Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1874-08-04 / nr. 65

Vaui­li­­r. (K) PEKClURI­LE ABONAMENTULUI: Pentru Iassi pe an.............^ franci B semestru. 10 . . trimestru . 5 . • f* n /ny­­Pentru districte pe an ... 24 frânci. semestru . . 12 . trinestru . H , V r Pentru Austria 30 „ Italia 40 „ Franța »6 Apare Joia și Duminica. Redacțiunea și Foca Intereselor Generale. Proprietariu si Administratore: TTii» Administratiunea In localul Tipo^ra fl­o­r­a. »ermann in lassi «CK­SJL.BSISIJVA.AttjaL« SErTAMARWH.«. STIL VECHIU PTIjA­J PATRONUL piLEI K«.«ritul S.r.ci­­ Apmal Soreini ^ ^ STIL MOU ! piUAJ PATRONUL piLEI ‘*»1» 1 *p °»«­ «•*­. I lassi Duminica 4 August 1874 I­nserțiune^Reclam k ‘ ren du 60 hani Sciri locals I ieu. .<? . - 7 • " • ' •;£f L . J tiy ani NC1UKW.I-: \ VI .%7 Pa«»»'» I » r.0 Imni. „ 11) .HU , . ív to . -jf Epistole nefrancato mi tmmoBc» Manuscrisele ne publicate se v0nt aida Un Nr 30 bani. rr 4 Duminică. S­S. 7 coconi din efes. 5 3­­ 1 * m nónta Pa ° 16 Duminică. D. 12 Rock. B. 5 3­7­4 r » Luui. Mart. BusigQU. S 5 |­7 2­­“„T 1 ci. “ ”­­IT- 5­5­7 2­­ « Marți. (1) Schimbarea la fata. 5 ® | J rJ timp frumos­­ ]l Marți. fleua 5 6 7 0­­* 7 Mercuri. Mart. Domelui. 5 ^ 1 ® Jipoj „loc 6­ Mercuri. Ludovig de T. 5 7 7­50 - 8 Jei. Sf. Emilian Roman. 5 ® ® ® J si vântu ' " o? u °'' • Stefan C. 5 8 7 57 ~ y Vineri. Apost. M­.tia. 5 10 6 56 . 21 . Vineri. Ion Francisc ■ 5 10 7 5ß 10 Sâmbătă, Mart. și Arhid. Laurentiu. 5 1­ | _®.. 34 .......... ......... 22 Sâmbătă. Timoteii. ____ 5 l­ 7 5| j |«Sr" -T —r; - r­r> -f• ■ [UNK] [UNK] ■ ■. • ■ ■ - 7­ ? .*■**.: ■ -------—­­­­..................... ■ ■ [UNK] — 1--------------— ‘ . ~ ~ ------------------1~ r­ TrT­.lTn^. PRIMĂRIA COMUNEI IASSU. — (Urmare) DJ Ganea pe lingă cele două cifre, de 340,950 1. de la capitolul lucrări­lor publice, și de 98,000 1. de la ca­­pit­­alelor, pe care din tot lungul șiru de cifre, ce noi am fostu adusu ca do­vadă despre rena d.sale administrațiu­­ne, le-au fost ales ca rele, și le-au dat c­a probă despre netemeinicia acusări­­lor nóstre, mai alege și o a treia cifră tot de felul acesta, și voesca cu ea se pue vârfu la cele ^lige asupra acusă­­rilor nóstre. Cu privirea acestei cifre d.lui­ Z­ ce. dv. ne imputați câ am cheltuițu­ suma de 281,059 1. 96 b., adunați de alții, și apoi după aceea tot dv. »ratați ca acesta cifră s’ar fi cheltuitu de fostul Primar dl C. Cerchez, și că noi la in­trare n’am găsitu in casă decât o sumă de 4399 1. 32 b., plus o datorie de 182,856 1.32 par..— cum dar ne pu­teți acusa pe noi pentru o cifră ce a cheltuit’o alții, fără ca prin acesta se comiteți un actu de rea credințâ?—Ia­tă cum : dv. nu tăgăduiți că dl Cer­chez a primitu la intrarea sa 287,642 1. 48 b...de asemenea nu tăgăduiți cu dl Cerchez la 12 Dec. 1871, când a eșitu­l’a lasat succesorului seu, dl Gus­­tea, mai mult de 38,819 1., decât zi­ceți : ce ne imputați nouă pentru o ci­fră care au cheltuit’o alții ?, pentru ce voiți se ne faceți solidari cu dl Cer­chez, căruia nu ’i am succedat ? La acesta întrebare v’am mai respunsu o­­dată, spuin­du-ve anume pentru ce ve facem solidari, dar fiind­că dv ve fa­ceți că nu înțelegeți, apoi suntem si­liți ca se v’o mai repetăm din nou, dv. fiind vorba de adversari întotdea­una ați statornicitu o solidaritate in­tre personele de aceeași credință , ba încă mai multu decât atâta, aț­ stator­nicitu (de­și ne­dreptu) o solidaritate și chiar intre personele care de­și nu erau de aceeași credință, totuși pen­tru unu timpu­rie care, au lucratu împreună ca se putu conjura unu zeu, se putu conjura o calamitate ; pentru ce are se nu voiți ca și adversarii dv. se ve facă solidari de faptele atât mo­rale cât și materiale a­le personelor de aceeași credință cu dv. ? voiți pu­­te­a trage numai beneficiile fără a tra­ge și perderile ? voiți de exemplu se beneficiau­ de avantajele faptelor pa­tronilor dv. de la 1866, fără să luați parte și la titlul cu care suntu c­ali­­ficate aceleași fapte și făptuitorii lor ? O! dar acestă este exorbitant, acesta nu se pute­­­ați beneficiatu de avanta­­ge trebue se luați parte și la perderi, și acesta chiar după principiul stator­nicit de dv. pentru adversarii dv. Sunteți de aceleași credinți cu dl Cerchez, au­ lucratu pentru a fi numit primari ’s­au­ susținuții în tote modu­rile.—Sub administrațiunea d.sale sau cheltuitu suma de 287,842 1. 48 b., care era adunată de antecesorii d sale și era reservată pentru edificarea unui teatru și alte îmbunătățiri pentru co­mună ; prin urmare dv. trebui se dați samă despre modul cum s’a cheltuitu acastă sumă adunată de alții, și apoi se ve căutați cu omul dv. de incredire, cu dl Cerchez ori cât veți voi. La ori ce societate, la care asociații s’au pusu capitalurile in comunu, firma plătesce datoriile, iar nu cel ce au gerat in nu­mele societății.— Mai înțelegim din res­­punsul dv. că ați voi se ve divorțați de dl Cerchez, sau mai bine­­ lisa, ați voi se faceți separațiune de patrimo­nii, s­e­­ aveți dreptul după lege ; in­se fiind că separațiunile de patrimonii se făcu in tot­de­una in frauda credi­torilor, apoi permiteți ca și creditorii se asiste la lichidarea dotei ca se lasă cât se va putea mai puțini fraudați. Se trecem mai departe.—Dv. conti­nuând a trata aceeași questiune a chel­­tuirei sumei de 287,642­1. 48 b„ în­cepeți a ve îndoi inșivă de ceea ce ați susținut in privirea ne­solidarității dv. cu dl Cerchez, și ij liceți : ca dacă dl Cerchez a cheltuitu ace sumă, n’a cheltuit’o singur, ci a cheltuit’o cu con­silierii comunali, și anume: dl Langa, dl Gustea etc., care in majoritate fiind, erau adversari d.lui Cerchez, și prin urma­re și d.lor trebui se fie solidari de chel­tuirea acelei sume. Așa este, vorbind teoreticu ! Și așa trebui se fie și nu practică când primarul este o persona care nu are de stăpân decât legea ; dar când primarul trece alăturea cu legea și are de stăpân pe un altul, care îi asigură impunitatea, atuncea lucrurile se petrecu cu totul altfel, se petrecu cum s’au petrecuții sub primariatul d- l­ui Cerchez, care făcea ceea ce voia, fără ca Consil. se’l potă impedeca, căci după lege voturile cons. se pun in lu­crare nu de consil. însuși, ce de pri­mar, și dacă primarul este contrar voturilor Consiliului, atuncea voturile sale rămân negru pe albu, și se ală­­tureza la dosar;—și vreți se sciți (de­și nu ve este ertat ca sa nu sciți) cum se purta amicul și protegiatul dv., n’aveți decât se întrebați pe amicii și colegii dv. din Cons. Comunal, care fa­­cea parte și in Cons. Comunal de a­­tuncea; întrebați bună­ era pe amicul și colegul dv. dl Cornea. Dar veți <fli­­b­e­ră de ce majoritatea nu s’a plîn­si despre acesta? insă cui? guvernului? dar tocmai guvernul era acel ce in­­curagea insubordinarea către­ majorita­tea Cons., pe care nu o putea mistui. — Vedeți dar domnul meu, ca chiar argumentul ce invocați nu numai cS nu militeza in favorea dv., dar din contra el probeza și mai multu de ce spiritu sunteți animați dv. și amb­ii dv. când sunteți la putere; sunteți ani­mați de spiritul guvernului personal. "Dl Ganea repeteza și astă dată ce­ea ce au mai fostu­n j­isu odată, adică că in locu de bani ar fi moștenită o datorie de 182,856 1. 32 b. La acesta ’i am respunsu odată, și ’i am și pro­bat că prima inscriere in budget a a­­cestei cifre se datoresce tot d.lui Cer­chez, și prin urmare reui face de mai amintesce lucruri, care este de intere­sul d.sale de a le lasa uitate. —Mai mult decât atâta , noi ’i am probații că a­­cesta cifră având’o d.lor însemnată trei ani de a rândul in budget pentru a o aquita din veniturile ordinare, cu tóte aceste n’au fost in starea se o p­­ăfescă din aceste venituri, și au fost siliți a contracta o datorie, și a plăti procente destul de însemnate pentru a o aquita, iar sumele însemnate in acești trei ani pentru aquitarea ei nu se scie ce s’au facutu. Tot atuncea am mai probat că in budgetul anului 1874 nu s’au mul­­țumitu de a însemna la cheltuele a­­cesta sumă o singură dată, ce au in­­semnat’o de done ori (!) Peste tóte a­­ceste probe dl­umea trece cu pasu gimnasticii, după obiceiu, fără a se im­pedeca cât de puținu. Dar uitasem că d.lui ne a spus încă de la inceputu că nici se ocupă de aseminea bagajele, de câte­va sute de mii de lei. După tóte aceste rugări pe d.l Ga­nea ca se’și păstreze pe samă acel rîsu f­ meri­­u, de care ne vorbesce adese, a­­vându’și locul lui propriu in încercă­rile literare, unde póte­ma ave ferici­rea de a da și peste călcâiul lui Ahil, atât de mult căutatu de domnia sa.— Dl Ganea ne zice că pentru ne­pu­blicarea budgetului pe 1872 se între­băm pe dl Gustea, sub a căruia admi­­nistrațiune s’a confecționat și s’a sanc­ționat budgetul, iar nu pe domnia sa, care au intratu pe la jumatatea exer­­ci­țiului budgetar.—Se vede că dl Ga­nea suferi fórte multu sau de lipsă de memorie, sau de lenevire, care îl face a nu se ocupa cu studierea questiuni­­lor pe care le trateza, sau de o rea credință manifestă; căci almintrelea cum se pote explica că tocmai d-lui care au făcutu parte din Cons. Comunal al d- l­ui Gustea se avanseze asemenea lu­cruri? cum se póte se susție că bud­getul au fostu aprobatu de guvernă in timpul administrat, d.lui Gustea, când procesele verbale probeza contrariul, p­­obheza I) că budgetul fiind supus in do­ue rânduri la aprobarea Ministr., aces­ta ’1 a aprobatu, vise cu mari modificări, care după votul din ședința da la 10 Aprilie 1872, au silita pe Cons. a’l i­­napoi minist, cu o întimpinare forte detailată, redactată de însuși amicul d.lui Ganea, dl V. Pogor, care de­și dimpreună cu dl Ganea făcea parte din minoritate, adică din susțiitorii guver­nului, totuși vexând ne­c­alificabila­rea voință ce punea minist, in aprobarea budgetului (la a căruia votare a fostu luata parte și dl G.mea), au primitu sarcina de a proba, și a și probații mi­nisterului ne temeinicia observațiuni­­lor cu care au fostu inapoit budgetul.. 2) că mai înainte de sosirea vre­unui respunsu de la minist, asupra intim­­pinarii Cons întâmplându-se ace odi­­o 5sa calcare de lege electorală de de­putați, după care guvernul a introdus in liste pe patentării veri,—și care cul­oare va râmânea in tot­de­una o p­ati­ne ștârsă asupra regimului din care face parte dl Ganea,—și apoi acel memora­bil vot de protestare a Cons. Comu­nal din ședința sa de la 22 Aprilie, la care a luatu o parte onorabilă și d.l Pogor și d. Ciupercescu, Cons. a și fost disolvatu la 2 Maiu 1872.— Așa­dar cu tóte esclămările d.lui Ganea­nu pe FOI­LETONI BELLA-ROSA (Urmare). 1). de Charny intrase împreună cu totă lumea neliniștit și plinu de prepusuri : acesta era era cându obicinuia ași face rondul quotidianu. La strigătul lui Boulefard care gesticula in mijlilocul om­enilor ce’lu impingeu din tóte părțile, se inarmă c’unu pumnal și găsind uă deschizătură, se aruncă asupra lui La Deroute, care preceda pe Bella-Rosa. Dar sergentul vedé totu făr’ a avea aerul de a se uita la ceva ; în momentul cându D. de Charny ri­dica mâna, elu îlu apuca de gâtu și cu cea­laltă mână opri lo­vitura stringéndu’lu cu putere de bruciu. Durerea făcu pe D. de Charny se arunce pumnalul; degetele sergentului îlu stringeu ca cum aru fi vrutu se’lu gâtue; fația’i deveni purpurie, genunchile i se'nduoiră și cad­u roșu. — Faceți locu bietelor maice, repetâ La Deroute cu liniște trecându preste corpul D-lui de Charny. Ei sosiră la portă, pe care o trecură fară nici un obstacol. Grippard se furișă unu minutu. — Mergeți ! Zise elu, căci se ajungu. Și începu a fugi spre strada Saint-Maur. Mica trupă ajunse în locul unde Christophe păzia caii. Ei se suită pe cai și plecară’n galopu. Grippard sosi unu minutu mai în urmă găfâindu, elu, dând spori calului, ajunse îndată pe fugari. Cei patru cai își mușcau zăbalele și făceu se li sară mii de scânteie de sub piciore. Unul mare vuetu se auzi de­odată in urma lor; ei își întorseră capul și veZură că imensă volbură de flăcări suindu-se spre ceriu, apoi volbura căzu. — Barateele sau topitu, I’se La Deroute cu liniște. — Iți datorescu totul îi Z'se Bella-Rosa uitându-se la Su­­zana a cărei brațe erau în jurul gâtului lui. — Bine ! bine ! alergați înainte, response La Deroute. He! Grippard, noi se remânem în urmă, căci îmi îchipuesc ca nu sun­­­temu încă guitu cu Bouletord. XLII. Cersieford­. Bouletord ne avendu nici unu ajutoru și strînsu în mi­­ilocul mulțimei înspăimântate ca într’unu téscu puse mai multu de unu cuartu de oră pentru a se degagia. Oamenii sei alergau în susu și'n josu far’ înțelege nimicu din totu ce se petrece; ei vénu­­seră eșindu atâte persóne iocâtu nu se mai uitau la nimicu și ac­ceptau ordine pentru a se pune ’n mișcare. In momentul cându vézu pe D. de Charny dispărăndu și pe La Deroute plecându, Bouletord scosese unu țipetu de turbare și se răpezi spre por­ta mânăstirei; că mișcare a mulțim­i îlu împinse spre locul unde era D. Charny, lângă care se grămădia mai multe persane. Bou­letord v§zu pe favoritul ministrului trântita la pământu fară sim­țire și’lu redicâ. D. de Charny deschise ochii, se uitâ in jurul seu, înțelese totu ce se petrecuse și sări ’n susu. — Unde suntu ei ? întrebă D. de Charny. Bouletord ii areta pofta cu gest un desperatu. — La cai! striga gentilomul. Cându reușiră a eși din curte, D. de Charny era albu și Bouletord roșu de mânie. Unul era mutu și­­ amenințătoru, celu­­altu scote mii de înjurături din gură. — Pe cai­ urla Bouletord la cei d’ânteia gendarmi pe ca­­re’i întâlni. Toți alergară spre strada Saint-Maur, unde era grajdul. Pe cându alergau, cu Boulefard în frunte, D. de Charny zări pe D. de Pomereux care sosia la locul incendiului jucându’și calul. — Ce dracu se petrece acolo, întreba gentilomul pe favorit. — Puțin lucru ’ntr’adevĕr, vi se râpesce logodnica. — Pe Domna d’Albergotti ? — Pre legea mea, da. Ea galopeze pe spatele calului lui Bella-Rosa. V’au trasu pe sferă D-le conte. D. de Pomereux, după cum s'a pututu vedé, avea uă des­tul de bună dusă de amoru propriu ; ideia câ­m aru fi putut cine­va bate jocu de persona și de simțimintele lui făcu­se i se suie sângele ’n faț­ă. Elu își strînse frîul calului care’ncepu a sări în două piciore. — A­i­au plecații! Z,se e­u cu voce scurtă. — Biata văduvă a datu focu mânăstirei pentru a’și lumina a doua nuntă! relua D. de Charny. D. de Pomereux se gândia la curtisanii cari aveu se ridă de aventura lui, căci, dacă era omu de acei care nu se teme de ghiu­­leua unui turn, avea înse uă tema grozavă de ridicolii. — Ce drumu au apucatu, o sciți ? adăogi elu lovindu cu cra­vașa castele calului. — Tocmai asta nu va fi greu de aflatu, respinse D. Char­ny, încântatu de a vedé pe D. Pomereux acolo unde vroia se’le aducă. Câți­va omeni din poporu pe care’i întrebară, respinseră ca venuse­ră trupă de patru cavaleri îndreptându-se în galopa spre cheiuri. După unu semiu­alu d lui de Pomereux, unul din la­chei își oferi calul d-lui de Charny și se luară pe urmele fugari­lor. Dar trebuiau se se opresea la tóte colțurile stradelor pen­tru a întreba pe trecători, și acesta’i face se pérda multu timpu. Cu tóte aceste Bouletord și camarada­sei, ajungând la grajdul des la Saint-Maur, se apucară de comele cailor, dar punendu picio­rul în scară, toți căzură pe fânu, tărându sâua după denșii. Ciun­gele erau torte. Buleford înjura ca unu păgânu, înainte de a găsi alte chingi și de a le așiza, au trecutu zece minute. In fine plecară, înse îndată se rumpseră frâele aprope de zabale, și tre­bui­se perda unu nou timpu. Se făcuse frâelor mai tot aceea ce se făcuse chingelor. Aceste două accidente, care se succedau unul după altul, desceptară prepuțurile lui Boulefard. Pe când unul din omenii sei întră în dughena unui curățariu, el se uita cu ochii împrejur. — Dar unde’i Grippard ? striga elu. — Nu’i cu noi, response unul gendarmi. — VeZutu-Ta cine­va ? — Eu ! relua unu altu gendarm, eramu de gardă la grajd­iu cându a intratu acolo, e acum aprópe do­uă oră. — Blestematul de trădătoriu ! urlu Bouletord, se mă fie dra­cu dacă nu’i voiu spinteca inima ’n patru ! După ce se reparară frâele, totă trupa pleca, cu pistolele’n oblângi și cu carabinele'n mână. Bella-Rosa și Corne­lius își lua­seră cursa prin strada. Four, la respintema Buci, găsiră un sol­dații de strajă care vroi să se opite la trecerea lor, calul lui Bella- Rosa nu împinse în peplu și soldatul căzu jos. Trecură apoi în strada Dauphine, pe care o traversară într’unu minutu. La in­trarea podului Nou văz­iră uă escoadă de gendarmi care ține mi­i­­locul pavelei. La Deroute fu­celu ântăiu care o zări. Elu dădu spori cailor și se arunca înainte, urm­atu de Grippard, care’și puse mânele’n oblângi. — Alerga asupră-le, Z'se La Deroute, și strigâ câtu te va ține gura . Serviciul regelui! — Pentru ce ? Zise Grippard vârându’și înapoi pistolele. — Mergi, și strigâ mai întă­i ! Grippard se aruncâ înaintea trupei, și strigâ cu vocea lui cea mai tare: — Serviciul regelui! Trupa se deschise și fugarii trecură ca fulgerul. — Dar dacă, întrebă Grippard încântata de efectul ce pro­dusese, gendarmeria aru fi vroitu se vada ce era serviciul rege­lui, cum amu fi făcutu ? — Lupii nu se mănâncă între dânșii; uită-te la hainele tale. — Ba ca! ai dreptate! strigă ex-caporalul. După podul Nou, plecară spre cheiuri și ajunseră la primă­rie. Noptea era întunecosă; prăvăliașii își închise se oblonea, bur­­gheșii se grăbiau a merge a­casă, la vițetul acestei alergări pre­cipitate, câte-va babe­­ și scotau din cându in cându nasul pe ferestru, și văzindu, în umbră, nișce cavaleri du»­endu pe caii lor femei a cărora voaluri plutea un vântu, își zicea că trebuia se fie vre-uă damă de la Curte care fuge cu camerista sa, și plân­­gea perversitatea secolului Sosiră la strada Saint-Denis, grupele

Next