Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-01-16 / nr. 4

STIL VECHII! piUA | PATRONUL piLEI R.i.Ktui s.r.i.i \pu.a] S.r.lui STIL NOU piUA PATRONUL pil_EI | R“‘|‘1*1 W‘l" | KIU* _ lA-awAK . Ohr MIN In \ IanuarIA.MAI1K “ ‘ «‘J s 12 Duminică. S. M. Tatian (capul e la argeș) 7 27 | 4 58 |a j dra 36 ° 24 Duminică. D. D. 2 Bot. Timoteiu t £( 4 ob £ 13 Luni S. S. M. Ermiliu. 7 264 59 m. dupa a. « 25 Luni. Saul. 7 26 4 59 s 14 Marți. C P. cei ucis in Sina și Rost. 7 25 5 1 mează lumi ~t 26 Marți. PoPcarp. 7 25 ^ I p 15 Mercuri. Cuv. P P. Pavel Tibetul 7 24 5 2 Ila cu timp * 27 Mercuri. Ion rost do de aur. 7 24 6 2 w 16 Joi. Inh. cin lanț al S. A. Petre 7 23 5 4 ^enin. gerosu ** 28 Joi. Carol marile 7 28 5 ’ 17 Vineri. Cuv. Păr antonie cel mare 7 22 5 6 și apoi moina 29 Vineri. Francisc Sales 7 22 5 6 18 18 Sâmbătă. Cuv Parantanasie și Ivirii 7 21 5 8 30 Sâmbătă. Martina _____uR^________JLTM PETITIUNEA IASIE H 1LOR Reproducem», după „Cugetul Țerii“ petițiunea adresată de concetățanii noștri Adunării Deputaților prin care ceru a nu se primi propunerile guvernului pentru desființarea internatelor și ciuntirea Unversității nóstre. Va întocmai petițiune s’a adresatu și Senatului. Iată acesta petițiune : Domnule Preșidinte, Domnilor Deputați, Opiniunea publică mașină luând cunoscuta de Noul proiecții de lege și supra învățământului publicu,,, «u reninau durerosa mișcată de cele mai multe din mesurile propuse prin ele, dar nu particularii de suprimarea internatelor de pe lângă sculele secundare și de mutilarea Universităței de Iassi. Nu vomu atinge decât aceste done cestiuni, remăind ca opiniunea publică a intregei țeri se proteste in contra tuturor celoralalte. De când există scoli secundare in Iași, internatele au fostu pururea indispensabilul lor corolariu. Mai toți oamenii eminenți ai acestei părți a țerei au fostu crescuți in ele. Acestora instituțiuni de binefacere datoresc Iașii și Moldova o mare parte din prosperitatea loru actuală. Serviciile ce internatele secundare din Iași au adus răspândirei luminilor in Moldova suntu nenumerate. Din finul lor secund au luatu nascere liceele de Berindu și Botoșani, GimnrtSiile lui Alexandru celu Bunu și Stefaniu celu Mare din Iassi, diverse școli de fete și in genere cele mai multe din stabilimentele de instrucțiune din Moldova. Cum se nu țină Iașenii la internatele loru secundare, cându nimicu din ceea ce incunjura, in apropiere ca și in depărtare, nu face decâtu se atesteze gloriasele lor state de serviciu. Câte spirite distinse, câtevdnimi nobile aru fi remasa probabil minte inculte, in marele detrimentu alu leșului și alu țerei, farâ generasa educațiune primită in ele. Dacă astăzi internatele sunt decăzute, vina nu’i a instituțiunei, dar a organisărei invețământului in genere, cari centralizându controlul, au nu latu supraveghiarea, și au să mi tu astfel cu tóte abuzurile posibile. Când internatele erau supraveghiate de aprope, prosperau. Astăzi decada : este are greu de a vede pentru ce ? Bursele ce se pretindu ca se vom crea in locu, nu se putu considera ca o seriosa compensațiune. Mai intăi ele nu sunt incă in moravurile orașului. Nu există aci, ca in streinătate, familii pedagogice, cari se se însărcineze a lua, in locul statului, îngrijire de crescerea copiilor germani. — Afară de aceste, imprăștierea resurselor limitate ale budgetului nostru, se va resfrânge inevitabil minte asupra numerului copiiloru întreținuți de stătu, si țiara va perde din tóte puntele de vedere, țară ca nimeni se putá beneficia de avantagele acestei inovațiuni. Suprimarea internatelor de pe lângă scólele secundare va fi o lovitură durerosa, pentru intregulu invățământu publicu alu Moldovei, dar mai vertosu pentru orașul Iași, a căruia trecut atât de strtuiu legatu cu existența acestei bine-íncétóre instituțiuni, protestă intreg in contra mesurei propuse prin noulu proiectil de lege asupra învățământului publicu. Opiniunea publică Iașiană, au fost undancu atinsă de cuvintele pronunțate in mijlocul representațiunei naționale, de sacră, șeful Instrucțiunei publice. Sau pretinsu că elevii eșiți din internate lipsescu de crescere, pe cându o sumă de generațiuni distinse strecurate prin ele, de mai bine de 30 de ani, atestezá cu prisosință contrariul. Venim la Universitatea de Iași. Onorați Domni Reprezentanți, Isus, acestu leagauu generoșii alu Unirei, precum s’a Zsu de »tâte ori, este plin de ruine. Cu încotro intorce cine va oi fuii sei dezolați, nu zireșce decât urmele unui trecut a prospera ce nu va mi reînvia. Nu regretăm splendorea perdută a acestei cetăți... căci sacrificiul au fostu făcuții voluntari aminte de noi înșine, in interesul unei Românii mari și respectate. Se vede iise ca aceste sacrificii nu ajungu, căci alte none ni se ceru, none ruine ni se pregătescu Universitatea de Iași, podoba acestui orașu, unica speranță a renascerei sale viitóre, se multilează pe nedreptul astui ; mâne de siguri se va deființa. Odată acesta ultimii sacrificiu consumații vinele nobilei cetăți, sângerate până la alba, nu vom mai pute da nimicii ; unu suveniru vise tristu și durerosu va remâne intre noi, acela ce va lasa in uimă i ultuml sacrificiu, făcuții fară învoirea nóstră, și fără ca mărirea și independența patriei se o fi reclamatu imperiosu. Noulu proiecții ce s’a supusu desbaterilor Domniilor-Vóstre, imbunătățesce facultatea de sciințe a Universitei Iașene, dându’i o direcțiune utilitară, ’i promite facultatea de teologie, și nu schimba cu aceste ameliorări datorite progresului natur Iu alu timpului, ’i râpesce facilita de litere, și ’i trunchieza pe acea de drepții. Nu scimu, nu putemu aprecia ce ni se acordă, dar vedemu bine, dar apreciămu pe deplina, aceea ce ni se răpesce. Universitatea de Iassi, au fostu înființată înaintea Unirei. Fostul Domnitoru, prin legea de fundațiune din 26 Octomvre 1860, in art. II alu legei, Zice : „Universitatea de, (Iași) cuprinde patru facultăți: filosofica, juridica, teologica și medicala.“ Și prin alin. 3 alu aceluiașu articol : „Făcui„tățile formeză unu institutu național, „in care se vor propune tóte ramurile „sciinițelor, fară nici oeschidere.“ Bată titulele legale ale existentiei Universităței de 1 și. Marele și ilustrul seu fundatoriiau bh*” : eile voru propune tóte ramurile seiințelor, fară nici o eschidere,* și aceste generose cuvinte, ultimul ligatu ce elu au lasatu Moldovei, înainte de a transporta senuirulu Domniei, in capitala României Unite, aceste cuvinte respectate in cursu de 14 ani de tote guvernele, vom fi astăzi violate, fără ca necesități de prima ordine se apera, fară ca interesul instrucțiunei se o reclame. Facultatea de litere se suprime pe motivu ca nu sunt de ajunsa persone eminente in tiara pentru a constitui done facultăți de litere, și cu tote aceste in Bucuresci se crează, prin noul proiectil de lege, 13 catedre literare, in locu de acele 12 astârji existente in ambele Universități. Facultatea juridică se trunchieza, pentru ca numerul avocaților e prea mare. Și cu tote aceste— stranie contradicții une— pe când facultatea din Iassi se va scoborî la rangul unei semifacultăți, acea din Bucuresci se va completa, cu unu luxu de catedre neauditu chiar la cele mai bâtrâne Universități streine. Pe cându la Bucuresci se voru pute da doctorate in drepții; la Iași nu se vor putea apăra nici chiar licențiate , caci nu ne putem imagina licenciați, cari mai in urmă au a deveni magistrați sau avocați, fa ă cunoscintțele atât de necesare ale Economiei politice, ale dreptului administrativii, ale medicinei legale, și ale dreptului natural Pe câtu timpii va mai remâne deci in Iași acestu simulacru de Universitate, tinerimea germană de dincolo de Milcova — singura care urmeza cursurile Universităților nóstre— va trebui se părăsască cariera atâta de lucrativă a dreptului, cariera atâta de nobilă a literelor, câci România nu mai este de ajunsa de bogată, nici in omeni, nici in lucruri, pentru a putea deschide tuturor», cu generositatea ei de altă dată, porțile acelei din solintie câtvă care vocatiunea loru ’i destină. Vom trebui se invetie sau solintie!e exacte sau nimicit. Nu putemu crede, Onorați Domni Representanți, câ, pe motive atâta de puținu seriose, s va redica Moldovei dreptul de a=și păstra intactă Univertatea ei— simbolul viu alu egalităției sale intelectuale cu tiéra suroră de a căruia destina are fericirea a fi in veci legală Constitutiunea, care au prevăzut o egală representatiune in corpurile legiuitare pentru ambele Universitati, au prescris u >gaitatea de fiptu, prescriindu egalitatea poitică. Este deci ius numai in contra drepturilor anteriorminte câștigate, dar in contra Constitutiuniei, a se subordona Universitatea de Ias si celei de Bucuresci, a se face din cea d’ântăiu o sucursală alu celei din urmă. Doue centrări de lumină, clone soculare sciintific complete, nu suntu prea mulții pentru unii popor ca alu nostru, care este încă in formațiunea sa, care se afla de abia la inceputulu carierei sale civilisatorii. Pe baza atâtoru argumente puternice, cari eșindu din inima nóstra, se sdreseră atâtu latiiinei, câtu și inimei D-vóstre de cetâtatieni și de Români, sperăm că veți bine-voi, Onorați Domni Representanti, a nu incuviinua inovatiunile noului proiect de lege. in ceea ce privește internatele școlilor secundre, și Universitatea de Ași, Recunoscintia, binecuvântările unei cetăti intregi. Ve vor fi pentru vecie câștigate. Primiți, Ve rugăm, Domnule Președinte și Onorați Domni Representanti, asigurarea prea distinsei și prea imdtei nóstre consideratiuni Alxandru D. Ghica (bătrânul) Theodor Paladi, lauen Prăjescu, Iancu Branisteanu, Gigori Careu, lr. Aletu, Nicu Rossetti Bălănescu, Prince Al Ghica. Urézá avea un mare număr de subsemnaturi FOILET DIN TRAGEDIILE PARISULUI 17 M-nie Angel. (Urmare). Și adăogi rn^endu, îndată ce baétul eși din cabinetu : — Veți ca nu perdu de locu bussola !...— Conturile bune făcu pe ambcii cei buni !... Ținu la hârtiuța mea.. Asta’i dă slăbăciune, dar ținu !... — Lucru promisu e lucru datoritu !...— replică D. Loc Banu,— la desertu îți voiu semna hârtia, și crede ca amu cea mai viuă dorință se te vedi primindu-ți câtu mai curându cele trei sute mii de franci în chestiune. — Ai drace! o credu și eu, fiind câ’n acea tu vei pune mâna pe de dece ori mai mult! Soii cu esci vieleu !... —Iți făcu complimentele mele, scumpule conte !... Stridiele se arătară însoțite de douo butelii de Marcobrunner din care Sarriol absorbi mai multu de trei părți. Gustându cea d^ânteiu lingură de supă, pungașulu parisianu făcută mișcare care dovedia unu entusiasm forte limitatu, — Ce supă ciudată!...— murmura elu— Pre legea »ea n’au făcutu economie la piperiu!— asta’ți arde gâtul ca unu adeveratu rupe-mate de la Paul Niquet... ■— Dar oricumu totu o poți mânca.— adaogi elu după ce gusta din nou, — și, dacă asta te arde’n întru, ei bine! cu atât mai bine! se va stinge incendiul golindu-se buteliile !... Mâncările se succedară împreună cu butelcele colbăite ale căror conținuta îlu copsese sórele ardetorii de miațli-uri. Robert, îngrijindu-se de a se cruța pe sine, împlea neî ncetatu paharele de forme variate puse lângă tacâmul conmenHuului seu. Sarriol fugea ca unu burete, și sticlele repetate pline cu aceste vinuri îngrozitore pe tară de odată cu nu făcu asupra spiritului seu mai multu decât aru fi făcutu unu inocentu mustu de pădurețe. Puțin câte puțin vise se manifestară preși care slabe simptome de amețială.—Vorba i se făcu mai grece, limba mai legată;—mâna sa stângace strica doue sau trei pahare museline care fura îndată înlocuire ; dar rațiunea nu se clătia încă, și Sarriol, deși se esprima cu mai puțină ușurință, se ia pre bine ce vroia seacă. — Acesta nu’i unu omu, e unu polobocu !— se gândia Robert.— Din fericire Saint-Peray bătutu îlu va regula îndată. Doue butelii din lichidul de colorea chilimbarului, pe care autorulu acestei istorisiri îlu declară superiorii celorui mai mari maree din șampania, erau mise se se răcoseu într’un congelătoriu ploi cu ghiață și cu silitru. — Se gustămu dintr’énsul... de ! ce ZIC ?— îngâna Sarriol Intingendu și paharul.— Mi-e calda...— Acesta’i rece... vreu se vie recorescu... Tornă, amicul meu ! torna, fratele meu, și vei fi crema ómenilor !... Robert torna—Sarrol Leu și fizionomia i se ilumina: — O! ăstai bunu!...—striga elu,—tot torna! mai torna ! N’ai ideie câtu’mie d- sete! De trei ori în șiru își deșerta paharul. — In fine’i beatu !—se gândi contele. — Dacă era, era forte puțin, căci deschumbându'și cu îngrijire jacheta cea albastră deschisă de totu nou, scose din Buzunarură cola de hârtie timbru pe care o întinsese masă, dieendu . — A sositu momentul de redigiatu...— Redigiămu... — Pré bucurosi...— replică D. de Loc-Ern.— catăne la desertu...— In sănătatea ta, barone... — Iu a ta, contele inimei mele. Desertul sosi. Cele doue butelii de Saint-Peray zaceu ca unu corp fară sufletu, în cofa cu ghiață.— Sarriol, învinsu într'adevĕru și lungitu pe divanu, în fația contelui, îngâna între dinți pe uă arie prostăvă bucată de refrenu populari, bătând măsura cu capul. — Dâ-ne cafeua, licuorurile și țigărele, odată cu fructele,— O zise Robert,— și adă-mi socotéla... — Dar,— observă băetulu,— nu sciu câte țigări și licuoruri voru lua domnii... — Socotesce <flece păhăruțe și patru țigări... — Bine, domnule... Și băetuleși, încremenitu și încântatu,ficendu’și: — Aeaca nisce omeni soliei!— în locul lor cunoscu pe mulți cari aru fi sub mesa! și au se beie încă zece păhăruțe ! Halal de ei! Sarriol își întrerumpse refrenul. — Semnămu ? — îngânaelu—semnăm hârtiuța ? — Inelită. •— respunse Robert,— băetul se va întorce... și voiu plăti, elu se va duce, și nu vomu min fi derangiați... — Nu vomu mai fi derangiați...— repeta Sarriol cu unu rîsu idiotu,— nu vomu mai fi derangiați... haide, merge bine... Și întinsendu-se pe divanu, își făcu unu capeteiu cu pernele, nemucatu și ca «dormiții, deși avea ochii deschiși și ațintiți într’un modu vagu pe oglinda ce se găsia în dosul amfitrionului seu. Băetul reapăru cu socotela.— Ea atinge cifra de una sută optu-Zeul franci. Robert dâdu Zece luidori. — Ține,— jise elu — restu’i pentru tine... Băetul saluta și eși. — Se recigiămu...— îngâna Sarriol, ținându-se de ideia lui fiosă,— și se semnămu... trebue se semnămu... — Nu’ți luai e sete ?— întrebă Robert, scoțeudu din puzunaru unu șîpușoru microscopiou. — Da... da .. totu'mi e sete... și vreu se beu... Dar trebue se semnămu mai âuteiu... — Ei bine, fie!—un pahar de fum și iau condeiul — Ai dreptate.. se chemu futmul și se luăm condeiul... Robert esamina pe Sarriol alu cărui privire, din ce în ce mai schimbată, pare ca se rătăcesce în deșertu. Implu cu rumu trei părți dintr’unu paharu mare muselina apoi, cu ușurința unui boscariu dibaciu, turna în acestu păharu câte-va picaturi din lichidul ce era în șipușoru. XXIX. — Ei bine barone,— întreba Robert cu unu rîsu ce suna falsu,— suntemu în stare ? ..— Eaca .. eaca...— respinse Sarriol cu aceeși vóit de betu, sculându se pentru a apuca paharul ce’i întinde amantul Henrietei. Acestu din urmă’și turnu și elu rumu. — Vreu se te satisfacu...— reluâ elu.— In sănătatea ta, bravul meu camarada... — In a ta, amice adevératu... Desigura D. de Loc Banu era unu tălhariu din cei mai deseverșiți și mai reușiți, dar, în fine, pân’ în acea zi și pân’ în acea oră, nu omorîse pe nimeni. Curagiul îi lipsi, nu pentru a’și îndeplini fapta, ci pentru a’i urma cu ochii îndeplinirea.— Nervii ii fură mai slabi decâtu voința.— Elu își întorse far’ de voie capul, pe căndu omul alu cărui mâna o strînsese apropia de buze băutura otrăvită Deodata Sarriei scóse unu țipetu surdu, sau mai bine unu fcliu de gemetu asemine cu uă dare de sufletu.—■ ochii i se măriră preste mesurá, ca a domnișorei Orcizetta în actul celu din urmă a Sphynxului.— Paharul deșertu, scăpatu din degetele lui tremurânde, se sfărmâ lovindu-se de podele.— Elu pica în totă lungimea sa pe divanu, a cărui elastice se auZră scârțiindu, și rentase fâră mișcare, cu peptul ridicatu, sau mai bine sdrobitu de uă respirațiune șucrătore și sgcuietoră. Robert trecu sprejurul mesei și se plecă spre densul. — Sciai pré multe, amice Sarriol 1— murmură elu ; apoi, ridicându-se, adăogi.— Acum va fi uă afacere de jumătate oră celu multu...— nu și va mai capăta cunoștința, deci, nimicu de temutu...— Putu pleca.. — Nimai nu sĕ cunosce aici, și nici unu polițăiu, ori câtu de himaru fi, chiar de ar fi dracu, n’aru avea ideia nebună de a acusa pe contele de Loc-Barn de uă crimă făra scope aparentu... . Elu își puse pălăria, își luâ bastonul și se ndrepta spre ușă, dar, în momentul de a trece, se opri și scutorse. — Vă crimă!— repetă elu cu unu zimbetu straniu. — Pentru ce ?—Ei bine! nu, nu va fi crimă...—Și voiu șterge urmele... Cu uă mână răpede lua buteliele gole uitate 'n congelatorul împlut cu gloiața și cu salitru.— Duse acestu congelatoru lângă divan și așeză piciorele și corpul lui Sarkiol așa fel cu încâtu partea superioră a craniului acelui nenorocitu state pe amestecătura refrigerantă. Acesta se făcu cu uă dibăcie desul de mare pentru ca atituduea nepotrivită a acestui corpu inerta se pară a fi resultatul naturalu alu mișcărilor desordonate a beției. — Pe parola mea de onore, acésta’i pro pré— murmură Robert aruncându pe punerea ’n scenă ce descriseră mu uă aruncătură de ochi satisfacétóre. Celu d’ânteiu medicu venitu nu va esita a declara că unica causă a morței este uă congestiune cerebrală, care a resultat fatalminte din contactul prelungit a craniului cu ghiața...— Ideia mea ’i uă curată capo-d'opera, și eată pentru fiarele de mâne seră, unu faptu diverșii forte curiosu!