Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-08-04 / nr. 65
Vauilir. (K) PEKClURILE ABONAMENTULUI: Pentru Iassi pe an.............^ franci B semestru. 10 . . trimestru . 5 . • f* n /nyPentru districte pe an ... 24 frânci. semestru . . 12 . trinestru . H , V r Pentru Austria 30 „ Italia 40 „ Franța »6 Apare Joia și Duminica. Redacțiunea și Foca Intereselor Generale. Proprietariu si Administratore: TTii» Administratiunea In localul Tipo^ra flora. »ermann in lassi «CKSJL.BSISIJVA.AttjaL« SErTAMARWH.«. STIL VECHIU PTIjAJ PATRONUL piLEI K«.«ritul S.r.ci Apmal Soreini ^ ^ STIL MOU ! piUAJ PATRONUL piLEI ‘*»1» 1 *p °»« «•*. I lassi Duminica 4 August 1874 Inserțiune^Reclam k ‘ ren du 60 hani Sciri locals I ieu. .<? . - 7 • " • ' •;£f L . J tiy ani NC1UKW.I-: \ VI .%7 Pa«»»'» I » r.0 Imni. „ 11) .HU , . ív to . -jf Epistole nefrancato mi tmmoBc» Manuscrisele ne publicate se v0nt aida Un Nr 30 bani. rr 4 Duminică. SS. 7 coconi din efes. 5 3 1 * m nónta Pa ° 16 Duminică. D. 12 Rock. B. 5 374 r » Luui. Mart. BusigQU. S 5 |7 2“„T 1 ci. “ ”IT- 557 2 « Marți. (1) Schimbarea la fata. 5 ® | J rJ timp frumos ]l Marți. fleua 5 6 7 0* 7 Mercuri. Mart. Domelui. 5 ^ 1 ® Jipoj „loc 6 Mercuri. Ludovig de T. 5 7 750 - 8 Jei. Sf. Emilian Roman. 5 ® ® ® J si vântu ' " o? u °'' • Stefan C. 5 8 7 57 ~ y Vineri. Apost. M.tia. 5 10 6 56 . 21 . Vineri. Ion Francisc ■ 5 10 7 5ß 10 Sâmbătă, Mart. și Arhid. Laurentiu. 5 1 | _®.. 34 .......... ......... 22 Sâmbătă. Timoteii. ____ 5 l 7 5| j |«Sr" -T —r; - rr> -f• ■ [UNK] [UNK] ■ ■. • ■ ■ - 7 ? .*■**.: ■ -------—..................... ■ ■ [UNK] — 1--------------— ‘ . ~ ~ ------------------1~ r TrT.lTn^. PRIMĂRIA COMUNEI IASSU. — (Urmare) DJ Ganea pe lingă cele două cifre, de 340,950 1. de la capitolul lucrărilor publice, și de 98,000 1. de la capitalelor, pe care din tot lungul șiru de cifre, ce noi am fostu adusu ca dovadă despre rena d.sale administrațiune, le-au fost ales ca rele, și le-au dat ca probă despre netemeinicia acusărilor nóstre, mai alege și o a treia cifră tot de felul acesta, și voesca cu ea se pue vârfu la cele ^lige asupra acusărilor nóstre. Cu privirea acestei cifre d.lui Z ce. dv. ne imputați câ am cheltuițu suma de 281,059 1. 96 b., adunați de alții, și apoi după aceea tot dv. »ratați ca acesta cifră s’ar fi cheltuitu de fostul Primar dl C. Cerchez, și că noi la intrare n’am găsitu in casă decât o sumă de 4399 1. 32 b., plus o datorie de 182,856 1.32 par..— cum dar ne puteți acusa pe noi pentru o cifră ce a cheltuit’o alții, fără ca prin acesta se comiteți un actu de rea credințâ?—Iată cum : dv. nu tăgăduiți că dl Cerchez a primitu la intrarea sa 287,642 1. 48 b...de asemenea nu tăgăduiți cu dl Cerchez la 12 Dec. 1871, când a eșitul’a lasat succesorului seu, dl Gustea, mai mult de 38,819 1., decât ziceți : ce ne imputați nouă pentru o cifră care au cheltuit’o alții ?, pentru ce voiți se ne faceți solidari cu dl Cerchez, căruia nu ’i am succedat ? La acesta întrebare v’am mai respunsu odată, spuindu-ve anume pentru ce ve facem solidari, dar fiindcă dv ve faceți că nu înțelegeți, apoi suntem siliți ca se v’o mai repetăm din nou, dv. fiind vorba de adversari întotdeauna ați statornicitu o solidaritate intre personele de aceeași credință , ba încă mai multu decât atâta, aț statornicitu (deși nedreptu) o solidaritate și chiar intre personele care deși nu erau de aceeași credință, totuși pentru unu timpurie care, au lucratu împreună ca se putu conjura unu zeu, se putu conjura o calamitate ; pentru ce are se nu voiți ca și adversarii dv. se ve facă solidari de faptele atât morale cât și materiale ale personelor de aceeași credință cu dv. ? voiți putea trage numai beneficiile fără a trage și perderile ? voiți de exemplu se beneficiau de avantajele faptelor patronilor dv. de la 1866, fără să luați parte și la titlul cu care suntu calificate aceleași fapte și făptuitorii lor ? O! dar acestă este exorbitant, acesta nu se puteați beneficiatu de avantage trebue se luați parte și la perderi, și acesta chiar după principiul statornicit de dv. pentru adversarii dv. Sunteți de aceleași credinți cu dl Cerchez, au lucratu pentru a fi numit primari ’sau susținuții în tote modurile.—Sub administrațiunea d.sale sau cheltuitu suma de 287,842 1. 48 b., care era adunată de antecesorii d sale și era reservată pentru edificarea unui teatru și alte îmbunătățiri pentru comună ; prin urmare dv. trebui se dați samă despre modul cum s’a cheltuitu acastă sumă adunată de alții, și apoi se ve căutați cu omul dv. de incredire, cu dl Cerchez ori cât veți voi. La ori ce societate, la care asociații s’au pusu capitalurile in comunu, firma plătesce datoriile, iar nu cel ce au gerat in numele societății.— Mai înțelegim din respunsul dv. că ați voi se ve divorțați de dl Cerchez, sau mai bine lisa, ați voi se faceți separațiune de patrimonii, se aveți dreptul după lege ; inse fiind că separațiunile de patrimonii se făcu in totdeuna in frauda creditorilor, apoi permiteți ca și creditorii se asiste la lichidarea dotei ca se lasă cât se va putea mai puțini fraudați. Se trecem mai departe.—Dv. continuând a trata aceeași questiune a cheltuirei sumei de 287,6421. 48 b„ începeți a ve îndoi inșivă de ceea ce ați susținut in privirea nesolidarității dv. cu dl Cerchez, și ij liceți : ca dacă dl Cerchez a cheltuitu ace sumă, n’a cheltuit’o singur, ci a cheltuit’o cu consilierii comunali, și anume: dl Langa, dl Gustea etc., care in majoritate fiind, erau adversari d.lui Cerchez, și prin urmare și d.lor trebui se fie solidari de cheltuirea acelei sume. Așa este, vorbind teoreticu ! Și așa trebui se fie și nu practică când primarul este o persona care nu are de stăpân decât legea ; dar când primarul trece alăturea cu legea și are de stăpân pe un altul, care îi asigură impunitatea, atuncea lucrurile se petrecu cu totul altfel, se petrecu cum s’au petrecuții sub primariatul d- lui Cerchez, care făcea ceea ce voia, fără ca Consil. se’l potă impedeca, căci după lege voturile cons. se pun in lucrare nu de consil. însuși, ce de primar, și dacă primarul este contrar voturilor Consiliului, atuncea voturile sale rămân negru pe albu, și se alătureza la dosar;—și vreți se sciți (deși nu ve este ertat ca sa nu sciți) cum se purta amicul și protegiatul dv., n’aveți decât se întrebați pe amicii și colegii dv. din Cons. Comunal, care facea parte și in Cons. Comunal de atuncea; întrebați bună era pe amicul și colegul dv. dl Cornea. Dar veți <fliberă de ce majoritatea nu s’a plînsi despre acesta? insă cui? guvernului? dar tocmai guvernul era acel ce incuragea insubordinarea către majoritatea Cons., pe care nu o putea mistui. — Vedeți dar domnul meu, ca chiar argumentul ce invocați nu numai cS nu militeza in favorea dv., dar din contra el probeza și mai multu de ce spiritu sunteți animați dv. și ambii dv. când sunteți la putere; sunteți animați de spiritul guvernului personal. "Dl Ganea repeteza și astă dată ceea ce au mai fostun jisu odată, adică că in locu de bani ar fi moștenită o datorie de 182,856 1. 32 b. La acesta ’i am respunsu odată, și ’i am și probat că prima inscriere in budget a acestei cifre se datoresce tot d.lui Cerchez, și prin urmare reui face de mai amintesce lucruri, care este de interesul d.sale de a le lasa uitate. —Mai mult decât atâta , noi ’i am probații că acesta cifră având’o d.lor însemnată trei ani de a rândul in budget pentru a o aquita din veniturile ordinare, cu tóte aceste n’au fost in starea se o păfescă din aceste venituri, și au fost siliți a contracta o datorie, și a plăti procente destul de însemnate pentru a o aquita, iar sumele însemnate in acești trei ani pentru aquitarea ei nu se scie ce s’au facutu. Tot atuncea am mai probat că in budgetul anului 1874 nu s’au mulțumitu de a însemna la cheltuele acesta sumă o singură dată, ce au insemnat’o de done ori (!) Peste tóte aceste probe dlumea trece cu pasu gimnasticii, după obiceiu, fără a se impedeca cât de puținu. Dar uitasem că d.lui ne a spus încă de la inceputu că nici se ocupă de aseminea bagajele, de câteva sute de mii de lei. După tóte aceste rugări pe d.l Ganea ca se’și păstreze pe samă acel rîsu f meriu, de care ne vorbesce adese, avându’și locul lui propriu in încercările literare, unde pótema ave fericirea de a da și peste călcâiul lui Ahil, atât de mult căutatu de domnia sa.— Dl Ganea ne zice că pentru nepublicarea budgetului pe 1872 se întrebăm pe dl Gustea, sub a căruia administrațiune s’a confecționat și s’a sancționat budgetul, iar nu pe domnia sa, care au intratu pe la jumatatea exercițiului budgetar.—Se vede că dl Ganea suferi fórte multu sau de lipsă de memorie, sau de lenevire, care îl face a nu se ocupa cu studierea questiunilor pe care le trateza, sau de o rea credință manifestă; căci almintrelea cum se pote explica că tocmai d-lui care au făcutu parte din Cons. Comunal al d- lui Gustea se avanseze asemenea lucruri? cum se póte se susție că budgetul au fostu aprobatu de guvernă in timpul administrat, d.lui Gustea, când procesele verbale probeza contrariul, pobheza I) că budgetul fiind supus in doue rânduri la aprobarea Ministr., acesta ’1 a aprobatu, vise cu mari modificări, care după votul din ședința da la 10 Aprilie 1872, au silita pe Cons. a’l inapoi minist, cu o întimpinare forte detailată, redactată de însuși amicul d.lui Ganea, dl V. Pogor, care deși dimpreună cu dl Ganea făcea parte din minoritate, adică din susțiitorii guvernului, totuși vexând necalificabilarea voință ce punea minist, in aprobarea budgetului (la a căruia votare a fostu luata parte și dl G.mea), au primitu sarcina de a proba, și a și probații ministerului ne temeinicia observațiunilor cu care au fostu inapoit budgetul.. 2) că mai înainte de sosirea vreunui respunsu de la minist, asupra intimpinarii Cons întâmplându-se ace odio 5sa calcare de lege electorală de deputați, după care guvernul a introdus in liste pe patentării veri,—și care culoare va râmânea in totdeuna o patine ștârsă asupra regimului din care face parte dl Ganea,—și apoi acel memorabil vot de protestare a Cons. Comunal din ședința sa de la 22 Aprilie, la care a luatu o parte onorabilă și d.l Pogor și d. Ciupercescu, Cons. a și fost disolvatu la 2 Maiu 1872.— Așadar cu tóte esclămările d.lui Ganeanu pe FOILETONI BELLA-ROSA (Urmare). 1). de Charny intrase împreună cu totă lumea neliniștit și plinu de prepusuri : acesta era era cându obicinuia ași face rondul quotidianu. La strigătul lui Boulefard care gesticula in mijlilocul omenilor ce’lu impingeu din tóte părțile, se inarmă c’unu pumnal și găsind uă deschizătură, se aruncă asupra lui La Deroute, care preceda pe Bella-Rosa. Dar sergentul vedé totu făr’ a avea aerul de a se uita la ceva ; în momentul cându D. de Charny ridica mâna, elu îlu apuca de gâtu și cu cealaltă mână opri lovitura stringéndu’lu cu putere de bruciu. Durerea făcu pe D. de Charny se arunce pumnalul; degetele sergentului îlu stringeu ca cum aru fi vrutu se’lu gâtue; fația’i deveni purpurie, genunchile i se'nduoiră și cadu roșu. — Faceți locu bietelor maice, repetâ La Deroute cu liniște trecându preste corpul D-lui de Charny. Ei sosiră la portă, pe care o trecură fară nici un obstacol. Grippard se furișă unu minutu. — Mergeți ! Zise elu, căci se ajungu. Și începu a fugi spre strada Saint-Maur. Mica trupă ajunse în locul unde Christophe păzia caii. Ei se suită pe cai și plecară’n galopu. Grippard sosi unu minutu mai în urmă găfâindu, elu, dând spori calului, ajunse îndată pe fugari. Cei patru cai își mușcau zăbalele și făceu se li sară mii de scânteie de sub piciore. Unul mare vuetu se auzi deodată in urma lor; ei își întorseră capul și veZură că imensă volbură de flăcări suindu-se spre ceriu, apoi volbura căzu. — Barateele sau topitu, I’se La Deroute cu liniște. — Iți datorescu totul îi Z'se Bella-Rosa uitându-se la Suzana a cărei brațe erau în jurul gâtului lui. — Bine ! bine ! alergați înainte, response La Deroute. He! Grippard, noi se remânem în urmă, căci îmi îchipuesc ca nu suntemu încă guitu cu Bouletord. XLII. Cersieford. Bouletord ne avendu nici unu ajutoru și strînsu în miilocul mulțimei înspăimântate ca într’unu téscu puse mai multu de unu cuartu de oră pentru a se degagia. Oamenii sei alergau în susu și'n josu far’ înțelege nimicu din totu ce se petrece; ei vénuseră eșindu atâte persóne iocâtu nu se mai uitau la nimicu și acceptau ordine pentru a se pune ’n mișcare. In momentul cându vézu pe D. de Charny dispărăndu și pe La Deroute plecându, Bouletord scosese unu țipetu de turbare și se răpezi spre porta mânăstirei; că mișcare a mulțimi îlu împinse spre locul unde era D. Charny, lângă care se grămădia mai multe persane. Bouletord v§zu pe favoritul ministrului trântita la pământu fară simțire și’lu redicâ. D. de Charny deschise ochii, se uitâ in jurul seu, înțelese totu ce se petrecuse și sări ’n susu. — Unde suntu ei ? întrebă D. de Charny. Bouletord ii areta pofta cu gest un desperatu. — La cai! striga gentilomul. Cându reușiră a eși din curte, D. de Charny era albu și Bouletord roșu de mânie. Unul era mutu și amenințătoru, celualtu scote mii de înjurături din gură. — Pe cai urla Bouletord la cei d’ânteia gendarmi pe care’i întâlni. Toți alergară spre strada Saint-Maur, unde era grajdul. Pe cându alergau, cu Boulefard în frunte, D. de Charny zări pe D. de Pomereux care sosia la locul incendiului jucându’și calul. — Ce dracu se petrece acolo, întreba gentilomul pe favorit. — Puțin lucru ’ntr’adevĕr, vi se râpesce logodnica. — Pe Domna d’Albergotti ? — Pre legea mea, da. Ea galopeze pe spatele calului lui Bella-Rosa. V’au trasu pe sferă D-le conte. D. de Pomereux, după cum s'a pututu vedé, avea uă destul de bună dusă de amoru propriu ; ideia câm aru fi putut cineva bate jocu de persona și de simțimintele lui făcuse i se suie sângele ’n față. Elu își strînse frîul calului care’ncepu a sări în două piciore. — Aiau plecații! Z,se eu cu voce scurtă. — Biata văduvă a datu focu mânăstirei pentru a’și lumina a doua nuntă! relua D. de Charny. D. de Pomereux se gândia la curtisanii cari aveu se ridă de aventura lui, căci, dacă era omu de acei care nu se teme de ghiuleua unui turn, avea înse uă tema grozavă de ridicolii. — Ce drumu au apucatu, o sciți ? adăogi elu lovindu cu cravașa castele calului. — Tocmai asta nu va fi greu de aflatu, respinse D. Charny, încântatu de a vedé pe D. Pomereux acolo unde vroia se’le aducă. Câțiva omeni din poporu pe care’i întrebară, respinseră ca venuseră trupă de patru cavaleri îndreptându-se în galopa spre cheiuri. După unu semiualu d lui de Pomereux, unul din lachei își oferi calul d-lui de Charny și se luară pe urmele fugarilor. Dar trebuiau se se opresea la tóte colțurile stradelor pentru a întreba pe trecători, și acesta’i face se pérda multu timpu. Cu tóte aceste Bouletord și camaradasei, ajungând la grajdul des la Saint-Maur, se apucară de comele cailor, dar punendu piciorul în scară, toți căzură pe fânu, tărându sâua după denșii. Ciungele erau torte. Buleford înjura ca unu păgânu, înainte de a găsi alte chingi și de a le așiza, au trecutu zece minute. In fine plecară, înse îndată se rumpseră frâele aprope de zabale, și trebuise perda unu nou timpu. Se făcuse frâelor mai tot aceea ce se făcuse chingelor. Aceste două accidente, care se succedau unul după altul, desceptară prepuțurile lui Boulefard. Pe când unul din omenii sei întră în dughena unui curățariu, el se uita cu ochii împrejur. — Dar unde’i Grippard ? striga elu. — Nu’i cu noi, response unul gendarmi. — VeZutu-Ta cineva ? — Eu ! relua unu altu gendarm, eramu de gardă la grajdiu cându a intratu acolo, e acum aprópe două oră. — Blestematul de trădătoriu ! urlu Bouletord, se mă fie dracu dacă nu’i voiu spinteca inima ’n patru ! După ce se reparară frâele, totă trupa pleca, cu pistolele’n oblângi și cu carabinele'n mână. Bella-Rosa și Cornelius își luaseră cursa prin strada. Four, la respintema Buci, găsiră un soldații de strajă care vroi să se opite la trecerea lor, calul lui Bella- Rosa nu împinse în peplu și soldatul căzu jos. Trecură apoi în strada Dauphine, pe care o traversară într’unu minutu. La intrarea podului Nou văziră uă escoadă de gendarmi care ține miilocul pavelei. La Deroute fucelu ântăiu care o zări. Elu dădu spori cailor și se arunca înainte, urmatu de Grippard, care’și puse mânele’n oblângi. — Alerga asupră-le, Z'se La Deroute, și strigâ câtu te va ține gura . Serviciul regelui! — Pentru ce ? Zise Grippard vârându’și înapoi pistolele. — Mergi, și strigâ mai întăi ! Grippard se aruncâ înaintea trupei, și strigâ cu vocea lui cea mai tare: — Serviciul regelui! Trupa se deschise și fugarii trecură ca fulgerul. — Dar dacă, întrebă Grippard încântata de efectul ce produsese, gendarmeria aru fi vroitu se vada ce era serviciul regelui, cum amu fi făcutu ? — Lupii nu se mănâncă între dânșii; uită-te la hainele tale. — Ba ca! ai dreptate! strigă ex-caporalul. După podul Nou, plecară spre cheiuri și ajunseră la primărie. Noptea era întunecosă; prăvăliașii își închise se oblonea, burgheșii se grăbiau a merge acasă, la vițetul acestei alergări precipitate, câte-va babe și scotau din cându in cându nasul pe ferestru, și văzindu, în umbră, nișce cavaleri du»endu pe caii lor femei a cărora voaluri plutea un vântu, își zicea că trebuia se fie vre-uă damă de la Curte care fuge cu camerista sa, și plângea perversitatea secolului Sosiră la strada Saint-Denis, grupele