o crisă fi­nanciară formidabilă care o face să impovo­­reze populațiunile, pe cănd de altă parte ne­cesitatea de a înlătura noile răscoale o sileș­te a intra in calea reformelor celor mai în­tinse, eacă de ce guvernul face tot posibi­lul pentru a-și instră­ na amiciția României. „Toate Puterile au adus mulțămiri îngriji­­­rei scrupuloase cu care guvernul romăn și-a îndeplinit obligațiunile sale internaționale, chiar cu riscul de a și împuțina popularita­tea și simpatia de care se bucură cu drept cuvânt România înaintea popoarelor din Im­periul otoman cu care este legată prin co­munitatea religiunii, guvernul roman a men­ținut neutralitatea in lupta dintre Turci și Herzegovinesi.... Ei bine, oamenii care dirig afacerile Sublimei Porți au avut și tactul și inasta abilitate de a alege tocmai acest moment pentru a rădica niște deplorabile neînțelegeri cu cabinetul din Bucuresci! „Așa serviciul direct al poștei internațio­nale a continentului in Constantinopoli sim­țind necesitatea unei înțelegeri cu guvernul romăn—de­oare­ce acea poștă, de la Lem­berg, trebue să treacă prin București spre a traversa Dunărea pe la Giurgiu — guvernul turcesc n’a voit să consimtă a subscrie pen­tru acest scop o convențiune cu guvernul principelui Carol. Guvernul otoman voia să se mărginească numai la o simplă avangjare intre direcțiunea poștelor din Constantino­poli și cea din București, ca cum ar fi fost vorba de administrațiunea a două provincii ale Imperiului! Guvernul otoman respingea și titlul de Romănia cu care se servă Pute­rile garante și declara că voește a se servi de titlul de Principatele- Unite, ca cum ar voi să-și facă reserve asupra faptelor împli­nite și sancționate de Europa, protestând contra principiului naționalității române. „Stăruind Engliteza pentru m­edierea unui act care interesă relațiunile lumei intregi, Sublima Poartă ar fi consimțit, se zice, că subscrie acel act, sub ori­ce denumire, re­­servăndu’și apoi dreptul de a destitui ia ur­mă pe cel imputernicit al ei ca cum ar fi trecut peste instrucțiunile date! Cabinetul romăn a stăruit in a nu admite alt­ceva de căt o convențiune regulată; și dacă aceasta va fi incheiată, se vor combina orele trenu­rilor și se va pune la disposițiune flotila ro­­mănă pentru trecerea Dunării. Dar din cau­sa încăpățânării turcești, chestiunea poștei internaționale a rămas in suspensiune. „Un alt fapt, in zilele trecute un agent turc din Brăila, un domn Edile, iși puse in cap să scrie ministrului de externe al prin­­țelui Carol o notă prin care el protesta con­tra titlului de agent și representant al su­blimei Porți, ce i se dă de guvernul romăn, și adaugă că trebue a i se da titlul de di­rector general al agenților Sublimei Porți de la Dunăre, și in fine invită pe guvern să rectifice eroarea. Ministrul romăn respunse că nu este eroare, că titlul ce i se reclamă nu este cunoscut in limbagiul diplomatic.... Din parte-i ministrul romăn invită pe d. E­­dile a nu se mai servi de titlul de Principa­­tele-Unite, ci a pune pe acela de Romănia. „__Dacă guvernul din Bucuresci arată a­cum o stăruință in respingerea pretențiunilor­­. Porți, causa e că Parlamentul și națiunea nu i -ar permite cea mai mică slăbiciune in a­­ceastă materie, de­oare­ce toți Romanii se simt atinși de atitudinea nepotrivită și neîn­țeleasă a Porții. „Europa e interesată ca nimeni să nu tul­bure mersul regulat al acestui Stat tănăr, spre a putea continua să fie, conform dorin­ței tuturor Puterilor, un elem­nt de ordine și libertate la poarta Orientului. „E timp să se pue capăt neînțelegerilor ce dură prea mult. Trebuie să fie bine înțeles că Romănia, față cu Turcia, este o țară su­verană, de­și tributară, că afară de plata a­­nuală a peșkeșului—după espresiunea tur­cească,—care e un fel de dar, in schimbul promisiunii apărării integrităței teritoriului de către Sultanul, poate exercita pe deplin drepturile sale suverane. Ast­fel reclamă drep­tul public european“. In unul din numerile ziarului nostru din Dechemvrie am aratat fundarea lan­cei de București, am aratat că această bancă a publicat începerea operațiunelor sale la 3 ale aceleia luni. De atunci n’am putut înregistra nimic nou asupra băn­­cei de­și urmăream debutul ei cu aceiași neliniște bucurie cu care o mamă se uită la cei intăi pași ce face copilul seu. A­­cum, două ziare Bucureștene, Presa și Curierul Financiar, tratează despre nu­mita bancă; ambele ne spun că acest institut iși urmează operațiunile cu un mare succes și tot­o­dată cu o prudență ce se cuvine a se observa de o bună și prevăzătoare administrațiune; că tănărul nostru stabiliment de credit cu toată cri­za financiară care domnește, nu s’a o­­prit a lua in scurt timp o disvoltare cum rare­ori s’a văzut și a se bucura de un credit, cum foarte greu se dă in vremea de astăzi. De­și noi, pe aici in Iași, nu simțim pănă acum această desvoltare repede, totuși, fiind­că o dorim din toată inima, ne place a o crede, mai ales pentru vi­itor împărtășim speranța cu Presa și Cu­rierul Financiar. Se știe că in statutele băncei de București se rezervase locul pentru trei membri fondatori, acest gol astăzi este îndeplinit in parte, și incă in­­tr’un mod care face că speranța unei se­rioase propășiri să meargă pănă la sigu­ranță, două mari bănci de Paris casele Foald și Gamondo au intrat ca fonda­tori a stabilimentului nostru financiar. Casele Foald și Gamondo sunt acele care au luat renta noastră financiară și cooperarea lor au putut foarte bine se contribue a deschide bănc­i de București credite pe piețele Europei. Se crede că, deosebit de operațiu­­nele ordinare a unei bănci, fondatorii stabilimentului Bucureștean au avut in vedere înlesnirea pentru Stat a cumpă­­rărei drumului de for romăn; numai pu­țin vedetele lor s’ar fi intins și la ca­­patarea dreptului de a emite bilete de bancă la purtător. In Iași incă se urzește înființarea u­­nei bănci, la care ar lua parte capita­liști și bancheri foarte însemnați, dar intru cătă vreme afacerea este numai in stare de concepțiune, remăne se tratăm despre ea după naștere. In așteptarea succesului stabilimente­lor noastre de bancă, pentru a familia­­riza cu aceste institute pe acei ce n’au avut ocaziunea a cunoaște origina și me­canismul unei bănci, vom da in nume­rile următoare un tratat asupra materiei din Economia politică a D-lui Courcelle de Seneuil. Inserțiuni și reclame. Raiului 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia: Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anuncierile pentru­­ Cariera de Iași* foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rne Druot, 9. Constantinopole: 26 franci. Abonamentele și anuncierile pentru Curierul de Iași foaea oficială, să fac la D. Eugène Mirand, Constantinopoli 2­une de la Banque Ottoman 2.ț _____________________ Exemplarul 30 Baut. ________________________________________________________CALENDARUL SEPTAMANEI. Stil vechiu. Stil nou. ZIU­A, PATRONUL ZILEI. Res. Soar. Ap. Soar. | Stil vechiu. stil nou. Zio­A. | PATRONUL ZILEI. | Res. Soar. Ap. Soar. Ianuarie. Ianuarie I Ore. m. Ore. m. ianuarie­­ Ianuarie. I |Ore. m­ Ore. m­ H 23 Duminică. Cuviosul Teodosie. 7 28 4 56 15 27 Joi. Cuv. Pavel Tireul și I. Colib. 7 24 5 2 12 24 Luni. Martira Tatiana 7 27 4 58 16 28 Vineri. închin. Lanțului Apost. Petru. 7 22 5 3 13 25 Marți. Martira Emil și Stratonic. 1 7 26 4 59 17 29 Sâmbătă.­­ Cuviosul Antonie. 7 23 5 4 14 ________26_______Mercuri.­­ Sf. uciși in Sinaia și Rair_________|­7 25 5 1________18_________30______Duminică.­­­ ț Păr. Atanasie și Chiril._________] 7 21 5 5 Revista Externă Francia. D. Tirard membru al Comisiu­­nei de permanență a interpelat pe Ministrul Bufet asupra ultimei sale circulări cătră pre­fecți in privința presei, din care circulare s’ar călca noua lege a pre ei votată nu de mult de cătră foasta Adunare. D. Buffet a respuns că aceasta a făcut’o in urma con­­sultărei și cu D. Dufaure, argumentul su­prem al D-3ale cănd nu mai are ce pune înainte. Guvernul Francez n’a primit incă comunicare oficială de la cabinetul Britanic despre aderarea acestuia la proiectul de re­forme in Turcia. Ambasadorul Franciei la Londra a incunoștiințat pe guvernul său in mod oficios despre aderarea Angliei. Austro-Ungaria. Camera înaltă de la Ve­na a adoptat legea asupra monastirilor spre marea consternare a Ultramontanilor. Această lege are mai cu samă ca scop de a deter­mina autoritatea puterei civile asupra orga­­nisărei timpurate a monastirilor. Nici o mo­­nastire nouă nu se va putea stabili pe vii­tor in Austria fără o autorizație legală. Dreptul de a cumpăra și transmite bo­nuri, prin donațiuni sau fondațiuni este strict mărginit la sume de o valoare hotărătă. Nu se va mai admite in ordinele religioase de­căt persoanele care posedă indigenatul Aus­triei , ori­ce raport le este interzis cu su­periorii streini. Autoritatea civilă are drep­tul de supra­veghiare și de visitat monasti­­rile spre a se asigura că legea este strict observat. Membrii ordinelor vor fi liberi a renunța la vocațiunea lor in ori­ce timp. Camera Ungariei a votat un proiect de lege pentru reforme administrative. Marea majoritate cu care s’a votat acest proiect este un nou succes pentru D. Tisza minis­­trul-președinte. Anglia. Presa Engleză este unanimă a aproba hotărârea Cabinetului Englez de a a­­dera la proiectul de reforme in Turcia. Mor­ning­ Post este singurul care blamează pă­răsirea politicei tradiționale a Mării­ Britaniei PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Iași, No. 420. Conform adresei D-lor Adminis­tratori Domeniilor și pădurelor Statului No. 430, la 20 Ianuarie curent, urmând a se ține licitațiune in camera acestei Prefecturi, pen­tru vinderea spre esploatare a parchetelor No. 6, 7, 8, 9, și 10 din pădurea Statului Icușenii, acest județ. Se publică spre cunoș­tința generală. Despre Arta Naționala. Arta, fiind o producere sufletească, infăți­­șată pe acela ce i-a dat naștere, și meritul unei lucrări de artă stă in legătură cu însu­șirea artistică a celui ce a produs’o ear lu­crările de artă la­olaltă ale unui popor, în­fățișează măsura de simțire a însuși sufletu­lui seu. Istoria frumoaselor arte ne arată începu­turi la multe popoare, manifestarea adevă­rată a artei insă la unele numai, și la aces­tea incă nu in acelaș chip. Istoria însăși ne arată deosebiri in mijloacele firești de pro­pășire ale neamurilor și această deosebire stă in legătură cu făptura atăt sufletească, socială căt și multe împrejurări locale ale lor. Pre­cum apa oglindește cerul și locul de împre­jurul seu, de asemenea și o lucrare de artă oglindește timpul și locul unde a fost făcută. A arăta trebuința și folosul frumoaselor arte la un popor este de prisos, lucrarea noas­tră le presupune cunoscute și învederate tu­turor. Vom căuta numai, potrivit cu mar­ginile scrierii noastre, a ne da samă despre starea artei la noi pe tărâmul plastic, ce lu­crări anume s’au produs și gradul lor de mă­­estrie. Vom lua dară pe căt vom pute tot ce s’a produs atăt in trecut, căt și de față in architectură, sculptură și pictură, vom cer­ceta parte cu parte și vom vede de asemene intru căt ele se potrivesc și cu plecarea su­fletească a neamului nostru, începem cu architectura ca una ce este arta mamă, din finul căreia in urmă se des­face sculptura și mai apoi pictura. Cle două din urmă sunt trebuinți simțite ale sufletului nostru, architectura insă respunde și la tre­buinți trupești. Din remășiți de sculpturi și picturi, aflăm despre starea sufletească la un neam; car din rămășiți de clădiri descoperim și starea lui socială, căci, pe căt el a fost mai tare pe acest pământ, pe atăt și urmele clădirilor sale le vedem mai mărețe. I. Stâlpii podului peste Dunăre și ruinele tur­nului de la orașul Turnu-Severin ne amin­tesc intăile timpuri ale coloniei Romane aici. De la veacul al­ doilea pănă la al patruspre­­zecele, nu este, pe căt știm, nici o ruină nici o rămășiță care se ne vorbească de ființa u­­nui neam pe acest pământ, numit Românesc, și această lipsă de zidiri se potrivește și cu învălmășeala noastră istorică despre aceea vreme. Astfel că, cu arătarea istoriei despre intocmirea țerilor Romăne cătră începutul veacului al 14, vedem și bisericele așa zise ale lui Radu­ Negru din orașele Curtea de Argeș și Cămpu-Lung, precum și o mică bi­sericuță dintre munții Moldovei, a căreia ori­gine, tradițiunea locuitorilor de împrejur o urcă pănă la Dragoș-Vodă. De atunci și pănă astăzi vom găsi biserici, remășițe, ca semne de trăirea unui neam, iar felul facerii lor ca semne de slabele sale cunoștință despre ar­h­itectură. Fie­care popor caută a perpetua faptele ce pot’ să’i slujască la mărirea lui: el le toarnă in bronz sau le cimentează cu peatră, el le dă trup și viață, ca astfel să le lase vederii urmașilor ca niște amintiri vii de mărirea neamului. Cu căt un popor a fost mai isteț la minte și mai mândru la suflet, pe atăt și pământul lui il vedem acoperit mai mult cu monumente, cu lucrări de artă, căci înaltele maeștrii sunt lăsate să slujască la fața unui neam. Un popor pe pământul căruia monumen­tele lipsesc cu totul, sau n’au avut fapte ca­re să merite a fi întrupate in monumente, sau n’au avut cultura trebuincioasă pentru a le pute întrupa. Cum am pute să ne expli­căm faptul că, un rănd de 12 veacuri nu gă­sim nimica despre arhitectura noastră? Cea mai veche zidire din Moldova este biserica armenească din Botoșani, precum și biserica mânăstirii Neamțului. A crede că barbarii trecând au pustiit totul, aceasta nu ne vine, căci vedem că ei au trecut și prin alte lo­curi unde găsim cu toate aceste zidiri și mo­numente care au resistat. Parthenorul șede in picioare de mai bine de două mii de ani. Instoria Domnilor noștri ne spune că la fie­care biruință sau fapt deosebit ei zideau căte o biserică, spre a aduce laudă și mul­țumire lui Dumnezeu care i-au ajutat. Ast­fel că singurul semn arhitectural pentru noi de amintirea faptelor lor, este numai bi­serica. Clădirea bisericilor insă, pornind dintr’un simțământ curat de evlavie, simțimentul es­tetic se găsește covârșit cu totul de cel re­ligios, incăt vedem in cele mai de căpitenie dăndu-se singura importanță numai construc­­țiunii spre ținerea căt mai mult a sfântului locaș, neținăndu-se insă in samă și de po­doaba frumusiței, la altele le lipsește chiar și această insușire a solidității, fiind cu totul slab construite sau chiar numai de lemn. Ori ce ar fi, numai preotul să poată sluji, aceas­ta este ideea covârșitoare incă până astăzi la clădirea bisericilor noastre. Biserica este casa lui Dumnezeu clădită de mână ome­nească și ce înălțare poate ave omul mai mare și ce laudă poate aduce ziditorului lumii mai multe, de­căt a face să se repeteze prin arh­i­tectură frumusețele Firei ce ne împresoară? Căci lucrarea de artă intr’o biserică nu tre­bue să aibă pornire numai din fală ome­nească, ci chiar și dintr’un simțiment de e­vlavie. Privind la parte din bisericile rămase ve­dem ziduri groase, ferestre mici, bolți puter­nic încleștate, vedem cu un cuvănt solidita­tea căutată și accentuată, nici o urmă insă de căutarea și exprimarea frumuseței; in ele nu este decăt zidărie curată căci, despre ar­h­itectură, ea nu există de­căt pe atăt căt poate fi la ori­ce popor primitiv. Ștefan Vodă cel Mare a zidit 40 de bise­rici și nici una din ele nu întrunește vreun lucru de artă; mai toate au ziduri groase, ferestre mici, turnuri pătrate și scurte, la toate lipsă complectă de proporție intre păr­țile clădirii, lipsă de fațadă și, ca resultat, liniile și formele cele mai urăte drept stil de arhitectură, precum Sf. Nicolai Domnesc din Iași care este una din cele de căpitenie. Pe căt cunoaștem mulțime de biserici din toată țara atăt din trecut căt și de acum, afară de aceea a mânăstirei Curtea de Argeș des­pre care vom vorbi mai jos, n’am găsit nici una care să însușească ceva artistic: forme umflate și unite cum am mai zis, sau lipsă de proporție in părțile lor; astfel pe un trup mare de biserică să pune un turn mic de unde se jignește privirea, precum la biserica Domnița Balașa din București, sau pe un trup mic de biserică se zidește un turn pre mare care pare a strivi biserica, precum la Sf. Spiridon din Iași, și, ca proporția să fie și mai sdruncinată, deasupra turnului boltit

Next